.

200517

Din Scrierile lui

j J o a n Popu Retegunul.

K i-9 Q Q> Q Q' <*» ii Q 0» 6» |

\ NOVELE şi SCHIŢE
V o l u m u l I. — B r o ş . 1.

C u p r i n d e : Biserica pocăinţiî pag. 5.

Blândocui . . . „ 26.
0 inima nobilă „ 36.

Broşura II.:
»

N e n e a Alee pag. 4 9 Salvina . " . . . pag. 77

Popa Toma » 55 Susana cea nebună » 106^
G H E R L A
Tipografia „Aurora" A. Todoran
598.

vă
fi
f/l
m

0 broşură separată Volumul întreg 1 0 — 1 2 b r o ş u r e

costă 4 0 cr. — I franc. plătite înainte costă 3 fl. — 8 freî.
A b o n a m i n t e l e s e fac numai la autorul J o a n P o p i i R e t e g a m i l
în R e t t e g (Transilvania.)
 scrise de

Ioan Popu Reteganul.

GHURLÂ
TIPOGRAFIA „AURORA" A. TODORAtf,
1898.
 De vre-o dduădecl şi cinci de ani scriu şi eu, ca multă
lume, ce me taie capul, când am vreme. Am scris din gura
poporului poesii şi povesti, şi am sens din capul meu unele
lucruri şi întemplărî din vie'ţa poporului nostru, după cum
le vedui cu ceşti doi ochi, şi după cum biată le putui. Mai
mult am privit ia anima şi mintea poporului nostru, dar'
nu prin razele cutârui neamţ învăţat, ci am privit'o din
faptele ce severşesce, bune, rele, cu cap ort fără cap, după
cum le severşesce. Am fost cu băgare de se'mă pe ce căi de­
vine poporul nostru la stare şi ve'dă, şi pe ce căi pierde
aceste odore. Aceste simt lucrurile ce mi-au făcut spargere
de cap şi pe aceste le-am pus pe hârtie. Acum le adun la un
loc, căci mi am dîs: dar' de cumva s'a afla câte unul din
bunii cetitori, care se pdtă înveţa ceva şi din ele. Şi de'că
în adevăr ar fi aşa, aşi fi cel mai voios.

Beteag (Betteg, Transilvania) Odombre 1898.

loan Popu Beteganul.

i*
 Biserica poeâinţii.
Duninedeu când e cu tine
Duşmanii cad cu ruşine!

e a p u c a s e bietul Vila din mai n i m i c a la s t a r e b u -

n i ş o r ă . A v e a vite f r u m o s e , locşor destul, copii
b u n i , şi tote-i m e r g e u b i n e . D a r ' l u m e a - i r e a ; îl p i s m u -
iau vecinii şi n e a m u r i l e şi s t r e i n i i ; îî s c o t e a u feluri şi fe­
luri de n u m e s l a b e , şi hule m u l t e a r u n c a u pe c a p u l lui.
Vedî că Vila era o m u l a ş e d a t şi m u n c i t o r ; iVavea grija
n i m ă r u i , îşi p ă z i a lucrul şi era c r u ţ ă t o r , şi astfel î n a i n t a
în a v e r e , vedend cu ochii. P e el nu-1 v e d e a n i m e n e a în
c r i ş m ă nici c h i a r ' în s ă r b ă t o r i , n e c u m în dîle de l u c r u .
L u c r u r i l e şi le împlinea tote la t e r m i n , astfel că n u i-se
î n g r ă m ă d e a u câte d o u e peste olaltă, c u m se î n t e m p l a la
ceialalţî s ă t e n i . L a el în o g r a d ă n u aflai g u n o i , că, c a r e
c u m sc făcea, îl d u c e a pe loc. S â m b ă t a îi e r â n u m i t ă
p e n t r u d u c e r e a g u n o i u l u i , ce se făcuse p r e s t e s ă p t ă m â n ă .
Vite nu ţ î n e a m u l t e , d a r ' câte ţ î n e a , se c u n o s c e a
d i n t r ' a altor o m e n i , că e r a u g r a s e şi f r u m o s e şi n'ai fi
v e d u t pe ele o b a l e g ă , p e n t r u cât bine-i în l u m e . — O g o -
rele lui e r a u g u n o i t e şi l u c r a t e o m e n e s c e şi la t i m p , ast­
fel că b u c a t e l e lui e r a u mai f r u m o s e şi m a i s l o b o d i t o r e
(spornice) ca ale vecinilor lui. F e n u l şi-1 c o s i a tenăr, în­
d a t ă d u p ă R u s a l e , astfel că el a v e a p e n t r u vite tot fen
tiner şi pe l â n g ' a c e a , fiind cosite de v r e m e — livedile
lui făceau şi o t a v ă mai m u l t ă . P r e c â n d vecinii mai în
tot a n u l se p l â n g e a u — colo de c ă t r ă p r i m ă v e r ă — că
nu li-sc a j u n g e n u t r e ţ u l , că şi c a r e l'ar a v e a , e rău şi
nu-1 mai m ă n â n c ă vitele, pe a t u n c i Vila a v e a fen ori
o t a v ă î n t r e c ă t o r e , din c a r e s c o t e a b a n i frumoşi.
T o t e a c e s t e l u c r u r i e r a u spini în ochii s ă t e n i l o r .
 E s t r i g o i u , d i c e a u unii, s t r i g o i u pe ţ a r i n ă , că d o r ă
vedeţi că n o u ă de a b i a ni-a d a t claia o m e s u r ă de g r â u ,
er' lui i-au dat tot c â t e doue-trei m e s u r î claia.
E s t r i g o i u , s p u n e a u alţii, s t r i g o i u pe viî, că pre c â n d
noi n ' a v u r ă m s t r u g u r i n u m a i de dor, el s t o r s e de pe
v i u ţ a lui p r e s t e 4 0 de ferii de vin.
Da, a d ă u g e a u alţii, e s t r i g o i u pe vite, că n ' a r e n u ­
m a i o c i o l o g ă de v a c ă şi-î dă mai m u l t lapte de cât la
alţii 2 — 3 vaci.
Ast-fel m e r s e v e s t e a şi p o v e s t e a din g u r ă - n g u r ă că
Vila îi s t r i g o i u .
U n i i s p u n e a u că l'ar fi v e d u t spre d i u a de St. G e o r g e
c ă l a r e pe furcă ocolind s a t u l .
Alţii s p u n e a u că spre d i u a de I s p a s l'ar fi v e d u t
prin h o l d e c ă l a r e pe m ă t u r o i u l u â n d m a n a dela h o l d e l e
a l t o r a şi p u n e n d u - o la holdele lui.
Alţii s p u n e a u că şi-a legat viile şi h o l d e l e de n u le
m a n c ă p a s e r i l e şi tote p a s e r i l e strică n u m a i holdele şi
viile a l t o r a , er' ale lui, b a .
Vedi bine ast-fel de v o r b e se p o v e s t i a u în c r i ş m ă ,
er' de aci t r e c e a u în s a t şi la m o r ă , de u n d e se r e s p â n d i r â
în tot ţ î n u t u l . A c u m toţi s c i a u că Vila-i s t r i g o i u pe h o l d e
şi pe vii şi. pe vite.
D u p ă ce toţi s c i a u l u c r u l a c e s t a , î n c e p u r ă şi a se
t e m e de el, d a r ' şi c e r c a u tot m o d u l se se p o t ă m â n t u i
de el, î n t r ' o f o r m ă ori î n t r ' a l t a .
— Me, se" l ă u d a u n u l , se-1 prind eu la vacile mele,
c â n d le ia laptele, c h i a r ' în i n i m ă i-aşi î m p l â n t a furca
cea de fier, apoi fie, ce v a fi.
Ba eu se-1 aflu la m i n e - ' n h o l d ă , când ia „ m a n a , "
l'aşi l u a . de d u p ă cap şi p â n ă - ' n h î l b o n a cea dela m o r ă n u
m'aşi opri' cu el, acolo aşi face cu el h u z d u p : n a d r a c e
un s t r i g o i u !
T o ţ i rîdeau de l a u d e l e e s t o r a , d a r ' n u prea t a r e , că
se t e m e a u se n u a u d ă c u m v a Vila, c ' a t u n c i e reu de ei,
că ori c u m , d a r de u n s t r i g o i u cui n u i-a fi frică?
.-r- „ A r ' t r e b u i se-i facem şi noi b a r 6 - m i u n a , că vai
m u l t e ne-a făcut el n o u ă ! " A ş a dîse u n beţiv ce-şi z ă -
logise t o t ă m o ş i a .
 — Se-i facem „ c o c o ş r o ş u " în v e r v u l c a s e i !
— N ' a r strica, d a r ' a t u n c i a r d şi vecinii, c a r e , ori
c u m , îs creştini cucernici, n u - s strigoi ca e l !
— Bine dîcî. D a r e n ' staţi, a m eu a c de cojocul lui,
dise u n becisnic, care-şî v e n d u - s e m a i totă m o ş i a .
— Ce-i face ? îl î n t r e b a r ă câţî-va ortaci, p o m e b u n e
ca şi el.
— Iţi vedea voi, n u m a i : p s t ! de-şî răcesce c a r e - v a
g u r a , apoi v e d e pe d r a c u l .
Acesta, c a r e vorbia a ş a era o lefârdaie de o m cu
c a p u a m â n ă , care-şî b e u s e tot ce a v u s e , apoi t r ă i a din
m i n c i u n i şi din f u r a t u r i . De el se t e m e a tot s a t u l ; c h i a r
şi o r t a c i i lui cu c a r e bea dî şi nopte, se î n g r o z i a u de
b a z a c o n i i l e ce le n ă s c o c e a el.
E r a în postul Crucii. O m e n i i cari e r a u ceşi ceva-şî
cu socotelă-n cap g ă t a s e de a r a t şi de s e m ă n a t g r â e l e şi
secările de t o m n a . P r i n d e a u la culesul c u c u r u z u l u i , b a
care a v u s e - s e c u c u r u z e în o g o r e , şi acele e r a u culese,
că în o g o r ă se coce mai c u r u n d c u c u r u z u l de cât în
mâlăinî.
Vila g ă t a s e şi cu a r a t u l şi cu culesul c u c u r u z u l u i .
A c u m d u c e a t o t ă d i u a g u n o i u , c u m c ă p ă t a mai de po­
m a n ă dela cei p r ă p ă d i ţ i , şi v e n i n d c ă t r ă c a s ă c ă r a din
c â m p b o s t a n i , fasole, mai câte u n căpiţ de o t a v ă dela
cele capete de mâlăinî, şi din polele viilor.
Intr'o s e r ă îşi l ă s a vitele în o g r a d ă , că era cald şi
bine, er' el se d u s e la m o r ă , că-i d ă d u s e m o r a r i u l r e n d
pe n o p t e a a c e a . C â n d pleca, dîsă lelea I r i n ă : dar' o r e
se b a g vitele-n g r a j d , că nopţile-s l u n g i , tu te miri c â n d
vii, se nu se scole c u m v a dela o v r e m e şi se strice p o r t a
g r a d i n e i şi se î n t r e , se>. ne m a n c e tot c u r e c h i u l ! D a r '
Vila-i r ă s p u n s e : B a tu d ă b u n ă pace la vite, că eu m i n -
ten îs a c a s ă . Un s a c de g r â u iute e s ă de pe m o r ă şi
vin şi le scot la p ă ş u n e .
A ş a vitele r ă m a s e în o g r a d ă c u l c a t e , r u m e g â n d . Şi
e r a u vite f r u m o s e şi s c u m p e : doi boi m a r i ca cei g r o -
fesci, doi j u n e i de 3 ani cât şi boii de m a r i , şi o v a c ă
n e g r ă şi b o r h â n o s ă ca o bivoliţă. N u m a i viţelul vacii era
în s t a u r , ca se n u o tot s b a t ă totă n o p t e a cu s u p t u l .
 — 8 —

Vila se d u s e d a r ' la m o r ă şi c ă p ă t ă rend c u m a j u n s e ,

că n u p r e a e r a u mulţi o m e n i la m o r ă , er' m o r a r i u l îi
era c u m n a t . D a r ' n u t r e c u ca j u m e t a t e m ă c i n i ş u l şi n u ­
mai v e d u r ă că s t ă m o r a în loc. T e miri ce se s t r i c a s e .
A c u m p â n ă t r e d i r ă pe m o r a r i u l , p â n ă m o c o ş i el a ş a b u i -
g a t de s o m n c u m e r a de p u s e m o r a la rend b u n , trecu
d o r ă un c e a s b u n , de n u şi mai bine. D e s t u l că p â n ă
se iesă g r â u l lui Vila de pe m o r ă , era t r e c u t de m u l t
miedul nopţii, se m a i o m i d i a de d i u ă . De l u n ă se v e d e a
ca d i u a . A ş a m e r s e Vila a c a s ă se iesă cu vitele. D a r '
vitele n u e r a u în o g r a d ă ; le c ă u t a în g r a j d , g r a j d u l era
gol. A t u n c i ca u n şerpe rece-i t r e c u prin sen şi a l e r g a
la p o r t a g r a d i n e i . A c e a era t r â n t i t ă la p ă m e n t , ca de
v r e m e g r e a , cu tote c ă el o l ă s a - s e b i n e î n ţ e p e n i t ă cât
nu-i vinea a crede că vitele se o fi p u t u t s î n g u r e res-
t u r n â dela locul ei. A l e r g a a ţ ă în fundul g r a d i n e i , u n d e
a v e a o t a v ă de l u c e r n a t î n e r ă de m a r e . V a i de m i n e , vi­
tele mele, s t r i g ă Vila, c â n d le v e d u pe tote r e s t u r n a t e în
l u c e r n a , ' umflate ca buţile, cât nu p u t e a u sta nici pe pe-
ciore, nici n u p u t e a u r u m e g a . C e r c a se le s c o l e ; nici
v o r b ă se se p o t â r e d i c a . A l e r g a la ferestra c a s e i : S c u ­
laţi, b o r e s ă şi copii, şi h a i d a ţ i în g r ă d i n ă că tote ne
p l e s n e s c vitele, au î n t r a t în l u c e r n a şi a u m â n c a t p â n ă
n u mai p o t sta pe -piciore!
S a r cei din c a s ă toţi s p â r i a ţ i şi fug p l â n g â n d spre
fundul g r a d i n e i şi acolo-şi f r â n g manile şi ţîpotesc cât
îi ia g u r a : Vai de noi şi de noi, boii noştri şi j u n c i î
n o ş t r i şi v a c a n o s t r ă ! Ce a fi, vai de c a p u l n o s t r u ?
A l e r g ă care-'n c â t r ă u pe la vecini se le v i n ă î n t r ' a j u t o r ;
d a r ' g â n d i ţ i că a sărit cineva n u m a i decât ? F e r i D o m n e !
U n u l r ă s p u n d e a : stâi că m e r g n u m a i se me-'ncalţ, că-i
r o u a rece şi mS pot b o l n ă v i . A l t u l : „ D ' a p o i de ce n u le­
gaţi vitele ca b o t e z a ţ i i ? A l t u l : E c ă m e r g n u m a i se-mi
aflu pipa. Şi a ş a n u m a - ' n t r ' u n t e r d i u se ivia câte u n u l
:
p ă ş i n d a lene, şi c â n d e r a u 3 — 4 vecini a d u n a ţ i — ved
că c r e p ă v a c a , er' u n b o u se l u n g i s e cât era de l u n g şi
s c o s e s ă l i m b a g e m â n d de d u r e r e . Bietul Vila îşi p i e r d u - s e
c a p u l , n u scid ce se î n c e p ă . Uniî-1 s f ă t u i a u se taie re­
pede g r u m a z i i la tote cu s e c u r e a , ca b a r e m î de c a r n e se
 — 9 —

