1

Enigma Otilieide George CălinescuTema si viziunea despre lume

Romanul “Enigma Otiliei” de George Călinescu, apărut în perioada interbelică, în anul 1938
esteunroman realist de tip balzaciancare prezintă cu obiectivitate, luciditate si veridicitate viața
societății din Bucureștiulînceputului secolului al XX-lea.. Perspectiva narativă este obiectivă, cu
narator omniscient și narațiune la persoana III-a . Tema principalăa romanului este cea socială cu
componente specific balzaciane. Moștenireaaduce în prin plan problema banului și duce la
dezumanizarea personajelor. Familia este disfuncțională, iar orfanii nu au aproape nicio șanță.
Tema iubirii nuse află în prin plandeși creează această impresie, deoarece iubirea este un
sentiment definitiv pentru orice existență.Romanul este alcătuit din douazeci de capitoleși este
construit pe mai multe planuri narativecare urmaresc destinul unor personaje prin acumularea
detaliilor( destinul lui Felix, al Otiliei, lupta clanului Tulea pentru averea lui Moș Costache,
îndepartarea Otiliei, etc. )Începutul fixează veridic cadrul temporal(într-o seară de la începutul lui
iulie 1909) și spațial( stradaAntim din București). Finalul este închisprin rezolvarea conflictului și
este urmat de un epilog. De remarcat simetria incipitului cu finalulprin descrierea străzii și a
casei lui Moș Costache din perspectiva lui Felix, străinul/intrusul din familia Giurgiuveanu, în
momente diferite ale existenței sale.Acțiunea romanuluiare la bazărelațiile dintre cele două
familii înrudite , care descriu universul social din București , prin tipurile umane realizate:avarul,
fata bătrână, baba absolută fără cusur în rău, parvenitul. Conflictul principaleste cel dintre clanul
Tulea și Otilia pentru averea lui Costache Giurgiuveanu. Există șiun conflict secundar, cel dintre
Pascalopol și Felix pentru Otilia.Dupa cum afirmă George Călinescu, în centrul cărți stau doi
orfani, soarta lor urmând să se decidă înfuncție de determinanteleimediate ale paternității. Se
pune întrebarea cine ar putea îndeplini rolul de părintefață de cei doi orfani, cine-i poate proteja
astfel încât viața lor să aibă un curs firesc.Cel dintâi care ar putea îndeplini rolul de părinte este
Moș Costache. El este însă avar și îndeplinește lamentabil această misiune de protector. Bătrânul
se teme de sora lui și nu are curajul să o înfieze pe Otilia, asigurându-i astfel viitorul.Un alt
personaj care ar putea îndeplini rolul de părinte este Pascalopol. Drama Otiliei este însă aceea că
Pascalopol nu o poate proteja ca tată, deoarece se îndrăgostește de ea.Aceasta este fundalul pe
care se înfiripează povestea iubiriia celor doi tineri Felix si Otilia. Orfanii găsesc unu în altu
tot ceea ce lipsise până atunci, afecțiunea și nevoia de protecție.

Construcția personajelorare la bază tehnica balzanică a descrierii mediului și fizionomiei pentru

ilustrarea trăsăturilor de caracter. De remarcat de asemenea tehnica oglinzilor paralele,
portretul Otiliei realizandu-sedin insumarea viziunii mai multor personaje asupra ei. Felix o vede
cultă și destinsă, Aglae o dezmățată, Costache “ pe fetița cea cuminte”, Stănică o fată
“deșteaptă”.În opinia mea, romanul Enigma Otilieide George Călinescu reprezintă o frescă a
societății bucureștene,analizând critic de scriitor care dezaprobă rolul banului în existența în
relațiile umane. Într-o astfel de lume iubirea celor doi tineri nu are nicio șansă