Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie

" Nicolae Testemiţanu "

Referat

Tema:Alimentaţia cu formule
de lapte-praf pentru copii

A efectuat:Gavriliţă Adriana,gr.M1428

Chişinau 2019
 PRODUSE DE LAPTE PRAF

In scopul realizării unor preparate din lapte de vacă cât mai apropiate de compoziţia laptelui
uman au fost realizate, prin diluare, adaos de uleiuri vegetale, vitamine, săruri minerale, prin
reducerea sau excluderea unor principii nutritive, care în anumite stări patologice să nu fie
tolerate de sugari, preparate care se împart în:

Preparate de început, pentru sugarul de 0—4 luni, cum ar fi:

— laptele adaptat, impropriu denumit „umanizat" cu compoziţie apropiată de aceea a laptelui de
femeie: Similac, Humana, Pre-Beba, Pre-Apatamil, Pre-Aletmil, cu proteine reduse la 15 g/l şi
alte îmbunătăţiri;
— lapte parţial adaptat: Robebi A şi B, Aptamil, Milumil, Humana 2, Humana Baby-Fit, Guigoz,
cu conţinut proteic şi mineral diminuat, adaos de glucide, vitamine, uleiuri vegetale;
— lapte praf modificat: Gluvilact, Glucolact, din lapte de vacă diluat, cu adaos de zaharoză,
amidon, vitamina Buminerale şi lipide reduse. Gluvilact 0 este recomandat pentru prematuri şi
nou-născuţi şi distrofici, Gluvilact 1 până la vârsta de 2 luni şi greutatea de 4 500 g, Gluvilact 2
peste vârsta de 2 luni;
— laptele praf convenţioncd prezintă compoziţia laptelui de vacă, cu unele îmbunătăţiri rezultate
din procesul tehnologic de preparare (sterilizare, coagularea proteinelor, omogenizarea lipidelor).
Concentrarea de 8% corespunde diluţiei 1/2 a laptelui de vacă. După vârsta de 4 luni este utilizat
în concentraţia de 13%.
Marea diversitate a preparatelor industriale de lapte pulbere adaptate sau parţial adaptate trebuie
să respecte anumite condiţii în ceea ce priveşte compoziţia lor:
— Formulele adaptate, cele mai apropiate de laptele uman conţin: 1,4—1,8 g proteine la 100 ml
lapte reconstituit (obişnuit 15%); 3,3— 4,2 g grăsimi/100 ml, lactoza (singurul hidrocarbonat)
6,3—7,9 g/100 ml, minerale sub 3,90 g/100 ml şi valoarea calorică 65—75 kcal/100 ml.
— Formulele parţial adaptate: proteine sub 2 g/100 ml, grăsimi 3—3,8 g/100 ml, lactoza 4,9—
5,3 g/100 ml (completată cu monozaharide-glucoză şi polizaharide, în special amidon şi/sau
dextrin-maltoză, până la cantitatea convenabilă de hidrocarbonate, minerale sub 0,45 g/100 ml şi
valoarea energetică 65—75 cal/100 ml.

Preparate de continuare folosite peste vârsta de 4 luni, până la vârsta de 1 an, în alimentaţia
diversificată: Lactosan, Lacto II cu proteine între 3—5 g/100 ml, glucide 5,7—8,6 g/100 ml
(lactoza, zaharoză, dex-trină, maltoză, amidon), săruri minerale 0,5 g/100 ml, unele vitamine.

Alimentatia copiilor

Alimentatia rationala este un factor important în asigurarea sanatatii si dezvoltarii armonioase a

copiilor si adolescentilor; ea favorizeaza dezvoltarea creierului, intelectului si amelioreaza starea
functionala a sistemului nervos, sporeste rezistenta organismului fata de diferite boli, contribuie
la micsorarea mortalitatii la copii. Cantitatea insuficienta si calitatea inferioara a hranei au efecte
negative asupra dezvoltarii fizice si neuropsihice a copiilor.

Necesarul zilnic al copiilor de proteine este sporit. Ei au nevoie îndeosebi de proteine animale,
care asigura un nivel înalt al sintezei proteinelor în tesuturile organismului în crestere.
În alimentatia copiilor se tine cont de calitatea proteinelor. Organismul, în cea mai mare parte,
necesita proteinele laptelui si ale produselor lactate. Pe lânga proteine, laptele este bogat în
calciu, care se asimileaza usor în organism si poseda calitati plastice.

Organismul copiilor necesita un surplus de aminoacizi esentiali care asigura procesele normale
de crestere si dezvoltare a organismului. Pâna la vârsta de 3 ani histamina nu se sintetizeaza în
cantitatile suficiente pentru îndestularea necesitatilor organismului în crestere. Unii aminoacizi
ca lizina, triptofanul, histidina, alaturi de vitamina A, pot fi considerati ca factori de crestere. De
mentionat ca laptele este sarac în triptofan si histidina. Acesti aminoacizi se gasesc în proteina
carnii, a oualor si a pestelui. Lizina, triptofanul si histidina se afla în aceste produse alimentare în
corelatii favorabile pentru asimilare. Ouale contin vitelina, proteina care participa la formarea
sistemului nervos central în calitate de material plastic pentru constructia tesutului nervos,
inclusiv a celulelor creierului.