n u r ă m â n ă de p a g u b ă . D a r ' ce ar fi făcut r o g u - t e şi cu
c a r n e a , că era în postul C r u c e i ! A ş a se u i t a r ă la ele
p â n ă plesniră, u n a d u p ă alta. Când r e s ă r i a sorele e r a u
5 vite c r e p a t e în g r ă d i n a lui Vila. El sta r e d i m a t de u n
p r u n ; Viloia îşî s m u l g e a perul şi p l â n g e a cât o l u â g u r a ;
copil ţ î p o t i a u de se a u d i a în tot s a t u l . A t u n c i n i m e r i şi
părintele, c a r e a u d î s e de î n t â m p l a r e şi le dîse a ş a : N u
vă a m ă r î ţ î , din s a m ă - ' n afară, dragii mei. D o m n u l a dat,
D o m n u l a luat, fie n u m e l e Dlui b i n e c u v â n t a t . M u l ţ ă m i ţ î
lui D u m n e d e u că n u s u n t e ţ i voi b o l n a v i ; la vite er' ve
veţi a p u c a , că D d e u nu lasă pe o m u l de o m e n i e . A c u m
luaţi pieile, şi h o i t u r i l e le î n g r o p a ţ i în g r o p i a f u n d e în
p ă m e n t şi v e î n t ă r i ţ i în fire, că d o r â n u s u n t e ţ i copii.
De-i p e d e p s ă dela Ddeu pe capul v o s t r u , m u l ţ ă m i ţ î sfin­
ţiei Sale că n u va certat mai rău, că p ă c ă t o ş i şi ni-
mernicî s u n t e m , vai de sufletele n o s t r e ; de c u m v a însă
m â n ă p ă c ă t o s ă v ' a făcut a c e s t a d a u n ă şi s u p ă r a r e , se
sciţi că D u m n e d e u v a pedepsi pe cel fărâ-de-legc, e r ă pe
voi v a milui cu d a r u l sfinţiei Sale.
M â n g â i a ţ i ast-fel bieţii creştini, p e t r e c u r ă pe p ă r i n ­
tele lor cel b u n cu ochii l ă c r ă m a ţ i p â n ă se iesă din o g r a d ă .
C â n d era la p o r t a cea c ă d u t ă a g r a d i n e i , pe u n d e î n t r a r ă
vitele la l u c e r n a , s t a t u r ă se j u d e c e : &â a u p o t u t ' o răs­
t u r n a vitele cu c a p u l , ori d o r ă m â n ă p e c ă t o s ă le făcu
lor acel l u c r u ? A d e c ă aflarâ că-i t ă i a t cu t o p o r u l g â n j u l
cu c a r e fuse-se legat a m n a r u l porţii c ă t r ă stelp. — „ M â n ă
v a r v a r ă şi p e c ă t o s ă a făcut acest l u c r u n e t r e b n i c ! " dîse
p r e o t u l v ă d e n d g â n j u l t ă i a t ; „ m â n ă de o m b l ă s t ă m a t !
M â n g ă i e - t e , Vilă, că n u din lenea ta s'a î n t â m p l a t a c e s t
l u c r u , nicî spre p e d e p s ă dela D d e u , ci din u r a o m e n i l o r
răi. P e aceia i-va desvăli D d e u . că scris e s t e : „Fără de
veste judecătoriul va veni şi ale fiesce-căruia fapte se vor
descoperi!"
Când rosti preotul vorbele a c e s t e , o p i e t r ă c ă d u de
pe i n i m a lui b a d e a Vila şi dîse oftând :
Şi ne iertă D o m n e păcatele n o s t r e , p r e c u m i e r t ă m
şi noi a greşiţilor n o ş t r i . Apoi î n c e p u : D $ ă u te ţ î n ă pă­
rinte, v o r b e l e sfinţiei tale s u n t v o r b e de a u r . D o m n u l
mi-au dat vituţele, D o m n u l le-au luat, fie n u m e l e lui bi-
 - 10

n e c u v e n t a t . Cine mi-a făcut a c e s t a , judece-1 Cel de S u s ,

că eu n u s u n t v r e d n i c . M u l ţ ă m e s c lui D d e u că b a r ă - m î
a m a p u c a t d e m i - a m g ă t a t lucrul c â m p u l u i şi viţelul e
m a r e de n'a tenji şi fără lapte. II v e n d , din preţul lui
şi din al pieilor er' îm c u m p ă r o v ă c u ţ ă şi — b u n e
D d e u — de o m fi vrednic! în câţl-va anî er' a v e m o g r a d a
plină de v i t e !
Vedî a ş a Vilă, — îl m â n g â i e preotul — întăresce-te
în fire şi fi b ă r b a t ; er' D-ta lele I r i n ă , n u te m a i boci,
m e r g i în l ă u n t r u şi te î n b r a c ă şi fă de p r â n z şi m â n c a ţ i
ca şi c u m n u vi s'ar fi î n t â m p l a t n i m i c . D u m n i a t a Vilă,
d u t e şi t r a g e pieile de pe vite şi v e d î de î n g r o p a afund
h o i t u r i l e , se n u le t r a g ă cânii.

T o t s a t u l a v e a a c u m de ce v o r b i , care c u m ÎI t r a g e
i n i m a , m a i m u l t r ă u de cât bine.
Ih c r i ş m a j i d a n u l u i era sfat m a r e , ca şi la m o r ă şi
ca şi pe la c a s e l e omenilor.
— Vedeţi b ă t a i a lui Ddeu, î n c e p u u n u l ; acesta-i
p e n t r u că-i s t r i g o i u , n u l'a mai p u t u t r ă b d a D d e u se ne
iee laptele dela vaci şi m a n a dela h o l d e !
— Şi era î n g â m f a t ! — r ă s p u n d e a altul. — A c u m
de câţl-va anî încoce cu noi nu mai sta nici de v o r b ă ,
n u m a i a t u n c i îl e r a m b u n i , când ne c h e m a la l u c r u .
Apoi şi a t u n c i , ce m â n c a r e ne d a ? M ă m ă l i g a n u m a i cât
o s p u r c a cu b r â n z a cea iute ca h r e a n u l , pe p ă z î t u r ă n u
vedeai o s t e l u ţ ă de g r ă s i m e , de era şi-'n dulce ca-'n post.
— „ A m u i-a răsplătit D d e u , că c u m p ă r a mai de po­
m a n ă holdele dela cei prisosiţi, i-a a r ă t a t că-1 pote b a t e
şi mai t a r e , p e n t r u câte a făcut."
— Şi la şi b a t e — a d ă u g e a alt b e ţ i v . Ce g â n d i ţ i ,
l'a l ă s a t i n i m a se iee şi dela m i n e fenaţul cel s c u m p n u ­
mai cu d o u ă s u t e b u n e ! Apoi şi aceia c u m mi-ia p l ă t i t ?
In 5 0 de zloţi mi-a d a t o ciologă de v a c ă , de n u era
vrednică 3 0 !
— A ş a ? îşi vîrî j i d a n u l nasul in v o r b ă , şi d u m i t a l e
n u ţi-a fost p ă c a t se mi-o dai mie în 9 5 ?
 — 11 -

— N o , n o , j u p â n e , ţi-am d a t ' o în 9 5 de zloţî, îî

drept, d a r ' d a t u m i - a i b a r e m î o p i ţ u l ă (libră) de s t r e n g ?
N u s'a sciut în d e t o r i ă ?
— Ei, şi apoi detoria n u - s b a n i ? Ori eu fur b e u -
t u r a şi t a b a c u l şi heringii şi câte le vedeţi în b o l t i t ă ?
— N o , n o , j u p â n e , t r e c ă d u c ă - s e , mai a d â o litră
de v i n a r s , că pe d-ta nu mi-î c i u d ă , d-ta cel puţîn n u
eşti s t r i g o i u , n u ne iei laptele dela vaci şi m a n a dela
holde.
— E u , ferescă D d e u ! D d e u se b a t ă la mine de sciu
eu face f a r m e c e ! T r ă e s c cu m u n c ă d r e p t ă , d a u celor ne­
căjiţi şi pe a ş t e p t a r e , p â n ă pot face rend de b a n i ; d a u
ce a m şi pe b u c a t e , şi fac c u m pot ca se t r ă i m toţi la
olaltă c u m a r e n d u i t D d e u .

De c ă t r â s e r ă m e r s e b a d e a Vila la p r e o t u l . Acela
c h i a r ' era afară, u m p l u - s e u n c a r cu porţii de o t a v ă ,
s e m n că se g a t ă la t e r g .
— B u n ă s e r a părinte, te g a ţ i la t e r g ?
— S e r a b u n ă Vilă, me g a t că aşi cerca d o r ă v o i u
pote vinde boii cei s u r i că s u n t c a m grei şi n u t r e ţ a m
c a m puţîn. Oiţele nu le-aşi p r ă p ă d i , că n u p r e a a u preţ,
j u n c a n i i ceia încă n u i-aşî d a , că se i e r n e z ă lesne. P o t e
că şi din vaci o se d a u pe b ă t r â n a cea c i u n g ă , şi D o m n e
b u n ă - i de lapte, d a r ' mai a v e m dela Ddeu d o u e m a i ti­
nere, u n a m â n z a t ă , fată colo d u p ă C r ă c i u n , şi u n a - i cu
viţel mic.
— Şi dî, vindi pe c i u n g a şi boii cei s u r i ?
— I-aşi v i n d e V i l ă , ' de mi s ' a - ' m p ă r e , ce v o i u că­
p ă t a pe ei.
— D ' a p o i a t u n c i n u te mai osteni la t e r g . H a i se
facem noi terg, de ni-om p u t e a j u n g e din preţ, că e u ,
p r e c u m vedu-şi, r e m ă s e i u fără boi şi fără v a c ă . Din t e r g ,
n u mai scie o m u l ce ia, d a r ' d u m n i a t a sciu că n u mi
Ii—i v i n d e , de-i g â n d i că n u - s de mine.
— B u c u r o s Vilă, b u c u r o s le d a u la o m din p o p o ­
rul m e u , că sciu că mi-a m u l ţ ă m i . Boii îi scii, t r a g bine,
s u n t tari ca fierul, n u m a i vin c a m g r e i , că s u n t boi de
 — 12 —

8 anî, şi m a n c ă c a m m u l t , er' eu n u me c h i b s u e s c din

n u t r e ţ se-i mai ţiu.
— D'apoi îţi r ă m â n cei 4 j u n e i , cu aceia poţî lu­
cra destul.
— P o t , şi a p o i a c u m cu a r a t u l şi c ă r a t u l a m g ă -
tat. De a c u m p â n ă la p r i m ă v e r ă , etă, o m â n ă de g u n o i u ,
câte vre-o d o u ă l e m n e , a t â t a mi-i tot lucrul cu ei.
— D a v a c a b ă t r â n ă-i rău ?
— D ' a p o i a c e a nu-i tîneră, d e u a c e a , că n u m a i eu
o ţîn de vre-o 10 anî, dar' când a m c u m p e r a t ' o — d r e p t
şi mai drept —• că n u era n u m a i cu al doilea viţel.
— A fi d a r ă v a c ă c a m de 1 3 — 1 4 anî.
—• P o t e , d a r ' a r e toţî dinţiî-'n g u r ă ; d r e p t că c a m
tociţi, d a r ' se s a t u r ă ca şi o j u n i n c ă de doi anî, apoi
de lapte — n u - m î da D o m n e v a c ă mai b u n ă , şi a r e o
v i ţ ă l u c ă b â l ţ a t â , — h a i se ţi-o a r ă t !
A d o u a dî s a t u l era plin de t â r g u l ce făcu-se p o p a
c u b a d e a Vila. Vedî bine în c r i ş m ă se a u d i m a i întâiu
d e s p r e t e r g u l lor.
— Ce i-se c u n o s c e s g â r c i t u l u i de s t r i g o i u p a g u b a
cu vitele ? dîcea u n beţiv pismatăriţ. D o r ă o sîmte ceva ?
Nu vedeţî că p o p a i-a d a t n u m a i decât boiî cei m a r î şi
v a c a cea l ă p t o s ă ? D o r ă i-a dat v r ' u n b a n pe ele? Ferî
D o m n e ! L a s că nicî n ' a v u t de u n d e da b a n i , d a r ' a u ei
m u l t e m e s t e c u ş u r î la olaltă, te mirî, pote că la olaltă ieu
laptele dela vacî şi m a n a dela holde.
— A c u m pricep eu p e n t r u ce ei tot la o l a l t ă e r a u ,
de g â n d i a i că-s fraţi de c r u c e ! a d ă o g e a altul. L a o s p e ţ e
tot l â n g ă olaltă, la p o m e n e tot l â n g ă olaltă, la p l u g tot
de o d a t ă , la c ă r a t u l de pe c â m p tot la o l a l t ă ! D o r ă
Vila, când era de c ă r a t fenul şi g r â u l n u m a i m e r g e a la
p o p a : P ă r i n t e , c ă r ă m al D-tale întâiu ori c ă r ă m al m e u ?
O d a t ă c ă r a tot ce a v e a u n u l , câte cu 4 c a r ă , d o u e a lui
Vila şi d o u ă a p o p i i ; apoi se p u n e a şi a d u n a c ă r ă t u r a
celuialalt.
— D a r ' p r i n t r e h o l d e n u i-am v e d u t pe a m e n d o i în
m a i m u l t e r e n d u r î ? Nu cred că nu-i şi p o p a s t r i g o i u ca
şi Vila, r ă s p u n d e a alt beţiv.
 — 18 —

-— Destul că a c u m era şi p o p a în v o r b e n u n u m a i
Vila. Vedî bine n u m a i în g u r i l e beţivilor, dar beţivi e r a u
cei mai mulţi şi n u m a i puţini e r a u de cei cu frica lui
D d e u , c a r e se g â n d e s c ă că ce scot din g u r ă .
Si m u l t se m i r a u omenii că b a d e a Vila în veci n u
se c ă i a de p a g u b a cea m a r e , ce o a v u s e - s e cu vitele
cele s c u m p e ; în veci n u era s u p ă r a t , dar' nici nu-şî e ş a
din piele de v o i o s ; era tot cel t ă c u t şi g â n d i t o r , îşi p ă z i a
l u c r u l şi cerceta s â n t a biserică. Nici lelea I r i n ă n u se
mai v ă e t â ; c h i a r ' d e c ă o căia v r ' o femeia, ea r ă s p u n d e
ca m u e r e cu m i n t e : D'apoi tote-s în m â n a lui D d e u , şi
a v e r e , şi s ă n ă t a t e , şi t o t e ; Sfinţia Sa ni-le dă, Sfinţia S a
ni-le pote l u a î n t r ' o m i n u t ă , de s ' a - ' n d u r a .

