CAPITOLULI

MAŞINA UNEALTĂ

1. 1. Generalităţi

Toate maşinile, utilajele, aparatele şi instrumentele născocite de mintea

omului şi create de acesta sunt compuse din organe de maşini denumite piese,
care diferă după destinaţie prin forme, dimensiuni, materiale şi calitate a
suprafeţei. Piesele, spre deosebire de obiecte naturale, se caracterizează prin
aceea că ele sunt rezultatul muncii omului şi pot fi obţinute prin diferite
procedee ca: turnare, deformare plastică la cald sau rece, sudare,
electroeroziune, electrochimie, extrudare, prelucrare cu laser, etc. cu ajutorul
unor utilaje diverse denumite, în general, maşini de lucru.
Din multitudinea acestor procedee se va reţine aşchierea iar obiectivul
principal al lucrării de faţă îl constituie studiul maşinilor ce asigură realizarea
pieselor prin procedeul de aşchiere denumite pe scurt maşini - unelte.
O definiţie mai completă şi mai riguroasă a maşinilor - unelte a fost dată
de prof. dr. ing.doc. Emil Botez, o reproducem: “Prin maşină unealtă se înţelege
acea maşină de lucru care asigură generarea suprafeţelor pieselor prin
procedeul de prelucrare prin aşchiere în anumite condiţii de productivitate, de
calitate şi precizie dimensională şi de formă”.
În general unei maşini - unelte i se cere să asigure:
• o înaltă productivitate a muncii (criteriul economic);
• o înaltă precizie de prelucrare (criteriul funcţional);
• o deservire şi o întreţinere uşoară (criteriul social);
• o fiabilitate cât mai ridicată.
 Procedeul de aşchiere constă în îndepărtarea surplusului de material de pe
semifabricat, sub formă de aşchii, cu ajutorul unor scule de diferite forme.
Aceasta presupune existenţa unei mişcări relative între sculă şi semifabricat,
după traiectorii bine definite, care asigură atât generarea suprafeţei dorite cât şi
îndepărtarea aşchiei, cu respectarea condiţiilor tehnologice dorite. Realizarea
acestei mişcări relative presupune dotarea maşini - unelte, mai precis a
sistemului tehnologic: maşină - unealtă, dispozitive de prindere a
semifabricatelor, dispozitive de prindere a sculelor, scule (MU – DPSf – DPSc, -
Sc ) cu o cinematică adecvată, constând din existenţa unor mişcări de generare a
suprafeţelor, care implică contactul nemijlocit al sculei cu piesa în timpul
desfăşurări lor, spre deosebire de mişcările auxiliare, care nu satisfac această
condiţie, dar a căror prezenţă este necesară la maşina - unealtă, din alte motive.

