PREFAȚĂ

1
CARACTERISTICILE FONDULUI FORESTIER AL JUD. SUCEAVA

Situată în nordul tării, în ţinutul Bucovinei, de la râul Siret până la munţii Rodnei şi
Călimani, Direcţia Silvică Suceava, subunitate a Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva, se
întinde pe raza a şapte judeţe (Suceava-343,0mii ha, Bistriţa Năsăud- 0,251 mii ha,
Botoşani-0,017 mii ha, Harghita-4,692mii ha, Iaşi- 0,4mii ha, Maramureş-1,392mii ha,
Neamţ-0,013mii ha).

Organizare administrativă
0 Direcţia Silvice Suceava are în subordine un număr de 24 ocoale silvice, 2
secţii de exploatare a masei lemnoase, o pepinieră şi doua herghelii(2493
ha).

Suprafaţa fond forestier administrată de către D.S. Suceava

۰ Pădurile sucevene se întind pe o suprafaţă de 444.612 ha, reprezentând
jumătate din suprafaţa judeţului şi aproximativ 7% din suprafaţa pădurilor României. Din
acestea 349978 (79% din total) sunt administrate de către Direcţia Silvică Suceava, restul
fiind administrate de către alte structuri silvice autorizate.
۰ În raport cu natura proprietăţii, suprafaţa fondului forestier administrată de
către Direcţia Silvică Suceva, la data actuală se prezintă astfel:
 280087 ha (80%)- proprietate publică a statului administrată de
R.N.P.;
 30899 ha (9%) - proprietatea unităţilor teritorial administrative,
administrată de R.N.P.;
 3883 ha (1%) - proprietate privată a persoanelor juridice,
obşti, unităţi de cult;
 35109 ha (10%)- proprietate privată a persoanelor fizice;

Suprafaţa fondului forestier de stat pe grupe funcţionale

0 Din suprafaţa ocupată cu pădure, 92,4 mii ha (33%) se situează în grupa I de
protecţie iar 187,6 mii m.c.(67%) în grupa a II-a de producţie şi protecţie.

Suprafaţa fondului forestier de stat pe specii

Pe specii, compoziţia arboretelor din fondul forestier de stat administrat de către
Direcţia Silvică Suceava, se prezintă astfel:
 Răşinoase 200.3 mii ha (74%), din care:
2
- molid 164,7 mii ha
- brad 33,5 mii ha
- pin 1,4 mii ha
- larice 0,35 mii ha
- alte răşinoase 0,35 mii ha

 Foioase 71,8 mii ha (26% ), din care:

- fag 52,4 mii ha
- stejar 3,6 mii ha
- diverse tari 12,9 mii ha
- diverse moi 2,9 mii ha

Suprafaţa fondului forestier pe clase de vârstă

Pe clase de vârstă, suprafaţa pădurilor din judeţul Suceava, procentual, se prezintă
astfel:
 Clasa I - 10 %
 Clasa a II a – 21 %
 Clasa a III a – 16 %
 Clasa a IV a – 16 %
 Clasa a V a – 19 %
 Clasa a VI a - 18 %

Suprafaţa fondului forestier de stat pe clase de producţie

 Clasa I de producţie – 8,6%
 Clasa a II a de producţie – 55,6%
 Clasa a III a de producţie – 31,8%
3
  Clasa a IV a de producţie – 3,4%
 Clasa a V a de producţie – 0,6%

Suprafaţa fondului forestier de stat pe categorii de folosinţă

Din punct de vedere al folosinţei, suprafaţa fondului forestier de stat este distribuită
astfel:
 272,1 mii ha suprafaţă cu pădure;
 1,6 mii ha terenuri care servesc nevoilor de producţie silvică;
 0,1 mii ha terenuri care servesc nevoilor de cultură;
 2,9 mii ha terenuri care servesc nevoilor de administrare forestieră;
 1,4 mii ha terenuri destinate împăduririi;
 0,6 mii ha terenuri neproductive;
 1,4 mii ha alte terenuri.

Zone naturale protejate –parcuri, rezervaţii, monumente ale naturii

Direcţia Silvică Suceava administrează o suprafaţă de 28.546 ha zone protejate

(legiferate prin Legea nr.5/2000, H.G. nr.2151/2004 şi H.G. nr.1143/ 2007), din care
24.041 ha Parcul Naţional Călimani şi 4.505 ha rezervaţii şi monumente ale naturii situate
pe raza judeţului Suceava, clasificate în rezervaţii forestiere: Pădurea Zamostea –
Luncă – 107,6 ha, Făgetum Dragomirna – 134,8 ha, Codrii Seculari Giumalău – 309,5 ha,
Codrul Secular Slătioara – 1064,2 ha, Tinovul Poiana Stampei – 681,8 ha, Tinovul Şarul
Dornei – 36 ha, Quercetum Crujana – 39,4 ha, Pădurea Voievodeasa – 101,9 ha, Pădurea
Roşoşa – 204,8 ha şi Codrul Secular Loben – 483 ha, rezervaţii botanice: Fâneţele
montane Todirescu – 44,3 ha, Răchitişul Mare – 116,4 ha şi Tinovul Găina-Lucina – 1,0 ha,
rezervaţii geologice: Moara Dracului – 1,3 ha, Piatra Buhii – 2,0 ha, Piatra Ţibăului – 20,3
ha, Piatra Pinului şi Piatra Şoimului – 0,5 ha, Cheile Lucavei – 34 ha, rezervaţii mixte:
Pietrele Doamnei – 971 ha, Cheile Zugrenilor – 150,1 ha şi rezervaţii paleontologice:
Stratele cu Aptychus de la Pojorata – 1,0 ha.
4
 Parcul Naţional Călimani

Statutul de parc naţional, ca zonă destinată prioritar conservării naturii, în cazul