Colo t o m n a t â r d i u a u p r i n s ploile cele m a r i şi a u

ţ î n u t câte-va s ă p t ă m â n i . Se umfla-se văile de-şî e ş i a u din
ţ e r m u r î , er' de tină le era g r o z ă se e s ă o m e n i l o r din
c a s e . Că v e r a şi de p l o u ă doue-trei dîle, de-i n u m a i un
c e a s v r e m e b u n ă , g â n d e s c î că n ' a p l o u a t din v e c i ; d a r '
t o m n a de p l o u ă u n ceas, îi t r ă b u e 3 dîle de v r e m e b u n ă
ca se se sbioescă. D a r ' a c u m p l o u a - s ă vre-o d o u e s ă p t ă ­
m â n i î n c h i a t e , dî şi n o p t e . Văile p r i n d e a u a da p r e s t e
ţ e r m u r î şi a d u c e cu ele, ce aflau în calea lor. A ş a a u
d u s şi din C u r m ă t u r a — că de acolo e r a b a d e a Vila —-
mai m u l t e coteţe şi clăi de fen de a o m e n i l o r , ce le p u -
să-se pe ţ e r m u r e l e văliî. Drept şi mai drept că n u a p u ­
case r e n d u l acel de omenî a ş a v ă r s ă r i m a r i .de a p e , că
a l t - c u m de e r a u păţîţî îşi s c i a u mai bine feri ceea ce
a v e a u , se n u le d u c ă a p a .
Biserica din C u r m ă t u r a î n c ă era a p r o p e de vale, pe
un p o d e r e i u f r u m o s la capătul din j o s al s a t u l u i . E r a o
bisericuţă de l e m n r ă m a s ă din vremile cele vechi, d a r '
era î n c ă destul de b u n ă , şi c u m omenii din C u r m ă t u r a
n u e r a u p r e a bisericoşî, n u m a i la Pascî şi la R u s a l e se
sîmţia că-i p r e a s t r i m t ă , a l t c u m peste a n era î n c ă p r e a
l a r g ă . Apoi d o r ă p e n t r u d o u ă dile î n t r ' u n a n n u m a i n u
şi-or s f ă r m a c a p u l nişce o m e n i cu s o c o t e l ă ca cei din
C u r m ă t u r a , se-şî facă biserică mai m a r e . P o p a c u d i a c u l
şi cu cele câte-va b a b e şi câţî-va vîjî a v e a u d e s t u l Ioc
 — 14 —

în e a . Apoi că c a m sufla v e n t u l p r i n t r e b â r n e — cui

nu-i place, n u era sîlit s e m e r g ă . Că î n c ă g l o b ă ( p e d e p s a )
p e n t r u cel ce n u m e r g e la biserică, n ' a venit a s u p r a sa­
t u l u i . Apoi fără g l o b ă şi m u s a i u p u ţ i n e l u c r u r i f ă c e a u
Curmătureniî.
A c u m c u ploile cele m u l t e şi c u vărsările de a p e
suferi C u r m ă t u r a o d a u n ă m a r e , d a u n ă c a r e n u sciu
c u m o v o r p u t e r e p a r a . L e m â n ă într'o n o p t e v a l e a dră­
g u ţ a de biserică de nu-i a u d i r ă nici de n u m e .
A c u m e r a u C u r m ă t u r e n i î puşi pe g â n d u r i . — „Ce
a m a r u l n o s t r u ne v o m şei face fără b i s e r i c ă ? R ă m â n e m
fără c o d ă de vită la c a s e , p â n ă se ne facem a l t a n o u ă ,
ba ne şi î n g l o d ă m în datorii, de nici copii de copiii noştri
n u s'or d e s c u r c a din ele." Aşa d î c e a u cei câţi-va cucer­
nici ; d a r ' cei rătăciţi, învăţaţi de j i d a n u l , a v e a u alte
v o r b e : „Ne-a face vlădicul, dîceau ei, că d o r ă de acea-i
v l ă d i c ă ; -de n u — ne d ă m la legea u n g u r e s c ă , c ă v l ă ­
dica cel u n g u r e s c sciu că ne face. Apoi tot u n D d e u este,
sciu că D d e u l R o m â n i l o r nu-i m a i cu c o r n e de cât al
U n g u r i l o r şi de cât al Jidovilor.
V o r b e l e a c e s t e a j u n s ă - r ă p â n ă la u r e c h i l e p ă r i n t e l u i ,
c a r e chiar' c h e m a - s e pe toţi p o p o r e n i l la el în ş u r ă se
v e d ă ce-i de făcut ?
A c e s t a era la vre-o 6 dîle d u p ă ce d u s ă v a l e a bi­
serica, e r a S â m b ă t a , er' valea d u s ă - s e biserica D u m i ­
necă noptea.
D u p ă ce p o p o r u l fii a d u n a t în ş u r ă , p r e o t u l se ri­
dica pe u n s c a u n să-1 v e d ă şi să-1 a u d ă toţi şi le vor­
bi a s t - f e l :
D r a g i i mei p o p o r e n l !
P e d e p s a c a r e a venit preste capetele n o s t r e , o sciţi
şi vedeţi toţi, o s i m ţ i m toţi de o potrivă. P e d e p s a însă
nu-i p r e a a s p r ă , încă-i prea d o m o l ă , că s u n t e m rei, d r a g i i
mei, răi din c a l e - ' n a f a r ă ; în loc să m e r g e m la sfânta bi­
serică, m e r g e m în vecini, ori in c r i j m ă ; în loc se a s c u l ­
t ă m s l u i b a lui D d e u sfântul, a s c u l t ă m minciunile şi vor­
bele cele s l a b e ale ereticilor şi ale v a r v a r i l o r . De a c e a
D d e u , v ă d e n d că sfânta biserică, care ni-o făcu-să p ă r i n ­
ţii n o ş t r i în dîlele cele c r â n c e n e ale robiei, noi n u o mai
 — 15 —

c e r c e t ă m , ni-o lua, ni-o d u s e a p a , că v e d u sfinţia sa că

n u s u n t e m vrednici se-o mai a v e m , că n u - o c ă u t ă m , n u
ne r u g ă m , e r a m iei şi rătăciţi, c r e d e a m n u m a i în strigoi
şi-'n b a s a c o n i î , ne u m p l e a m c a p u l de b ă u t u r i s p u r c a t e şi
sufletele de p ă c a t e , de a c e a ni-a d u s ' o .
D a r ' D d e u ne cercă şi D d e u n e şi m â n g â i e . P e cei
b u n i D d e u îi scote din n e c a z ; c â n d este n e c a z u l m a i
m a r e , a t u n c i este mai aprope m â n a cea t a r e a sfinţiei
S a l e , de o m u l c u c e r n i c . P ă c ă t o s u l , c a r e se p o c ă e ş c e , este
tot a t â t de d r a g sfinţiei Sale, ca şi d r e p t u l c a r e n ' a g r e ­
şit în veci. De a c e a , dela voi a t e r n ă ca de adî î n t r ' u n a n
se a v e m o biserică p o m p o s â , c a r e se fie fala s a t u l u i şi
m â n g â i e r e a c r e ş t i n i l o r ; dela voi a t e r n ă , dela v o i n ţ a v o s t r â ,
se î n c e p e m la l u c r u cât de c u r u n d , şi pe S â n t ă M ă r i a
m a r e se fim cu biserică ca cea v l ă d i c e s c ă de f r u m o s ă .
Sciţi că d u m i n e c ă noptea ni-a d u s v a l e a biserica şi
c â n d fu j o i scia t o t ă ţ a r a de a s t a î n t â m p l a r e , câ luni di-
m i n e ţ a a m şi scris în g a z e t e , care m e r g în l u m e şi-'n
ţ a r ă . A c u m toţi R o m â n i i sciu de p e d e p s a ce a trimis
D d e u preste capul n o s t r u , dar' sciu şi a c e a c ă răi s u n ­
t e m şi necredincioşi. De acea s'a aflat u n o m al lui
D d e u sfântul, o m a v u t şi c u c e r n i c , care erî a şi venit la
m i n e şi mi-a s p u s a ş a : P ă r i n t e , s p u n e p o p o r e n i l o r d-tale
se lese căile cele rătăcite, se s c o t ă a f a r ă pe s a t a n a
dintre ei, că de scot pe s a t a n a afară, e u le p u n tote
cheltuelile până-şî fac b i s e r i c a ; e u v o i u c u m p ă r a v a r u l
şi ţigla, eu v o i u plăti toţi maeştrii să-o facă, eu voiu
plăti şi pe z u g r a v u l , să-o z u g r ă v e s c ă cât se fie ca o m ă ­
n ă s t i r e de f r u m o s ă , ei n ' a u de cât s e a d u n e în e s t ă i e r n ă
pietra şi se s c o t ă pe veci pe diavolul din sat. D e se în-
v o e s c , e u le fac biserica, de n u s'or învoi însă, a t u n c i
n u pot, n u mă l a s ă sufletul se fac c a s ă lui D d e u î n t r ' u n
sat, din care omenii n u vor se s c o t ă pe d i a v o l u l .
A ş a mi-a s p u s creştinul acela, a c u m voi ce dîceţi,
iubiţi creştini ? Primiţi să ne p u n ă c h e l t u i a l a la facerea
bisericii, ori chibsuiţî să n u primim de nicăiri a j u t o r şi
să-o facem din p u t e r e a n o s t r ă ?
A t u n c i să rădica un m o ş n e g cinstit şi dîsă a ş a ;
Cinstite p ă r i n t e şi o m e n i de o m e n i a !
 — 16 -

P r e cât a m priceput eu, creştinul acela, care a ve­

d u t n e c a z u l ce a c ă z u t pe capul n o s t r u şi care v r e a se
ne m i l u e s c ă , este trimis dela Ddeu, drept a c e a , ori ce or
cere dela noi, se î m p l i n i m , că bine v a fi n o u ă . E u u n u l
dîc, că d i n t r u cât este in p u t e r e a m e a , ca u n m o ş n e g
n e p u t i n c i o s ce s u n t , v o i u a j u t a se s c o t e m pe d i a v o l u l din
sat, n u m a i se ne s p u n ă sfinţia Sa u n d e se află?
L a a c e s t e v o r b e toţi s t r i g a r ă : Da, se n e s p u n ă p ă ­
rintele u n d e se află, că n u m a i de cât îl s c o t e m din s a t , _
că d o r ă un sat de o m e n i ce n u pote face, d e c ă s t a u
u m ă r la u m e r ? D a r ' apoi se se ţînă dei v o r b ă : se ne
facă biserica şi se nU facă a r u n c pe popor.
— Nu va face n i m e pe p o p o r nici u n a r u n c , n u m a i
s i n g u r pietra v o m a v e a se-o a d u n ă m noi, de c a r e a v e m
d e s t u l ă , dar' alt-ceva nimic, că tot p u n e el dela sine,
d u p ă ce v a vedea că aţi scos pe s a t a n a din sat.
— 11 s c o t e m părinte, n u m a i se seim u n d e este.
— Bine, dragii m e i ! A c u m se ve s p u n e u cine este
s a t a n a : E s t e s p u r c a t u l de vinars j i d o v e s c care-1 b e m , c ă
el n e t u r b u r ă m i n t e a ^ d e î n j u r ă m şi v o r b i m l u c r u r i s p u r ­
cate, el ne s l ă b e s c e t r u p u l , ne t r â n t e s c e prin ş a n ţ u r i şi
pe s u b g a r d u r i , el ne caliceşce, de r e m â n e m ca v a i şi
a m a r de c a p u l n o s t r u . Nu t r e b u e se ve s p u n pilde, c ă
sciţi d-vostră ca şi m i n e de bine. D e c i : J u r a ţ i - v e că n u
veţi mai b e a v i n a r s nici nu-1 veţi suferi la casele v o s t r e
nici p e n t r u voi, nici p e n t r u lucrători, nici în dîle de l u c r u ,
nici în s e r b ă t o r i , nici la ospeţe, nici la p o m e n e ; p u n e ţ i
j u r ă m e n t în faţa m e a şi a lui D d e u sfântul cu m â n a pe
sfânta E v a n g e l i ă , şi ţineţi acel j u r ă m e n t , a t u n c i s a t a n a
v a eşi s i n g u r din sat, s a t u l v a r e m â n e a c u r a t , o m e n i i
treji la m i n t e şi„ b u n i la a n i m ă ; holdele v o r r o d i m a i
b i n e , vacile v o r da m a i mult lapte, er' biserica ni-sa face
s i n g u r ă , fără nici o c h e l t u i a l ă .
L a a c e s t e v o r b e în m u l ţ i m e se a u d i u n z u z ă t ca d e
a l b i n e , u n m u r m u r de neîndestulire. P u ţ i n i de tot e r a u
c a r e d î c e a u că drept a r e părintele, că bine dîce, cei mai
mulţi se d e p ă r t a r ă î n j u r â n d . D a r ' a u r e m a s totu-şî m u l ­
tişori şi dintre ei se apropie b a d e a Vila de preot şi d î s e :
P ă r i n t e , e u p u n j u r ă m e n t cu t o t ă c a s a m e a , c u m că vi-
 - 17 -

n a r s n u v o m folosi nici decât, câte dîle v o m a v e a dela

Dumnedeu.
De a b i a a p u c a a dîce Vila v o r b e l e a c e s t e şi c â ţ l - v a
o m e n i din m u l ţ i m e s t r i g a r ă : Şi eu, p ă r i n t e , m e î n s e m n
se p u n j u r ă m â n t u l . — Şi e u ; şi e u !
î n d a t ă e r a u î n s e m n a ţ i vre-o 12 b ă r b a ţ i , c u m că ei
cu familiile v o r p u n e j u r ă m e n t se n u bee v i n a r s în veci.
V e s t e a se lâti prin sat. V o r b ă m u l t ă se făcu d e s p r e
a c e s t l u c r u , mulţi î n j u r a u , d a r încet cu î n c e t u l îşi v e ­
n i r ă în fire c ă d ă u v i n a r s u l n u le a d u c e nici u n b i n e ,
n u m a i p ă c a t e sufletului îşi fac cu el, n u m a i la calicie,
la bole şi la păcate-i duce. Drept-aceea n u m a i v e d e a i
colea p e - ' n s e r a t e în fie-care dî câte doi trei î n t r â n d la
p o p a : P ă r i n t e , se faci bine se me scrii şi pe m i n e î n t r e
cei ce n u m a i b e u v i n a r s . E r ' p r e o t u l îi î n s e m n a pe o
h â r t i e şi le d î c e a : D d e u se ve a j u t e ca se ve p u t e ţ i ţi­
n e a dela s p u r c a t a de o t r a v ă j i d o v e s c ă .
Din n u m e l e celor ce se l ă s a u de b e u t u r ă făcu preotul
u n p o m e l n i c şi p o m e l n i c u l acela îl cetia în t o t ă d u m i n e c a
la s l u j b ă — că-şî î n c i r i p a s e o c a s ă u n d e se facă s l u j b a .
Şi m i n u n e a m i n u n i l o r ! O m e n i i â m b l a u la r u g a lui D d e u ,
er' când începea p o p a a ceti p o m e l n i c u l : P o m e n e ş c e
D o m n e pe robii tei cari a u a l u n g a t pe d i a v o l u l d i n t r e
ei s'au l ă s a t de s p i r : I u o n cu c a s a lui, P e t r e cu c a s a
lu, Vila cu c a s a lui . . . a t u n c i t o t p o p o r u l dicea lin,
d a r ' totu-şî destul de t a r e , cât se p u t e a a u d i : D o m n e
miluesce, Domne miluesce.
C â n d fu pe la C r ă c i u n n u e r a u d o r ă m a i m u l t de
cât 5 — 6 p o p o r e n î , c a r e se n u fi p ă r ă s i t v i n a r s u l . J i d a ­
nul e r a ca t u r b a t de n ă c a s , că nu-i m a i c a l c ă p r a g u l
de cât cei cincî-şese rătăciţi, c a r e însă n u p r e a a v e a u pe
ce b e a , er' datori e r a u p â n ă d u p ă u r e c h i . E r a însă v e ­
sel p r e o t u l .
In d i u a de C r ă c i u n d u p ă ce g ă t â serviciul d u m n e -
deesc, p r e o t u l s p u s e p o p o r e n i l o r o predică potrivită, c a m
cu următorele v o r b e :
Iubiţi a s c u l t ă t o r i !
A s t ă d î este d i u a î n t r u c a r e s'a n ă s c u t D o m n u l n o s t r u
Is. C h r i s t o s p e n t r u m â n t u i r e a sufletelor n o s t r e din r o b i a
3
 18 -