1.2. Procedee de aşchiere şi mişcări aferente

Pornind de la considerentul cantităţii de energie absorbită din sistem,

mişcările de generare pot fi împărţite în două grupe: principale şi secundare. In
tabelul 1.1. se face o trecere în revistă a celor mai răspândite procedee de
aşchiere cu schiţa prelucrării şi precizarea apartenenţei mişcărilor principală şi
secundară (de avans) a piesei sau sculei.
Prin convenţie se consideră mişcarea principală cea care absoarbe cea mai
multă energie din sistem, rezultând în consecinţă mişcările secundare.
Se poate remarca, că în majoritatea procedeelor de aşchiere pe maşini -
unelte, mişcarea principală revine sculei, excepţie fac strunjirea şi rabotarea.
O comparaţie între strunjire (poz. l) şi alezare cu cuţitul (poz. 3) ne
permite să precizăm diferenţa între aceste două procedee spre a evita confuziile
frecvente.
Deşi pe strung se pot prelucra alezaje cu ajutorul unor bare portcuţit
montate în pinola păpuşii mobile sau în suportul portcuţit, avem de-a face aici cu
o strunjire interioară întrucât mişcarea principală de rotaţie o execută
semifabricatul, sculei revenindu-i doar mişcarea de avans (secundară) şi nu cu o
alezare, aceasta presupunând mişcarea principală de rotaţie la sculă adică la bara
de alezat portcuţit. De altfel, tocmai pentru acest motiv maşinile de alezat sunt
grupate alături de maşinile de găurit cu a căror cinematică a procesului de
aşchiere (poz. 2) se aseamănă mai mult decât cu cea a strungurilor.
La procedeele de frezare şi rectificare constatăm că dacă mişcarea
principală se imprimă exclusiv sculei, mişcările secundare pot fi imprimate fie
sculei fie piesei. Ca regulă generală, la prelucrarea pieselor de dimensiuni şi
greutăţi mici (pe maşini-unelte mici ) se preferă ca mişcările secundare de avans
să fie imprimate mesei port piesă, în timp ce la prelucrarea pieselor masive (pe
maşini - unelte mari) se preferă ca acestea să fie imprimate sistemului mobil.
Aceasta se face în vederea obţinerii unor solicitări dinamice raţionale prin
evitarea mişcărilor maselor inerţiale mari.
Procedeul de broşare (poz.9) presupune utilizarea sculelor denumite
broşe, deosebit de complexe din punct de vedere constructiv, care în
compensaţie necesită realizarea unei singure mişcări principale (translaţie sau
rotaţie) în vederea generării integrale a suprafeţei, pe când celelalte procedee
implică existenţa mai multor mişcări.
Se poate spune, de pe acum, că utilizarea unei scule complicate conduce
la o cinematică simplă a maşinii - unelte şi invers, o sculă simplă implică o
cinematică complicată.
Procedee de aşchiere şi mişcări relative aferente
Tabelul 1. 1
 1. 3. Clasificarea maşinilor - unelte

Marea diversitate a formelor şi dimensiunilor pieselor folosite în

construcţia de maşini, aparate şi instalaţii, a materialelor utilizate la
confecţionarea acestora, a preciziei dimensionale şi a calităţii suprafeţei precum
şi varietatea foarte largă a tipurilor şi materialelor sculelor aşchietoare au
contribuit la apariţia unei mari diversităţi de maşini - unelte.
O clasificare riguroasă şi completă a maşinilor-unelte ar fi dificilă şi poate
inutilă, datã fiind dinamica mare a apariţiei de noi modele reclamate de
diversitatea şi diversificarea intensivă a producţiei. În ţări cu industrie dezvoltată
sunt ţinute în evidenţe centralizate mai multe mii de tipo-dimensiuni de maşini-
unelte. O clasificare şi o grupare a acestora se poate face după unele criterii, ca
de exemplu:
a) după felul procedeului de aşchiere (vezi tab. 1.1. ) se întâlnesc: maşini de
strunjit (strunguri), maşini de găurit, maşini de frezat, maşini de rectificat,
maşini de rabotat, etc.
b) după felul obiectului de prelucrat, se deosebesc: maşini de filetat, maşini
de danturat, maşini de prelucrat caneluri, etc.
De obicei aceste două criterii se asociază conducând la denumiri de forma
: maşini de danturat prin frezare, maşini de rectificat filete, ş.a.m.d.
c) după precizia de lucru, maşinile-unelte se pot grupa în: maşini - unelte cu
precizie normală ( degroşat sau eboşat), maşini-unelte cu precizie ridicată
(finisat, superfinisat).
d) după dimensiune sau gabarit există maşini-unelte mici, mijlocii, grele şi
foarte grele.
e) după gradul de automatizare, se grupeazã în maşini. unelte
neautomatizate, la care toate operaţiile auxiliare se execută manual, maşini-
unelte automatizate la care unele operaţii auxiliare sunt automatizate, maşini-
unelte automate la care atât mişcările de generare cât şi cele auxiliare se execută
automat.
f) după gradul de universalitate, implicit legat de felul producţiei în care se
aplicã, se întâlnesc:
• maşini - unelte universale, care pot executa operaţii diferite pe piese
diferite ( în producţia de unicate, în sculării., în ateliere de reparaţii ). Din
această categorie fac parte maşinile cu grad mare de universalitate cum sunt
strungurile sau maşinile de alezat şi frezat, care fie prin cinematica proprie fie
prin adăugare de dispozitive auxiliare, pot efectua operaţii ca: strunjiri, alezări,
frezări, găuriri, rectificări, detalonări, filetări, etc, ca şi cele cu universalitate mai
restrânsă ca maşinile de găurit, maşinile de rectificat etc;
• maşini - unelte specializate, care sunt destinate prelucrării pieselor de
aceeaşi formă dar de dimensiuni diferite (în producţia de serie mijlocie). Aici
pot fi grupate maşinile de prelucrat dantura roţilor dinţate, strungurile de
detalonat sau de filetat, maşinile de rectificat filet, etc;
• maşini - unelte speciale, care pot executa una sau mai multe operaţii pe
o anumită piesã ( în producţia de serie mare). Din aceastã grupă fac parte
maşinile - unelte agregat, maşinile - unelte din industria rulmenţilor, etc.

