Fenomene de transport prin

membrana celulară

• Structura şi funcţiile membranei celulare

• Modalităţi de transport membranar

• Receptori şi traductori de informaţie în

membranele biologice
Membrana celulară (5-7 nm)
• ansamblu de structuri supramoleculare aflat la
periferia celulei care separă mediul celular de
interstiţial (izotonice cu 300mOsM/l);

• separă şi organitele celulare de citoplasmă;

• este semipermeabilă;

• este selectivă
• reglează volumul și compoziția mediului
intracelular

Studiată prin microscopie electronică și difracție de raze X

 Structura membranei celulare

• modelul mozaicului fluid proteolipidic al

lui Nicholson şi Singer (1972)

• Bistrat lipidic
• Proteine
• Glicoproteine
Structura membranei celulare

https://www.studyblue.com/notes/note/n/uvm-cmb-week-3-/deck/9887375

Microdomenii lipidice (“lipid rafts”)

Moleculele
lipidice
• Insolubile în apă, ușor solubile în solvenți
organici
• 50% din masa membranelor cu o
densitate de 5 mil/µm2
• Formează matricea pentru fixarea
proteinelor, având și alte funcții
Moleculele
lipidice
• Sunt amfifile
• Dublă legătură cis

nesaturată – “kink”
https://www.quora.com/What-factors-influence-the-transition-temperature-for-lipid-bilayers
 Bistratul lipidic
• fosfolipide asimetric distribuite în bistrat
– partea interstiţială: fosfatidilcolina,
fosfatidilcolina sfingomielina,
– partea citoplasmatică: fosfatidilserina,
fosfatidilserina fosfatidilinositol,
fosfatidilinositol
fosfaditiletanolamina

• glicolipide (exclusiv pe faţa interstiţială)

• colesterol

Rol major: formarea matricii pentru fixarea proteinelor

Bistratul lipidic format prezintă fluiditate
Colesterolul

• imobilizează parţial grupările

hidrocarbonate din cozile fosfolipidelor,
• efect: scăderea fluidităţii
biomembranelor
• la temperaturi superioare temperaturii de tranziție
de fază
Colesterolul Rău?
• Unele antibiotice formatoare de canal
(Nystatinul – tratamentul candidozelor digestive)
operează numai în membrane ce conţin
colesterol

• Colesterolul descreşte permeabilitatea

biomembranelor pentru moleculele biosolubile
mici, conducând la creşterea stabilităţii
mecanice a bistratului lipidic.

• Suprimarea genetică a capacității de a sintetiza colesterol

duce la fragilizarea excesivă a membranelor
 În funcţie de concentraţia fosfolipidelor în
apă, se pot realiza trei tipuri de structuri

• monostrat (concentraţii mici)

– lipidele sunt surfactanţi

• micele (concentraţii mari)

• bistraturi (concentraţii foarte mari)

– miezul lipidic fiind hidrofob este exclus din faza
apoasă, iar bistraturile lipidice se închid spontan
formând vezicule stabile.

Experimentul Gorter şi Grendel, 1925

 Proteinele membranare –
elementele active ale membranei
• Fenomene de transport

• Mişcarea coordonată

• Cataliza enzimatică

• Transducția semnalelor

• Imunoprotecţie

• Recunoaşterea celulă-celulă

• Suport mecanic

Concentrația variază: 20% (mielina) – 75% (membrana mitocondriilor)

 Proteinele membranare
– intrinseci (integrale)
– traversează membrana (un singur segment transmembranar sau
segmente transmembranare multiple)
– sunt implicate în procesele de transport
– extrinseci (periferice)
– pătrund în membrană pe o anumită distanță sau sunt doar atașate
– interacționează cu suprafața bistratului prin legături electrostatice, prin
legături hidrofobe sau prin legături covalente cu lipidele
– sunt implicate în transmiterea informației în interiorul celulei

http://geneontology.org/page/membrane-proteins
 Separarea proteinelor

• Proteinele intrinseci – tratare cu

detergenți slabi nonionici

• Proteinele extrinseci – tratare cu

soluții cu tărie ionică scăzută
Molecular Biology of the Cell. 4th edition.
Alberts B, Johnson A, Lewis J, et al.
New York: Garland Science; 2002.
Proteinele membranare
pot executa mişcări de:
– difuzie laterală
– rotaţie
Mișcarea proteinelor este mai restrictivă, fiind
condiționată de interacțiunea cu alte proteine