Celui viclean. P r u n c mic s'a făcut cel n e c u p r i n s , ca pre

noi se ne d u c ă la fericirea cea cerescă, c a r e este m e n i t ă
drepţilor şi sfinţilor. îngerii c â n t ă „ m ă r i r e î n t r u cei de
s u s lui D d e u şi p r e p ă m e n t p a c e şi-'ntre o m e n i b u n ă
v o i r e . " P a c e a a d u s la totă l u m e a , d a r ' cu d e o s e b i r e la
p o p o r u l din a c e s t a c o m u n ă P e diavol l'a a l u n g a t dela
noi, ca se n u ne m a i a m ă g e s c ă la p ă c a t e . V e d e n d cel
u n u l n ă s c u t fiul lui D d e u b ă r b ă ţ i a cu c a r e noi a m a l u n ­
g a t diavolul din a c e s t a c o m u n ă c r e ş t i n e s c ă , ni-a trimis
pe c r e ş t i n u l milostiv, c a r e se ne stee î n t r ' a j u t o r la facerea
u n e i biserici n a l t e şi l u m i n a t e , în c a r e se ne a d u n ă m şi
se m u l ţ ă m i m lui D d e u că ce s'a î n d u r a t de a a l u n g a t
pe diavol dela noi. C r e ş t i n u l acel milostiv a şi a d u s şi
mi-a p u s în p a l m ă dece mii de florini, cu c a r e se ne
a p u c ă m la p r i m ă v e r ă de facerea sfântului l o c a ş al lui
D d e u ; şi mi-a s p u s că decă s'ar g a t a aceştia, ni-a mai
da, n u m a i noi se fim blând! şi c u c e r n i c i şi se n u l ă s ă m
se se î n c u i b e z e c u m v a eră-şl diavolul între noi. Drept-
a c e e a a c u m v o m î n g e n u n c h i a j o s şi v o m m u l ţ ă m i lui
D d e u p e n t r u d a r u r i l e Sale cele b o g a t e şi-1 v o m r u g a se
ne î n t ă r e s c ă în c r e d i n ţ a c ă t r ă Sfinţia S a şi în u r a c ă t r ă
diavolul.
Apoi p o p o r u l a î n g e n u n c h i a i j o s cu p r e o t cu tot şi
preotul s'a r u g a t cu g l a s înalt, er p o p o r u l încet d u p ă e l :
M u l ţ ă m i m u - ţ î ţîe D o m n e Ddeul n o s t r u , care p e n t r u noi
p r u n c te-ai făcut, în iesle te-ai culcat, în scutice te-ai
înfăşiat, n u m a i pe noi se ne m â n t u e ş c î din robia celui
viclean. Dă-ne D o m n e p u t e r e şi c u g e t c u r a t , ca p u r u r e a
se n e î n c h i n ă m n u m a i Ţ î e , se u r m ă m n u m a i căile T a l e ,
se facem n u m a i voia Sfinţiei T a l e şi ne p ă z e ş c e D o m n e
se nu m a i c ă d e m în c u r s a diavolui, că a ta este î m p ă ­
răţia şi p u t e r e a şi m ă r i r e a în v e c i ; a m i n !
P o p o r u l era alt p o p o r . M a i blând, m a i milostiv, mai
c r u ţ ă t o r , m a i m u n c i t o r . Afacerile lui m e r g e a mai b i n e .
A c u m nu mai era ca p â n ă - ' n t r ' a c e a , ca vitele se z a c ă in
g u n o i u şi f l ă m â n d e , er' omenii se stee la c r i ş m ă şi prin
vecini în m i n c i u n i ; a c u m trebile casei fie-căruia m e r g e a
altfel. N u mai e r a u certe şi bătăi, că o m u l t r e a z este
b l â n d , er' cel b e a t e ca un c â n e t u r b a t . A c u m n u se m a i
 — 19 -

c ă i a u muierile că strigoii le-au l u a t laptele dela vacî, că

decă vacile e r a u grijite bine, d a lapte m u l t şi b u n . D a r u l
lui D o m n e d e u se vedea c u m se v a r s ă preste p o p o ­
rul cel pocăit. P r i n familii se v o r b i a n u m a i d e s p r e
creştinul cel milostiv c a r e p u n e a t â t a p o t o p de b a n , c a
se le facă lor biserică. T o t se g â n d i a u : cine pote a c e l a
fi! In u r m ă toţi se u n i a la u n a : că a d e c ă a c e l a n u este
altul de cât vlădica.
A treia dî de C r ă c i u n dîse Vila c ă t r ă p o p o r e n i î ce
ce eşiau dela v e c e r n e a ş a : D r a g i i mei, b a n i se ne facem
biserică ni-a d a t D d e u , d a c ă a v e d u t p o c ă i n ţ a n o s t r ă ,
a c u m noi se p r i n d e m a a d u n a pietră, ca se n u fim siliţi
a ne pierde la p r i m ă v a r ă dîlele cele de p l u g â r i t , cu a d u s u l
pietriî. A f a r ă de a c e a , a t u n c i s u n t d r u m u r i l e d e s f u n d a t e ;
vitele t r a g mai g r e u , pe cară n u p u t e m p u n e ca a c u m
pe sânii. Se ne a p u c ă m de m â n e , fie-care se a d u c e m pe
dî n u m a i d o a ă saniî de p e t r ă ; m e r g â n d în colo p u t e m
d u c e g u n o i u şi v e n i n d în coce a d u c e m p i e t r ă ; cu o cale
facem d o u e folose.
Bine dîcî, îi r e s p u n s e r ă o m e n i i . Şi î n c e p â n d de a
p a t r a dî de C r ă c i u n e r a u omenii m a i î n v ă l u i ţ i , de cât în
alţi anî în dricul verei. T o t ă diuliţa n u m a i vedeai de
cât sânii eşind din sat î n c ă r c a t e de g u n o i u şi i n t r â n d în
s a t î n c ă r c a t e de pietră. D r u m u r i l e se făcuse ca glaja de
lucii de a t â t a â m b l ă t u r ă ce era pe ele.
In p o s t u l P a ş c i l o r era m a r e z a r v ă în sat. J i d a n u l
se g ă t â se p ă r ă s e s c â s a t u l la S â n - G e o r z , d a r ' p â n ă n u
eşi din sat, v e d e a se-şi a d u n e ce a v e a pe la u n i i o m e n i
ce b e u s e r ă pe c o n t a u .
„ P e c a t e l e n o s t r e " , d î c e a u cei d e t o r î ; „ a s t a n u m a i p o p a
ni-a f ă c u t ' o , că de n u n e b u n i a omenii se n u m a i bee
v i n a r s , j i d a n u l n u se g ă t a de d u c ă şi nu ne s t r â n g e a în
c u r e l e a ş a în pripă, a c u m c â n d n ' a v e m n i m i c . " Şi e r a u
mulţi detorî la j i d a n , unii mai mult, alţii mai p u ţ i n . Cu
deosebire vre-o p a t r u înşi e r a u î n g l o d a ţ i p â n ă d u p ă u r e c h i .
A c u m ce eră de f ă c u t ? R u g a r ă pe j i d a n se n u m e r g ă
că la veră-i v o r plăti o m e n e s c e . D a r ' j i d a n u l le r e s p u n s â :
Ce se s t a u aici de-a fetea ? R u p e ţ î l e g ă t u r a cu p o p a ,
apoi m ' o i u m a i s o c o t i ; decă n u — v e a r ă t la j u d e c a t ă
2*
 — 20 -

câ n u - m î plătiţi d a t o r i a şi scot esecuţie pe ce aveţi, că

p ă g u b a ş n u mă pot lăsa.
L a a c e s t e a m e n i n ţ ă r i ale j i d a n u l u i î n c e p u p o p o r u l
a se clătina. Ce se f a c ă ? De u n d e se iee b a n i ?
P r e o t u l a u d î d e s p r e acest l u c r u , că d o r ă şi el era 'n
sat ca o m e n i i . Deci se c u g e t a : ce-i de f ă c u t ? S e sfătui
d e s p r e acest l u c r u c u Vila şi a d u n ă p o p o r u l la olaltă şi
î n t r e b a pe f i e - c a r e , . c â t este dator la j i d a n u l ?
Şi o m e n i i p r i n s e r ă a s p u n e : P e mine m e c e r c ă de
2 fi. şi 13 cr., pe m i n e de 5 fi. 6 5 cr., pe m i n e de 1 fl.
4 6 cr., pe m i n e de 10 fl. închiaţi ş. a. m. d. Şi preotul
tot scria, şi află c ă din 9 6 de g a z d e ce a r e în p a r o c h i ă ,
mai bine de j u m ă t a t e s u n t datori la j i d a n , şi că î n t r e g a
lor datoria a j u n g e a p r o p e la o m i e fl. D a r ' a c e ş t i a e r a u
n u m a i cei pocăiţi, că de cei 5 — 6 p ă c ă t o ş i n u ţ î n u s e m ă ,
că a c e i a nici n u v e n i r ă la a d u n a r e .
A c u m se sfătui cu ei ce-i de f ă c u t ? Şi eşi din sfa­
tul lor a ş a , c ă p o p a se p u n ă la j i d a n p e n t r u ei banii din
cei meniţi p e n t r u facerea bisericei, er' ei îi vor î n t o r c e
colo la cea v a r ă , ori la t o m n a . A ş a p o p a m e r s e el cu
b a r b a lui şi plăti p e n t r u o m e n i la j i d a n şi ast-fel îl scose
din g h i a r e l e s a t a n e i , er' omenii e r a u m â n g ă i a ţ î şi-i i e r t a u
din p ă c a t e că i-a m â n t u i t de „ucigă-1 c r u c e a ! "
Din cei nepocăiţî u n u l e r a cu d e o s e b i r e m a i m u l t
dator, c ă era a p r o p e la 100 fl., cu d r e p t şi fără drept,
destul că-i era d e t o r şi t r ă b u i a se-i p l ă t e s c ă . Acela e r a
„ h u s a r i u l , " căci fusese c ă t a n ă la h u s a r i şi de a t u n c i a ş a
i-a r ă m a s n u m e l e . H u s a r i u l n u a v e a nimic de cât o c a s ă
s l a b ă pe o g r ă d i n ă m a r e c h i a r peste d r u m dela c a s a pa-
r o c h i a l ă . M o ş i a t o t ă o v e n d u s ă şi o d ă d u s e pe g â t l a n la
vale. Acesta e r a r ă u necăjit, că a v e a o droie de copii
şi a c u m j i d a n u l îl a m e n i n ţ a că-1 scote din c a s ă , de n u - i
face b a n i i . D a r de u n d e a m a r u l lui i-a sci face?
A t u n c i îşi face coda colac şi m e r g e la popa, el,
c a r e n u fusă-se p ' a c o l o nici de dece a n i . — B u n ă d i u a
părinte!
— Se trăescl fiule, d a r ' ce veste ne a d u c i ?
— Nu p r e a b u n ă , d o m n u l e p ă r i n t e , că uite h â r a m u l
de j i d a n s t ă se-ml s c o t ă sufletul p e n t r u nesce s ă r ă c i e de
d e t o r i ă . Nu m ' a i p u t e d-ta folosi din b a n i i bisericii, p â n ă
una alta?
B a p u t e a , P e t r e — că a ş a e r a a l t c - c u m n u m e l e h u -
s a r i u l u i — ba p u t e a , n u m a i n u sciu ţie plăce-ţî-va ori
b a î n v o i a l a , cu care-ţî pot s c ă p a c a p u l de n e c a z .
— M i a plăcea, d o m n u l e p ă r i n t e , fac ce dîcî n u m a i
m e s c a p ă , se n u m e s c o t ă j i d a n u l în uliţă c u m u e r e c u
copii cu tot, vedu-1 şperlă de h o ţ !
— D ' a p o i uite P e t r e : î n t â i u şi mai î n t â i u de tote
se laşi în t r ă z n e t b e u t u r a ; a d o u a : se dai g r ă d i n a t a se
p u n e m biserică pe ea. A t u n c i te s c ă p ă m de d e t o r i ă şi-ţi
facem c a s ă cinstită colo pe g r ă d i n a bisericii din j o s de
sat, scii de u n d e ni-a d u s v a l e a biserica. A c e e a g r ă d i n ă
e m a i m a r e de cât a t a ; er' a ta-i m a i potrivită de p u s
biserica pe e a , că-i în mijlocul s a t u l u i . De-ţî place a ş a
— a t u n c i te î n ţ e l e g e cu femeia şi eu s t r î n g epitropii la
o l a l t ă şi facem s c h i m b u l c u m a m dîs. D a r ' eată-ţi s p u n :
m a i î n t â i u de tote p ă r ă s e s c e b e u t u r a , apoi v o r b i m de
celelalte. s
— Se p ă r ă s e s c de tot b e u t u r a , p a r ' că n u s'ar p u t e a ,
d o m n u l e p ă r i n t e ; îmî şi place, nu-i v o r b ă , d a r ' m a i m u l t
o b e u de leac, n u din plăcere, apoi o b e u şi de n e c a z ,
se mai a m e ţ e s c , în p e c a t e , se uit a t â t e a n e c a z u r i , ce a u
d a t preste c a p u l m e u .
— Apoi, decă n u poţi l ă s a b e u t u r a , n ' a m ce-ţî face,
n u te pot a j u t a . T u m e r g i şi m a i b e a , de ai pe ce, a p o i
cu j i d a n u l te î m p a c ă d u p ă ce-i ţ e p e n i o d a t ă . . .
Cu a c e s t e v o r b e p ă r ă s i preotul pe h u s a r i u l , c a r e s e
d u s e d r â m b o i a t şi m â n i o s .
— „Ioiu face eu popiî, că-i a ş a r e u la i n i m ă de n u
me a j u t ă c h i a r ' a c u m , c â n d îs mai n e c ă j i t ; n u i-ara m a i
călcat casa, d a r ' nici n u i-oiu mai c ă l c a - o ; de a m e a
g r i g e crescă-i i e r b â verde-'n tinda, că eu sciu că n u i-oiu
î n c â l c i - o ! " Aşa-şi g â n d i m e r g â n d dela p r e o t u l .
A j u n s a c a s ă î n j u r ă pe m u e r e , se resti la copii, c ă u t a
prin c a s ă ca u n s m i n t i t , apoi eşi er' la uliţă î n g â n d u r a t .
M e r s e a ţ ă la V i l a : Me Vilă, tu-i fi a v e n d c e v a b a n i , ori
de n ' a i — poţi face lesne din vite, şi ai şi o c ă s u ţ ă colo
l â n g ă m o r ă . Me, dă-mi c ă s u ţ a aia şi plătesce pe j i d a n u l ,
 — 22 —