Grasimile în organismul copiilor servesc drept material plastic, de asemeni ca dizolvant al

vitaminelor A, D asigurând asimilarea lor optima. Unele grasimi contin vitaminele A, D,
fosfolipide, acizi grasi polinesaturati, necesari la vârsta copilariei. Insuficienta grasimilor în ratia
alimentara are efecte negative asupra proceselor imuno-biologige si plastice din organism. Este
daunator însa si surplusul lor în alimentatie. Abuzul de grasimi poate deregla schimbul de
substante, înrautati utilizarea proteinelor, contribui la dereglarea digestiei. Necesitatea în
vitaminele A, D si fosfolipide se satisface cu folosirea untului, laptelui, friscai si a altor produse
lactate, a oualor. Valoarea calorica a grasimilor în ratia alimentara zilnica trebuie sa constituie
30% din energia consumata.

Glucidele sunt sursa principala de energie în organismul copilului necesara pentru activitatea
musculara. Glicoliza decurge la copii mai lent ca la cei maturi, de aceea necesarul de glucide este
mai mare. în alimentatia copiilor o mare însemnatate o au glucidele usor asimilabile, pe care le
contin fructele, bacele si sucurile din ele. Sucurile sunt bogate în glucoza, fructoza folosita la
sinteza glicogenului. O sursa importanta de glucide usor asimilabile o constituie laptele care
contine lactoza. Ratia alimentara a copiilor trebuie sa includa o cantitate suficienta de biscuiti,
bomboane, dulceata si alte dulciuri usor asimilabile. Zaharul trebuie sa constituie nu mai putin de
20% din cantitatea totala de glucide. De mentionat însa ca surplusul de glucide în alimentatia
copilului provoaca dereglari grave ale metabolismului si micsoreaza rezistenta organismului
catre infectii. In aceste conditii se retine cresterea si dezvoltarea generala a copilului, apare
obezitatea, predispozitia pentru îmbolnaviri frecvente. Zaharoza, consumata în exces, provoaca
caria dentara.

Copiii au nevoie de o cantitate sporita de vitamine, îndeosebi de vitaminele A, D care

influenteaza cresterea. Vitamina A determina procesul de crestere a scheletului, asigura functia
normala a glandelor endocrine, îndeosebi a hipofizei care regleaza procesele cresterii,
normalizeaza starea tesuturilor si tegumentelor. Necesarul în vitamina A se asigura pe contul
acestei vitamine si a pro-vitaminei caroten.

Vitamina D stimuleaza cresterea, regleaza metabolismul calciului su al fosforului. Ea contribuie

la dezvoltarea si osificarea normala a scheletului. Vitamina D patrunde în organism cu produsele
alimentare si se sintetizeaza endogen vara si primavara la aer liber. Iarna, când lipseste sursa
naturala de raze ultraviolete, pentru a preveni insuficienta vitaminei D în organism copiii se
trateaza cu raze ultraviolete artificiale.

Vitamina E actioneaza într-o anumita masura asupra cresterii si dezvoltarii orgnismului

copilului, contribuie la acumularea vitaminelor A si D în ficat, rinichi si în alte organe, precum si
tesuturi, stimuleaza transformarea carotenoizilor în vitamina A în organism. Astfel, indirect,
vitamina E contribuie la cresterea organismului.

Vitamina C este necesara pentru dezvoltarea normala a tesutului conjunctiv la copii, pentru
formarea tesutului osos, dentinei în dinti. Alte vitamine îndeplinesc la rândul lor roluri
importante în procesele de crestere si dezvoltare ale copilului.

Sarurile minerale din alimente contribuie la procesele plastice ele fiind necesare la formarea
normala a scheletului, tesutului muscular si a altor tesuturi, pentru formarea si functionarea
glandelor cu secretie interna, pentru sinteza hormonilor, formarea celulelor tesutului nervos,
inclusiv a celulelor creierului.

Dintre substantele minerale deosebit de importante sunt calciul si fosforul care servesc drept
materiale plastice îndeosebi pentru formarea tesutului osos. Pentru a satisface cerintele
organismului în calciu se recomanda de inclus sistematic în ratia alimentara a copilului laptele si
derivatele lui, bogate în calciu si cu o corelatie buna a calciului cu alte substante nutritive, care
asigura o buna asimilare a lui. Surse de calciu constituie galbenusul de ou, carnea, cascavalul,
nucile, leguminoasele, unele legume, fructe si alte alimente bogate în fosfolipide si
fosfoproteine. Calciul se asimileaza mai bine în anumite corelatii cu fosforul. Acest indice la
copilul între 1 si 12 luni constituie 1:0,8; de la vârsta de 1 an pâna la 3 ani 1:1; de la 4 ani si mai
mult 1:1,2 sau 1:1,5.

Alimentatia zilnica a copilului trebuie sa fie îndestulata la un nivel înalt si cu alte substante
minerale care participa în hemopoieza (fier, cupru, mangan, cobalt, nichel). De mentionat ca
laptele si derivatele lui, utilizate în alimentatia copiilor, sunt sarace în fier si cupru. Pentru
satisfacerea cerintelor organismului în fier la vârsta precoce a copilului se utilizeaza galbenusul
de ou, brânza de vaci, terciul din crupe (faina) de ovaz, sucurile din fructe, mai târziu se adauga
carnea, legumele, pâinea si altele. Cuprul este necesar pentru transformarea în organism a
fierului din alimente într-o forma organic legata. Necesitatea copilului în fier este marita, în
procesele de hemopoieza participa manganul si cobaltul. în prezenta lor fierul si manganul
contribuie la formarea reticuloci-telor si transformarea lor în reticulocite mature. Manganul ia
parte la procesele de osificare si hemopoieza.