Experimentul Frey si Edidin

 • Membrana se sprijină pe citoschelet (proteine
extrinseci fibrilare)
• Citoscheletul:
– stabilizează infrastructura celulei
– menţine forma celulei
– permite mişcarea celulei
– mişcă structurile din interiorul celulei (ex: la fagocitoză)

• Membrane artificiale:
• lipozomii
• bistratele lipidice
» BLM
Funcţiile membranei celulare
1. menţine caracteristicile diferite ale
compartimentelor pe care le separă;

2. transportul unor molecule, ioni, macromolecule,

complexe supramoleculare;

3. traducere şi transfer de informaţie;

4. implicare în funcţiile celulare.

 Modalităţi de
transport membranar

• Macrotransport

• Microtransport
 • Macrotransport
–Fagocitoza (solide)
– Protozoarele se hrănesc prin fagocitoză
– Macrofagele şi leucocitele înghit fragmente
celulare şi intruşi

–Pinocitoza (lichide)
– Endocitoza
–Transcitoza
• În celulele endoteliului capilar, facilitând trecerea
proteinelor plasmatice din sânge către spațiul
extravascular

–Exocitoza
– În terminaţiile nervoase şi în celulele
secretorii
Microtransport
1. Pasiv
2. Activ
 Potenţialul electro-chimic
• în soluţie, energia unui mol al unei specii moleculare datorată
concentrației este dată de potenţialul chimic µ

• dacă solvitul este un electrolit disociat, are energie electrică

• Potenţialul electrochimic al unei specii de ion în soluţie

este dat de suma energiilor

W = ν (µ + zFV)
 Transportul pasiv
1. are loc în sensul gradientului
electrochimic sau de presiune
2. fără consum de energie
metabolică
3. spre echilibrul termodinamic
 Transportul pasiv
+ zF (Vin − Vex )
cin
∆W = Win − Wex = RT ln
cex
• ∆W > 0 ionii tind să părăsească celula
• ∆W < 0 ionii tind să pătrundă în celulă
• ∆W = 0 transportul încetează la echilibru
• ecuaţia Nernst (la echilibru):

RT c ex
E = Vin − Vex = ln
zF c in
 Modalităţi de
transport pasiv
1. Difuzia simplă
2. Difuzia facilitată
• Cu ajutorul proteinelor carrier
• Cu ajutorul proteinelor formatoare de
canale sau de pori
Difuzia simplă
• se produce prin
dizolvarea speciei
moleculare
transportate în
membrană
• depinde de coeficientul
de partiţie β.
• conform legii lui Fick:

P = β D/δ
 Ce particule pot străbate
membrana prin difuzie simplă?

• Ioni?
• Macroioni?
• Macromolecule?
• Molecule hidrofobe nepolare?
Ce particule pot străbate membrana prin difuzie simplă?
 Difuzia facilitată prin proteine carrier 
proteine carrier
(proteine "cărăuş")
Proteinele carrier pot fi:
a) proteine carrier intrinseci care trec molecula 
proteine carrier intrinseci
hidrofilă de pe o parte pe alta a membranei, 
mecanism ce implică o modificare în propria 
conformație a proteinei uniport; 
b) proteine carrier mobile în bistratul lipidic 
(transportori difuzibili)
 Difuzia facilitată prin
proteine carrier intrinseci
• moleculele hidrofile mari şi
unii ioni
• se face prin utilizarea unor
molecule transportoare
• acţionează în sensul
gradientului electrochimic
• se bazează pe proprietatea
transportorului de a se
două stări
putea găsi în
conformaţionale
Difuzia facilitată prin proteine carrier intrinseci