da-ul d r a c u l u i se-1 d a u , că-ţî d a u ţîe g r ă d i n a m e a cea

s c u m p ă ; mi-i m a i d a câte-va m e s u r i de b u c a t e , că mi
s ' a u c i u n t a t . Aşi v r e a se me m â n t u e s c de h ă r a m u l de'
jid, că tot pe cap îmî stă, ba a c u m m ' a a m e n i n ţ a t că
m e d ă in j u d e c a t ă , ca şi c â n d eu a ş i fi n e b u n i t omenii
se nu-i calce c a s a , n u p o p a !
—- D ' a p o i , frate P e t r e , la u n a ca a s t a n u m ' a m g â n ­
dit. F ă r ă , decâ t u c h i a r ' voescî, m e r g i de te s f ă t u e s c e
cu m u i e r e a — că-i dela tatâ-so g r ă d i n a — şi apoi h a i d a ţ î
se n e î n ţ e l e g e m .
P r e s t e câte-va dîle era h u s a r i u l în c ă s u ţ a cea de
l â n g ă m o r ă pe u n petec de g r ă d i n ă cât o arie de ş u r ă ,
dar' e r a plătit de j i d a n şi a v e a 2 saci de c u c u r u z . —
„ T o t n u m ' a m r u g a t la p o p a ! dîcea e l ; tot n u m'am j u ­
r a t ca cei n i m e r n i c i ! O m u l , care-i o m , scie c â n d îi de
b e u t şi c â n d îi de postit şi de n u s'a j u r a ca n i m e r n i c i î ! "
S a t u l c r e d e a că Vila v a face c a s ă pe g r ă d i n a dela
h u s a r i u l , că a r e o droie de copii, şi de a c e a a l u a t ' o .
D a r ' m u l t se m i r a r ă în d u m i n e c a Florilor, când veni pro­
t o p o p u l se sfinţescă locul de biserică şi v e d u r ă că Vila
d ă r u e s c e a c e a g r ă d i n ă p e n t r u de a se zidi biserică pe
ea şi nu poftesce p e n t r u ea nici u n b a n dela p o p o r ori
dela biserică. H u s a r i u l î n h o l b â nesce ochi m a r i şi-şî
g â n d i : T o t din b a n i de a bisericii mi-a dat şi Vila, că
doră-i epitrop, u n a - i el cu popa, da-ui d r a c u l u i p o m a n ă !
Nu-i n i m i c , bine că n u m ' a p u s d r a c u l se j o r şi tot m ' a m
m â n t u i t de j i d a n !
C â n d îi dîcea câte c i n e v a : Ui, me P e t r e , mai g â n -
dit'ai tu că pe g r ă d i n a ta s'a face c â n d v a o zidire sfântă
ca a s t a ? El r ă s p u n d e a î n g â m f a t : A n u m e a m d a t ' o mai
de p o m a n ă , ca se fie de sufletul s o c r u l u i , firear al d r a ­
c u l u i se fie, p ' a c o l o pe unde-i de s t r i g o i u , că a ' n g r o p a t
c o m o r a de nici d r a c u l n'o mai află, în loc s'o dee la
copii lui s'o f o l o s e s c ă !
Se v o r b i a a d e c ă că socrul h u s a r i u l u i se fi î n g r o p a t ,
te mirî u n d e , o olă de bani de a r g i n t , d u p ă ce v e d u
d u p ă ce o d o r de o m şi-a m ă r i t a t pe A n u ţ a , pe s i n g u r u l
lui copil. Drept e r ă , ori ba, n u se scie, a t â t a ţ i n e a u toţi
în m i n t e că s o c r o s o fuse cel mai m a r e b o c o t a n în vre-
 — 23 —

m e a lui şi că d u p ă m o r t e a lui tot a r e m a s la h u s a r i u l ,

care se j u r a în ce-i s t ă c a p u l „că bani uscaţi nu i-a lăsat
socruso, numai neşce ciologe de vite slabe şi nisce oi călbă-
jite, lângă htra cea de moşie rea."
L o c u l bisericei fu sfinţit; locul temeliei fu î n s e m n a t
şi maeştrii î n c e p u r ă a l u c r a . P o p o r e n i î n u m a i c ă r a u pietra
dela g r ă d i n a bisericescă cea veche, aci la-'cest c u m p e r a t ă .
C â t ţ i n u s ă p a r e a f u n d a m e n t u l u i , p r e o t u l c u doi e p i -
tropi fu tot de f a ţ ă ; n u m a i ţiganii s i n g u r i , u n m i n u t n u
fură lăsaţi, se s a p e de capul lor. Şi f ă c u r ă u n f u n d a m e n t
ca de u n m e t r u de g r o s şi ca de doi metri d e afund
în p ă m e n t .
O p a r t e a f u n d a m e n t u l u i trecea c h i a r p r e s t e n e s c e
redăcinî g r o s e a u n u i m ă r m a r e , ce-1 t ă i a s e h a r n i c u l de
h u s a r i t i o d a t ă , c â n d n u mai a v e a ce p u n e pe foc.
S ă p â n d ţ î g a n i î se s c o t ă rădăcinile afară şi se p o t ă
a f u n d i şi lărgi f u n d a m e n t u l , e a t a d a u de u n b o l o v a n ,
c a m ca o pietră de rîjniţă de m a r e . P a r ' că şi s e m â n â
cu pietrile de rîjniţă. „Aci v o r fi î n g r o p a ţ i banii N u ţ u l u i , "
dîse u n o m rîdind, că N u ţ u c h e m a s e p e s o c r u l h u s a r i u l u i .
D a r g l u m a fu a i e v e a ! C â n d ridicară b o l o v a n u l , aflară o
galetă, de cele în c a r e se s m u l g oile, şi în ea câte tote
d e a s u p r a : o c ă c i u l ă m â n c a t ă de molii, d o u e c l o p o t e l e
sleite, un a m n a r i u cu c r e m e n e şi c u iască într'o p u n g ă ,
er' în fundul găleţii b a n i de a r g i n t în p r e ţ d e vre-o d o u e
mii de fl. şi câţî-va g a l b i n î d o r ă 2 0 — 2 5 .
Preotul şi cu epitropiî l u a r ă g ă l e a t a şi s c o s e r ă t o t
ce e r ă în ea în faţa celor ce e r a u d e faţă. Apoi d ă d u r ă
muncitorilor câte 1 fl. la fie carele şi d u s e r ă g ă l e a t a la
e p i t r o p u l , de o î n c u i a în lada bisericei.
î n d a t ă fu s a t u l plin că s'a aflat s u b r ă d ă c i n a m e ­
i u l u i u n milion de taleri şi u n î n t u n e r e c de g a l b i n î !
Când a u d i h u s a r i u l de u n a ca a s t a , o d a t ă roşi ca
focul, apoi albestri şi în u r m ă se făcu ca p ă p ă d i a de
galbin şi se s c a r p i n ă în c a p . Apoi î n c e p u la m u e r e : A ş a ,
p r ă p ă d i t ă şi u r î t ă ce eşti t u , că lotrul de tată-to m a i
bine a ' - g r o p a t binele-'n p ă m e n t , de c â t s e ni-1 d e e n o u ă ,
b a g e d r a c u l l e m n e 'n el de t â l h a r b ă t r â n ! M e d u c şi-1
 - 24 —

scot din g r o p ă şi î m p l â n t furca cea de fier în el, stri­

g o i u l şi t ă l h a r i u l !
M u e r e a p r i n s e a p l â n g e : Fi b u n , P e t r e , dă-'n mine,
b a t e - m â , b a t j o c o r e s c e - m e , dă înse b u n ă p a c e morţilor, că n u
ţi-au g r e ş i t n i m i c . Nu ne-a lăsat t ă t u c u l d e s t u l ă b l a g ă
( a v e r e ) d a r ' d e c ă . . . n ' a m a v u t n o r o c , t o t ă s'a d u s !
— „ T a c i s t r i g o i e , că mintenî te d e c u l ! M e r g la p o p a
şi de n u - m i d ă b a r e m î j u m ă t a t e din b a n i , nici u n per
nu-i l a s în b a r b ă , t o t ă i-o ciupelesc, c u m c i u p e s c ! p u i !
de p e n e , firear al d r a c u l u i de ţ a p , se fie, cu tote cărţile
lui cu t o t " ! Şi pleca î n j u r â n d şi crîşnind în dinţi de g â n -
diai că m o r t e de o m v ' a face u n d e - a a j u n g e . T o ţ i îi fă­
ceau loc.
C â n d da se î n t r e în d r u m u l cel m a r e , ce trecea prin
mijlocul s a t u l u i , a u d i m a i m u l t e g u r i s t r i g â n d : feriţi, e
turbat, e turbat!
El g â n d i că de el dîc că-i t u r b a t şi se înfuria şi m a i
r ă u şi î n j u r a : v o i u a r ă t a eu cine-i t u r b a t , firea-ţî ai d r a ­
cului se fiţi! Şi n u v ă d u că spre el m e r g e a a ţ ă u n c â n e
cu l i m b a s c o s ă şi c u c o d a - ' n t r e piciore. Şi se lovi u n u l
de altul, cânele cel t u r b a t de h u s a r i u l cel t u r b a t de mâ­
nie. Şi cânele-i s ă r i o b l u - ' n faţă şi-1 a p u c ă cu g u r a de
b u z e şi de n a s . N u m a i o d a t ă l'a strîns, şi h u s a r i u l a câ-
d u t j o s şi de d u r e r e şi de s p a i m ă , er' cânele s'a d u s m a i
d e p a r t e . H u s a r i u l se rădică tot s â n g e , tot î n c r u n t a t şi tre­
m u r â n d ca v a r g a . Nici vorbi n u p u t e a , n u m a i b o r b o ş i â
v o r b e neînţelese, p â n ă - ' n t r ' u n tenjliu, a t u n c i dîse l i m p e d e
de-1 p u t u pricepe ori c i n e : S e me d u c ă p r i m ă r i u l la spital,
că m i n t e n î t u r b !
Şi l'a p u s pe o c ă r u ţ ă şi I'au l e g a t ca se n u se-'n-
t e m p l e se-1 p r i n d ă jitruiala pe d r u m şi l ' a u d u s la spital,
u n d e a d o u a dî şi p r i n s e a b u i g u i şi a-şi descoperi tote
păcatele, er' a 9-a dî m u r i în durerile cele mai c r â n c e n e .
„ M ' a b ă t u t D d e u " , dîcea el, „că a m fost plecat d e - a c a s ă
g a t a se s u g r u m pe p o p a , de n u mi-a d a b a n i i cei în­
g r o p a ţ i de s o c r u l ; eu a m fost u n stricat ca n i m e - ' n l u m e !
E u a m o m o r î t şi vitele lui Vila, că e u le-am b ă g a t în
l u c e r n a , d u p ă ce a m t ă i a t g â n j u r i l e dela p o r t ă . F u r a t ' a m
si f ă c u t ' a m c â t e rele tote, d a r ' a c u m m ' a b ă t u t D d e u ! "
 — 25 —

In sat toţi se î n g r o z i r ă , când a u d i r ă de cele d e s c o ­

perite de h u s a r i u l . E r ' epitropiî bisericii h o t ă r i r ă că din
b a n i i aflaţi în f u n d a m e n t u l bisericii nici un b a n se n u
ţînă, fără, p e n t r u a m ă r î t a de v ă d u v ă r ă m a s ă d u p ă h u s a ­
riul cu o droie de copii, se c u m p e r e pe toţi b a n i i loc
dela j i d a n u l , care c ă u t a c u m p ă r ă t o r i că se m u t ă din sat,
şi se-i facă rend şi de o v a c ă cu l a p t e . Şi aşa f ă c u r ă .

In d i u a de S.-tă-Măria mică era g a t a biserica cea

n o u ă ca o m ă n ă s t i r e de f r u m o s ă . L u m e m u l t ă se a d u n ă în
a c e a dî în C u r m ă t u r a , că v i n e a c h i a r ' vlădicul se-o
sfinţescă.
F o s t ' a u d o r ă 4 0 de preoţi tineri şi b ă t r â n i , şi p o p o r
ca la 5 mii de suflete. S p u s ' a a t u n c i episcopul o p r e d i c ă
c u m n u m a i vlădicii sciu s p u n e , c â n d v r e u . E r ' d u p ă s l u j b ă
fu m e s ă m a r e în c u r t e a bisericii. L a m e s ă se î n c h i n a r ă
p ă h a r â de vin în s ă n ă t a t e a î m p ă r a t u l u i , a v l ă d i c u l u i , a
preoţilor şi a p o p o r u l u i . E r mai în u r m ă se s c u l ă p r e o t u l
din loc şi g r ă i a ş a :
Sfinte P ă r i n t e E p i s c o p , fraţi preoţi şi iubit p o p o r !
E u v o i u se vă s p u n în c â t e v a v o r b e , c u m s'a făcut
a c e s t a biserică p o m p o s ă ce o vedeţi. A c e s t a a făcut'o
s i n g u r D d e u sfântul, că cu un an doi î n a i n t e de a în­
cepe la facerea ei, n u era d o r ă pe apele a c e s t e p o p o r
m a i b e ţ î v şi mai p r ă p ă d i t de cât a c e s t a . P â n ' a c o l o m e r s e
r ă u t a t e a lor, cât u n p o p o r a n b ă g a n o p t e a tote vitele u n u i
creştin de aci în l u c e r n a de tote c r e p a r ă . D a r ' c h i a r prin
a c e s t a se făcu m i n u n e a . C ă a c e s t a , s ă p â n d a c o l o în fun­
dul g r a d i n e i g r o p a se î n g r o p e hoiturile dela 5 vite m a r i
şi s c u m p e — d ă de o c o m o r ă , î n g r o p a t ă a c o l o de pe
v r e m i l e C u r u ţ i l o r şi a L o b o n ţ i l o r . Din c o m o r a a c e e a se
î n c i r i p e z ă c r e ş t i n u l , ba p u t e a să se facă ca un g r o f de
a v u t , că era m a r e c o m o r a ce aflase. I n t r ' a c e a dă D d e u
şi se umflă v a l e a şi ne m â n ă b i s e r i c u ţ a cea de l e m n .
A t u n c i dîce creştinul m e u — se-i dîc a c u m pe n u m e ,
Vila, că mulţi îl c u n o ş c e ţ î , şi-1 puteţi toţi c u n o s c e , că-i
epitrop Sf. bisericii; dîce d a r ' a t u n c i Vila a ş a c ă t r ă m i n e :
„ P ă r i n t e , scote beţia din sat, că d a u b a n i de o biserică,
şi de a fi se mă s u i e p â n ă la d o u ă d e c î mii de fl." A m
 — 26 —

c e r c a t , şi b u n u l D d e u a a d u s la p o c ă i n ţ ă pe î n t r e g p o ­
p o r u l , şi a ş a ş a p u t u t face a c e s t a f r u m o s ă clădire s p r e
m ă r i r e a lui D d e u , că ni-a s c ă p a t se s a t a n a . U n r e t ă c i t
n ' a voit se se p o c ă e s c ă , d a r ' m â n i a C e r i u l u i l'a a j u n s .
A c u m D d e u se-1 ierte.
A t â t a a m v r u t se se scie şi m a i v o i u se s e scie şi
a c e e a , că de când a c e s t b u n p o p o r s'a p o c ă i t , tote t r e -
bile-i m e r g m a i b i n e . E n u m a i u n a n de c â n d a u a l u n ­
g a t p e d i a v o l u l din s a t , şi tot p o p o r u l se c u n o s c e , că-i
m a i b i n e h r ă n i t , m a i b i n e î m b r ă c a t , n u face detoriî, er'
ţerina-i c u t o t u l a l t a , d u p ă c u m e r â în a l ţ i a n i , e m a i
î m b e l ş u g a t ă in r o d e de tot felul şi d a r u l D o m n u l u i e
c u noi.
De a c e e a d o r e s c ca a c e s t sfânt l o c a ş se se n u m e s c ă
„Biserica pocăinţiî"
Şi a ş a se n u m e s c e p â n ă - ' n d i u a de adî.