1.4. Simbolizarea maşinilor - unelte

Pentru exprimarea prescurtată a denumirii şi a principalilor parametrii

dimensionali şi funcţionali ai maşinii - unelte se folosesc diverse sisteme de
simbolizare.
În România, se utilizeazã o simbolizare alfa - numericã constând dintr-un
grup de litere ce reprezintã iniţialele din denumirea maşinii şi un grup de cifre
care indică unii parametrii dimensionali sau funcţionali. Uneori pentru
evidenţierea unor caracteristici constructive speciale sau variante ale maşini
unelte se mai adaugă şi alte iniţiale sau cifre. Semnificaţia literelor este
următoarea:
SN - strung normal;
SP - strung paralel;
SC - strung carusel;
SRD - strung revolver cu disc portscule;
SRT - strung revolver cu turelă;
SARO - strung automat revolver cu ax orizontal;
G - maşină de gãurit;
GC - maşină de găurit în coordonate;
AF- maşină de alezat şi frezat;
RE - maşină de rectificat exterior;
RI - maşină de rectificat interior;
RU - maşină universalã de rectificat;
RP - maşină de rectificat plan;
RF - maşinã de rectificat filet,
RFC - maşină de rectificat fărã centre,
RD - maşină de rectificat danturi;
FU - maşină de frezat universală,
FV - maşină de verticală,
FO - maşină de frezat orizontală;
FD - maşină de frezat danturã,
FUS - maşinã universalã de frezat pentru sculãrie,
MD - maşină de mortezat dantura,
FC - fierăstrău circular;
FA - fierăstrău alternativ,
S – şeping;
NC - comandă numerică;
NCC - comandă, numerică de conturare;
CS- comandă secvenţială,
A - afişare de cote, etc.
De exemplu prin următoarele simboluri se înţelege
SN 320 - strung normal care prelucrează piese cu diametrul maxim de
320 mm deasupra ghidajelor (piese cu prindere numai în universal).
SARO - 25 strung automat cu ax orizontal ce prelucrează semifabricate
din bară cu diametrul maxim de 25 mm, coincide şi cu diametrul alezajului
arborelui principal.
RI - 150 maşină de rectificat interior, diametrul maxim de 150 mm.
FUS - 320 maşină universală de frezat pentru sculărie cu lăţimea activă a
mesei de 320 mm.
SC 14NC - strung carusel cu diametrul maxim de prelucrare de 1400 mm
cu comanda numerică.
FV 500NCC - maşină de frezat cu ax vertical cu lăţimea activă a mesei de
500 mm cu comandă numerică computerizată sau de conturare.
FLP 1000A sau FLP 1000CS - maşină de frezat longitudinal portal cu
lăţimea de lucru a mesei de 1000 mm cu afişare de cote, respectiv cu comandă
secvenţială.
Catalogul de maşini unelte întocmit la noi în ţară are la bază o clasificare
a produselor şi serviciilor în scopul facilităţii activităţii de informare a
specialiştilor asupra maşinilor unelte şi a ansamblurilor specifice acestora.
Conţinutul catalogului este împărţit în patru grupe principale:
331000 - maşini unelte aşchietoare;
332000 - maşini unelte pentru prelucrarea materialelor prin deformare
plastică;
329000 - ansambluri şi piese specifice maşinilor unelte;
347000 - maşini specifice prelucrării maselor plastice;
 Grupele principale sunt împărţite în grupe secundare, iar acestea în
subgrupe. Astfel, grupa principală 331000 se împarte în 8 subgrupe după cum
urmează:
331100 - strunguri;
331200 - maşini de găurit, de alezat şi frezat;
331300 - maşini de frezat, de debitat, de retezat;
331400 - maşini de rectificat, de ascuţit, de superfinisat, polizoare;
331500 - maşini de danturat, de filetat;
331600 - maşini de rabotat, de mortezat, broşat, echilibrat, specializate;
331700 - maşini de prelucrat metale prin alte procedee de desprindere a
metalului;
331800 - maşini agregat, linii de transfer, centre de prelucrare, sisteme de
maşini.
În alte ţări producătoare de maşini - unelte, ca Franţa, Italia, Elveţia,
Anglia, S.U.A., Japonia se folosesc sisteme de simbolizare diferite care scot în
evidenţă denumirea firmei respective. În aceste cazuri se va consulta catalogul
firmei producătoare sau prospectul maşinii respective pentru a afla datele
tehnice necesare.

