OAMENI DE CULTURĂ ROMÂNI-PROMOTORI AI

CREDINŢEI CREŞTINE

De-a lungul istoriei au existat personalitati culturale româneşti, începând cu perioada

interbelică şi până în prezent, care oferă, prin scrierile lor, exemple concrete de asumare şi
promovare a credinţei creştine.

NICOLAE IORGA ( 1871 – 1940)

Nicolae Iorga a rămas ca un fenomen cultural fără precedent în istoria noastră, prin
cultura sa enciclopedică şi diversitatea domeniilor de cercetare. A fost un istoric de mare
erudiţie, publicist, dar şi om politic. S-a născut la Botoşani pe 5 iunie 1871. A studiat atât în
ţară, cât şi în străinătate, în Franţa şi Germania. între 1894 şi 1940 va fi profesor la Catedra de
Istorie a Universităţii din Bucureşti, iar în 1897 a fost numit membru al Academiei
Române.Ca politician, întreaga sa activitate s-a îndreptat spre realizarea idealului unităţii
naţionale, subliniind legăturile continue ce au existat între oamenii de pe ambii versanţi ai
Carpaţilor. A fost de preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru al Instrucţiunii Publice,
precum şi consilier regal.
Noutatea operei lui Nicolae Iorga constă în integrarea istoriei românilor în cadrul istoriei
universale. Dragostea faţă de trecutul neamului, l-au determinat să se oprească în foarte multe
oraşe şi sate din ţară pentru că, spunea el, ,,fiece loc de pe pământ are o poveste a lui, dar
trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie şi un dram de iubire ca s-o înţelegi”.
Dovadă în acest sens stau cele zece volume din Istoria românilor. Opere sale reprezenative
sunt: Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688, Istoria lui Ştefan cel Mare, Oameni
cari au fost, Istoria literaturii româneşti contemporane.În cadrul unei conferinţei ţinute la Iaşi,
în sala Teatrului Naţional, Nicolae Iorga a demonstrat că Ortodoxia este parte componentă a
civilizaţiei româneşti.
A fost asasinat de legionari pe o mirişte din apropierea comunei Strejnic, de lângă Ploieşti,
în anul 1940.

NAE IONESCU (1890 – 1940)

Născut pe data de 4 iunie 1890 la Brăila, a fost cunoscut ca mentor al generaţiei de

intelectuali români interbelici şi ca gânditor profund creştin. Timp de 20 de ani, cât a fost
profesor de logică, metafizică, teoria cunoştinţei şi filosofia religiei, Nae Ionescu a expus o
filozofie creştină cu rădăcini în tradiţia ortodoxă.
Din cauza convingerilor sale politice, după 1934 a trecut printr-o perioadă de grea
încercări, fiind arestat şi apoi înlăturat de la Universitate.
 Fiind cel mai influent om politic din acea perioadă, el a format elita intelectuală
românească din perioada interbelică: Mircea Eliade, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Constantin
Noica, Mircea Vulcănescu, Octav Onicescu.
Opera sa e bazată pe Tradiţia Bisericii, având rolul de a sublinia rolul important al
Bisericii în refacerea noului stat român după cele două Războaie Mondiale. El a susţinut ideea
conform căreia creştinismul face parte integrală din fiinţa noastră naţională.
Potrivit lui Nae Ionescu, omul nu e simplă existenţă trecătoare, înzestrată cu raţiune, ci o
persoană definită ca „chip a lui Dumnezeu". Iar Dumnezeu nu e, pentru acest mare profesor,
divinitatea anonimă a filozofiei theiste sau deiste, ci Tatăl nostru Cel din ceruri.
Opere reprezentative: Istoria logicii, Introducere în logică, Filosofia religiei, Soluţii filosofice
în problema Dumnezeirii (teism, panteism, deism, ateism), Psihologie a gândirii, Teoria
cunoaşterii metafizice, în toate simţindu-se profunda gândire creştină.
După mai multe arestări şi eliberări, pe 15 martie 1940, Nae Ionescu a murit la locuinţa
sa de la Băneasa, fiind înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti.

PETRE ŢUŢEA (1902-1991)

S-a născut într-o familie de preoţi ortodocşi, pe data de 6 octombrie 1901, în Boteni-
Muscel, a fost o personalitate complexă şi enciclopedică.Se va implica în viaţa spirituală,
culturală şi politică a timpului, fiind prieten al lui Nae Ionescu şi al celor formaţi la şcoala lui:
Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica.
Toată viaţa lui a fost o propovăduire a valorilor spirituale creştin-ortodoxe şi a iubirii pentru
neamul românesc. Susţinea mereu, argumentat şi imbatabil, că poporul român este una din
minunile lui Dumnezeu în mersul Său prin Univers.
Singurele repere de neclintit ale lui Petre Ţuţea au fost Dumnezeu şi poporul român,
dovedind prin asta că a fost nu numai credincios, dar şi un mare patriot. Pentru el, e atât de
viguros neamul ăsta al nostru, că nu mă îndoiesc că virtuţile îl scot din impas. Istoria lui îmi
dă argumente în sprijinul credinţei mele că poporul român nu poate fi înfrânt.
Demersul său intelectual a fost întru totul integrat Ortodoxiei.
Dintre operele sale reprezentative, enumerăm: Bătrâneţea şi alte texte filosofice, Omul -tratat
de antropologie creştină, 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea.
Din cauza convingerilor sale politice, regimul comunist avea să-1 condamne la 13 ani
de detenţie (1948-1953; 1956-1964) în penitenciarele din Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari,
Aiud.

Horobeanu Georgiana-Diana

C.N. Ion C. Brătianu

clasa a XII-a I

An școlar 2018-2019