Baltagul

Romanul ,,Baltagul”, scris de Mihail Sadoveanu, este un roman traditional, din

punct de vedere al inventiei narative, social/monografic, astfel incat este prezentat
felul in care traiesc muntenii, politist, din perspectiva cercetarilor interpsinse de
Vitoria, initiatic, astfel incat are in vede drumul labirintic al lui Gheoghita, si de
dragoste, incat legatura intre Vitoria si sotul ei o determina pe femeie sa interprinda
cercetari.
Fiind un roman realist cu substrat mitic, sunt prezente trei mituri fundamentale.
Primul este indicat de autor prin mottol romanului, este cel al nuntirii cosmice din
balada Miorita. Drumul parcurs de Vitoria Lipan din Magura Tarcaului prin Valea
Dornelor, pana la Suha, este in-tro oarecare masura o calatorie prin spatiu, fiind
dublata de o coborare in infern, pe celalalt taram.
Romanul este publicat in anul 1930, si este ,,probabil singurul roman obiectiv al
scriitorului ce aduce o formula romaneasca inedita in epoca interbelica: ,, amestecul de
roman realist si naratiune pe un scenariu politist”.
Titlul romanului reprezinta toporul cu doua taisuri, care este un obiect simbolic,
ambivalent: arma a crimei si intrumentul actului justitiar, reparator. De remarcat ca in
roman acelasi baltag ( al lui Lipan) indeplineste cele doua functii. Baltagul tanarului
Gheorghita se pastreaza neatins de sangele ucigasilor.
Opera prezinta monografia satului moldovenesc, de la munte, o lume a
pastorilor, avand in prim plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor
Lipan. Insotita de Gheorghita, Vitoria reconstituie drumul parcurs de barbatul sau,
pentru elucidarea adevarului si savarsirea dreptatii.
Marile teme sadoveniene se regasesc aici: viata personala, natura, miturile,
iubirea, arta povestirii, intelepciunea.
Romanul este structurat in saisprezece capitole cu actiune desfasurata
cronologic, urmarind momentele subiectului.
Cautarea reprezinta axul romanului si se asociaza cu motivul labirintului.
Parcurgerea drumului are diferite semnificatii. Vitoria reconstituie eventimentele care
au condus la moartea barbatului ei, ceea ce transpune intr-o dubla aventura: cea a
cunoasterii lumii si a cunoasterii de sine. Pentru Gheorghita, calatoria are rol educativ,
de initiere a tanarului. Nechifor, personaj episodic, prezentat indirect, apartine planului
mitic. Cautandu-l, parcurge simultand doua lumi: spatiul real, concret, dar si o lume ,,
de semne si minuni” al caror sens doar ea stie sa le descifreze.
Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniscient si omniprezent
reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si a observatiei, lumea satului de
munteni si actiunile Vitoriei. Desi naratorul naratorul omniscient este unic, la un
moment dat, Vitoria preia rolul de narator. Inteligenta, ea reconstituie crima pe baza
propiilor deductii si o povesteste oamenilor prezenti, facandu-i pe vinovati sa isi
recunoasca fapta in fata satenilor si autoritatilor.
Timpul derularii actiunii este vag precizat, prin repere temporale : ,, aprope de
Sf.Andrei”, ,, in Postul Mare”, ,,10 Martie”. Cadrul actiunii este satul Magura
Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei, dar si cel de campie, Cristesti din Balta Jijiei.
In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si portretul fizic al Vitoriei
Lipan, care este surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la intarzierea sotului ei
plecat la Dorna sa cumpere oi.
Intriga cuprinde framantarile ei, dar si actiunile interprinse inainte de plecarea in
cautarea sotului: tine post negru douasprezece vineri, se inchina la icoana Sfintei Ana
de la manastirea Bistrita, anunta autotritatiile despre disparitia sotului, vinde unele
lucruri pentru a face rost de bani de drum, pe Minodora o lasa la manastire, iar lui
Gheorghita ii incredinteaza un baltag sfintit.
Scena coborarii lui Gheorghita in prapastie valideaza faptul ca Baltagul
este un roman al initierii. Procesul initiatic al fiului presupune o moarte simbolica,
adica o cobobrare in prapastia infernala, acolo unde neintiatul va fi supus incercarii, se
confrunta cu imaginea ingrozitoare a ramasitelor parintelui sau. Gheorghita iesi din
labirintul intiaic un om format si intra intr-o noua etapa a existentei, fiind capabil sa
preia conducerea familiei.
O alta scena imporanta este reprezentata de punctul culminant al romanului,
moment in care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei, surprinzandu-I chiar si
pe ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste vina, insa al doilea
devine agresiv. Este lovit de Ghoergita cu baltagul lui Nechifor si sfasiat de cainele
Lupu, facandu-se astfel dreptate.
In opinia mea, tema si viziunea despre lume ilustreaza, in acest roman, o
societate rurala, cu obiceiurile si mentalitatea specifice spatiului. Altfel spus, este o
monografie a lumii pastorale, care ilustreaza o filosofie.
 Romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu apartine realismului mitic. Criticul
Nicolae Manolescu arata ca, desi Mihail Sadoveanu alege ca pretex epic balada
populara:,, doi ciobani ucid pe al treilea ca să-i ia oile", autorul ,,sacrifică marele ritm
al transhumantei pentru pentru un accident; demitizează situația originară, privind
dintr-un unghi deloc poetic evenimentul ritual. Baltagul este un roman realist în sensul
cel mai propriu"