Parcului Naţional Călimani este cunoscut de majoritatea factorilor interesaţi din
momentul constituirii Consiliului Consultativ de Administrare.
De asemenea, grupuri interesate constituite la nivel regional sau naţional, au
desfăşurat activităţi ce aveau ca scop final cunoaşterea patrimoniului natural şi
ocrotirea lui pe raza parcului.
În anii ’70 s-a declanşat în Călimani o activitate de mari proporţii în scopul
exploatării zăcămintelor de sulf. Această acţiune, care s-a derulat pe o perioadă de circa
20 de ani a avut drept urmare producerea unui dezechilibru ecologic. Prin exploatarea
de suprafaţă a fost decopertat vârful Negoiu Românesc şi a fost distrus complexul
vulcanocarstic Peşterile Luanei.
Atitudinea administraţiei silvice pentru terenurile din Parc, a favorizat menţinerea
starii de conservare a pădurilor.
După 1990, condiţiile socio-economice şi retrocedarea unor terenuri forestiere au
determinat o schimbare de atitudine a deţinătorilor/utilizatorilor de terenuri,
presiunea asupra resurselor naturale crescând în mod semnificativ.
Conform prevederilor OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei salbatice, Parcul Naţional Călimani
face parte din categoria parcurilor naţionale, ce au drept scop protecţia şi conservarea
unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând
elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic,
hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind
posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice.
În perimetrul parcurilor naţionale sunt admise numai activităţile tradiţionale
practicate numai de membrii comunităţilor din zona parcului naţional şi de persoanele
care deţin terenuri în interiorul parcului, activităţi tradiţionale care vor fi reglementate
prin planul de management. Managementul parcului urmăreşte şi menţinerea
interacţiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi
peisajului, promovând păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi
consolidarea activităţilor, practicilor şi culturii tradiţionale ale populaţiei locale.
De asemenea, se oferă publicului posibilităţi de recreere şi turism şi se încurajează
activităţile ştiinţifice şi educaţionale.

5
 În anul 2007, parcul este propus ca sit Natura 2000 de tip SCI (sit de
importanţă comunitară), o zonă care include Parcul Naţional Călimani şi se extinde la
sud şi est de acesta
Cea mai dezvoltată formă de turism în zonele înconjurătoare parcului este
agroturismul care funcţionează atât în cadrul unor asociaţii de turism la nivel
regional şi naţional cât şi la nivel individual. Pe teritoriul parcului cele mai întalnite
activităţi turistice se leagă de drumeţii şi ascensiuni montane precum şi de activităţile
specifice de camping . Activităţile ecoturistice sunt înca într-o fază incipientă.
Cea mai la îndemână metodă de a cunoaşte caracteristicile, structura activităţilor
turistice în Parcul Naţional Călimani este monitorizarea turismului prin sondaje
efectuate pe bază de chestionare. Chestionarele se adresează turiştilor întâlniţi în parc
iar completarea , centralizarea şi interpretarea rezultatelor duc la conturarea imaginii
activităţilor şi facilităţilor turistice din parc şi din comunităţile locale.

1. CLASIFICAREA INCENDIILOR DE PADURE

Incendiile de pădure se pot clasifica in următoarele categorii:

- incendiile de litiera;
- incendiile de coronament;
- incendiile sub pătura de frunziş.

a) INCENDIILE DE LITIERA
- sunt incendii care cuprind vegetaţia de pe solul pădurii: arbuşti, muşchi, licheni, ierburi,
boschete, tufisuri, patura moarta,
uscaturile, resturile ramase de la
exploatarea pădurii si partea
inferioara a copciilor.
Incendiile de litiera pot fi:
- lente;
- rapide.
La incendiile de litiera lente
focarul înaintează in mare
măsura in direcţia vântului cu
viteza redusa, flacăra atinge o
înălţime de 0,1m pana la 2-3m.
În cazul incendiului de litiera rapide focul se poate propaga către direcţia vântului
cu viteze care pot atinge pana la 1 km/ora, înălţimea flăcării depăşeste 2m.
6
 b) INCENDIUL DE CORONAMENT
- se manifesta la partea superioara a copacilor, când ard coroanele. Incendiul de
coronament in plina dezvoltare are forma unui zid de foc, care înaintează pe deasupra
pădurii sub forma unui val uriaş.
După viteza cu care se manifesta incendiile de coronament pot fi :
- lente;
- rapide;
- violente.
In cazul incendiului lent ,care are loc in partea superioara a copacilor, ard coroanele
acestora. Suprafaţa focului constituie de sus pana jos, un perete de foc care înaintează
relativ încet cu o mica înaintare a focului pe vârfuri si rămâne in urma pe sol.
Incendiul de coronament lent se dezvolta relativ încet. Viteza de înaintare in
direcţia vântului este de pana la 8 km/ora.
La incendiul rapid de coronament ard efectiv coroanele copacilor. Se formează un
val de foc care înaintează rotindu-se parca peste vârfurile copacilor, aruncând înaintea sa
limbi de flăcări care se scurge ca un curent peste coroanele acestora.
Viteza de înaintare in direcţia vântului este de 8-25 km/ora. In cazul incendiului de
coronament violent viteza de înaintare a focului este pe fronturi foarte largi si ajunge la
peste 25 km/ora.

c) INCENDIILE SUB PĂTURA DE FRUNZIŞ

- izbucnesc in special in pădurile seculare
pe solul cărora s-a depus de-a lungul
anilor o pătura groasa de frunze uscate,
crengi lemnoase, care au putrezit si au

format un strat de putregai, sau chiar de

turba.
Incendiul are o forma de manifestare
neregulata in funcţie de crăpăturile in
stratul mort si obstacolele pe care le întâlneşte în cale.
Viteza incendiului subteran este mica si rar ajunge 1km in 24 de ore.
7
 d) INCENDIILE IN ZONELE CU COPACI DOBORAŢI
- apar in unele masive păduroase, unde pe
suprafeţe uneori destul de mari, arborii au
fost culcaţi la pământ de furtuni puternice.
Un incendiu intr-o zona cu arbori doboraţi
are aspectul unui rug uriaş, arborii fiind bine
prinşi unii de alţii prin coroanele respective.

e) INCENDIILE COMBINATE DE LITIERA SI CORONAMENT

- apar mai des la pădurile tinere si de răşinoase.
La asemenea incendii acţiunea de stingere
este dificila, fiind nevoie sa se combine
diferite metode si principii de stingere.
In cazul incendiilor de coronament, din
cauza perturbaţiilor locale neaşteptate pot
aparea schimbări de direcţie ale arderii sub
fora de salturi care pune in pericol viata
echipelor de lucru.

2. CAUZELE INCENDIILOR DE PADURE

Cauzele cere dau naştere la incendiile de pădure sunt variate. Din studierea
incendiilor de pădure rezulta ca cele ai frecvente cauze sunt următoarele:
- folosirea neglijenta a focului de către oameni pentru prepararea hranei sau pentru
încălzit;

8
 - ţigări aruncate la întâmplare;
- arderea rămăşiţelor lemnoase rezultate din parchetele de exploatare;
- crearea de suprafeţe agricole prin arderea sau de îmbunătăţirea păşunilor;
- folosirea armelor de vânătoare sau a artileriei in poligoanele vânătorilor de
munte;
- scântei si cenuşa de la locomotivele folosite in exploatarea forestiera;
- trăsnetul;
- incendieri premeditate.

