Gustav Klimt s-a născut la 14 iulie 1862, la Baumgarten, una din suburbiile Vienei.

Tatăl său, de
profesiune giuvaergiu, era originar din Cehia. Despre perioada dinainte de anul 1867, privitor la
copilăria lui Klimt, nu avem aproape nici un fel de informații. Se dovedește de timpuriu talentat la
desen, la 14 ani reușește la examenul de admitere la "Kunstgewerbeschule" ("Școala de Arte
Aplicate") din Viena. Doi ani frecventează cursurile acestei școli și, concomitent, învață pictura în
atelierul maestrului Ferdinand Laufberger.

Gustav Klimt: Iudita și Olofern, 1901

În 1879 ia parte, sub îndrumarea lui Hans Makart, la organizarea festivităților prilejuite de
aniversarea a 25 de ani de căsătorie a cuplului imperial. Fratele său, Ernst, frecventează aceeași
școală de artă. Cei doi frați, împreună cu un coleg, Franz Matsch, decid să lucreze în comun, și
tinerii artiști primesc mici comenzi: decorări ale unor porțelanuri, proiecte pentru ilustrații.
În 1880 obțin două comenzi mari: lucrări de decorațiuni la palatul din Sturan, precum și pictarea unui
tablou destinat clădirii principale a stațiunii balneare din Karlovy Vary (pe atunci Karlsbad).
În anul 1883 frații Klimt au fondat la Viena, împreună cu Franz Matsch, propria lor școală de artă
decorativă și au primit comenzi din mai multe părți ale Europei. Curând cei trei au plecat în Regatul
României unde au executat lucrări pentru decorarea castelului Peleș din Sinaia. În 1886 grupul lor
participă la realizarea scărilor noului teatru imperial, Burgtheater, din Viena.
Gustav Klimt: Portretul Emiliei Flöge (Detaliu), 1902

În 1893 Gustav Klimt pictează tabloul reprezentând interiorul teatrului castelului Eszterházy, cu care
obține premiul expoziției organizate de "Künstlerhaus" ("Căminul Artiștilor"). La nici treizeci de ani
este considerat unul din cei mai importanți artiști austrieci. Între anii 1891-1897, devenit membru al
societății artiștilor vienezi, "Künstlerhausgenossenschaft", împreună cu alți pictori, se străduiește să
reformeze instituția aservită unor principii artistice net conservatoare. Până la urmă, ei înființează,
în 1897, o nouă grupare artistică, separată de Künstlerhaus, care se va numi Secesiunea. Membrii
acesteia primesc un teren din partea orașului Viena, pentru a-și putea construi sediul.
Chiar în anul următor ei își organizează, în pavilionul proiectat de arhitectul Joseph Maria Olbrich,
prima expoziție. Klimt va fi primul președinte al Secesiunii. Manifestul lor va fi publicat în 1898, în
primul număr al revistei "Ver Sacrum". Filozofia Secesiunii este căutarea adevărului despre existența
umană. Deasupra intrării în pavilionul asociației se putea citi următoarea inscripție: "Fiecărei epoci îi
este caracteristică propria artă, iar artei - libertatea". Fidel acestui ideal, Klimt își eliberează arta de
tabu-uri. În 1905 ajunge însă în conflict cu artiștii ce i-au fost apropiați și, ca urmare, rupe legăturile
cu Secesiunea și formează un alt grup, "Kunstschau".

Gustav Klimt: Sărutul, 1907-08

În ciuda numeroaselor legături și aventuri amoroase, Klimt a avut o singură dragoste trainică, Emilia
Flöge, pe care a reprezentat-o în mai multe tablouri. Începând din anul 1900, pictorul petrece mereu
câteva săptămâni de vară pe moșia familiei Flöge, pe malul lacului Attersee. Pictează mai ales
peisaje, grupuri de copaci, boschete de flori ("Grădină cu floarea soarelui" 1905), dar și compoziții în
care motivul principal îl reprezintă teme antice cu personaje feminine, reinterpretând miturile și
simbolurile, ca în tabloul "Iudita și Holofernes I" (1901.
Una din cele mai renumite picturi ale lui Klimt este "Sărutul" (1907-1908). Ea datează din așa-numită
perioadă "de aur" a artistului. Acest lucru este ilustrat cel mai bine de petalele aurii ce luminează
fosforescent scena intimă a sărutului. Măiestria decorativă a lui Klimt se poate observa pe exemplul
oferit de covorul de flori întins la picioarele celor doi îndrăgostiți, pe care figurile unite în îmbrățișare
au încremenit într-o imobilitate statuară.
Prin alegoria femeilor, care apar în tablouri ca "Nuda Veritas" (1899) sau "Danae" (1907),
reprezentate sub chipul unor frumoase roșcate, Klimt evidențiază preocuparea sa pentru temele
erotice. Faptul că împrumută teme din mitologie atenuează caracterul lasciv al compozițiilor.
Tablourilor sale le este foarte caracteristică paleta întreagă a culorilor deschise și pure. Renunțând
complet la perspectivă, pictorul așază formele decorative în același plan cu siluetele personajelor.