Blândocul.
Dîce p o p a din altar şi c â n t ă diecii din s t r a n ă : „Fericiţi cei
blăndî, c ă aceia vor stăpâni p ă m â n t u l . " Şi a ş a ar trebui se fie,
că doră popa şi diecii cântă din cărţile cele sfinte şi am b ă g a t şi
eu de semă, c ă blândul s t ă p â n e s c e p ă m e n t u l ; b a şi dîcala n â s t r ă
dîce, că mielul blând suge dela d6ue oi. Şi totuşi nu tot-deuna e
a ş a ! Că cine m a i este om blând ca Chifor Cârlan dela noi, căruia
doră şi porecla-ie ., Blândocul;" unde vedî om m a i de omenie ca
el ? Unde-ţT trebue un lucrător mai bun de cât el'? Şi nu-1 vede
nime beat în veci, în pâri încă nu âmblă, cu om pe lume cuvent
legănat n ' a avut, şi tot nu-i Domne ajută, tot nu-i se a d a u g de
d6u8 de d 6 u e ! Ba nici s u m a n bun în spate n u a r e . P a r ' că nu­
mai m a n c ă şi d6rme, atât e de reu î m b r ă c a t şi atât e de gol pe
lângă casa lui. Nici purcelaş de Crăciun nu a r e , n e c u m se mai
aibă văcuţă cu lapte ca alţi botezaţi.
Şi m i n u n e a minunilor! Scie tot lucrul şi n u fuge de l u c r u ;
şi el şi m u e r e a lui şi fata lui sunt pururea la lucru, mai pe s e m a
lor, mai mult înse pe Ia alţii pe bani. Şi tot nimic se cunâsce
din lucrul lor, spor n u au în nimic. Apoi nici nu poţi dice, că d6ră
au păgubit cu vitele, că de acele n'au avut nici când, apoi, ce
nu ai, nu poţi pierde. C u m vine dară, de la el nu se mai adauge
n i m i c ? Că c a s ă a r e , o leacă de locşor încă are, mai lucreză şi
în p a r t e şi pe b a n i şi, cum glie, nimic se alege din m u n c a l u i ?
Ba par' că-i şi dator cu bani la b a n c ă !
Trebue că este o pricină şi aci, că fără nici o pricină nu­
mai n'ar fi el aşa fără noroc, cum e. Şi pricină este. Uitaţi-vS
cum stă l u c r u l :
El din firea lui a fost bun şi blând şi harnic şi cruţător.
Drept, că din omeni seracî a fost, dar' din omeni de omenie. Ca
slugă s'a tredit şi a slujit p â n ă a scăpat de cătănie. Atunci s'a
însurat, a luat pe Irina Natului. Natu i-a dat un petec de g r ă d i n ă
se-şî facă c a s ă şi 3 locurele la câmp, d6ue de arătură şi unul de
fenaţ. Şi şi-a făcut căsuţa atunci, î n d a t ă ce s'a însurat, mai cu
banii ce-i avea de pe slugit. mai cum îl ajuta unul şi altul, dar'
se m a i a d a u g ă de atunci ceva, feri D6mne.
î n c ă p â n ă acum haine bune avea pe el, dar' acum gol e şi
el şi Irina lui, de p a r ' că ei ar fi cei mai becisnicî din sat.
P â n ă le erau copii mici, se miră omul şi nici prea, că nu
pot a d ă u g a câte ceva, dar' acum feciorii sunt în slugit, fata le
lucră tot lucrul şi ei tot nu au nimic, b a serăcesc v6dend cu ochii.
Unii omeni dic, că nu li-i casa în loc bun. Alţii dic, că-s
a m e n d o i născuţi în p l a n e t ă nenorocosă, er' alţii mai betrânl dîc
a ş a : De n'a zîdi Domnul casa bunătăţilor, înzedar ne ostenim.
Şi betrânii au drept. La Chifor Cârlan n'a zîdit Dumnedeu
casa bunetăţilor, deci înzedar se ostenesce. I-a dat trup tare şi
sânetos, i-a dat m u e r e harnică şi bună, dar' lui nu i-a dat minte
destulă, Fa făcut p r e a credgtor, pe Irina lui a s e m e n e a , şi fiind-că
pre cel lesne credetor toţi îl înşelă, aşa trebui se p ă ţ e s c ă şi bie­
tul Chifor Cârlan.
Când lucra încă la casă, n'avu ce lucră un m o ş n e g drăcos,
ci dîse, că în locul, u n d e îşî p u n e Chitor casa, sunt bani îngropaţi.
Atâta i-a fost de ajuns lui Chrifor şi Irinei lui. Din minuta a c e e a
ei tot comori viseză şi comori cercă. Umblând n6ptea d u p ă co­
mori îşî frâng 6sele, îşî strică hainele şi-şî m a n c ă t6tă agonisita
de diu.ă.
Şi acesta ţîne acum de d6uedecî de a n î !
Când sunt n u m a i ei amendoi, n'au de d6uedecî de anî altă
vorbă, de cât n u m a i de banii, ce sunt îngropaţi la ei în ogradă,
pote chiar sub casă. Şi cercă mereu în câte feluri aumai aud, că
se c e r c ă acest lucru, dar' fără alt folos, de cât că-şî m â n â n c ă
agonisita şi-şi frămentă mintea înzedar. Un opşitar sfătos se lăudă
odată în prepănaţie, că el şi-a adus din cătane 13 cărţi,
unde sunt t6te farmecale pămentului, chiar şi farmecul, cum se
scot comorile. Vestea se lăţi prin cel sat şi veni şi la urechile
Iriniî. Ea se sfătui cu Chifor şi aflară lucru cu cale. ca Irina se
facă un .blid de plăcinte, se frigă o găină, er' el se a d u c ă o litră
de vinars şi z ă h a r se-1 îndulcescă şi se c h e m e pe opşitar la ome­
nia, doră, decă s'a şumeni, li-a spune şi lor taina scosului de
comori.
 - 28 -

Cum se sfătuiră, aşa făcură. Merse Irina şi c u m p e r â fărinâ

de grâu şi b r â n z ă şi uns6re şi repedi un stog de plăcinte, încât
puteai bate c 6 s a la u m b r a lui. Şi tăia o găină buclată ca u n snop
de grea şi făcu din ea m â n c ă r u ş ă bună. Er' Chifor aduse o litră
de vinars şi de dece creiţari miere. Apoi se duse se dee de op-
şitarul. Şi îl află curend, că era la p r e p ă n a ţ i e . — Hai o leacă
afară, că am se-ţî s p u n c e v a ! Şi eşi opşitariul afară şi Chifor,
cam ruşinos cum este el şi cam sfiindu-se, ca de un om atât d e '
înveţat şi de umblat în lume, cum este o p ş i t a r u l , î i spuse" a ş a :
Uite, Criste, că aşa-1 chiemâ pe opşita/ul, — uite de ce te-am
c h e m a t afară, se facî bine se ostenesc! p â n ă la noi acasă, suntem
şi cam n e a m de d e p a r t e şi fiind-că te-a adus D o m n e d e u în p a c e
din cea focuită de s t r ă i n ă t a t e , se petrecem o seră î m p r e u n ă . Ne-am
gătit câte cu ceva, ca omul când a ş t e p t ă n e a m u r i .
Cristea opşitarul, om belit de pe dracul, pricepu n u m a i decât,
că de pe Blândocul p6te trăi bine din când în când, deci respunse
cu glas lin şi p r e f ă c u t : N'am bătut ţerile, frate Chifore, se-mî fie
ruşine de omeni de omenie din satul meu. Pute-am r e m â n e acolo,
că au p l â n s tisturile după mine, dar' n ' a m mai v r u t ; mi-a fost
dor de satul m e u şi de prietinii mei din copilăria. Destul am stat
12 ani încheiaţi prin străini. Acolo am înveţat multe de tote, nu­
mai cărţi am adus 13, cât nici un p o p ă nu sci mai multe de cât
mine. Din ele voiţi se dau poveţe la toţi omenii de omenia din
satul meu, ca se m e r g ă vestea şi povestea, că Cristea nu înzfidar
a bătut ţ e r i l e !
— Apoi să m e r g e m dară, frate C r i s t e !
— Mergem, dar' nu grăbi tare, că te ajung. Numai beu glaja
a c e a de vinars, ce am cerut'o dela Jidan şi d a u o raita p ' a c a s ă
se-ml iau o carte-d6ue cu mine se ve ţîn de poveste.
— Se iai şi c a r t e a ceea cu c o m o r i l e !
— Las' p e mine ! . . .
* *

P r e s t e un ceas era voia b u n ă în c a s a lui Chifor Cârlan, c u m

n'a fost nici c â n d s'a însurat. Vinarsul cel dulce se scurgea în
p ă h ă r u ţ şi din p ă h ă r u ţ în gură, după el plăcinte b u n e şi fripturiţă
de găină, — se tot trăescl, se nu mai m o r i !
Cristea scurgea p a h a r după pahar, îmbucă plăcintă după plă­
cintă şi s p u n e a la pologenii de prin cătunie, că eră opşegos de
sa-i mai cauţi părechiă în şepte ţări. Chifor cu Irina lui stau cu
gura c ă s c a t ă şi se m i u u n a u de tricodenile, ce s p u n e a Cristea, er'
el, vădend, că cu cine are de lucru, le s p u n e a şi mai cu ponturi.
„Me, frate Chifore," începu el, „me, din câţi feciori au mers
în cătane de-odată cu mine, nici pe unul nu Fa ţînut cât pe m i n e ;
pe toţi i-au slobodit după 2 — 3 ani, dar' mie nu d a Dumnedeu
se-ml mai dee drumul. Ce ne-om face fără tine, dicea căpitanul,
cine se ne înveţe r â g u t e l e ? Cine se ne ţîie de u r î t ? Nu te lăsăm,
 — 29 —

Christe, nu te p u t e m l ă s a ; te facem şarge, îţî d ă m „ţugui" pe

m â n ă , se faci omeni din boii aceia. î n z e d a r m e rugam se me slo-
b6dă, că nici g â n d n ' a v e a u se me asculte. Ba, după ce au oblicit,
că sciu şi o lecă de scris6re, ţîne-te b ă i a t e ! De trebuia dusă o
carte cu bani la postă — du-te Criste ! De trgbuia mers după
carne pe s e m a companiei — du-te Criste ! De nu cundscea care-va
fecior n u m e r u ş e l e — mergi Criste în locul l u i ! De avea compania
vre-o plângere în potriva strajameşterului — du-te Criste la dom­
nul căpitan !
„Şi tot aşa şi er' aşa, cât me mir, că n ' a m nebunit de atâ­
tea gânduri, ce m'au m â n c a t . Drept şi mai drept, c ă şi cinste
a v e a m la tisturi, tote capetele de ţigare tot mie mi-le dau. Nu­
m a i audiam pe căpitanul m e u : Criste, n a capetul est de ţ i g a r ă !
Dar' eră ţigară mai întregă, că el n u m a i cât o a p r i n d e a şi cum
d a cu ochii de m i n e : ţîne C r i s t e !
„Apoi la m a n e v u r l . . . seracă l u m e ! Multe găini am m a i fu­
rat ! Că ce vreţi ? Totă diuliţa b ă t e a m cele dealuri, d o b a înainte :
d u r r u m - d r u m - d r u m ! Er' noi după ea flămendl şi însetaţi. Apoi
nici sera se nu ne facem o leacă de voia b u n ă ? Alţi feciori dor-
miau ca butucii, dar' eu mintenl e r a m c'o găină grasă : Insciinţez
la d o m n u căprariu, că am c u m p e r a t o găină şi vreu s'o m â n c ă m
la o l a l t ă ! — „ B r a v o ! eşti om, Criste! Dobit6cele celelalte dorm,
tu vedî din ce trăesc o m e n i i ! Aşa se c ă t u n e s c e ! Drept şi mai
drept, că toţi au plâns după mine, când am plecat. Ba strajameş-
terul mi-a dat doue piţule şi mi-a spus a ş a : Criste tu mergi la
bine, dar' noi r e m â n e m la nâcaz. Mai a b a t e p e la noi, c'a trece
multă a p ă pe vale p â n ă - o m mai da de fecior ca t i n e ! îmi e r ă
6re cum-va se-i las, dar' m e lovise dorul de satul m e u şi de prie­
tinii m e i ; nu m ' a m mai putut răbda se nu vin."
Apoi prinse a c â n t a de se r e s u n a casa, şi m â n c a şi b e a şi
a spune la pologeniî şi la opşagurî, de ar' fi stat s6rele 'n loc,
noroc că era nopte.
Chifor cu Irina îl ascultau ei, de ascultat, cu g u r a c ă s c a t ă ,
dar' mintea lor eră tot la com6ră. Deci într'un târdiu se desghieţâ
Chifor şi î n c e p u :
„ F r a t e Criste, multă lume ai umblat, multe ai vâdut şi ai
păţit şi cărţi multe văd c ă a i ; ce gândesc!, 6re n ' a m p u t e noi
c e r c a — că uite — tot satul spune, că aci unde-va în aretul casei
n6stre, sunt b a n i î n g r o p a ţ i . . . -
— „Destul, frate Chifore, destul, eră cât p e aci se uit; bine,
că mi-ai adus a m i n t e " . . . Şi sc6se Cristea o carte şi ceti din e a
aşa, că în p ă m e n t sunt mai multe comori, de cât d e - a s u p r a pă­
mântului, dar' sunt greu de aflat şi mai greu de scos, că unele sunt
p u s e cu soroc reu, pe acele clocesce dracul şi, d e c ă cine-va cu­
teză de se apropie de ast-fel de comori, le s t r â m b ă dracul gura
la ureche, le ia puterile, îî schimosesce. T r e b u e a a d e c ă cu m a r e bă­
gare de semă umblat la ast-fel de comori. Apoi mai a d a u s e el,
 - 30 —