3. VITEZA DE PROPAGARE A INCENDIILOR DE PADURE

Cunoaşterea vitezei de dezvoltare a incendiilor de pădure este necesara, pentru a
calcula in care moment si in ce număr si cantitate este necesar a concentra forte,
mijloace tehnice si materiale pentru stingerea incendiului.
Viteza de dezvoltare a incendiilor, poate fi exprimata in următoarele mărimi:
1.in unitate de drum străbătuta de foc intr-o unitate de timp(m/min, km/ora)
2.in unitatea de creştere a perimetrului intr-o unitate de timp(km/ora)
3.in unitate de creştere a suprafeţei intr-o unitate de timp(hectare/ora).
Viteza perimetrica, care caracterizează creşterea perimetrului, este importanta la
determinarea anoperei, mijloacelor tehnice si materialelor necesare pentru stingerea
incendiilor.
Creşterea incendiului in suprafaţa este de asemenea interesanta ca indice al
gradului sau de dezvoltare si pentru stabilirea mijloacelor necesare de stingere.
Viteza de dezvoltare a incendiilor depinde in mare măsura de tipul pădurii.

C. METODE, SUBSTANTE, MIJLOACE SI ECHIPAMENTE DE STINGERE A

INCENDIILOR DE PADURE

Metodele întrebuinţate in lupta cu incendiile de pădure pot fi împărţite in mai multe

categorii, după specificul acestora si anume:
- stingerea incendiilor cu ajutorul pământului;
- metoda de stingere a incendiilor cu apa;
- metode de stingere cu substanţe chimice si emulsii;
- pentru stingere folosind mijloacele mobile de stingere a incendiilor;
- metode de stingere prin explozie;
- metode de stingere cu ajutorul aviaţiei.
Fiecare din aceste metode poate sa apară sub doua forme:
a) stingerea directa a focului-lupta activa;
9
 b) izolarea incendiului izbucnit de restul suprafeţei împădurite, amenajarea zonelor
de baraj

MANEVRE OPERAȚIONALE LA INCENDIILE DE PĂDURE

PRESCURTĂRI UTILIZATE:

F.D.P. – foc de pădure;

Ac.I.P. – autocamion de intervenţie la pădure;
As.A.P. – autospecială cu apă pentru intervenţii la pădure;
E.I.P. – echipă de intervenţie la pădure;
Ech.I.P. – echipaj de intervenţie la pădure;
G.I.P. – gardă de intervenţie la pădure;
P.C.P. – punct comandă în pădure;
S.I.P. – sector de intervenţie la pădure;
Z.P.I. – zonă de pădure incendiată;
Z.P.Pr. – zonă de pădure protejată

ORGANIZAREA INTERVENȚIILOR

Principii de baza in tactica stingerii incendiilor de pădure

Condiţia de baza pentru stingerea incendiilor de pădure consta in deplasarea in

timpul cel mai scurt la locul incendiului si stingerea lui in primul stadiu de dezvoltare.
Utilajul necesar si materialele de intervenţie si stingere trebuie păstrate in stare
corespunzătoare, pentru a putea fi întrebuinţate in orice moment.
Fiecare societate comerciala forestiera, trebuie sa-si organizeze in aşa fel
intervenţia la foc încât cei numiţi a acţiona sa poată pleca la locul intervenţiei, după
câteva minute de la anunţare.
La locul intervenţiei conducătorul stingerii trebuie să-şi repartizeze, cat mai raţional,
oamenii ce îi stau la dispoziţie.
Exista mai multe variante si scheme de repartizare a oamenilor pentru stingerea
incendiului de pădure. Toate au la baza doua scheme principale:
- pentru atacul frontal;
- pentru atacul din spatele incendiului;

10
 Atacul frontal consta in aceea ca majoritatea lucrătorilor, utilajelor si
materialelor actioneaza pe direcţia in care înaintează focul.

CONCEPȚIA DE ACȚIUNE
Modalităţi de intervenţie terestră

a) Forţe angrenate în acţiunile de intervenţie:

 personal I.S.U.;
 subunitatea de intervenţie din raionul în care s-a produs
evenimentul;
 subunităţi ale inspectoratului;
 grupa operativă;
 inspectorul şef.
Organizarea forţelor de intervenţie ale ISU
Echipa de intervenție - constituită din 3 militari (un şef de echipă şi un binom de
intervenţie).
Echipajul de intervenție – constituit din 6 militari (un şef de echipaj, 2 binoame
de intervenţie şi un condudător auto).
Garda de intervenție – constituită, după caz, din minim 3 echipe de intervenţie
şi un şef gardă intervenţie.
Subunitatea de intervenție – constituită din minim 2 gărzi de intervenţie.
Sectorul de intervenție – este acoperit şi arondat unei subunităţi de intervenţie.
Punctul de comandă înaintat – se înfiinţează de la nivelul intervenţiei unei
subunităţi.
Gruparea operativă de intervenție – formată din personal de comandă şi
răspunde de coordonarea forţelor, a minim 2 sectoare de intervenţie.

DOTAREA FORȚELOR DE INTERVENȚIE

Ac.I.P (un șef gardă, 3 echipe de intervenție și un conducător auto):
- cele 3 echipe de intervenţie sunt dotate astfel:
o o echipă cu motopompă (remorcabilă sau transportabilă) şi 2 panglici (40
m.) de furtun de refulare;
o echipă cu 3 panglici de refulare, ţeavă de stingere şi mijloace de primă
intervenţie;
o o echipă cu motofierăstrău şi mijloace de primă intervenţie;

11
As.A.P. (un șef de echipaj, două binoame de intervenție și un
conducător auto):
- cele 2 binoame (unul de stingere şi unul de asigurare) sunt dotate astfel:
o motopompă transportabilă;
o panglici de furtun (160 – 200 m.);
o mijloace de primă intervenţie

Conducerea forţelor de intervenţie ale ISU

- Echipa de intervenţie este condusă de şeful echipei;
- Minim trei echipe de intervenţie sunt conduse de un şef gardă intervenţie care
după caz, poate avea în subordine un Ac.I.P. şi o As.A.P (trei echipe şi un
echipaj);
- Minim două gărzi de intervenţie sunt conduse de către comandantul (locţiitorul)
subunităţii de intervenţie. Acesta poate avea în subordine şi alte forţe, funcţie de
situaţie (C.L.S.U., S.V.S.U. etc.).
- Minim două subunităţi de intevenţie sunt conduse de grupa operativă (după caz
inspectorul şef sau înlocuitorul la comandă).