Alimentatia rationala a copiilor trebuie sa contina si alte mi-croelemente ca iod, fluor, zinc în
cantitati sporite. Zincul este necesar pentru cresterea normala, pentru functia normala a hipofizei
si a pancreasului. Laptele este sarac în zinc. Acest element se gaseste în carnea de gaina, de vita,
în leguminoase, nuci, sfecla.

Pentru dezvoltarea si cresterea copilului o mare însemnatate are iodul care intra în componenta
tiroxinei, a hormonului glandei tiroide. Procesele de crestere a copilului sunt legate de consumul
unor cantitati mari de sodiu. La fiecare 1 kg masa corporala a copilului în organism se retin 3 g
de natriu. Necesarul zilnic al copilului în sodiu este de 25 mg la 1 kg masa/corp. Cu laptele
mamei copilul primeste zilnic 30 mg la 1 kg/masa a corpului. Laptele de vaca este mai bogat în
sodiu decât cel de femeie. Dupa vârsta de 1 an necesarul zilnic în sodiu se satisface cu sarea de
bucatarie din alimente.

Un alt element important pentru dezvoltarea normala a copilului este magneziul care favorizeaza
metabolismul si asigura activitatea unor fermenti. Insuficienta magneziului în organism provoaca
tetanie, dereglari trofice la nivelul pielii si tulburari ale proceselor de asimilare. Laptele mamei
contine de 4 ori mai putin magneziu ca cel de vaca, în schimb laptele mamei se asimileaza în
intestinul copilului mai bine ca cel din produsele alimentare. Drept sursa principala de magneziu
servesc crupele si pastele fainoase.

Alimentatia copiilor de vârsta frageda

Cresterea accelerata a copilului si dezvoltarea este asigurata de metabolismul accentuat cu

predominarea asimilatiei asupra dezasimilatiei. Deosebit de intensa este cresterea copilului în
primul an de viata. Catre vârsta de 4-4,5 luni masa corpului se mareste de 2 ori, la 10-11 luni - de
3 ori, talia copilului sporeste cu 25 cm la sfârsitul primului an de viata.

Alimentatia naturala a copiilor de vârsta frageda, datorita particularitatilor anatomo-fiziologice

ale tractului gastrointestinal, necesita produse alimentare usor asimilabile. Hrana ideala pentru
copiii sub un an este laptele matern. Alimentatia naturala duce la o crestere armonioasa a
copilului, face sa sporeasca rezistenta organismului fata de infectii. Numai laptele matern
îndestuleaza copilul cu toate substantele necesare pentru cresterea si dezvoltarea copilului.

În primele 3-5 zile dupa nastere la mama se elimina colostru într-o cantitate câte 10-100 ml/zi
care se deosebeste de laptele matur prin continutul sporit de proteine, lactoza, lipide si vitamine
hidrosolubile, liposolubile (A, E, K), saruri minerale. Contine o cantitate mare de
imunoglobuline si alti factori de aparare. La a 5-6-a zi se elimina laptele de tranzitie care este
dupa componenta mai aproape de lapte definitiv, dar contine o cantitate mai mare de lipide.
Laptele matern devine definitiv la sfârsitul saptamânii a doua.

Componenta chimica a laptelui matern

Ingredientele Colostru Laptele de tranzitie Laptele definitiv

Apa. g 87 88 88
Proteine: g cazeina 2,7 1,59 1,1
lactalbumina 1,2 0,51 0,4
lactoglobulina 1,5 0,8 0,6
Lipide, g 2,9 3,5 4,5
polinesaturate 7,0 - 8,0
colesterol 0,028 0,024 0,014
Glucide (lactoza), g 6,7 6,4 7,1
Laptele matern are o cantitate mai mica de proteine ca laptele de vaca. Continutul mediu de
proteine este 1,1 g/100 ml. Totodata laptele matern, comparativ cu cel de vaca, contine o
cantitate sporita de aminoacizi esentiali. Necesitatea în proteine e mai mare la alimentatia
artificiala în raport cu cea naturala, deoarece în tractul gastrointestinal al copilului se asimileaza
circa 90% de proteine din laptele de vaca, mai putin de 60% de proteine de origine vegetala,
proteinele din laptele matern se asimileaza aproape în întregime. Necesitatea zilnica în proteine
în perioada 0-1 an este de 2,2-2,9 g/kg masa corp.

Insuficienta de proteine duce la retinerea cresterii, micsorarea sintezei hormonilor, fermentilor,

aparitia hipotrofiei. Excesul de proteine provoaca reactii alergice, afectarea rinichilor.

