ROMAN BALZACIAN

Enigma Otiliei de G.Calinescu

(Eseu: Relația dintre cele doua personaje)

Critic literal, scriitor din perioada interbelică, George Călinescu este un

reprezentant al modernismului în literatura română. Printre operele sale amintim
“Cartea nunţii”, “Trei nuvele” etc. Relaţia dintre Felix şi Otilia, personajele principale
ale romanului “Enigma Otiliei”, conturează tema romanului, dragostea, totodată
ajutând la prezentarea burgheziei bucureştene în care domina superficialitatea şi
snobismul.

Relaţia celor doi este valorificată şi prin prezenţa statului social, moral şi
psihologic al acestora.

Din punct de vedere social, Otilia este fiica nelegitimă a lui moş Costache, este
orfană, se înscrie la conservator pentru că avea talent artistic. Mai mult, aceasta se
căsătoreşte cu Pascalopol, de care divorţează ulterior şi-şi găseşte un “conte exotic”.
Moral vorbind, este o fiinţă complex, o adevărată enigmă în condiţiile în care fiecare
dintre personajele implicate o văd într-o altă lumină. Spre exemplu, Pentru Aglae
este o stricată, o dezmăţată, Moş Costache o vede ca pe o copilă, iar pentru
Pascalopol este o fată delicioasă dar enigmatică. Otilia se comport de multe ori
copilăreşte, putând părea prea superficială, dar în accelaşi timp dă dovadă de
maturitate, înţelepciune, încadrându-se în tiparul eternului feminine. Psihologic, pare
să aibe o personalitate puternică, extrovertită, fiind o fire de artist dublată însă de
cochetoria specific vârsta.

Felix este, din punct de vedere social, orfan aflat sub tudela lui moş Costache,
venit la Bucureşti pentru a studia medicina. Spre finalul textului aflăm că a reuşit să
treacă peste despărţirea de Otilia, ajungând un medic renumit, la fel ca tatăl său şi
se căsătoreşte cu o fată din lumea bună bucureşteană. Moral, pare să fie un tânăr
integru, onest in sentimente, dezinteresat de averea lui Costache, chiar dacă în
finalul romanului îl găsim în tiparul burghez bucureştean. Psihologic, înfăţişează
tânărul intelectualului în formare, trăind prin intermediul iubirii faţă de Otilia.
 Patru elemente de structură şi de compoziţie care evidenţiază relaţia celor două
personaje sunt date de titlul, perspective narativă, relaţiile temporale şi spaţiale şi
incipitul şi finalul.

Titlul este în direct relaţie cu conţinutul textului anticipând rolul central al

personajului eponim Otilia. Din punct de vedere morphologic este alcătuit din
substantivul comun “enigma”, sugerând misterul ce învăluie personajul şi din
substantivul propriu în genetiv “Otiliei”, despre care autorul însuşi mărturisea că se
întruchipează propriei ipostaze feminine. Iniţial totul s-a numit “Părinţii Otiliei”,
valorificând motivul paternităţii stilului, fiind modificat din motive echiteriale.

Perspectiva narativă constă în prezenţa unui narrator omniscient, obiectiv, care

relatează la persoana a III-a, focalizarea fiind O. Ca un element de modernitate se
conturează însă o limitare a omniscienţei narative. Astfel, naratorul văzând prin ochii
lui Felix, însă unele lucruri se par întunecate, neclare.

Spaţial, acţiunea se desfăşoară în mare parte în Bucureşti, alte repere fiind casa
lui moş Costache, strada Antim, dar şi moşia lui Pascalopol din Bărăgani. Temporal,
reperele sunt fixate încă de la început, fiind detaliat – iulie 1909 cu puţin înainte de
orele 10:00, acţiunea desfăşurându-se pe o perioadă de aproxmativ de 10 ani.

Incipitul şi finalul sunt într-o relaţie de simetrie,dând textului circularitate. Astfel, în

debutul textului ne este înfăşişat tânărul Felix Sima care vine la Bucureşti şi caută
strada Antim unde se află casa lui moş Costache. Secvenţa surprinde deasemenea
descrierea realizată în manieră realist a caselor de pe acea casa, implicit a lui
Costache Giurgiuveanu. Ajuns la locuinţa acestuia, tânărul este întămpinat de bătrân
cu vorbele “aici nu stă nimeni”, pe care şi le aminteşte la finalul textului trecând din
nou prin faţa casei lui moş Costache.

Relaţia dintre Felix şi Otilia este reliefată şi prin intermediul a două secvenţe
semnificative.

O secvenţă reprezentativă se conturează chiar la începutul textului, suprizând

venirea lui Felix în casa lui moş Costache. Felix este întămpinat la intrarea în casă
de Otilia care îi apare ca o fiinţă cochetă şi prietenoasă şi îi face cunoştiinţă cu clanul
Tulea şi cu Pascalopol. Mai mult decât atât, Otilia îi oferă camera ei până când
tânărul primeşte propria cameră declanşându-se astfel altruismul în contrast cu
membrii familiei Tulea care îi fac o primire rece, răutăcioasă. Secvenţa anticipează
pe de-o parte conflictul legat de moştenirea averii lui Costache Giurgiuveanu.

O altă secvenţă reprezentativă pentru relaţia dintre cei doi este cea cu vizită la
moşia lui Pascalopol. Datorită geloziei care sace în el, Felix accept să meargă cu
Otilia la Pascalopol pentru a vedea cum stau de fapt lucrurile. Acesta este
impresionat de bunul gust al moşiei dar şi de respectful pe care Pascalopol i-l ofera
Otiliei. Aici Felix realizează că dragostea dintre Otilia şi Pascalopol este mai degrabă
una tată-fiică.

În opinia mea, tema textului, iubirea, reflect relaţia dintre Otilia şi Felix, o relaţie
bazată pe iubire, atipica acelor vremuri în care domina superficialitatea.

În primul rând, încă din incipit vedem cum se formează o legatură strânsă între
cei doi tineri. Fire jucăuşă, Otilia îl face pe Felix să se indragostească de ea şi, deşi,
manifestă un interes asupra acestuia, conştientizează că iubirea ei este mai degrabă
una sufocantă şi prefer să plece departe de acesta.

Mai mult decât atât, se vede din depărtare că dragostea celor doi este una atipică
acelor vremuri când totul se baza pe interes. Vedem de-a lungul romanului că toţi
sunt conduşi de dorinţa de avere, în timp ce Felix şi Otilia, deşi nu deţin nimic nu
manifestă niciun interes pentru bani, ci din contra sunt, mai mult sau mai puţin
conduşi de sentimente.

În concluzie, datorită faptului că relaţia celor doi este una bazată pe iubire, atipică
acelor timpuri în care domina superficilitatea, pot spune că tema textului reflect
relaţia dintre Felix şi Otilia.

Astfel, în lumea burghezei bucureştene, o lume superficial unde toate relaţiile

sunt bazate pe interes, relaţia de iubire dintre Felix şi Otilia vine ca o gură de aer
proaspăt, care deşi nu se împlineşte, dă un strop de culoare monotoniei care domină
vieţile oamenilor.