• poate fi inhibată prin inhibiție:

a) competitivă
b) necompetitivă

https://karimedalla.files.wordpress.com/2012/10/competitive_inhibit_c_la_784.jpg
Difuzia facilitată prin proteine carrier intrinseci
• poate fi inhibată prin inhibiție:
a) competitivă
b) necompetitivă

https://karimedalla.files.wordpress.com/2012/10/competitive_inhibit_c_la_784.jpg
Difuzia facilitată mediată de transportori
difuzibili
• ionofor
• Substanță care formează în jurul ionului o structură
hidrofobă, permițându-i acestuia difuzia prin bistrat
• Valinomicina incorporează ionii de K+ forțându-i să
părăsească celula bacteriană⇒moartea celulei
Trecerea substanţelor neliposolubile

Difuzie facilitată prin

pori şi

canale ionice
 Difuzia prin pori
Pori – structuri neselective, contează doar
diametrul particulei

http://www.appliedbiomimetic.com/?page_id=718

Prof. Gh. Benga, UMF I. Hațeganu, Cluj, descoperă în 1986 proteina-canal pentru apă
Peter Agre, 1988, separă proteina - premiul Nobel în 2003
 Canalele ionice
• proteine specializate care străbat bistratul
• permit trecerea unor substanţe care nu sunt
liposolubile
• permit trecerea ionilor în ambele sensuri,
sensuri
preponderent în sensul gradientului electrochimic
• eficacitate mare 106 – 108 ioni/s

• sunt structuri
selective
 Deschiderea şi
închiderea canalului -
comandată printr-un
mecanism specific:

• electric ‐ modificarea potențialului membranar

• chimic
• alte mecanisme
• Transportul prin canale poate fi inhibat
cu ajutorul unor blocanţi specifici (toxine)
toxine
• Canalul de Na + – tetrodotoxina
• Canalul de K + – tetraetilamoniul

Parametru electric al canalului:

conductanţa (G) = 1/R

[G]SI = 1 S (Siemens)
Pentru canalele ionice: pS
 Membrana celulară poate fi
traversată prin transport pasiv
de către
1. molecule mici hidrofobe - difuzie simplă

2. ioni - canale şi difuzie facilitată

3. molecule hidrofile mari - difuzie facilitată

4. apă – difuzie simplă, osmoză, porine

Comparație
Transportori Canale

• au o specificitate mai • au o viteză mult

mare decât canalele mai mare de
• sunt în număr mult mai transport a ionilor
mare decât canalele
• pot participa şi la
transportul activ
secundar
Variații bruște ale compoziției
și concentrației ionice
 Transportul activ
• formă de transport care necesită energie
metabolică - cuplare energetică imediată
• se realizează în sensul invers gradientului de
potenţial electrochimic

1. Primar
2. Secundar
 Transportul activ primar

• Se realizează cu ajutorul pompelor

ionice membranare
• De obicei, foloseşte energia rezultată din
hidroliza ATP
• Stabileşte un gradient de concentraţie
• Poate fi saturat
 ATP-aza de Na /K
+ +

http://classroom.sdmesa.edu/eschmid/Chapter3-Zoo145.htm

• hidroliza ATP furnizează energia care permite

translocarea a
– 3 ioni de Na+ în exterior ⇒
– 2 ioni de K+ în interior ⇐
• este electrogenică
• asigură osmolaritatea pe feţele membranei
 Alte tipuri de pompe ionice
1. Ca2+‐ATP‐aza
• Menține o concentrație foarte redusă de Ca2+ în citosol, de 
ordinul ~100 nM. 
• Pentru fiecare moleculă de ATP hidrolizată, Ca2+‐ATP‐aza 
pompează câte doi ioni de calciu din citosol. 
• Datorită pompelor de calciu din plasmalemă şi din membrana 
reticulului endo/sarcoplasmatic, gradientul ionilor de calciu este 
menținut la o valoare foarte mare (2‐3 ordine de mărime) atât 
între citosol şi mediul extracelular, cât şi între citosol şi interiorul 
reticulului endo‐ sau sarcoplasmatic
• Dacă funcționarea Ca2+‐ATP‐azei este deficitară, celula va avea 
un nivel toxic de calciu citosolic, care va declanşa apoptoza 
apoptoza
(moartea celulară programată)
 Alte tipuri de pompe ionice
2. H+‐K+‐ATP‐aza 
•  Se  găseşte  în  membranele  plasmatice  ale 
celulelor mucoasei gastrice şi rinichilor
• Este implicată în secreția gastrică şi duodenală. 
• Transportă  1 H+ spre exteriorul celulei contra a 
1 K+ spre interiorul celulei
 Transportul activ secundar