Copiii sub 1 an necesita lipide în cantitati relativ mari (6,5-5,5 g/kg masa corp). Ratia alimentara
a copilului trebuie sa includa 10-15% grasimi vegetale - surse de acizi grasi poline-saturati.
Laptele matern contine o cantitate suficienta de lipide, inclusiv 57% acizi grasi polinesaturati si
42% acizi grasi saturati. El este de asemenea bogat în colesterina si fosfolipide. Continutul
acidului arahidonic si acidului linoleic este de 4 ori mai mare ca în laptele de vaca (0,4 g/100
ml). O particularitate a laptelui matern este ca grasimile ce le contine se afla în stare de
microemulgare atestându-se si o concentratie sporita de lipaza care contribuie la asimilarea lui
rapida. Acizii grasi polinesaturati sunt necesari pentru dezvoltarea creierului, mielinizarea
fibrelor nervoase, sinteza prostoglandinelor.

La insuficienta lipidelor se retine cresterea, scade imunitatea organismului, apar dereglari

patologice ale pielii. Surplusul de lipide duce la inhibitia secretiei glandelor tractului
gastrointestinal, la micsorarea nivelului de digestie al produselor, deregleaza metabolismul
calciului si fosforului.

Glucidele sunt necesare ca material plastic, deoarece întra în componenta tuturor celulelor si
tesuturilor, participa la sinteza proteinelor si la oxidarea lipidelor.

Necesitatea de glucide la copiii de 0-1 an este de 12-14 g/kg masa corp. în laptele matern 7%
revine lactozei, exista o cantitate mica de galactoza, fructoza si de alte digozaharidoze.

Glucidele în laptele matern sunt reprezentate preponderent de p-lactoza care împreuna cu

digoaminozaharoza (bifidofactor) inhiba cresterea bacilului coli si duce la cresterea
bifidobacteriilor si la sinteza vitaminelor din complexul B si vitaminei K. Totodata oc-lactoza,
prezenta în laptele de vaca, din contra, stimuleaza cresterea bacilului coli.

În laptele matern se afla o cantitate mai mare de substante minerale si vitamine ca în cel de vaca.

Laptele matern se coaguleaza în stomacul copilului formând fulgi mai mici. El patrunde de la
mama la copil de temperatura • corpului, steril, posedând actiune bactericida; contine imunoglo-
buline, lizozim, lactoferin, oc-2-macroglobulina.

Laptele matern asigura dezvoltarea satisfacatoare a copilului numai în primele 5 luni de viata. De
la 5 luni este necesar de introdus suplimentul. Suplimentul se indica numai la copiii sanatosi.
 Regulile de introducere a suplimentului:

1. Suplimentul se da înainte de alaptare, deoarece dupa alaptare copilul poate refuza noua hrana;

2. Suplimentul se introduce câte putin, începând cu 1-2 lingurite de ceai, înlocuind treptat, timp
de 5-7 zile, o masa cu hrana noua;

3. Trecerea la alt tip de supliment se permite numai dupa ce copilul îl suporta bine pe primul;

4. Hrana oferita trebuie sa fie semilichida, pasata, omogena. Alimentatia artificiala se indica în
cazul când la mama lipseste laptele sau mama e bolnava si nu poate sa alapteze copilul.

Pentru alimentatia artificiala se folosesc urmatoarele amestecuri:

1. Amestecuri lactate neadaptate

a) dulci,

b) acre.

2. Amestecuri lactate adaptate

a) dulci,

b) acre.

Din amestecurile lactate neadaptate dulci fac parte: laptele de vaca integral, laptele de vaca A
(dizolvat 1:1 cu apa) cu 5% zahar; laptele de vaca B (dizolvat 2:1 cu apa) cu 5% zahar. în
primele 2-3 saptamâni se indica laptele de vaca A, la 3-4 saptamâni - laptele de vaca B. La
fiecare 100 ml de lapte de vaca se adauga 5 g zahar si 5 ml frisca, 20% grasime, deoarece laptele
de vaca e mai sarac în lipide si glucide. De la 4 luni se poate da copilului laptele integral sau
chefir.

Din amestecurile neadaptate acre fac parte: chefirul, laptele acidulat, «Biolactul», amestecurile
«Narine», «Matoni», «Bifilin». Amestecurile neadaptate acre se folosesc mai des în alimentatia
copiilor cu dereglari ale tractului gastrointestinal, cu disbacterioza intestinala.

Amestecurile lactate adaptate dulci: amestecurile pe baza laptelui de vaca produse în mod
individual cu corectia vitaminelor si substantelor minerale.

Cunoastem urmatoarele amestecuri care se folosesc în alimentatia copiilor din prima luna de
viata: «Maliutca», «Alesea-1», «Beba-1». Copiii mai mari de 2 luni se pot hrani cu: «Beba-2»,
«Malâs», «Alesea-2», «Novolact», «Vitolact», «Ladusca», «Si-milac», «Bono», «Pilti» etc.

Din amestecuri adaptate acre fac parte; «Detoîact», «Bal-dâgan», «Balbobec»,

Alimentatia mixta se atesta în hipogalactia mamei si consta în suplimentarea, în primele 6 luni de

viata, a laptelui matern cu amestecuri lactate sau cu lapte de vaca.
 Alimentatia copilului anteprescolar (1-3 ani)

va asigura aportul de proteine cu valoarea biologica mare prin consumul de alimente de origine
animala cum sunt: laptele (500-600 ml/zi), brânzeturile (15 g/zi), ouale (câte 1 ou la 2-3 zile,
pâna la un ou pe zi), carnea de pasare, de vita, pestele, ficatul, creierul (30-45 g zilnic). La
început alimentele se dau trecute prin masina de tocat, apoi taiate în bucatele mici. Proteinele
vegetale se vor asigura din pâine si alte derivate de cereale. Leguminoasele uscate (fasolea,
mazarea, lintea) se pot da dupa vârsta de 2 ani sub forma de supe, pireuri.