 personal Direcţia Silvică;

 districtul unde a avut loc evenimentul ;
 districtele din cadrul ocolului silvic – forţe ocolul silvic;
 punctul întărit arondat ocolului silvic;
 punctele întărite de sprijin din cadrul Direcţiei Silvice;
 directorul Direcţiei Silvice.
Organizarea şi dotarea forţelor de intervenţie din cadrul direcţiei
silvice
- personal din cadrul cantonului unde are loc evenimentul (pădurar cu voluntari
din zonă) având în dotare motofierăstraie şi mijloace de primă intervenţie;
- personal din cadrul districtului unde este arondat cantonul, minim 15 persoane
cu motofierăstraie, utilaje de amenajare a surselor de alimentare şi mijloace de
primă intervenţie;
- personal din cadrul ocolului silvic organizat pe districte, minim 50 persoane cu
utilaje de amenajare a căilor de acces şi a rampelor de alimentare,
motofierăstraie şi mijloace de primă intervenţie;

12
 - punct întărit având în dotare motopompe şi panglici de furtun, butoaie de 100 -
200 lt. pe raza căruia este arondat ocolul;
- puncte întărite de sprijin din cadrul direcţiei silvice cu motopompe, panglici de
furtun, butoaie pentru executarea releului.
Conducerea forţelor de intervenţie din cadrul direcţiei silvice
- forţele din cadrul districtului sunt conduse de către şeful de district;
- personalul şi forţele din cadrul districtelor sunt conduse de către şeful de ocol
sau responsabilul cu paza şi protecţia;
- punctele întărite sunt coordonate de către directorul direcţiei silvice
 alte forţe:
 C.L.S.U. - voluntari din cadrul localităţii;
 S.V.S.U. – conform organizărilor;
 Jandarmeria – plutoane de intervenţie şi asigurare a pazei şi ordinei;
 Poliţia – echipaje de dirijare a circulaţiei ţi pentru asigurarea
ordinei;
 Operatori economici cu utilaje necesare suportului logistic.

CREȘTEREA GRADUALĂ A FORȚELOR DE INTERVENţIE

1. Intervenţia personalului din cadrul districtului, minim 15 persoane.

2. Intervenţia forţelor ISU din cadrul unei subunităţi de intervenţie (tură de serviciu),
după caz, un Ac.I.P. şi o As.A.P.
3. Intervenţia C.L.S.U. şi a S.V.S.U. din localitate.
4. Intervenţia personalului din cadrul ocolului.
5. Intervenţia agenţilor economici cu care se cooperează în zonă.
6. Intervenţia subunităţilor ISU.
7. Intervenţia punctelor întărite ale ocoalelor silvice.
8. Intervenţia tuturor forţelor cu care se cooperează servicii voluntare şi forţe de
sprijin jandarmi, poliţie.
9. Intervenţia agenţilor economici cuprinşi în planurile de cooperare.

13
14
 CREȘTEREA GRADUALĂ A FORȚELOR DE INTERVENȚIE

Forţele care intervin / Subunitatea de Forte ce mai pot

Echipa de interv. Garda de interv. Sector de interv. Observaţii
momentul intervenţiei interv. interveni
3 militari(1 binom 1 autocamion cu 3 Personal de la silvic
Izbucnirea incendiului
si un sef de echipă echipe de interv. din cadrul districtului

1 subunitate de Personal de la silvic

1 autocamion cu 3
1 subunitate pe interv. (Obligatoriu din cadrul ocolului,
echipe de interv/1
Dezvoltarea incendiului zona raionului de să aibă şi personal din cadrul
autospeciala de apa
interventie posibilităţi de C.L.S.U respectiv
şi un autocamion
stingere) S.V.S.U.

2 autocamion cu 3 2 subunităţi de Personal din cadrul

Incendiu de amploare echipe de interv/1 interv(stingere pe direcţiei silvice –
(posibilităţi de extindere) autospeciala de apa mai multe căi de puncte întărite,
şi un autocamion acces) agenţi economici
Sectorizarea
incendiului
Activităţi de
lichidare
Activităţi de stabilira
cauză incendiu

15
 ACTIVITATI CE SE EXECUTA PE ETAPE DE INTERVENTIE

La notificare:
- alertarea fortelor specializate;
- prealarmarea fortelor complementare si auxiliare;
- deplasarea la locul interventiei a fortelor specializate;
- executarea recunoasterii, analiza si evaluarea necesitatii interventiei si a altor forte
si mijloace;
- intrarea in actiune a fortelor, conform planurilor de interventie, de actiune si de
cooperare;
- culegerea de date si informatii care justifica declansarea operatiunilor, fortelor
destinate pentru interventia la incendiul de masa.

La declansarea situatiei de urgenta publica generate de incendii in masa:

- autoritatile declara situatia de urgenta publica in zonele periclitate;
- secretariatul tehnic permanent informeaza presedintele comisiei de aparare
impotriva dezastrelor despre situatia creata si asigura activarea acesteia;
- se intensifica fluxul informational – decizional, marindu-se frecventa transmisiilor
de informatii, prognoze si avertizari catre populatie, obiectivele si institutii publice
din zonele periclitate;
- se declanseaza actiunile premergatoare operatiunilor de interventie constand in:
recunoasterea si supravegherea continua a zonelor amenintate, prealertarea si
pregatirea fortelor si mijloacelor de interventie, evacuarea daca situatia o impune, a
oamenilor, animalelor si bunurilor, punerea in siguranta a bunurilor ce pot fi
salvate;
- se intensifica actiunile de prevenire in zonele, obiectivele sau pe directiile probabile
de manifestare a incendiilor in masa;
- se asigura conditiile de adapostire, hranire si asistenta in raioanele de evacuare a
populatiei si animalelor;
- se formuleaza, potrivit legii, propuneri de utilizare a rezervelor materiale si a
mijloacelor pentru interventie, pastrarea si refacerea lor prin aprovizionare curenta
in limita fondurilor alocate in acest scop.

Pentru localizarea si limitarea propagarii incendiului in masa:

- limitarea dezvoltarii sau propagarii incendiului;
- protectia constructiilor, instalatiilor si amenajarilor periclitate.