1.5. Reprezentarea grafică a maşinilor unelte

Studierea din punct de vedere didactic a cinematicii, construcţiei, reglării

şi funcţionării maşinilor - unelte, activitatea de proiectare şi fabricaţie a acestora,
ca şi sistemul de propagandă comercială prin prospecte, filme sau cataloage, fac
apel la diferite modalităţi de reprezentare grafică a acestora.
În afară de reprezentările complete sub formă de vederi de ansamblu sau
secţiuni detaliate prin subansamblurile maşinilor-unelte, întocmite conform
normelor şi standardelor de reprezentare din desenul tehnic, sau sub formă de
fotografii utilizate mai ales în proiectarea, fabricarea şi desfacerea maşinilor-
unelte, se folosesc o serie de reprezentări schematice mai simplificate care
permit redarea rapidă, intuitivă a componentelor principale ale unei maşini-
unelte, ca şi a cinematicii acesteia. Din această a doua categorie fac parte:
- schema bloc - oferă, date privind componentele ansamblului maşină-
unealtă reprezentate în dreptunghiuri;
- vedere simplificată a maşinii - redă principalele părţi componente
precum mişcările de generare şi auxiliare;
- schema cinematică convenţională - prezintă natura şi fluxul
informaţional cinematic;
- schema fluxului cinematic permite analiza şi sinteza cinematicii maşinii;
- schema cinematică structurală (funcţional generalizată) - utilizează
simbolurile funcţionale generalizate şi sintetizează schema cinematică de flux
fără a oferi date asupra mecanismelor componente.

1. 5. 1. Reprezentări schematice
a) Schema bloc, constă din reprezentarea sub formã de dreptunghiuri a
blocurilor constructive şi funcţionale ale unei maşini-unelte cu legături uni sau
bidirecţionale între acestea. Acest mod de reprezentare este indicat mai ales în
cazul maşinilor unelte complexe, de tipul centrelor de prelucrare sau a liniilor de
transfer la care se pot evidenţia unităţi constructive separate cu roluri funcţionale
distincte. În figura 1.1. este prezentată schema bloc a unui centru de prelucrare
cu comandă numericã capabil să prelucreze integral şi autonom o piesă
complicată de tip carcasă.
 Fig. 1. 1.
b) Vederea simplificată a maşinii, redă forma constructivă a acesteia,
principalele elemente componente şi mişcările efectuate de subansamblurile
mobile care asigură atât deplasarea relativă dintre sculă şi semifabricat, cât şi
alte mişcări auxiliare. Se recomandã ca elementele componente să fie notate cu
cifre arabe iar mişcările aferente cu cifre romane. Acestea din urmă vor fi
precizate ca formă a traiectoriei, sens de mişcare, continuitate sau discontinuitate
prin săgeţi rectilinii, curbe continue sau întrerupte.
În figura 1.2. este prezentată spre exemplificare vederea simplificată a