ţinând cartea dinainten nasului ca şi cum ar ceti din ea — „apoi

trSbue se seim, că banii, care-s în p ă m e n t , ard spre dîle mari,
spre diua de PascI, Rosale, Sângeorgiu şi Ispas. Er' banii, cari
ard p â n ă în miedul nopţii, sunt stăpâniţi de diavolul, şi numai
acei bani sunt buni, cari ard după miedul nopţii, p e la cântatul
cocoşilor. Nici de banii cei puşi fără soroc reu nu se p6te omul
apropia et'-aşa, că nu pote sci omul de ce p6te d a : De n ' a r e
omul ierba fiarelor nu dă de ei, şi ei întră tot câte cu u n stânjin
mai afund în p ă m e n t p â n ă îşi pierd u r m a . "
Cristea, cum dîc, spunea minciunile aceste ca de pe carte,
şi Chifor cu Irina e r a u galbini ca cera şi stau ca înlemniţi cu
gura c ă s c a t ă şi ascultau la minciunile lui.
Cristea vedea bine, că-i are în clesce şi că se t e m de celea
ce le spâne el, deci prinse mai tare la curagiu şi î n c e p u : Eu
cred, că aci unde-va c o m o r ă de bani este, dar' t r e b u e se seim,
sunt ei puşi cu soroc bun ori reu ? Şi a p o i : ore u n d e este e a ?
Apoi grija m e a mai d e p a r t e !
— Şi cum a m sci ore de sunt puşi cu soroc b u n ori r e u ?
— întrebă Chifor, er' Irina n'aşteptâ se-i s p u n ă Cristea, ci î n c e p u :
— Vai, că uituc mai eşti tu, Chifore, dor' ai audit cum a spus
de pe carte, că banii, cari ard până-'n miedul nopţii sunt rei şi
n u m a i cei din dori de dî sunt bani b u n i !
— Vedl, Chifore, dîse Cristea fălos, mai b u n cap are Irina,
de cât tine, ea ţîne mai bine în minte cum i-am cetit. Adecă ce,
şi sunt muerile mai ascuţite la minte decât mulţi bărbaţi.
Irina era fâl6să, că ea a ţînut minte c u m a cetit Cristea,
er' Chifor sta debălăzat, că în capul lui n ' a putut întrâ a t â t a în­
ţelepciune.
— Apoi c â n d a-ţl vedut banii ardend ? întreba Cristea.
— Noi nu i-am vâdut ardend, ce se dicem, d a r ' i-a vedut
Gorea cu Pascu şi cu Ţ6deru lui Dremboi, când veniau dela moră
tustrei cu trei jipturi de fărină de grâu, cum m ă c i n a s e se aibă
pe l ă s a r e a de sec de postul Crăciunului.
— Dar' nu v'au spus, vedutu-i-au ei a r d e n d p â n ă în miedul
nopţii,' orî după miedul nopţii ?
— Nu-ţl aduci tu Irină a m i n t e ? întrebă Chifor.
— P a r c ă e r ă de cătră diuă, când veniau ei dela m o r ă .
— Atunci — grăi Cristea sfătos — atunci sunt b a n i buni,
şi, de va vre Domnedeu, ai noştri sunt. Dar' se facem o lecă de
socotelâ se nu păţesc şi cu voi cum am păţii cu un Franţuz, ia
care fui în c o r t e l ; că-i aflai o comoră în colniţă şi i-o dedui în
m â n ă , er' el mi-a scos ochii cu trei zloţi buni. De sciam, nu m6
chinuiam pentru e l ; pe el l'am făcut bunu bunilor şi eu m'am
ales cu nimica.
— D'apoi cum credî, că ar fi mai bine ? întrebă Irina.
— D'apoi aşă, că ce biată vom afla se împărţim în trei,
v6u6 doue părţi şi mie u n a ; învoiţi sunteţi ?
— învoiţi!
 - 31 -

Din sera a c e e a capul lui Chifor şi al Irinei e mai plin de

comori, de cât p â n ă 'ntr'aceea. Cristea le celuesce totă agonisita.
Ei lucră, asudă, şi ce c a p ă t ă p a p ă Cristea cu minciunile lui. Odată
îî trebue 3 zlot! buni se m e r g ă la păscălăul din C u r m ă t u r ă se
caute în zodie. Chifor face ce face, înciripeză banii, îşi umple
traista de merinde p e n t r u doi înşî pe patru dîle şi se ia cu Cris­
tea la păscălăul din Curmătură.
Păscălăul din C u r m ă t u r ă eră un opşitar şi mai belit de pe
dracul, de cât Cristea, şi bun prietin cu acesta. Lui îî destăinuise
Cristea t6te tainele lui Chifor şi cu Irina, deci cum intrară aceştia
la el, sciu cu cine are de lucru. Şi după ce vorbiră puţin, d u p ă
ce Cristea îî spuse, că uite a venit cu prietinul seu Chrifor se le
caute în păscălie, Păscălăul îşi sc6se păscălia şi luând un fir de
grâu îl dedii lui Chifor se-1 arunce pe păscălie. Şi firul se opri pe
zodia racului. Atunci păscălăul începu aşa :
„Uite, om de omenie, dumniata eşti născut în zodia racului.
Multă v r e m e ţi-a u m b l a t tot reu şi multă v r e m e tot aşa ţi-a umbla,
dar' ţi-se înt6rce zodia într'a berbecului şi de acolo într'a leului.
Atunci vei fi bunul bunului. Socrul dumitate ţi-a dat un petec de
loc chiar' în fundul gradinei lui, acolo d u m n i a t a ţi-ai făcut casă,
ai muiere cuminte şi de omenie, ai doi copii daţi în slugit şi o
fetiţă acasă. Dar' m a r e noroc te aşteptă. In olatele dumnitale
este îngropată din dîlele cele b ă t r â n e o căldăruşe cu b a n i scumpi
de aur şi de argint. Când vei p u n e m â n a p e ea, vei ajunge cel
mai de frunte om în sat."
Chifor când îşî audi povestea lui spusă de păscălăul de pe
carte, înmărmuri odată. Esta-i cu dracul, gândia el, că-mî scie tot
cuprinsul casei, trebue dară, că adeverul vorbesce, când spune c ă
în olatele mele este c o m 6 r â îngropată. Altcum de u n d e ar sci ?
El nu-i dela noi, nu m'a mai vfidut, nu mi-a audit de n u m e , nu­
mai dracul îî spune rendul casei mele.
Păscălăul cetia din faţa lui Chifor t6te gândurile lui. Apoi
mai d î s e : Uite, d u m n i a t a te miri, că de unde sciu, ce sciu şi ce-ţi
s p u n ; dar' rogu-te spune d-ta, nu-i precum ţi-am spus ?
- - Ba-i chiar' aşa.
— Atunci se sciî, fSrtate, c ă rnie-mî spune tote acela, care
zace şi clocesce pe căldăruşa de bani cum clocesce o găină p e 6u6.
— Vai de mine 1 Doră nu-i ucigă-1 crucea ?
— Ba-i chiar' el!
— Şi nu te temi de e l ?
— M'aş t e m e , dar' vedi, că io-s cu spirituş, îs mai m a r e de
cât el, eu m â n şi aduc cum vreu p e cornoratul.
— Vai, tare eşti la c a p !
— Şi tu ai fi tare, când ai sci ce nu sciî.
D'apoi ce gândesc!, pute-s'ar face ceva, se u m b l ă m la căl­
d ă r u ş a ? Şi de n ' a m luă odată tot ce-i în ea, vedî, se luăm mă­
car cât de cât.
 — 32 —

— O se c e r c ă m . O se merg eu odată la dumniata, când

voiu chibzui că-i bine. Dar' lucrul naibii, mi-am pierdut o uneltă
s c u m p ă ce avui şi p â n ă mi-oiu pute-o însemă, n ' a m ce căută.
— Ce ai pierdut ? întrebă Cristea, care până-'n a c e e a ascultă
n u m a i şi rîdea pe sub musteţe de încurcătura, în care întră Chi­
for tot mai afund.
— Am avut, frate Criste, un firuţ de ierba fierului. Ce am
făcut, u n d e l'am sciut p u n e , că nu mai dau de e l ! Şi fără el sunt
ca şi fără o m a m ă .
— Sciî ce ? dîse Cristea, la noi este o ţigancă strig6ie, e a
scie unde cresce ierba fierului şi eu nu cred, că nu mi-a câşti­
ga-o pentru o plată b u n ă .
— Cine-i a c e e a ? întreba Chifor.
— Acsina Teglarului.
— Me nădăiarn eu, că ea va fi, că şi la vaci scie multe far­
m e c e şi descântece.
— Apoi ea-i 1
•— Se mergeţi d a r ă la ea, dîse Păscălăul, şi se faceţi ce-ţl
face de-un fir cât de mic de ierba fierului, apoi haideţi cu el la
mine. Dar' suflet de om se nu scie de marafeturile n6stre, că atunci
tot lucrul ni-e înzedar
Cât a ţinut drumul înderept p â n ă la Chifor acasă, el nu se
putea destul miră de înţelepciunea Păscălăului. Numai dă din
cap şi î n c e p e a :
— Me Criste, m e ; tu multe sciî, dar' p a r ' că Păscălăul te
întrece ! — E lesne se m e întrecâ, îî dîcea Cristea, că are spirituş!
Decă ajunseră acasă, spuse Chifor şi Irinei lui din fir în p ă r
c e e a ce audise dela Păscălăul şi ea încă se c r u c e a şi se m i n u n a
de atotsciinţa aceluia.
— Apoi, dar' tot o se dăm de comoră, cât de târdiu, dîse ea.
— Vom da, r ă s p u n d e a Chifor, de b u n ă s e m ă vom da, nu­
mai, vedî tu, fără cheltuială nu se p6te. La Acsina Teglarului tre-
b u e se d ă m , ce foc i-om da, se ne câştige ierba fierului, că fără
a c e e a nici chiar' P ă s c ă l ă u l nu se legă.
— D'apoi ce i-om d a 1 Că trei zloţi, ce-i avuse-sem, i-ai dus
cu tine şi văd, c ă n'ai a d u s nici u n b a n din e i !
— Cum oiîi aduce, că încă nici nu-'i s'a împărut, că i-am
dat n u m a i atâta. Nici n ' a pus m â n a p e ei, a tras puiucul mesei
şi i-a împins acolo. Nici u n p a h a r de vinars n'a adus din ei se
n e o m e n e s c ă . Spunea, că aşteptă pe o d 6 m n ă m a r e se-i spună
ursita. Am şi întelnit p e drum cum v e n e a m , o c ă r u ţ ă de cele dom­
n e s c ! cu o d 6 m n ă în ea. Mi-a spus Cristea, că o cun6sce, că-i
din ţ e r a Murgului, pe a c e e a o aşteptă Păscălăul.
— D6ră nu-i cunoscut p â n ă prin ţ e r a Murgului ?
— Ba bine c ă n u ! Doră decă-i el ortac cu cel necurat, cum
n ' a fi cunoscut în larga lume ?
— Dar' la Acsina, ce dîcî dară se-i făgăduim ?
 — Mai sciu e u ? Vom întreba şi de Cristea.
Colea pe înserate abătu Cristea pe la Chifor şi p u s e lucru­
rile la cale se m e r g ă tustrei p â n ă la Acsina Telegarului se se toc-
meseă cu ea se le a d u c ă ierba fierului. Când dau să plece, stă
Cristea o leacă p e loc şi î n c e p e : Bine, dragii mei, noi m e r g e m ,
dar' aşa cu m â n a golă înzădar ne b a t e m pici6rele. Aesina-i m u e r e
săracă, s'ar c ă d e a se-i d u c e m ceva cât de cât.
D'apoi ore ce se-i d u c e m ? întreba Irina.
— Decă nu mai mult, bater o legăturiţă de farină, că ori­
cum, e ruşine se m e r g e m la sfat cu m â n a g61ă.
Şi c ă u t ă Irina o stergură şi puse în ea fârină ca de d o u e
mămăligi cât de sdravine şi în fârină vr'o 6 oue.
— N6 vedî aşa, dise Cristea, că omenia omenia aşteptă.
Bordeiul Acsinii e r ă acolo-'ntre arinU lângă moră, între alte
bordeie ţigănesc!. Când se apropieră omeni! noştri! în aretul acela,
cânii ţiganilor prinseră a lătra, dar' se ogoîră îndată ce Cristea
le fluerâ una şi prinse a vorbi cu ei, — semn, că p e Cristea şi
câni! dela bordeele ţiganilor îl eunusceau.
Acsina eră singurâ-'n bordeiîl, sta pup lângă foc cu pipa-'n
dinţi şi străjuia se fierbă apa în ceaon. Când vedit pe omenii
noştri intrând la ea, iş! lua pipa din gură şi palma o făcii p u n t e
de-asupra ochilor se p o t ă vedea mai bine cu cine are de lucru.
Er' când zări legătura în m â n a irinei, faţa i-se însenina şi p u s e
nisce vrescurî pe foc, ca se fie z a r e ; apoi îî pofti se şedă.
— Nu mult vom şedea, lele Acsina, începu Cristea, fără uite,
aci ai o lecuţă de farină şi câte-va 6uă, —• pune-le bine, apoi n e
spune pentru cât ne-ai p u t e a înserna un firicel-două de ierba
fierelor? Or! d6ră ai vre-unul de-a î n d e m â n ă ?
— H m ! h m ! dîse Ţiganca îngândurată, hm ! în slab ceas
aţî venit 1 Nu v'a putut aduce Dumnedeu n u m a i cu doue dîle mai
c u r â n d ? Am avut u n firicel, dar' chiar alaltă-erî l'am dat la un
căpitan de hoţ! dîn ţera Turcului. Şi eftin ce l'am dat, D o m n e !
Numai cu p a t r u d e c ! de argint, mi-am şi c u m p ă r a t pe ei ceşti p a t r u
purcei şi mi-a mai r ă m a s ceva se cumpăr de rendul gurii, vedeţi
d-v6strâ, c a m u e r e a s ă r a c ă şi necăjită, care m u n c e s c e m e r e u , c a
se p 6 t ă trăi de pe-o dî pe alta. Vai, cu multe scântei îmi însăm
eu bucăturile 1 Ce gândiţi, se n'ai tu nimic, dar' nimic odată, şi
tot se trâescl în focuita asta de lume s c u m p ă ! Că secreta de gură
nu te întrebă gazdă eşti ori sărac, ea cere porţia ei, m â n c a u - a r
pămentul se-o m ă n â n c e . Apoi şi omeni! nu-s darnici c a odată !
Decă le mergi la uşe te m â n ă la lucru, in loc se-ţî întindă o bu­
c ă ţ i c ă ; n u m a i atunci eşti bună, când vin ei la tine se le fac! câte
t o t e : mai se le dai de noroc, mai se le t o c m e s c ! vacile, mai s e
le descânţi de sgaibă şi de sore şi câte de tote.
Dar' lasă-le aceste, babă, îl dîcea Cristea, şi vedi-ne de
ce am venit V
3
 - 34 -

— Aşa deu, eră cât p'aci se uit, că am omeni de omenie în

bordeitî, m ' a fost înăbuşit necasul şi dădui freu slobod la cesta
secretă de gură. En se văd eu mai întâiu, gâci-voiu de ce ve tre-
bue ierba fierului? Şi fi-va de ceva folos, orî b a ?
Şi sc6se Acsina o legătură de cărţi de j o c zoiose şi le m e s ­
tecă căscărind şi le dădu lui Chifor se le rădice, apoi le întinse
pe v a t r ă la z a r e a focului şi î n c e p u :
— „Bată-te norocul, Chifore, dar' norocos mai eşti dumniata.
U i t e ! d u m n i a t a eşti filcăul de ghindă, în drepta dumitale e n o u a c a
de dâbă, aceea î n s e m n ă bani, bani mulţi, Chifore, aprope de dum­
n i a t a ; în cap ai ş e p t e a de roş, aceea-i o veste b u n ă ; în piciore
ai optaca de verde, aceea-i bucurie, bucurie cu nădejde, de-a
stânga ai craiul de roşu — acela-ţî e d u ş m a n ! Norocul dumitale,
că-i la spate, nu-ţl pote strica n i m i c ! En se n u m ă r ă m : una, două,
trei, patru, cinci, şese, ş e p t e : filcău de b â t ă ! . . . om bun, Chifore,
om cu c r e d i n ţ ă : una, două, trei. patru, cinci, şese, ş e p t e : Crăiţa
de g h i n d ă ! Asta-i n e v a s t a dumitale, noroc6să m u i e r e ! Şi i-a dat
D u m n e d e u un b ă r b a t cu m i n t e ! . . . Una, d6uă, trei, patru, cinci,
şese, ş e p t e : As de v e r d e ! Noroc, Chifore, noroc cu carul, ci-i
cam departe, dar' l'a apropia Dumnedeu şi Maica luminată, că
acolo-i n ă d e j d e a . . . Unu, doi, trei, patru, cinci, şese, ş e p t e : Arşeu
de r o ş u ! Er' un d u ş m a n ! Hm ! Mulţi d u ş m a n i m a i poţi a v e ! Unde
văd că te ai bine cu m u e r e a , unde văd, că este nădejde de bine,
te-ar sorbi într'un picur de apă se p6tă, d a r ' nu au putere. En
se le n u m ă r ă m î n a p o i : 1, 2, 3, 4, 6, 6, 7 : ş e p t a c a de r o ş ! Veste
bună, Chifore, veste tare b u n ă ! 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 : filcău de
verde. Nădejde, Chifore, nădejde mare şi multă. — 1, 2, 3, 4, 5,
6, 7 : Craiti de r o ş ! H m ! h m ! Uite, Chifore, din cărţi îmi ese aşa,
că în olatele dumitale este îngropată o com6râ tare s c u m p ă şi că
d u m n i a t a de b u n ă semă-i da de ea, decă vei căuta-o cum să du-
culesce Mai iasă, că ai o fată şi doi feciori, fata-i tare norocosă.
I-i stă, că s'a face o d 6 m n ă mare, p6te chiar preutesă. Că, ce se
dîcem ? Fata-i frum6să, îl din 6menî de omenie, de poţi p u n e
m â n a pe coi-noră — preutesă o faci! Mai stau în cale mulţi duş­
mani, omeni răi, cari decă ar' audi că cerci după com6ră, te-ar
d e s m e n t a se nu âmbli, ca se le r ă m â n ă lor.. . Dumniata-i face
ce-i vre, că la dumniata-i voia, eu ţi-am spus numai ce ţi-a eşit
din c ă r ţ i ! "