16
Pentru stingerea incendiului de amploare:
- se acorda primul ajutor persoanelor afectate in incendiul in masa;
- se concentreaza si organizeaza intrarea in dispozitivele de actiune a fortelor si
mijloacelor stabilite prin planurile de aparare;
- se organizeaza lucrarile necesare in vederea realizarii rezervelor de apa si a
celorlalte categoriii de subsatnte stingatoare necesare in sustinerea actiunii de
interventie;
- se organizeaza si se efectueaza, cu mijloacele aflate la dispozitie, lucrari de limitare a
propagarii incendiilor;
- se asigura conditiile pentru efectuarea manevrelor de forte si mijloace necesare in
vederea desfasurarii actiunii de interventie, in raport cu evolutia situatiei operative;
- se transmit comisiilor de aparare impotriva dezastrelor, superioare ierarhic,
informatii despre situatia creata si despre masurile luate si se formuleaza cereri, in
raport cu evolutia situatiei operative;
- se informeaza populatia despre masurile si comportamentul care trebuiesc
adoptate, in zonele de dezastru.

După lichidarea consecințelor incendiului:

- stabilirea cauzelor si imprejurarilor izbucnirii incendiului in masa;
- asigurarea refacerii capacitatii de actiune a fortelor care au intervenit;
- stabilirea masurilor de prevenire a incendiilor si reguli de comportare a populatiei
in zona afectata, pentru preintampinarea izbucnirii de noi incendii.

MISIUNILE FORTELOR PARTICIPANTE

1. Direcția Silvică:
- coordonează acţiunea de intervenţie
- mobilizează forţe şi mijloce, personal propriu şi din cadrul CLSU
- participă la cercetarea si stabilirea cauzei de incendiu, impreuna cu cadrele ISU,
organele de poliţie şi alţi specialişti;

2. ISU:
- acorda asistenta tehnica de specialitate, fac propuneri si participa la actiunea de
interventie;

17
- cu efectivele din detaşamentele de intervenţie acţionează pentru localizarea şi
lichidarea incendiului;
- ia în subordine SVSU-le chemate în sprijin;
- participă la cercetarea şi stabilirea cauzei de incendiu, împreună cu lucrătorii silvici,
organele de politie şi alţi specialişti;
- echipajele SMURD şi SAJ - acorda primul ajutor medical si transportă victimele la
spital,
- echipaj pirotehnic – sprijină acţiunea de dirijare a persoanelor afectate către
punctele sanitare, respectiv spital, asigura iluminatul dispozitivelor, efectuează
asanarea teritoriului in zona câmpului de muniţie neexploatată;
- echipaj CBRN.

3. Inspectoratul Județean de Politie, prin echipajele de la fata locului:

- organizează, prin agenţii de circulaţie, dirijarea forţelor participante la locul
incendiului;
- asigura ordinea la locul evenimentului şi organizează paza bunurilor si a
materialului lemnos;
- mobilizeaza populaţia apta de munca pentru a participa la acţiunea de localizare si
lichidare a incendiului;
- participa impreuna cu celelalte organe abilitate la cercetarea cauzei de incendiu si la
evaluarea pierderilor materiale.

4. Inspectoratul Județean de Jandarmi:

- asigura paza perimetrului si limitează accesul curioşilor în zona de acţiune;
- concura la luarea masurilor de menţinere a ordinii si pazei bunurilor;
- intervin cu mijloace de prima intervenţie pentru stingere ( mijloace de prima
interventie preluate de la punctele întărite ale ocoalelor silvice, Marginea, Falticeni,
Pojorata).

5. Inspectoratul judetean al Politiei de Frontiera:

- participa alaturi de celelalte forte, cu un elicopter, pentru survolarea zonei si
observarea tendintelor de dezvoltare a incendiului, indeosebi propagarea spre zona
frontierei de stat.

5. Garda de Mediu:
- evalueaza gradul de poluare a zonei in urma incendiului;

18
- stabileste consecintele evenimentului asupra fondului forestier, agentilor economici
si populatiei din zonele limitrofe padurii;
- participa la stabilirea pagubelor materiale.

6. Serviciul de Ambulanța:
- asigura acordarea primului ajutor si transportul victimelor la spital.

7. Agenții economici din zona calamitata:

- actioneaza in raport cu sarcinile stabilite prin planul de aparare impotriva
incendiilor in masa al ocolului silvic.

ORGANISME DE CONDUCERE

1. Conducerea intregii operatiuni de interventie:

- prefectul judetului;
- directorul Direcţiei Silvice
- primarul localităţii unde a avut loc evenimentul
- conducerile tehnico – administrative ale agentilor economici;
- conducerile tehnico – administrative ale institutiilor publice.

2. Conducerea operativa a operatiunilor de interventie:

- Inspectorul Sef al ISU (grupa operativă - şeful grupei operative/COJ.

ATRIBUTIILE ORGANISMELOR DE CONDUCERE

a) Comitetul Judetean pentru Situatii de Urgenta (CJSU)

- inventariaza si supravegheaza principalele surse potentiale de producere a
incendiilor in masa;
- coordoneaza pregatirea populatiei pe localitati, institutii, agenti economici si
cartiere de locuinte privind prevenirea, protectia si interventia in caz de incendiuin
masa;
- stabilesc si asigura functionarea sistemului informational pe plan local pentru
alarmare in caz de incendiu in masa;
- elaboreaza planurile judetene de protectie si interventie in cazul incendiilor in masa
si aproba planurile localitatilor si ale agentilor economici;
- urmaresc punerea in aplicare a masurilor de aparare impotriva incendiilor in masa;

19
- asigura culegerea de informatii si transmiterea fluxului informational din teritoriu
spre comisiile centrale specializate pe incendii in masa;
- formuleaza propuneri cu privire la constituirea si utilizarea rezervelor materiale si a
mijloacelor de interventie, pastrarea, refacerea lor prin aprovizionarea curenta si
dupa caz, clasarea sau casarea la depasirea termenelor de functionare sau
valabilitate, in limita fondurilor anuale alocate in acest scop;
- asigura informarea populatiei asupra iminentei producerii unor incendii in masa,
precum si a masurilor luate pentru limitarea acestora.
- Organizeaza, dupa producerea dezastrelor, echipe de specialisti pentru
inventarierea, expertizarea si evaluarea rapida a efectelor si a pagubelor produse, in
vederea comunicarii acestora comisiilor centrale specializate pe incendii in masa si
iau masuri pentru asigurarea functiilor vitale.

b) Autoritatile publice locale:

- organizeaza, controleaza si coordoneaza apararea impotriva incendiilor in masa la
unitatile proprii conform planurilor de aparare, precum si dotarea cu mijloace de
aparare si interventie;
- instiinteaza operativ publicul, pe baza sistemului informational propriu, institutiile
si agentii economici despre iminenta producerii incendiilor in masa;
- asigura conditiile de functionare a comisiilor specializate pe incendii in masa si a
secretriatelor tehnice;
- desemneaza specialisti care fac parte din comisiile centrale specializate pe incendii
in masa;
- elaboreaza norme tehnice, initiaza studii si cercetari in domeniul apararii impotriva
incendiilor in masa.

c) Conducerile tehnico-administrative ale agentilor economici si ale institutiilor

publice:
- stabilesc, prin dispozitii scrise, responsabilitatile si modul de organizare privind
apararea impotriva incendiilor in unitatile lor;
- asigura identificarea si evaluarea riscurilor de incendiu in unitate;
- solicita avizele si autorizatiile de prevenire si stingere a incendiilor, prevazute de
lege;

20
- asigura mijloacele tehnice corespunzatoare si personalul necesar interventiei in caz
de incendiu, corelat cu natura riscurilor de incendiu, profilul activitatii si marimea
unitatii;
- asigura intocmirea planului de interventie si conditiile pentru ca acesta sa fie
operationale in orice moment;
- asigura si pune in mod gratuit la dispozitia fortelor chemate in ajutor mijloacele
tehnice, echipamentele e protectie individuala, substantele chimice de stingere care
sunt specifice riscurilor care decurg din existenta si functionarea unitatii sale,
precum si medicamentele si antidotul necesare acordarii primului ajutor.

d) Inspectorul Sef al ISU:

- conduce nemijlocit sau prin grupa operativa, actiunile pentru stingerea incendiilor,
limitarea si inlaturarea urmarilor provocate de acestea;
- disloca forte si mijloace in zonele unde e posibil a se declansa incendii in masa,
pentru a asigura o interventie oportuna si eficace;
- in vederea elaborarii hotărârii, desfăşoară activităţi referitoare la: însuşirea
misiunii, evaluarea duratei interventiei, orientarea grupei operaive si a
reprezentanţilor forţelor cu care cooperează, darea dispozitiilor preliminare, luarea
celor mai urgente masuri pentru asigurarea logisticii actiunilor de interventie,
executarea recunoaşterilor, analiza situatiei, ascultarea propunerilor sefului gruperi
operative si reprezentantilor fortelor complementare si auxiliare;
- poarta întreaga răspundere pentru conducerea operativa a operaţiunilor de
intervenţie.

ATRIBUȚIILE ȘI OBLIGAȚIILE PERSONALULUI DE

INTERVENȚIE

ŞEFUL ECHIPEI-ECHIPAJULUI DE INTERVENŢIE

- urmăreşte şi coordonează binoamele de intervenţie;
- stabileşte misiunea echipei funcţie de ordinele primite;
- asigură posibilitatea transmiterii operative a informaţiilor şi ordinelor;
- verifică funcţionarea motopompelor şi motofierăstraielor la plecare în teren;
CONDUCĂTORII AUTO:
- identifică sursele de apă existente;
- amplasează autospecialele respectiv motopompele astfel încât să fie asigurat
debitul de apă necesar;
21
 - controlează în permanenţă cantitatea de apă din cazanul autospecialei sau din
rampei de alimentare;
- poziţionează autospeciala pentru a se putea deplasa în timp operativ în caz de
pericol;
- calează autovehiculul în pantă, rampă;
- asigură traficul radio cu celelalte autospeciale, membrii echipelor cu ajutorul
aparaturii de pe autospecială.

ŞEFUL GĂRZII DE INTERVENŢIE:

- verifică echiparea şi dotarea echipelor înainte de acţiunea în teren;
- stabileşte variantele de intervenţie şi de retragere a echipelor, respectiv
echipajelor;
- ordonă verificarea utilajelor premergător realizării dispozitivelor;
- stabileşte măsuri de securitate;
- stabileşte,verifică modul de realizare a traficului radio;
- coordonează şi comandă echipele stabilindu-le misiunea;
- stabileşte punctul de refacere a capacităţii de intervenţie şi eventualele
aliniamente de retragere;
- raportează în punctul de comandă toate operaţiunile executate;
- adaptează dispozitivele de intervenţie funcţie de evoluţia incendiului.

ATENŢIE! În caz de pericol anulează acţiunea şi ordonă retragerea până într-o zonă
sigură pe un alineament pe care adoptă o poziţie defensivă. Sunt anunţaţi toţi membrii
echipelor despre retragere.

ŞEFUL STINGERII (COMANDANTUL OPERAŢIUNII):

- răspunde de întreaga operaţiune de limitare şi lichidare a incendiului
- numeşte un ofiţer responsabil cu securitatea
- stabileşte căile de acces şi de retragere a gărzilor de intervenţie
- execută manevrele de forţe impuse de situaţie
- stabileşte zonele de incendiu şi de protecţie
- ordonă prin radio misiunile şi manevrele astfel încât să fie auzite de tot
personalul
- conduce operaţiunile de intervenţie în baza unui plan de acţiune din punctul de
comandă

22
 - ordonă adaptarea dispozitivelor funcţie de situaţiile existente şi previzionate, dar
mai ales funcţie de riscul asupra personalului
- ordonă punctele de refacere a capacităţii de intervenţie şi punctul de prim ajutor
- ordonă crearea rezervei de stingere cu utilaje, materiale, accesorii
- ordonă crearea unor puncte de alimentare suplimentare pe direcţia de propagare
a incendiului
- stabileşte înlocuirea personalului obosit
- stabileşte verificarea permanentă a căilor de atac pentru evitarea surprinderii
personalului
- stabileşte în punctul de comandă zonele sigure de acţiune şi le comunică şefilor
de gardă
- raportează despre evoluţia incendiului eşaloanelor superioare
- solicită sprijin aerian în situaţii limită sau când situaţia impune acest lucru

ATENŢIE-în caz pericol

- anulează operaţiunile în zona incendiată şi ordonă retragertea pe aliniamente sigure şi
protejate
- reface dispozitivele de intervenţie
- crează noi zone de siguranţă prin defrişări şi curăţire a spaţiilor limitrofe( când situaţia
permite se pot ara terenurile în zona limitrofă)

MODUL DE ACȚIUNE AL FORȚELOR

AMPLASAREA ŞI ACŢIUNEA FORŢELOR ÎN MOMENTUL IZBUCNIRII INCENDIULUI

Funcţie de situaţia creată, personalul silvic din cadrul cantonului acţionează pentru
limitarea şi stingerea incendiului cu mijloace de primă intervenţie. După caz alarmează
personalul ocolului, respectiv forţele I.S.U. şi Comitetele Locale pentru Situaţii de
Urgenţă. Personalul districtului iau primele măsuri de amenajare a locurilor de alimentare
cu ajutorul utilajelor (TAF-uri), crearea fâşiilor de siguranţă pentru limitarea propagării.
Tura de serviciu din cadrul subunităţii de intervenţie, după caz se deplasează cu minim 1
autocamion de intervenţie la pădure, realizând dispozitiv de stingere. Sunt prealarmate
turele libere respectiv celelalte subunităţi despre amploarea incendiului şi implicaţiile
acestuia. În limita posibilităţilor, când deplsarea are loc şi cu o autospecială cu apă, se pot
crea două direcţii de atac intervenindu-se simultan cu apă respectiv cu mijloace de primă
intervenţie.