Fig. 1. 2.
unei maşini - unelte agregată destinată executării simultane a găurilor de
prindere din flanşele unui corp de robinet.
Elementele componente ale maşinii sunt: 1 - batiu; 2 - motor electric
secundar; 3 - sanie; 4 - unitate de lucru; 5 - motor electric; 6 - pinolă; 7 - ax
principal; 8 - cap multiax; 9 - scule (pentru burghie); 10 - piesa; 11 - masa
rotativă; 12 - batiu circular.
Mişcările organelor mobile necesare prelucrării impuse sunt:
• mişcarea principalã de rotaţie a sculelor cu turaţia de aşchiere
economică naş.
• mişcarea longitudinală a unitãţii de lucru care se desfăşoară în
conformitate cu ciclul AR - deplasare ( apropiere) rapidă, AT - avans tehnologic,
RR - retragere rapidă, stop;
• mişcarea de poziţionare a mesei rotative care după o rotaţie cu 1800
expune cea de a doua flanşe prelucrării după care ciclul se reia.
c) Schema cinematică convenţională, constă în reprezentarea
mecanismelor întâlnite în lanţurile cinematice a1e maşinii cu ajutorul
simbolurilor agreate de standardele în vigoare.
Aceste simboluri ţin seama atât de rolul funcţional al fiecărui mecanism
component al lanţului cinematic cât şi de forma constructivă şi de natura lui
(mecanică, hidraulică, electrică etc).
Complexitatea unor maşini-unelte ca şi marea diversitate a mecanismelor
ce le compun, conduce la o mare varietate de simboluri înlănţuite ceea ce face ca
uneori reprezentarea în aceastã schemă sã devinã prea încãrcată, iar înţelegerea
ei dificilã.
d) Schema fluxului cinematic, este un auxiliar preţios al schemei
cinematice convenţionale, ea precizează traseele mişcărilor (fluxului cinematic)
cu ajutorul unei reprezentări sub formă de liniuţe de legăturã între diferitele
mecanisme din schema cinematică notate de obicei simboluri alfa-numerice.
e) Schema cinematică structurală, constituie cea mai rapidă modalitate de
reprezentare graficã a cinematicii unei maşini pe baza unor simboluri cinematice
funcţionale generalizate.
Analiza atentă a rolului funcţional a diverselor mecanisme care compun
lanţurile cinematice ale maşinilor-unelte, conduce la constatarea că ele pot fi
interpretate şi reprezentate printr-un număr restrâns de simboluri edificatoare în
ceea ce priveşte rolul funcţional al mecanismului sau a grupului de mecanisme,
indiferent de natura sau soluţia lor constructivă.
Din acest motiv convenim să le numim simboluri funcţionale generalizate.
Prezentarea acestora se face în ANEXE odată cu definirea lor şi exemplificarea
pe corespondenţi fizici.
Prin definiţie simbolurile funcţionale generalizate furnizează informaţii
numai asupra rolului funcţional al mecanismului, sau a unui grup de mecanisme,
făcând abstracţie de natura sau soluţia lor constructivã. Din această cauză
reprezentarea schematica rezultă pe de o parte mult mai simplă, iar pe de altă
parte nu deconspiră, secretul fabricaţiei maşini, fiind indicată, folosirea ei în
deosebi în prospecte cu caracter comercial de sondare a pieţei.