Grasimile animale vor fi servite sub forma de galbenus de ou, unt, smântâna, frisca, iar din cele
vegetale se va folosi uleiul de soia, de porumb, de floarea-soarelui în cantitati mici. La aceasta
vârsta nu se permite slanina, untura, seul.

Aportul de glucide va fi asigurat prin consumul de fructe, legume, pâine, fainoase (gris, orez,
taitei, fidea, pesmeti), zahar si alte dulciuri concentrate (miere, dulceata, gemuri, peltea). Pâinea
se va da în cantitatea de 70 g/zi, fainoasele - 40 g/zi. Legumele (morcov, sfecla, cartofi, dovleac,
dovlecei, conopida, rosii) se vor da în cantitatea de 300 g/zi, iar fructele - 150 g/zi. Pâna la vârsta
de 2 ani vor prevala bucatele sub forma de pireuri, supe sau de sucuri de legume proaspete. Dupa
aceasta vârsta se trece la salate de legume crude, taiate marunt, drese cu ulei si suc de lamâie.
Din fructele proaspete se vor pregati sucuri, compoturi, pireuri. Zaharul si dulciurile concentrate
(30-35 g/zi) se vor adauga în diferite preparate (prajituri, taitei cu lapte, creme de lapte si ou). Nu
se va face abuz de produse zaharoase (acestea favorizeaza aparitia cariilor dentare).

Se vor respecta cu strictete orele de servire a mesei pentru formarea reflexelor secretorii
digestive. Copilul trebuie învatat sa mestece bine hrana înainte de a o înghiti. Se interzice
consumul apei si a altor lichide în timpul mesei. Acestea vor fi date la sfârsitul mesei sau între
mese. Copilul va fi învatat sa manânce singur la masa. în timpul mesei se va evita sa i se faca
observatii sau sa i se propuna diverse distractii care micsoreaza reflexele secretorii digestive.
Copilul se va alimenta de 5 ori pe zi.

Se interzic alimentele prea picante sau sarate, alcoolul, mezelurile si conservele de carne sau
peste, cafeaua naturala, ciupercile, pâinea neagra, alimentele prea grase, prajite, carnea de porc.

Alimentatia prescolarului (4-6 ani)

include urmatoarele cantitati de alimente: carne si preparate de carne 60-70 g/zi, lapte 500 ml pe
zi, brânzeturi 20 g pe zi, câte un ou pe zi. Proteinele de origine vegetala vor fi asigurate din
contul cerealelor si derivatelor, a leguminoaselor. Grasimile de origine animala se vor da sub
forma de unt, smântâna, frisca, iar cele de origine vegetala -ulei de floarea-soarelui, de soia, de
porumb. Glucidele se asigura din pâine, paste fainoase, legume, fructe. Norma de pâine va
constitui zilnic 140 g, de fainoase 40 g, de cartofi 160 g, de morcovi 200 g, de legume verzi -
150-170 g. Legumele se vor folosi la pregatirea supelor, pireurilor, sucurilor, salatelor cu ulei
vegetal. Fructele se servesc crude, coapte, în pireuri, compoturi în cantitate de 200-220 g zilnic.
Alimentatia copilului, cu exceptia unor interdictii, nu difera de cea a adultilor. Astfel, se exclud:
alimentele prea sarate, prea iuti, prea condimentate, alimentele prajite în grasime, mezelurile,
alcoolul, cafeaua naturala.

Copilul se va alimenta de 5 ori pe zi la aproximativ unele si aceleasi ore. El va fi învatat sa se

spele pe mâini înainte de fiecare masa si pe dinti - dupa fiecare masa. Va mesteca bine
alimentele în gura, nu va bea apa în timpul mesei. Copilul poate sta la masa împreuna cu toata
familia, el trebuie sa învete regulile de comportare civilizata si igienica. Copilul nu va fi certat în
timpul mesei.

Alimentatia scolarului (7-13 ani)

La aceasta vârsta copilul are nevoie de produse animale bogate în proteine, cum este carnea si
produsele de carne (100-130 g/zi), laptele (500 ml/zi), brân-zeturile (20-30 g/zi), un ou pe zi.
Grasimile animale vor fi oferite sub forma de unt, smântâna, frisca, ele alcatuind 25-30 g/zi, iar
cele vegetale 25-30g/zi. Necesarul zilnic de glucide va fi acoperit de pâine (200-250 g), fainoase
(45-50 g), legume sub forma de cartofi (200-250 g), legume verzi (250-300 g), radacinoase (200
g); fructe (250-300 g). Dupa posibilitati, legumele si fructele se vor da crude. Ratia de glucide se
va completa cu zahar si produse zaharoase - câte 50-55 g/zi. Copilul va trebui sa se alimenteze
de 5 ori pe zi.

