Factorul întunecat al personalității

O echipă de psihologi și cercetători din Germania și Danemarca a efectuat o serie de patru studii
psiho-sociale și a ajuns la unele concluzii deosebit de interesante în legătură cu natura umană. Acești
oameni de știință afirmă că, în urma studiilor lor, s-au văzut nevoiți să admită faptul că unele persoane au o
natură umană malefică.
Această concluzie, dacă ar fi confirmată și de studii ulterioare, ar fi de-a dreptul revoluționară,
deoarece până acum s-a considerat că natura psihologică a omului este intrinsec benevolentă. Cu alte
cuvinte, s-a afirmat că omul este în el însuși bun, răul apărând doar în urma unor presiuni sociale sau
psihologice exterioare, independente de natura sa umană.
Aceste studii recente arată că există un nucleu de-a dreptul malefic în alcătuirea sufletească a ființei
umane, iar unii dintre noi sunt controlați și conduși în viața lor personală și socială de către acel nucleu.
Acest factor malefic a fost numit ”Factorul D” (sau ”The dark factor of personality” – factorul întunecat al
personalității).
Într-o serie de studii, având ca subiecți peste 2.500 de persoane, cercetătorii i-au întrebat pe aceștia
în ce măsură sunt sau nu sunt de acord cu afirmații precum: “Uneori, merită să sufăr puțin, când alții
primesc pedeapsa pe care o merită”, sau “Știu că sunt o persoană deosebită, pentru că toată lumea îmi
spune asta”; “Aș face orice ca să obțin ce vreau”. În plus, au studiat și alte tendințe și comportamente,
precum agresivitatea, impulsivitatea, egoismul și imoralitatea.
Identificarea și descrierea factorului comun D, realizată de cercetători și publicată recent în revista
“Psychological Review”, poate fi comparată cu modul în care Charles Spearman a arătat, acum 100 de ani,
că oamenii care obțin punctaje maxime la un anumit test de inteligență, obțin punctaje remarcabile și la alte
tipuri de teste asemănătoare, pentru că există ceva de genul “factor general de inteligență”.
“În același mod, aspectele întunecate ale personalității au și ele un numitor comun, ceea ce
înseamnă că - la fel ca și în cazul inteligenței - toate sunt expresia aceleiași tendințe comportamentale”,
explică Ingo Zettler.
“De exemplu, la o anumită persoană, factorul D se poate manifesta în mare parte ca narcisism,
psihopatie sau una dintre celelalte trăsături întunecate, dar și ca o combinație a acestora. În practică, aceasta
înseamnă că un individ care manifestă un comportament malefic (de exemplu, îi place să-i umilească pe
alții) va avea o probabilitate mai mare de a se implica și în alte activități imorale, antisociale (înșelăciunea,
minciuna sau furtul).”
Cercetătorii au scos în evidenţă, după aplicarea mai multor teste, că oamenii care sunt conduşi în
viaţă de acest factor întunecat împărtășesc anumite nouă trăsături psihologice comune:
 egoismul - ”preocuparea excesivă pentru plăcerea și avantajul propriu, în detrimentul bunăstării
celorlalți”;
 machiavelismul - ”tendințe manipulatoare, insensibilitate și orientarea către calcularea de
strategii”;
 lipsa de angajament moral - ”o viziune generală cognitivă asupra lumii, care evidențiază gândirea
individului într-un mod în care impactează puternic comportamentul lipsit de etică”;
 narcisismul - ”reafirmarea propriului eu, ca motivație mistuitoare a comportamentelor”;
 asumarea psihologică a unor drepturi absolute - ”o concepție omniprezentă că ar merita mai
mult și ar avea drepturi mai mari decât ceilalți”;
 psihopatia - ”un deficit în câmpul emoțional (insensibilitate) și în ceea ce privește auto-controlul
(impulsivitate)”;
 sadismul - ”tendința de a-i umili pe ceilalți, un model de lungă durată de comportament crud sau
exigent, obiceiuri precum acela de a provoca celor din jur suferință fizică, de ordin sexual sau psihologic,
cu scopul de a-și afirma puterea și dominația, ori pur și simplu pentru plăcerea sau amuzamentul propriu”;
 interesul personal - ”urmărirea de succese în domenii cu valoare socială, incluzând aici bunurile
materiale, statutul social, recunoașterea socială, realizări academice sau profesionale și fericirea personală”;
 ostilitate - preferința către a răni pe ceilalți, dar care de asemenea implică auto-agresiunea (acest
prejudiciu poate fi social, financiar, fizic sau pur și simplu o neplăcere).
