Introducere in studiul Ecologiei

Ecologia = stiinta care se ocupa cu studiul relatiilor dintre organisme la nivel de individ,
populatie sau comunitate.
Individul este cel mai jos nivel de organizare a materiei vii. Un individ este, in contextul
ecologiei, un exemplar al unei anumite specii (lup, elefant african, lalea, etc.) Indivizii fac parte
din populatii.
Populaţia este un nivel de organizare a materiei vii supra-individual, adică superior individului.
O populaţie este alcătuită din indivizii unei specii care trăiesc pe acelaşi teritoriu (exemple:
populaţie de tigri din Siberia, populaţie de arbori de cauciuc din pădurea amazoniană, populaţia
de lupi din Munţii Apuseni etc).
Specia este unitatea fundamentala a sistematicii, o unitate functionala alcatuita din indivizi de
origine comuna care realizeaza o anumita functie pe o suprafata numita areal, unde sunt
localizate populatiile sale.
Biocenoza este alcătuită din totalitatea populaţiilor care trăiesc pe acelaşi teritoriu, ea fiind un
nivel de organizare a materiei vii superior populaţiei. Biocenoza cuprinde toate populaţiile de
un anumit teritoriu indiferent că vorbim de plante, ciuperci, bacterii sau animale.
Biotopul este teritoriul în care îşi desfăşoară viaţa o biocenoză. El este alcătuit din totalitatea
elementelor abiotice (fără viaţă) dintr-un anumit teritoriu: rocile, apele, formele de relief etc.
Biosfera este ultimul nivel de organizare al materiei vii. Ea reprezintă sfera de viaţă a
Pământului şi cuprinde toate organismele vii de pe Terra
Mediul de viata = este un concept strict biologic, este o parte a mediului geografic, a naturii,
care înconjoara un organism viu si are un permanent contact cu acesta, este acea parte a
planetei care satisface necesitatile fiziologice ale vietii (hrana, apa, nutrienti),
Nişa ecologică este locul ocupat de o populaţie în cadrul mediului său de viaţă. Fiecare
populaţie ocupă o singură nişă. Nişa ocupată de o populaţie reprezintă totalitatea
caracteristicilor ecologice ale acestei populaţii, mai precis funcţia acestuia în mediu. De
exemplu, râma trăieşte în sol şi se hrăneşte cu substanţele organice din acesta. Ciocănitoarea se
hrăneşte cu larvele şi insectele din scoarţa arborilor. Aceste două exemple ilustrează nişele
ecologice ocupate de râmă şi de ciocănitoare.