Alimentele vor fi pregatite cât mai variat, condimentate moderat, se vor evita alimentele prea
sarate, prea iuti, bucatele prajite. Se vor respecta orele de luare a mesei, precum si regulile
igienice si de comportare în timpul mesei."Copiii vor lua masa împreuna cu cei vârstnici. Nu se
va face copilului observatie în timpul mesei pentru ca aceasta inhiba reflexele secretorii si poate
provoca tulburari digestive.

Refuzul copilului de a mânca dimineata poate provoca cefa-lee, vertijuri, emotivitati excesive
din cauza hipoglicemiei. De aceea copilului nu i se va permite sa plece dimineata la scoala pe
nemâncate. Pentru acei care învata dupa amiaza se recomanda ca prânzul sa fie servit cu cel
putin o ora sau cu jumatate de ora înainte de plecarea la scoala.

Alimentatia adolescentilor (14-17 ani)

trebuie sa fie bogata în substante nutritive cu o valoare energetica înalta. Pentru baieti trebuie sa
contina în medie 3000 kcal, inclusiv 98 g proteine (59 g animale), 100 g grasimi (30 g vegetale),
425 g glucide, pentru fete 2600 kcal (90 g proteine - 54 g animale; 90 g lipide -25 g vegetale;
360 g glucide).

De multe ori problema alimentatiei adolescentilor nu este privita cu atentia cuvenita. Multi dintre
ei practica un mod daunator de alimentatie: tendinta de a mânca rapid, predilectia pentru
alimente picante, conserve, fripturi, evitând legumele, fructele, pâinea, fainoasele. Unii îsi impun
cure de slabire provocându-si dezechilibru nutritional, tulburari digestive. Consumul de cafea si
alcool sunt deseori frecvente în aceasta vârsta, uneori acestea sunt preferate în locul alimentatiei.
Alimentatia rationala a adolescentilor are scopul sa le furnizeze energia necesara efortului fizic si
intelectual depus, cresterii si dezvoltarii. Alimentatia trebuie sa fie bogata si variata. Ca sursa de
proteine se vor folosi carnea, pestele (100-200 g/zi) laptele (400 ml/zi), brânzeturile (30-40 g/zi)
ouale (1-2/zi). Restul cantitatii de proteine se va acoperi pe contul alimentelor de origine
vegetala. Grasimile animale (untul, smântâna) trebuie sa constituie 25-30 g, cele vegetale - 35-40
g zilnic. Glucidele vor fi furnizate prin consumul zilnic de pâine (280-350 g), fainoase (45-50 g)
prin consumul de cartofi (200-250 g), morcovi, sfecla (200-50 g), legume verzi (250-400 g) si
leguminoase uscate (12-15 g). Fructele se vor folosi în cantitate de 300-350 g/zi. Norma de
glucide se va completa cu zahar si dulciuri concentrate (55-70 g/zi).

Alimentatia trebuie sa fie variata. Nu se va face exces de fainoase, conserve, mezeluri. Se

interzic cafeaua, tutunul, alcoolul, condimentele iuti. în perioada de activitate intelectuala intensa
se vor folosi produsele alimentare bogate în fosfor, iod care contribuie la normalizarea functiilor
sistemului nervos. Se va respecta regimul alimentar cu servirea a 4-5 mese, inclusiv servirea
dejunului, fiind folosite produsele bogate în proteine animale (oua, brânza, cascaval, lapte). Masa
de seara se va servi cu doua ore pâna la culcare, fiind excluse produsele care excita sistemul
nervos si alte organe.

TEHNICA ALIMENTAŢIEI ARTIFICIALE

Preparatele de lapte de vacă se administrează cu biberonul, cu linguriţa sau cu căniţa, sterilizate

prin fierbere, cu precauţii stricte de igienă a persoanei care administrează prânzurile.
Obiectele necesare în alimentaţia artificială: 8—10 biberoane, 10 te-tine, un vas emailat de 2—3
litri, pentru fierberea biberoanelor, 3 cănite emailate pentru păstrarea linguriţelor şi pentru
prepararea diluţiilor, o pâlnie, o perie pentru spălarea biberoanelor, 2—3 linguriţe, bucăţi de tifon
steril pentru acoperirea vaselor, frigider.
Tetinele sunt confecţionate din cauciuc, material plastic sau silicon.
Tetina biberonului se perforează cu un ac subţire, fixat într-un dop de plută, în 3 puncte (acul
înroşit la flacără). Astfel se asigură un debit de scurgere, la răsturnarea biberonului cu gura în
jos, de 20 picături/ minut.
Pentru evitarea înghiţirii de aer în timpul alimentării, biberonul va avea o poziţie aproape
verticală, cu tetina şi gâtul biberonului plin cu lapte.
Durata medie a prânzului este în raport cu raţia şi vigoarea sugarului, de 10—15 minute, după
care copilul este ţinut în poziţie verticală câteva minute şi apoi culcat în decubitus lateral drept,
pentru eructaţia aerului înghiţit.
Solicitarea crescută a tubului digestiv, mai mare pentru laptele de vacă decât pentru cel de
femeie, impun creşterea intervalului dintre prânzuri, la 3,5—4 ore şi a pauzei de noapte la 6—8
ore, pentru cruţarea funcţiei digestive.
Este de preferat luarea sugarului în braţe, în poziţie semişezânclă, la fel ca pentru alimentaţia la
sân, deoarece poziţia orizontală, favorizează producerea otitelor medii, prin scurgerea laptelui
din faringe de-a lungul trompei lui Eustachio.
Imediat după alimentaţie tetinele se limpezesc în apă şi se păstrează în apă, până la sterilizare.
Introducerea laptelui de vacă sau a preparatelor de lapte de vacă se face cu cantităţi mici,
crescute progresiv.
Preparatele se administrează încălzite la temperatura de 37°C.