23
 Serviciile voluntare sosite în sprijin, respectiv cetăţenii voluntari, vor primi misiune
de protecţie a zonelor limitrofe zonei incendiate. Sosirea celorlalte gărzi de intervenţie va
duce la crearea sectoarelor de intervenţie care se vor împărţi în sector de stingere,
respectiv sectoare de protecţie şi limitare a propagării.
Autospecialele se vor amplasa, în limita posibilităţilor, având interpusă sursa de apă
între acestea şi incendiu. Motopompele se vor amplasa în zone cât mai apropiate cursului
de apă pentru a se evita pierderile de presiune.
Model de amplasare a forţelor în momentul declanşării incendiului:

200 m.
120 m.
24
 160 - 200 m. 160 - 200 m.

Notă: Punctul de comandă se înfiinţează din momentul ajungerii comandantului

(locţiitorului) subunităţii şi se situează în zona punctelor de alimentare, într-o locaţie ce
oferă vizibilitatea întregii operaţiuni.

MODEL DE REALIZARE A DISPOZITIVULUI DE INTERVENȚIE

SILVIC

MANEVRE OPERAȚIONALE

Pentru conducerea acţiunilor de intervenţie se impune întocmirea unui plan de

acţiune ce va cuprinde:
- amplasarea autospecialeler şi a motopompelor la sursele de
apă;
- punctele de trecere, acces şi de retragere a forţelor de
intervenţie;
- zona incendiată şi zonele protejate;
- sectoarele de intervenţie-stingere şi de protecţie;
- zonele sigure unde poate fi retrasă fiecare gardă de
intervenţie;
- modalitatea de protecţie a utilajelor şi a autospecialelor;

25
 - echipele care transportă dispozitive de intervenţie(role de
furtun în panglică şi traseele acestora);
- zonele unde acţionează forţele de sprijin, serviciile voluntare.

SCHITA

Dispozitive clasice

26
27
 Tabel cu ce execută fiecare

Nr. crt. Servantii(binoamele) Conducatorii Seful echipei Seful garzii

auto

2 situaţii
Notă: când tura de serviciu se deplasează împreună cu autocamionul şi autospecială
de stingere seful garzii va conduce echipele şi echipajul de stingere

MODEL DE REALIZARE A DISPOZITIVULUI CELOR DOUA AUTOVEHICULE

28
29
 SCHIŢA CAND NU AJUNGE DOTAREA CU ACCESORII ŞI SE FOLOSESC
MOTOPOMPE PENTRU RELEU

MODELE DE SCHIŢE

30
 Se pot executa diverse prelungiri de dispozitive dar numai după un antrenament
sustinul pe timpul exerciţiilor. Nu se recomandă dispozitive improvizate pe timpul
acţiunilor de intervenţie în zone le incendiate.
Notă: de regulă nu se recomandă realizarea unor dispozitive comune cu personalul
de la silvic.

31
 MANEVRE DE ALIMENTARE

 din surse direct

 din surse în releu
 din autospeciale, din cisterne
 prin naveta de autospeciale
 transport aerian

Alimentarea din surse

 se va evita pierderea coloanei de aspirare prin coborârea motopompelor în
albie
 alimentarea de pe poduri, din râpe nu trebuie să depaseasca adâncimea de 8
m
 refularea apei nu se va realiza perfect vertical când înăltimea este
considerabilă
 de reţinut că se pierde 1 atmosferă la diferenţă de nivel de 10 m

SCHITE

32
 Notă: Pentru eficienţă se recomandă silvicul şi ISU să participe la stingere, iar
C.L.S.U. prin S.V.S.U. să acţioneze pentru protecţia zonelor limitrofe.

SCHIŢĂ

SCHIŢĂ

33
 Protecţia se poate executa realizându-se un releu în zona drumurilor forestiere,
unde permite spaţiul.
Notă: este mult mai sigur un releu de 500m. Decât navetă pe aceeaşi lungime. Este
indicat, într-o zonă sigură, dacă poate ajunge o cisternă să fie stocată apa folosindu-se un
releu de motopompe şi de aici să fie realizată stingerea.

SCHIŢĂ

34
 PROTECȚIA PUNCTELOR VULNERABILE

Punctele vulnerabile în păduri pot fi rezervaţiile naturale, speciile protejate,

pensiuni, cabane ce adăpostesc persoane, alte amenajări pentru public şi pentru interes
economic (relee, staţii, utilităţi). Protecţia acestora se realizează prin:
 avertizarea populaţiei;
 evacuarea totală sau parţială a populaţiei;
 verificarea gradului de afectare a căilor de acces;
 întreruperea energiei electrice spre punctele afectate;
 stabilirea zonelor sigure pentru evacuare;
 crearea posibilităţilor de acces cu tehnică de luptă.

Amplasarea utilajelor şi autospecialelor la sursa de apă

SCHIŢĂ

35
 Amplasarea are loc astfel încât între motopompe, respectiv autospeciale, şi mai ales
între dispozitivele realizate să nu fie mai mare de 20 – 25 m.
Notă: Se va ţine cont la creşterea graduală de o distanţă de circa 50 – 60m. între
forţele ISU şi silvic, şi ulterior se va intercala câte un serviciu voluntar reducând distanţa la
20 – 25 m.