Aceste concluzii contrazic, într-o oarecare măsură, tendințele relativ recente promovate în societate,
atât în domenii circumscrise științelor comportamentale (psihologia, sociologia, dezvoltarea personală,
antropologia culturală etc.), cât și în sferele pseudo-mistice.
 Acele tendințe, reunite forțat sub titulatura de ”gândire pozitivă”, s-au grăbit în ultimele decenii să
proclame omul ca fiind o ființă imaculată, de o bunătate inefabilă și predestinată unui viitor luminos.
Iar presupusa soluție care ar combate tot răul din lume și ar rezolva neajunsurile din viața oamenilor
ar fi auto-sugestionarea (repetarea la nesfârșit a unor afirmații pozitiviste).
Bineînțeles, nu ne dorim să diminuăm meritele unor tehnici psihologice (științifice) care s-au
dovedit foarte utile în re-programarea circuitelor neuronale responsabile pentru anumite atitudini și
comportamente. Însă de aici și până la a afirma că omul este o ființă exclusiv bună, greșeala venind
întotdeauna din exterior, este cale lungă.
Pe de altă parte, rezultatele acestui studiu referitor la factorul întunecat confirmă preceptele celor
mai vechi tradiții spirituale ale umanității, care dintotdeauna au afirmat emfatic dualitatea naturii umane,
divină și tenebroasă în același timp.
Cu alte cuvinte, așa cum esența sufletului uman este incontestabil de proveniență divină, în aceeași
măsură, tot în interiorul omului se găsește și germenul răului. Astfel, religia creștină vorbește despre
demoni și despre cele 7 păcate capitale, filosofia budistă discută despre agregatele psihologice indezirabile,
religia kemetică (a Egiptului antic) amintește despre demonii roșii ai lui Seth, perșii povestesc despre
oștirile tenebroase ale lui Ahriman, aztecii despre Cei patru sute din sud, hindușii despre armatele
kalayenilor, iar mitologia ne povestește despre Medusa decapitată de Perseu, Minotaurul omorât de Tezeu,
Hidra cu șapte capete răpusă de Heracles (Hercule), Balaurul ucis de Prâslea etc. etc. etc.

Toate aspectele enumerate mai sus nu sunt entități închipuite, ci adevăruri psihologice și spirituale
exprimate metaforic, pentru a fi înțelese mai ușor; nu sunt elemente exterioare omului, ci realități
interioare, ascunse în părțile cele mai întunecate ale subconștientului său.
În cuvintele eminentului psihiatru Carl Gustav Jung: ”Singurul pericol real care există este omul
însuși. Tocmai el este marele pericol; iar noi, din păcate, nu știm asta. Nu știm nimic despre om. Sau mult
prea puțin. Psihicul ar trebui studiat, fiindcă noi suntem originea întregului rău care apare în lume.”
Iată că, astăzi, studii științifice de psiho-sociologie confirmă ceea ce Jung ne spune de decenii și
ceea ce curente spirituale afirmă de milenii. Dacă reflectăm profund, vom conștientiza faptul că nu doar
sursa supremă a binelui se găsește în om, ci și cauza tuturor relelor de pe pământ.
Războiul, inechitatea socială, corupția, foametea, discriminarea, exploatarea, imoralitatea, până și
bolile și catastrofele naturale, sunt rezultate ale dezechilibrelor sociale și de mediu, care, la rândul lor,
provin din haosul psihologic generat de acest așa-zis factor întunecat al personalității umane.
Vestea bună este aceea că, dacă sursa răului se găsește în interiorul nostru, aceasta înseamnă că tot
în interiorul nostru putem afla și soluțiile pentru eradicarea acestui rău și pentru rezolvarea tuturor
problemelor umanității.
Totul începe cu a cunoaște, a ști, a înțelege, a experimenta. Cum spunea poate cel mai mare înțelept
al antichității, Socrate, ”Există un singur bine, cunoașterea, și există un singur rău, ignoranța”.
Sursa - sciencedaily.com (https://www.sciencedaily.com/releases/2018/09/180926110841.htm)