l. 5. 2. Exemple de reprezentare

Fie dat un organ de lucru OL (masa, sanie, cap de forţă, etc. ) căruia
trebuie să i se imprime o mişcare pe traiectorie rectilinie după următorul ciclu:
apropiere rapidă (AR), avans tehnologic (AT ), retragere rapidă (RR), stop
(cazul antrenãrii unităţii de lucru 4 din fig. 1.2).
Realizarea acestui ciclu presupune existenţa a două lanţuri cinematice:
unul generator - pentru avansul tehnologic, celălalt auxiliar - pentru apropierea
şi retragerea rapidă.
Din punct de vedere constructiv aceste lanţuri pot fi constituite din
mecanisme mecanice ( fig. 1.3. a), hidraulice ( fig. 1.3. b ).
 Fig. 1. 3.
sau combinaţii electro-mecanice, electro-hidraulice, hidro-pneumatice, etc.
Oricare ar fi natura mecanismelor ce concură la realizarea ciclului amintit, rolul
lor funcţional poate fi redat prin simbolizarea generalizată din fig. 1. 3. c.
unde M se consideră o sursă energetică ce furnizează mărimea de intrare în lanţ
sub forma unei mişcări de rotaţie (motorul electric secundar 2 fig.l.2. ).
Este evidentă simplitatea şi elocvenţa reprezentării în schemă cinematică
structurală cu simboluri funcţionale generalizate faţă de celelalte reprezentări.
Cu referire la fig. 1.3.a, se observă că între motor şi organul de lucru sunt

Fig. 1.3. c

numai elemente mecanice de transmitere a mişcării de tipul: angrenaje

cilindrice, conice şi melcate, arbori, cuplaje, iar la ieşirea din lanţ un mecanism
şurub-piuliţă cu rol de transformare a mişcării de rotaţie in translaţie.
Reprezentarea lor este conformă cu STA-1543-75.
Această schemă cinematică asigură mişcarea organului de lucru OL în
ciclul prevăzut în felul următor:
a) pe traseul Zl-Z11, arborele VIII- cuplajul C în stânga (R - rapid) se
solidarizează arborele VIII cu VII transmiţându-se şurubului Sc o mişcare de
rotaţie de frecvenţă ridicată care imprimă piuliţei solidarizată cu organul de
lucru o mişcare rapidă de apropiere sau retragere după cum sensul de rotaţie al
arborelui motorului electric este pe dreapta sau pe stânga. Se pot realiza astfel
fazele de apropiere rapidă sau retragere rapidă din ciclu.
b) pe traseul Z1 - Z2 - Z3 - Z4 - Z5 - Z6 - A - B - Z9 - Z10 - cuplajul C în
dreapta (L - lent) se solidarizează arborele bucşă VI cu arborele VII imprimând
şurubului conducător Sc o mişcare de frecvenţă redusă în scopul realizării
vitezei de avans tehnologic. Turaţia lentă a şurubului se explică prin prezenţa pe
acest traseu a angrenajului de multiplicator melc-roată melcată Z9/Z10, iar
prezenţa unui mecanism de reglare format din cutia de avansuri cu balador de
două roţi Z5+Z7 şi 4 perechi de roţi de schimb A/B, C/D, D/C şi B/A permit
obţinerea unei game de 2x4=8 trepte de turaţii diferite care asigură gama de 8
viteze de avans distincte. În fig. 1.4 se prezintă schema fluxului cinematic
aferentă schemei cinematice convenţionale din fig. 1.3.a.
Figura 1.3.b reprezintă o variantă de schemă hidraulicã capabilă sã
antreneze organul de lucru după acelaşi ciclu. Elementele componente ale
instalaţiei hidraulice, reprezentate prin simboluri convenţionale conform STAS -
–7146 – 85 sunt următoarele: PDC – pompă cu debit constant, VD – valvă de
deversare, D1 – distribuitor 4/3 (patru orificii şi trei poziţii de funcţionare a, b,
c), D2 – distribuitor 2/2, Dr- drosel, MHL – motor hidraulic liniar (cilindru
piston); E1, E2, E3 – electromagneţi de comandă a distribuitoarelor, F – filtru de
joasă presiune, Rz- rezervor de ulei.
Mişcarea organului de lucru se realizează astfel: situaţia desenată
corespunde poziţiei de staţionare “Stop”; deoarece distribuitorul principal Dl
ocupă poziţia de mijloc “b”, lichidul refulat de pompă se întoarce în rezervor pe
traseul 1 – 2 – Rz, neafectând motorul, deci organul de lucru staţionează.
Faza de apropiere rapidă “AR” se realizează comutând distribuitorul D1
în poziţia a. Lichidul debitat de pompă circulă pe traseul PDC – 1- 3 – 5 – 6 –
camera A, a motorului hidraulic liniar imprimând organului de lucru o mişcare
rapidă spre dreapta. Lichidul din camera opusă a cilindrului curge în rezervor pe
traseul B – 4 – 2 – Rz.
Trecerea pe regim de avans tehnologic “AT” se obţine prin comutarea
distribuitorului secundar D2 în poziţia “b”, ceea ce corespunde cu blocarea
trecerii libere a lichidului pe calea 5-6 şi dirijarea lichidului spre trecerea prin
traseul Dr – o rezistenţă hidraulică reglabilă – a cărui deschidere corespunde cu
debitul necesar realizãrii unei anumite viteze de lucru. Pentru această fază
alimentarea motorului hidraulic se face pe calea PDC -–1 -–3 -–7 -–Dr -–8 -–A,
iar evacuarea pe traseul B -–4 -–2 -–Rz.
Retragerea rapidă se face prin comutarea distribuitoarelor Dl în poziţia “c
iar D2 în poziţia a. Lichidul circulă pe traseul PDC – 1 – D1 – 4 – B deplasând
pistonul solidar cu organul de lucru, rapid înspre stânga, iar evacuarea se face pe
calea A – 6 – D2 – 5 – 3 – D1 – Rz.
La realizarea fazei de avans tehnologic, debitul pompei se ramifică în
două, un debit ce trece prin drosel QDr ce asigură deplasarea pistonului
motorului