SCHIŢĂ

36
Manevre ofensive:
- vor fi adoptate în situaţiile în care există siguranţa lucrului cu apă;
- de asemenea este optimă manevra ofensivă când relieful
permite deplasarea în zonă a personalului de intervenţie pentru a se realiza un
dispozitiv circular;
- atacul incendiului se va produce progresiv şi simultan de echipele, echipajele de
intervenţie pentru a nu fi învăluiţi militarii;

SCHIŢĂ

37
  manevra ofensivă va fi precedată obligatoriu de protecţia zonelor pentru a nu
surprinde personalul;
 se recomandă, pentru manevrele ofensive, crearea unei rezerve de utilaje,
forţe pentru a putea interveni în locaţiile cu probleme;
 în permanenţă se va ţine cont de posibilităţile de retragere a forţelor,
ţinându-se cont de izbucnirea unui vânt puternic, schimbarea propagării,
ajungerea într-o zonă foarte accidentată sau întâmpinarea unei mari cantităţi
de material;
 se impune pentru salvarea unor obiective importante, grupuri de persoane
etc.
MASURI PRINCIPALE DE PROTECTIE A PERSONALULUI DESTINAT
INTERVENTIEI

- asigurarea echipamentelor adecvate pentru personalul destinat interventiei cat si a

rezervei de materiale, accesorii si substante de stingere necesare;
- acordarea asistentei medicale de urgenta;
- asigurarea iluminatului pe timpul interventiei;
- efectuarea de masuratori privind identificarea concentratiilor de gaze, fum si noxe
din atmosfera in zona de risc, periculoase pentru sanatatea personalului.

MASURI PRINCIPALE DE PROTECTIE SI ASISTENTA A POPULATIEI,

ANIMALELOR, BUNURILOR MATERIALE, AGENTILOR ECONOMICI SI
INSTITUTIILOR PUBLICE

- evacuarea populatiei, salariatilor, bunurilor materiale si animalelor din raioanele

afectate de incendii in locuri mai sigure;
- cautarea si salvarea supravietuitorilor;
- asigurarea si amenajarea locurilor de cazare pentru sinistrati;
- asigurarea spatiilor si silozurilor pentru depozitarea bunurilor materiale ale
sinistratilor, a materiilor prime si finite ale agentilor economici precum si a
produselor agricole;

38
 - asigurarea si amenajarea adaposturilor pentru animalele evacuate;
- asigurarea pazei;
- finantarea actiunilor de evacuare;
- punerea in aplicare a masurilor logistice (echipament, hrana, apa potabila);
- prevenirea panicii si masuri de asistenta psihologica;
- monitorizarea permanenta a fenomenului si a altor factori de risc si prevenirea
aparitiei unor efecte complementare (explozii, scurtcircuite, intoxicari);
- intreruperea alimentarii cu energie elctrica, gaze naturale si alti combustibili si
evacuarea substantelor toxice industriale, ingrasamintelor chimice si a aaltor
elemente si mijloace explozive;
- asigurarea fluentei circulatiei, cu prioritate pentru mijloacele de interventie pe caile
de comunicatie catre raionul de distrugeri.

ACTIUNI SI MASURI ULTERIOARE, PENTRU RECUPERARE SI

REABILITARE

- refacerea cailor de comunicatie;

- refacerea instalatiiilor pentru alimentarea cu apa, gaze naturale si electricitate a
zonelor afectate;
- verificarea si consolidarea structurilor de constructie;
- evecuarea elementelor distruse, efectuarea lucrarilor de degajare a saptiilor si de
refacere a solului si vegetatiei;
- igienizarea spatiilor de locuit;
- ecologizarea zonei afectate si alte masuri de protectie a mediului;
- acordarea in continuare a sprijinului persoanelor afectate;
- reconstituirea mijloacelor materiale necesare pentru interventie si trecerea acestora
in stare operativa;
- stabilirea pagubelor din punct de vedere cantitativ si valoric, determinate de
dezastru.

AUTOPROTECŢIA PERSONALULUI

- reprezintă masurile individuale realizate în sistem de urgenţă de către personal în

momentul unui risc iminent de surprindere(învăluire)de către incendiu
- aceasta se realizează prin:

39
  anticiparea dezvoltării incendiului
 asigurarea unei rezerve de apă
 regruparea forţelor spate în spate şi menţinerea refulării apei
 refularea apei de la autospeciale aflate pe poziţie ofensivă
 utilizarea prelatelor ignifuge de protecţie
 solicitarea sprijinului aerian pentru limitarea radiaţiei termice în
zonă
 pervenirea panicii în rândul personalului
 menţinerea contactului radio cu punctul de comandă sau între
membrii echipelor

AUTODEFENSIVA
- este dispozitivul adoptat de echipă, gardă cu accesorii sau doar de amplasament, în
scopul protejării fortelor de intervenţie în faţa unui risc imediat
- aceasta se realizează prin:
- refacerea dispozitivelor pe poziţii sigure de lucru;
- menţinerea forţelor în acţiune şi asigurarea unor noi posibilităţi
de manevră;
- Sefii de gardă adoptă dispozitiv defensiv în orice situţie de moment de risc
crescut pentru personal indicând operatiunile şi activităţile ce garantează
securitatea acestuia;
- se stabileşte un semnal acustic de retragere pe care îl poate auzi tot
personalul;
- dispozitivul ulterior se comunică în timp operativ personalului.

SCHITA CU ALINIAMENTUL

40
- regruparea fortelor pe aliniamente sigure se face doar cu asigurarea alimentărilor
la sursa de apă
- protecţia autospecialelor , camioanelor prin deplasarea acestora în zone sigure

SCHITA cu retragerea

41
 DE REŢINUT:
- retragerea se poarte executa prin crearea unui dispozitiv în
formă de triunghi cu vârful înainte cu baza de sprijin la sursa
de apă
- pe versant acesta se poate realiza şi cu menţinerea poziţiei
când există siguranţa că focul nu poate *sări* peste personal
- în caz contrar retragerea se execută până la sursa de apă

SCHIŢA TRIUNGHI

IMPORTANT
Autoprotecţia se poate executa şi cu un aliniament liniar pe o latură când
propagarea incendiului se face pe o lungime apreciabilă

SCHITA

42
 După caz protecţia se va realiza funcţie de configuraţie şi peste sursa de apă dacă se
află pe flancul opus

Manevre defensive - aeriene:

Se execută, de regulă, în următoarele situaţii:
- accesul nu poate fi realizat terestru;
- nu există surse de apă;
- incendiul este de mare amploare;
- nu au eficienţă mijloacele de primă intervenţie;
- există risc iminent pentru personalul de intervenţie;
De regulă, se are în vedere:
- posibilitatea de propagare a incendiului;
- zona afectată şi cele limitrofe;
- eficienţa refulării apei asupra incendiului;
- posibilitatea executării alimentării în zonă;
- folosirea apei sub diferite forme (saci apă etc).

43