STABILIREA RAŢIEI ÎN ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ

In prima zi de viaţă se administrează soluţie de glucoza 5%, pentru limitarea scăderii fiziologice
şi pentru asigurarea energiei minime vitale. Din ziua a 2-a se începe administrarea de 7 ori pe zi
a 10 ml lapte praf adaptat, care se creşte progresiv cu 10 ml pentru un prânz, în fiecare zi,până se
ajunge la 7 ori 90 ml, în ziua a 10-a ele viaţă. Peste vârsta de 10 zile se menţine raţia de 90 ml la
un prânz, în tot cursul primei luni de viaţă.
Peste vârsta de 10 zile, raţia alimentară trebuie să asigure 120 ml/kg/zi în primele 2 luni, 110
kcal/kg/zi în primele 2—6 luni de viaţă şi să acopere nevoile de lichide (180—160 ml/kg/zi în
primul trimestru şi 160—150 ml/kg în trimestrul al doilea de viaţă).
Alegerea produsului de lapte adecvat vârstei se face în ordinea: lapte adaptat, parţial adaptat,
modificat sau convenţional.
Reguli de respectat în alimentaţia artificială:
— asigurarea caloriilor necesare, cu un surplus de 10 kcal/kg/zi pentru acoperirea energiei
efortului secretor digestiv suplimentar;
— cantitatea de lapte de vacă să nu depăşească 700 ml/zi, indiferent de greutatea sugarului;
— la schimbarea preparatului sau concentraţiei noului preparat, să se facă cu cantităţi crescute
progresiv.
Numărul de mese este în raport cu vârsta: 7 în prima lună, 6 în luna a '2-a şi a 3-a, 5 prânzuri din
luna a 4-a, cu interval între mese de 3—4 ore şi o pauză de noapte de 6—8 ore.
Aportul alimentar de lapte de vacă se suplimentează cu vitamina C (30 mg/zi) sau sucuri de
fructe, cu vitamina D medicamentoasă (administrare zilnică de 500 ui sau prin terapia de şoc).
 REZULTATELE ALIMENTAŢIEI ARTIFICIALE

Cu toate îmbunătăţirile aduse laptelui de vacă, rezultatele sunt inferioare alimentaţiei naturale.
Curba ponderală în alimentaţia artificială este neregulat ascendentă, scaunele chitoase, cu reacţie
alcalină, cu eliminare crescută de săpunuri şi săruri minerale.
Infecţiile sunt mai frecvente, prin lipsa factorilor de apărare imuno-logică şi a posibilităţii
crescute de contaminare a preparatelor.
Excesul de acizi aminaţi plasmatici cresc acumularea lor în ficat şi în creier. Creşterea
aminoacidemiei, în special a meteoninei, inhibă până la alterări tisulare.
Hipernatremia favorizează hipertensiunea arterială.
Prezenţa rahitismului şi a anemiei cresc dacă nu se iau măsuri profilactice corespunzătoare.
Incidente în alimentaţia artificială
Se pot înregistra incidente severe în alimentaţia artificială, cu repercusiuni asupra dezvoltării
sugarului:
— Anorexia, consecinţă a compoziţiei uniforme a lipidelor în cursul mesei; combaterea constă
din mărirea intervalului dintre mese, administrarea preparatelor acidulate (Acidolact, Cameîpo).
— Subalimentaţia prin concentraţii necorespunzătoare ale preparatelor.
— Supraalimentaţia, prin concentraţii prea mari ale laptelui praf, cu creşterea senzaţiei de sete,
agitaţie, plâns, obezitate.
— Colicele abdominale, cu crize de plâns, agitaţie, frecarea picioarelor în timpul sau după prânz,
care apar în medie la vârsta de 3—4 săptămâni, cu o incidenţă de 10—40«/o, atribuite
betalactoglobulinei, prin mecanism alergic. Par mai frecvente la sugarii nesuplimentaţi cu fier.

—- Intoleranţa la laptele de vacă, mai frecventă pentru proteine, cu patogenie alergică, cu

formare de anticorpi pentru una sau mai multe fracţiuni proteice ale laptelui. Cea mai antigenică
este fracţiunea beta-lactoglobulina, urmată de alfalactalbumină, cazeina, serumalbumină,
peptine.
Antigenul trece prin mucoasa intestinală, modifică limfocitul T, prin care este activat limfocitul
B, care induce secreţia de reagine de tip IgE, cu eliminare de substanţe vasoactive.
Clinic, după o perioadă de latenţă de o săptămână de la prima in-gestie de lapte de vacă, se
manifestă sub formă de:
— diaree gravă, agitaţie postprandială, pierderi mari ponderale,
— stare de şoc, cu paloare cenuşie, transpiraţii reci, cianoză, hipo-natremie.