Fig. 1. 4.

hidraulic cu viteza de lucru impusă, iar altul, debitul excedentar se va scurge în

rezervor prin valva de deversare VD, care poate juca totodată şi rol de protecţie
la suprasarcină ( siguranţă). În această fază relaţia continuităţii se exprimă sub
forma:
QP = QDr + QVD (1.1)
Vitezele corespunzătoare fiecărei faze sunt date de următoarele relaţii :
QP QDr QP
v AR = ; v AT = ; v RR = ; (1.2)
SA SA SB
 Diferenţa secţiunilor active SA, ca urmare a construcţiei motorului
hidraulic cu tijă unilaterală conduce la viteze de deplasare rapidă diferite chiar
pentru acelaşi debit de alimentare.
Comutarea distribuitoarelor în poziţiile corespunzătoare fazelor ciclului
de lucru se face prin comanda electromagneţilor după ciclograma prezentată în
fig. 1.5.
Cele două scheme, cinematică mecanică ( fig. 1. 3. a) şi hidraulică (fig. 1.
3. b) destinate realizării mişcării organului de lucru după acelaşi ciclu sunt
echivalente cu schema cinematică structurală (fig. 1. 3. c) a cărei reprezentare
este mult mai simplă şi mai rapidă.

Starea electromagneţilor ( + ) Sub tensiune

E1 E2 E3
( - ) Nealimentat
AR - + +
AT - + -
Stop - - -
RR + - +
Stop - - -

Fig. 1. 5.
Corespondenţii fizici ai simbolurilor cinematice funcţionale generalizate
din fig. 1. 3. c pe schema mecanică, respectiv hidraulică sunt prezentaţi în
tabelul 1.2.
În unele cărţi de maşini sau lucrări de specialitate mai vechi, se întâlnesc
reprezentări de scheme hidraulice cu simboluri constructive. Acestea constau
într-o reprezentare simplificată a construcţiei aparatelor hidraulice şi a
conductelor de legătură aferente. Azi maniera aceasta de reprezentare se
consideră depăşită.
 Dacă în unele scheme mai simple desenarea simbolurilor se poate face
destul de rapid iar funcţionarea instalaţiei se deduce intuitiv, la scheme
complexe ( maşini de rectificat, maşini de danturat, etc.) reprezentarea este mai

Tabelul 1.2
Rol şi simbol cinematic Corespondenţe în schema cinematică
funcţional generalizat Fig. Mecanică (fig. 1.3. a) Hidraulică (fig. 1. 3. B)
1.3.a
Sursă de mişcare Motor electric, Me Motor electric, Me şi
pompă hidraulică, PDC