• pătrunderea speciilor transportate într-un

compartiment împotriva gradientului lor
electrochimic
• asociere cu molecule care se deplasează
normal conform propriului lor gradient de
concentraţie
• gradientul este menţinut prin transport
activ primar
 Transport activ secundar

• simport (co-
transport)
• antiport
(contra-
transport)
 https://www.studyblue.com/notes/note/n/exam-2-chapter-4-movement-of-molecules-across-membranes-/deck/5475565

(a) Antiportul de 3Na+/Ca2+ menţine

scăzută concentraţia ionilor de calciu
în interiorul celulelor
 https://www.studyblue.com/notes/note/n/exam-2-chapter-4-movement-of-molecules-across-membranes-/deck/5475565

(a) Antiportul de 3Na+/Ca2+ menţine (b) Simportul glucoza – Na+

scăzută concentraţia ionilor de calciu din celulele mucoasei
în interiorul celulelor intestinale; simportul amino-
acid – Na+
http://cbc.arizona.edu/classes/bioc462/462a/NOTES/LIPIDS/WS_FTP.LOG
 Receptori şi traductori de informaţie
• Receptorul
– structură macromoleculară din membrana celulară
– are capacitatea:
• de a recunoaşte o moleculă semnal din mediul extracelular, numită
mesager prim (ligand specific)
specific
– moleculele semnal nu pătrund, de regulă, în interiorul celulei
• de a interacționa cu ea rapid şi reversibil

• În urma interacţiei, celula poate sintetiza o altă

moleculă semnal – mesager secund
•declanşează răspunsul celular specific.
Mesageri primi
• mediatorii chimici
• hormonii
• antigenii
• medicamentele
• drogurile

Mesageri secunzi
• acidul adenozin monofosforic ciclic (c‐AMP) 
• acidul guanozin monofosforic ciclic (c‐GMP) 
• diacil glicerolul (DAG) 
• inozitol trifosfatul (InosP3)
 Etapele semnalizării
intercelulare

1. Legarea receptor – ligand

2. Transducţia semnalului

3. Răspunsul celular

4. Modificări ale activităţii

celulare la nivelul
metabolismului sau la
nivelul expresiei genelor
 Receptori membranari
• Criteriu de clasificare bazat pe clasele funcționale
de evenimente primare asociate cu legarea
moleculei semnal de receptor:
receptor

1. Ionotropi
2. Metabotropi
 Receptorii ionotropi
• o zonă receptoare - se leagă mesagerul prim;

• o zonă efectoare - comunică senzorului canalului

comanda de deschidere sau închidere a porţii;

• multimeri, formaţi din 4 sau 5 subunităţi proteice

individuale

• afectează DIRECT activitatea celulei prin

deschiderea nemijlocită a unor canale ionice

• exemple:
– receptorul nicotinic de acetilcolină
– receptorul acidului gamma-aminobutiric (GABA)
– receptorul glicinic
Receptorul nicotinic de
acetilcolină
 Receptori metabotropi
• nu au canale ionice ca parte a structurii lor,
dar pot afecta funcţionarea unui canal
prin:
– activarea unor molecule (proteine efectoare)
numite proteine G (receptori cuplaţi cu
proteine G)

– cuplarea cu enzime (tirozin-kinaze) (receptori

cuplaţi cu enzime)

• pot determina sinteza mesagerilor secunzi,

pot fi protein-kinaze sau pot activa o protein-
kinază
Receptori metabotropi cuplaţi cu proteine G

Receptor muscarinic
de acetilcolină M1
Legarea agonistului (acetilcolina)
de receptor

declansarea unei serii de

mecanisme de semnalizare şi de
sinteză a mesagerilor secundari

deschiderea unor canale de

potasiu ş propagarea impulsului
nervos