Tratament: suprimarea laptelui de vacă sau desensibilizări cu cantităţi mici (picături) de lapte şi
antihistaminice.

ALIMENTAŢIA DIVERSIFICATĂ A SUGARULUI

Prin alimentaţie diversificată se înţelege introducerea altor alimente în afara regimului lactat, de
consistenţă solidă sau semilichidă, motivată de faptul că laptele nu mai poate asigura în totalitate
nevoile sugarului după vârsta de 4 luni.
Alimentele solide favorizează dezvoltarea musculaturii orale, masticaţia, stimulează vorbirea,
contribuie la dezvoltarea simţului gustativ şi olfactiv al sugarului.
 RECOMANDĂRI ÎN DIVERSIFICAREA ALIMENTAŢIEI

Se recomandă respectarea următoarelor reguli:

— diversificarea începe în general între 4—6 luni, în funcţie de zonele geografice, obiceiurile
alimentare ale populaţiei, de cunoştinţele de etapă şi particularităţile individuale ale sugarului. La
sugarul alimentat artificial diversificarea se poate începe la 4 luni, la cel alimentat la sân la vârsta
de 6 luni, dacă secreţia laptelui matern este insuficientă;
— orice aliment nou introdus se face numai dacă sugarul este sănătos;
— introducerea noilor alimente se face progresiv, în cantităţi mici, pentru testarea toleranţei
digestive;
— alimentul nou introdus se administrează tot timpul cât durează creşterea progresivă, înaintea
acelora cu care era obişnuit;
— indiferent de natura alimentului nou introdus este bine ca administrarea să se facă cu linguriţa;
— nu se introduc simultan două alimente noi;
— la primele semne de intoleranţă (vărsături, diaree) se suprimă alimentaţia nou introdusă,
pentru câteva zile, după care se reia, odată i'U normalizarea tranzitului intestinal;
— de reţinut importanţa factorului constituţional, la introducerea alimentelor noi. Copiii
proveniţi din părinţi cu boli cronice digestive (entcrocolite, gastrite, ulcere) au o sensibilitate
digestivă accentuată, manifestată cu vărsături, diaree, dureri abdominale, la introducerea unor
alimente noi şi în cantitate mare (eledon, lapte acidulat, suc de portocale, lămâie etc);
— se va evita amestecul de lapte cu alimente solide în biberon.

ORDINEA CRONOLOGICA A INTRODUCERII ALIMENTELOR ÎN

DIVERSIFICARE

Diversificarea se începe la vârsta de 4 luni, cu supa de legume, limpede la început (strecurată) şi

apoi cu legumele pasate, îmbogăţită cu ulei şi care înlocuieşte, treptat, un prânz cu lapte.
La sugarul cu greutatea sub media normală vârstei se începe diversificarea cu fiertură de făină de
orez sau zeamil 5o/0 în lapte zaharat 5%.
La vârsta de 5 luni se înlocuieşte a doua masă de lapte, cu pireul de fructe, cu brânză de vaci, se
asociază pireul de legume la prânzul cu supă, la care se adaugă carne tocată de pui sau de vită.
La 6 luni se înlocuieşte a treia masă de lapte cu un făinos, cu gluten fiert în lapte, gris cu lapte,
biscuiţi.
Supa de legume se poate alterna cu supa de carne sau de oase, de-gresată.
In pireul de legume se pot adăuga biscuiţii. Gălbenuşul de ou, introdus treptat în alimentaţie,
începând cu 1/8 gălbenuş, se încorporează în supa de legume, alternând cu carnea.
Primul prânz şi ultimul al zilei constă din lapte cu făinoase.
Peste vârsta de 4 luni sugarul alimentat artificial va primi un preparat de lapte praf adaptat sau
parţial adaptat, lapte praf convenţional, lapte de vacă integral cu 5o/0 zahăr.
La 7 luni se include ficatul de pasăre sau de vită, pireul do legume, alternativ cu gălbenuşul de
ou şi carnea.
Iaurtul din lapte de vacă, zaharat şi cu biscuiţi se alternează cu laptele cu făinos, după vârsta de 7
luni.
La vârsta de 8 luni se poate introduce mămăliguţa cu brânză de vaci şi unt, în alternanţă cu
făinosul cu lapte, piure de cartofi cu unt, fidea în supă.
La vârsta de 9 luni se poate introduce şunca presată, cu pireu, alternând cu carnea şi gălbenuşul
de ou.
La vârsta de 10 luni, o dată pe săptămână, se poate introduce creier de vită în pireu, alternând cu
carnea şi gălbenuşul de ou.
La vârsta de un an, dacă dentiţia este bine dezvoltată, se administrează pilaf de orez, orez fiert în
lapte, fără să fie pasat, budinci de orez cu fructe, perişoare de carne, ciorbe acrite cu borş.
Nevoile de lichide se asigură prin lapte, supe, sucuri de fructe, ceai, apă fiartă şi răcită.

Bibliografie:

//library.usmf.md/old/downloads/ebooks/Igiena_alimentatiei/8.Alimentatia_prof
ilactica.pdf
https://ru.scribd.com/document/76597773/Alimentatia-copil

https://documents.tips/documents/alimentatia-artificiala-la-sugari.html