În învăţământul românesc se folosesc două forme ale conceptului de curriculum:

a) în sens larg - ansamblul experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe parcursul
traseului său şcolar;
b) în sens restrâns - ansamblul documentelor şcolare care reglementează desfăşurarea
activităţilor şcolare: plan de învăţământ, programe, manuale, ghiduri de aplicare etc.
Curriculumul Naţional este structurat pe două segmente:
- curriculum nucleu, care corespunde numărului minim de ore alocate fiecărei discipline
obligatorii şi care este zona de referinţă a evaluărilor şi pentru proiectarea standardelor
curriculare;
- curriculum la decizia şcolii, care acoperă diferenţa de ore de la curriculum nucleu la
numărul maxim de ore pe săptămână, pe disciplină şi pe an de studiu, prevăzute în planul-
cadru de învăţământ.
De la numărul minim de ore prevăzut în curriculumul nucleu la numărul maxim menţionat
în planul-cadru, şcoala, în urma consultării elevilor şi părinţilor, poate opta pentru:
curriculum la decizia şcolii, curriculum nucleu aprofundat, curriculum extins şi curriculum
elaborat în şcoală.
Disciplinele opţionale pot fi:
- la nivelul disciplinei,
- la nivelul anei curriculare
- la nivelul mai multor arii curriculare.