SUBIECTUL IIBacalaureat, Limba românăCURENT:SIMBOLISMULReprezintă un curent artistic și literar care

se manifestă la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Franța, ca reacție împotriva romantismului retoric,

naturalismului și parnasianismului.Poeții simboliști cultivă pentru primadată conceptul de poezie
modernă, propunându-și să restituie poeziei emoția și sensibilitatea, dar nu la modul direct, ci apelând la
simboluri, sugestie și corespondențe.Trăsături:-Teme și motivesimboliste: singurătatea resimțită
dureros ca o apăsare, spre deosebire de romantici care se retrag de bună voie, dorindu-și singurătatea
pentru a medita; nevroza, plictisul (spleen), neputința adaptării într-un mediu ostil, incapabil să
înțeleagă creația,obsesia morții, natura, dar nu natura luxuriantă a romanticilor, ci cea citadină, sub
formă de parc, grădină, havuzuri, alei prost pietruite, felinare cu lumină pală, orașul, târgul de provincie,
mahalaua cu abator, spitale, un mediu populat de amanâi palizi, amanți bolnavi, într-oatmosferă
dzolantă în care se aude lătratul câinilor, croncănitul corbilor, plânsul și tusea tuberculoșilor, aspecte care
se regăsesc, în special, în poezia bacoviană; evadarea în zone cât mai îndepărtate, fie în spațiu (lumi
exotice, Polul Nord, Polul Sud), fie în timp –vremuri preistorice; parfumul, dar nu ca excitant al
simțurilor, ci miros de asfalt încins, de cadavru, de umezeală, de roze ofilite; cromatica –se manifestă sub
forma preferinței pentru alb, negru și gri sau pentru culor tari, roșu, galben, verde, aplicate în tușe
groase,ori nuanțe difuze, pastelate; iubirea, dar aceasta nu e salvatoare, ci e văzută ca o conveniență
socială; anotimpurile preferate sunt toamna cu ploi nesfârșite și iarna cu căderi masive de zăpadă,
primăvara fiind o toamnă întoarsă, iar vara, anotimpul cadavrelor în descompunere; muzica este
stridentă, disonantă, țipăta, cu sunete de instrumente dezacordate care creează o atmosferă lugubră-
Stările sufletești sunt difuze, incerteoscilând între anxietate, nevroză, angosă, plictis, neliniște, apăsare
sufletească,delir, nebunie, dezgust, anormalitate, atracția neantului, a teluricului (totul cade, se
prăbușește, casele, îmbibate de umezeală, se surpă)

-Muzicalitatea versurilor este dată de repetiții, vers-refren, strofe-refren, imagini auditive, câmpul
semantic al muzicii, puncte de suspensie, linii de pauze, asonanțe și aliterații, vocale închise, consoane
dure.-O altă trăsătură este prezența sinesteziei, senzații diferite fiind percepute în același timp, universul
întreg este perceput sinestezic prin imagini vizuale, tactile, olfactive, motorii.-Preferința pentru simboluri,
poezia lor fiind o artă a sugestiei.Mallarme spunea că”a numi un obiect înseamnă a-i răpi trei sferturi din
plăcerea de a-l descoperi încetul cu încetul. A sugera, iată visul!”-Corespondețele reprezintă analogii
între lumea fizică și cea metafizică pe care numai poeții simboliști, ca niște alchimiști veritabili, le pot
surprinde și le comunică indirect prin interrmediul simbolurilor și al sugestiei. Deci se realizează legături
între spațiul exterior (lume) și cel sufletesc.-Cultivă, pentru prima data, versul liber.-De menționat că
simbolul este folosit din totdeauna în literatură, romanticii fiind la rândul lor mari iubitori de simboluri,
simboliștii doar încarcă universul cu simboluri specifice.Reprezentanți:Franța:P. Verlaine, A. Rimbaud, St.
Mallarme, J. MoreasLa noi: 1. Al. Macedonski ( considerat primul poet simbolist român, făcând
trecerea dintre romantism și simbolism și cel dintâi teoretician al simbolismului), St. Petică, D. Anghel,
C. Savescu, St. Petică, I. Minulescu(cultivă versuri de o muzicalitate deosebită)2. G. Bacovia
,considerat cel mai de seamă poet simbolist român, care creează o atmosferă specifică numită atmosferă
bacoviană