Siguranţă Cuplaj cu bolţuri de Valvă de deversare, VD

forfecare, K

Pornire - Oprire Cuplaj C comutat: mijloc- Distribuitorul D1 comutat

stânga sau din b în a sau din a în b
mijloc-dreapta
Inversare Inversarea sensului de Distribuitorul D1 comutat
rotaţie a motorului electric din a în c sau din c în a
Comutare Cuplajul C comutat în Distribuitorul secundar D2
stânga R sau în dreapta L comutat în poziţiile a sau b
Reglare Cutia cu balador Z5, Z7 şi Droselul Dr (reglare
roţile de schimb A, B, C, D continuă)
(reglare discretă)
Modificator de Şurub - piuliţă Şc - OL Motor hidraulic liniar
Traiectorie MHL - (cilindru piston)

anevoioasă, planşele devin supraîncãrcate, necesită timp îndelungat de

elaborare, îşi pierd din claritate se consideră utilă prezentarea unei scheme
hidraulice cu simboluri constructive ( fig. 1.6) pentru ca cititorul ( studentul ) sã
- şi poată face o imagine mai concretă asupra construcţiei şi funcţionării
aparatelor hidraulice ce compun schema hidraulicã de acţionare a unităţii de
lucru din exemplul dat mai sus.

Fig. 1. 6.
Menţionăm că în fig. 1. 6. s-a presupus că pompa hidraulică PDC este cu
roţi dinţate, distribuitorul principal D1 cu sertar este acţionat manual, iar
distribuitorul secundar D2 este acţionat mecanic prin cama K la momentul
oportun. Când D1 ocupă poziţia a face legăturile 1 - 3 şi 4 - 2 ceea ce corespunde
cu deplasarea organului de lucru înspre dreapta: rapid - dacă orificiile 5 - 6 din
D2 comunică, sau lent - dacă acestea sunt blocate prin acţionarea camei K.
Deschiderea orificiului 7 din droselul Dr determină debitul QDr corespunzător
vitezei de avans tehnologic.
Cu linie întreruptă s - a figurat poziţia umerilor sertarului distribuitorului
D1 corespunzătoare poziţiei "b", care realizează legăturile de retragere rapidă l -
4 şi 3 - 2. Evident în această fază orificiile 6 şi 5 trebuie să comunice.
Specialistul în tehnologia construcţiei de maşini trebuie să facă faţă cu
precădere primei situaţii.

1.5. 3. Etapele întocmirii, schemei cinematice structurale

1. Se examinează maşina-unealtă constructiv şi funcţional.

2. Se identifică zona de lucru, procedeul de aşchiere mişcările aferente
sculei, piesei şi altor organe mobile, sursele energetice şi de mişcare.
3. Se desenează zona de lucru (pe cât posibil în conturul maşinii trasat cu
linie subţire) care va conţine : scula, piesa, dispozitivul de prindere şi organele
mobile ale maşinii-unelte care asigură mişcările relative aferente.
4. Se precizează prin săgeţi rectilinii sau curbilinii mişcările fiecărui organ
mobil şi se notează cu cifre romane (de preferinţă în ordinea: mişcări de
generare, mişcări auxiliare ).
5. Se identifică lanţurile cinematice aferente fiecărei mişcări, intrările şi
ieşirile acestora între care , pe o linie suport de mişcare, se plasează simbolurile
cinematice funcţionale generalizate ale mecanismelor identificate cu "ochiul
minţii" pe traseul respectiv.
6. Se trec pe schemă mărimile de intrare şi ieşire din fiecare lanţ cinematic
(turaţii, viteze, avansuri). Dacă numărul lor este mare se vor trece numai
domeniile de variaţie ale mărimilor de ieşire nmin-nmax, vmin- vmax, smin- smax. Se
pot trece de asemenea şi alte caracteristici ca: puteri, debite, presiuni, etc. dacă,
se consideră necesar (a nu se încărca inutil schema).
Pentru scoaterea în evidenţă a lanurilor cinematice se recomandă folosirea
culorilor după cum urmează:
- roşu, pentru lanţul cinematic principal;
- albastru, lanţuri cinematice de avans;
- verde: lanţuri cinematice generatoare complexe;
- galbene sau maro: lanţuri cinematice auxiliare.