Audînd Chifor cu Irina lui cele spuse de Acsina, nu se mai

îndoiau nici un minut, că doră în aretul casei lor n'ar fi comori
îngropate. Că ei se gândiau a ş a : Satul vorbesce, că s u n t ; Păscă­
lăul li-a cetit din Zodiac, că s u n t ; Acsina li-a dat din cărţi şi
încă li-a spus, că sunt, deci trăbue se fie, şi deore-ce sunt, şi-s
p e locul lor, şi ei i-or căută, ci trăbue se-i afle, şi d e c ă i-or afla,
numai ai lor vor pute fi, vor pute face cu ei ce vor voi, vor
pute — în legea Acsinil — se-şi facă fata chiar' preotesă. Aşa
 — 85 —

se gândiă fie-care în gândul seu, şi Acsina şi Cristea le cetiau de

pe faţă gândurile, cum cetesce p o p a de pe carte. Er' Cristea
luă c u v e n t u l :
— Bine, babă, ce ni-ai spus tu seim şi noi, dar' e vorba de
iarba fierului, p e n t r u cât ni-i câştiga un firicel de ierba fierului.
— D'apoi n'oiu mai cere lumea, ne-om î m p ă c a cum va fi
mai bine, ca omenii.
— Că aşa nu-i b i n e ; copilul trebue botezat.
D'apoi nu mi-ţî d a nici un ban p â n ă nu s'a află c o m 6 r a ;
atunci mi-ţî da cât v'a trage i n i m a ; io socot, că n'a fi p r e a
mult 20 fl.
— Nu, babă, a t â t a fie I dîse Irina.
— Er' pân'atuncî, a d a u s e baba, mi-ţî mai milui câte cu c e v a ;
când vonl merge se caut ierba, mi-ţî d a ceva merinde, că cu traista
golă nu pot luă hotarele-'n cap cu săptămânile de-a lungul. Că,
vai greu se capătă. Ce g â n d i ţ i ? Eu trebue se merg n 6 p t e a des-
b r ă c a t ă prin ierburile rourate tot cu dosu 'nainte p â n ă dau de u n
puiu de ariciţi. P e acela trâbue se-1 prind şi se-1 b a g într'un v a s ,
ca se nu p6tă eşi, apoi trebue se me pun la p â n d ă , că el face
acolo larmă şi d ă se iasă, dar' nu p6te. Şi el a t â t a se svercolesce
acolo, până-1 aude m a m a lui, de unde a fi, şi fuge tot într'un
suflet se-şl sc6tă puiul din primejdie. Şi, cum e a este slabă, ve­
nind c a u t ă u n fir de ierba fierului, p e care-1 ia în gură, că acela
o face tare se p 6 t ă r ă s t u r n a vasul. Eu t r e b u e se fiu de a-'nde-
m â n ă se i-1 iau şi apoi se-i slobod puiul. De multe-orl umblu s6p-
t e m â n l întregi p â n ă pot da de un firuţ. Altă-dată două-trei veri
d u p ă - o l a l t ă caut şi nu pot d a nicî de -unul. - Că n u m a i din Ispas
p â n ă - ' n diua Crucii e b u n ă şi ierba Aerelor, de aci-'ncolo îşi
pierde puterea.
— Apoi da-ţi-om merinde, babă, dîse Chifor, c â n d vei plecă
se-1 cauţi ţi-om da câte-o p â n e întregă şi câte o b u c a t ă b u n ă de
slănină, bine-a fi?
— Bine ! Alduiescă-te h a l e a m a r i şi h a l e a t a r i !
*
* *
Cine este în sat om mai fericit de cum e Chifor cu Irina
l u i ? Ei trăesc cu cea mai b u n ă nădejde, că în scurtă vreme vor
fi bogaţi ca nime în sat. Că trei 6menî vrednici le stau într'aju-
t o r : Cristea op sitarul, Acsina Teglarului şi Păscălăul cel m a r e
din C u r m ă t u r ă . Şi lucră dela inimă Chifor cu Irina lui, de Luni
dimineţa p â n ă S â m b ă t ă sera, lucră pe la alţii cu cârmoja g61ă
n u m a i se facă bani mulţi, ca se aibă Dumineca de unde da P ă s -
călăului pe câte-o minciună şi lui Cristea pe alta. Şi ouăle dela
3*
 — . 36 —

găini tote le m â n e a Acsina, care tot la 2—3 s e p t e m â n i vine câte

c'o m i n c i u n ă ; mai că s'a întelnit în câmp cu altă strigoie şi s'au
flocăit, că decă se întâlnesc d6ue strigoi pe un hotar, trebue se
se bată, că alt modru n u - i ; mai că teacă, mai că pungă, destul
c ă cu m â n a golă nici-odată nu ese dela I r i n a ; o p â n e , o legă­
tură de farină, câte-va ouă, o strugea de slănină, şi tot aşa şi m a i
aşa, p â n ă t o m n a la diua Crucii. Atunci nici bani de pe lucru, nici
purcel în coteţ, nici slănină-'n pod, b a nici s u m a n în s p a t e .
Şi acesta nu-i n u m a i de acum, ci-i de m u l ţ i anî de dîle.
Şi lumea îl vede lucrând şi în crişmă nu-1 vede nime şi în
pâri încă nu-1 vede, se dîcî că-şî m a n c ă câştigul cu procatoriî, şi
se miră 6meniî, cum de-i aşa de străbătut, cum de nu se a d a u g
şi la el doue cu d o u ă ?
H e i ! dar' l u m e a nu scie, că el din m u n c a lui cea cruntă trS-
bue se mai ţînă trei h ă r a m u r î , care-1 înşală ' n t r ' u n a şi cari t r ă e s c
n u m a i din agonisita lui şi a altor omeni blândî şi lesne crede-
torf, ca e l !

O inimă nobilă.
»Nene R a d u l e , nu-i b i n e : deu nu-i bine ce faci dumniata cu
mine. Aciî, unde-s eu mai mic, mai prost, mai lud, mai neprice­
put, dumniata ai vrea se iai totul, eY eu se r ă m â n ca cei aduşi
d e apă, ca cei remaşî d e foc ; deu nu-i bine, n e n e R a d u l e , gân-
desce-te la suflet. E s t e colo sus în ceriu un D d e u , sciî cum ne
învăţa tucu — fie i e r t a t — şi ăla — vedî dumniata, b a t e pe pe-
c ă t o ş î ! Fiî bun, nene R a d u l e , şi adă-ţî aminte d e vorbele tucului
când a m u r i t : T u R a d u l e vei m e r g e în fundul gradinei, acolo-ţî
vei face casă şi şură şi grajd şi h a m b a r şi fântână. F r a t e l e - t e u
Pavel are se-ţî d e e ajutor cu carul şi cu palma până se ţi-le veciî
g a t a ; eV el, a d e c ă Pavel, ca mai mic se c a d e se r ă m â n ă în vatra
părinţescă, aşa-i obiceiul din bătrâni, aşa vrău eu şi aşa vre şi
D d e u sfântul, dragul şi milostivul d e e l l — Nu aşa a dis tucul,
n e n e R a d u l e ?« — A ş a se cerca r u b u n a şi cu frumosul Pavelu
Turcului se a d e v e r e s c ă lui frate-seu R a d u că n'are d r e p t se-1 s c o t ă
din casa părinţilor, ci că se c a d e — după obiceiul din betrânî şi
după spusa bătrânului R a d u , a tatălui lor, — se c a d e ca R a d u ,
a d e c ă feciorul cel mai mare ^ e esă din v a t r a părinţescă şi se se
a ş e d e în fundul gradinei. D a r ' Radul schi multe, fuse-se c ă t a n ă
v r e o 8 anî de dîle, pe acolo învăţase t o t e hemeşagurile, şi h a b a r
nu avea de cea ce spune frate-seu Pavel. El da din u m e r î şi cjî-
c e a : cui nu-i place — ducă-se ; pc mine d e aci nime nu me p o t e
scote, nici chiar' vlădica, necum tu un nimernic d e diac. că l'am
slugit pe împeratul şi când am plecat spre c a s ă — de mi-am luat
r e m a s bun dela el — mi-a pus mâna p e umer şi mi-a spus a ş a :
R a d u l e , te-ai purtat voiniceşte, m'ai slugit o m e n e ş t e , £tă îţi dau
d r e p t a t e ca se poţi fi primar la voi în sat şi din casa părinţilor
tei nimenea se nu t e p o t ă mişca. D e c ă c a r e cumva s'ar pune cu
sîla se te scotă, prinde ce ţi-a pica în mână şi dă-i la mir, că
nime nu te p o t e j u d e c a ! A ş a mi-a spus chiar' împeratul cu gura
lui, şi de vorba lui mă ţîn ; că doră am j u r a t se-1 ascult qliua şi
n o p t e a , pe apă şi pe uscat. Apoi se nu-1 ascult ? Ai pofti tu se
fac ce dîcî tu şi ce spui că a dîs t a t a ? Nici tu nu eşti, nici t a t a
n'a fost î m p ă r a t ; cui i-am j u r a t , pe acela a s c u l t ! Din casa a s t a
nu mă duc ; du-te tu în fundul grădinii, împărţim grădina în d o u e
de-a latul, pe j u m ă t a t e a ta nu me mestec, p e j u m e t a t e a m e a n'ai
ce căuta. Până în primeveră d e vrei stăi cu mine, nu t e opresc,
cu t o t e că te-aşî putea s c o t e în drum, dar' nu vreu. F ă r ă , la pri-
măveră, vedî şi îţî iă casă în fundul gradinei, ori te mută la so-
cru-t'o — nu te opresc, nu-ţf am grija.
Pavel era a m a n t în sufletul lui d e vorbele ce i-le spunea'
frate-seu, Radul, dar' el era omul blând din fire şi n e â m b l a t în
lume, credea că p o t e se fie d r e p t ce spune R a d u l şi se şi t e m e a
d e el, că venise din c ă t a n e cu un pistol, numai cât un cucuruz,
dar' pocnia al dracului şi eşa din el glonţele fluerând. Mult îşî
frământa bietul Pavel mintea ce se facă? Omenii îl înveţau unii
într'o formă, unii î n t r ' a l t a ; măi c ă : nu te lăsa, că d o r ă tu eştî
mai mic, ţie ţi-se cuvine se remâi în v a t r a p ă r i n ţ e s c ă . . , alţiî îl
înfricau : b a dă-i tu b u n ă p a c e se s t e e R a d u în casă, că-i omul
cu capul în mână, are pistol, şi — d e are şi d r e p t ă ţ i dela împe­
ratul pre cum se laudă — atunci p o t e face o posnă.

Muerea lui Pavel, Rosalia, plângea şi se căiâ c ă s'a măritat

după el, nu că doră nu i-ar fi fost drag, dar' se t e m e a că cum-
natu-s'o R a d u l ia s c o t e din casă, b a le-a mai face şi alte baza­
conii. Plângea d e necas şi blăstăma pe R a d u l , dar' numa p'ascuns,
că în audul lui nu cuteză se dică nimic.
Fiind lucrul aşa, Pavel se sfătui cu s o c r u - s o cu diacul şi cu
nănaşu-so, cu popa, ce-i d e a face ?
Socru-so dicea a ş a : Hai Pavele la mine ; i-aţî muerea şi tot
ce ai şi vină tu la mine până-'n primăveră, atunci vom p u n e umer
la umer şi 'ţi-om face casă ori în fundul grădinii tale, orî pe gră­
dina mea, faţă în faţă cu casa mea. Ce se staţi acolo, claie pe
g r ă m a d ă ? Cu R a d u l şi cu muerea lui nu-i d e trăit, numai ve fa-
 — 38 -

ceţî păcate, tot superaţî, tot amărîţî, tot cu inimă rea. El e omul
cu capu-a mână, t e p o t e o d a t ă sluti orî pe tine orî p e Rosalia,
şi atunci ce folos îţi avea d e l u m e ! Lăsaţi-1 în ştirea lui D d e u ,
că de-i drept şi a d e v ă r a t cum el dice, atunci D d e u p a r t e i-a face
d e bine, d e unde nu — j u d e c a t a şi p e d e a p s a lui D u m n e d e u
preste el va căde\

Aşî m e r g e socrule la dumniata, că ştiu că cu dragă animă

me pofteşti, ştiu că mai cu hodină vom trăi, dar' mi-e jale se las
eu casă d e zîd in fruntea satului, şi grajduri de b â r n e şi şură şi
olate bune şi se me apuc a-mî face câte t o t e , după ce a c e s t e ce
sunt mie mi-se cuvin, că sunt med/in şi cu limbă d e morte mi-a
lăsat tucul mie vatra. Şi apoi u n d e se me t r a g ? -Pe o ulicioră
d o s n i c ă şi g l o d o s ă : I-mî vine greu socrule. Par' că mai bine va
fi se m e r g la un potracăn se-i dau ce i-oiu dă şi se-mî scotă dreptul.
Ba una ca asta se nu faci finule, răspunse preotul. P o t r a c ă n
e cel de sus. El va face d r e p t a t e . T e du la socru-to până-'n pri-
măveră, atunci îţî fă tu căsuţă pe grădina ta unde se nu mai ai
cu nimenea a m e s t e c . Ascultă finule d e mine, că deu nu te învăţ
reu. Că uite finule, d e m e r g i la legi şi la j u d e c ă ţ i , de acolo ţi-a
eşi a ş a : Sunteţi doi fraţi, aveţi se împărţiţi t o t e în doue, eY în
cât pentru casă, a c e a vor preţui-o în b a n i şi vor d i c e : care vre
se r ă m â n ă în casă şi în olate se întorcă ăluia-lalt a t â t a şi a t â t a
sumă d e bani, se dîcem 700 fl. — Radu nu-i vorbă, legii va tre­
bui să se plece şi s'a plecă dar' din casă n'a eşi până ce-i vei
pune pe măsă suma ' d e bani, ce va hotărî legea. Tu cu banii
aceia îţî poţi face ale d e lipsă în fundul grădinii, tot în sat cu
omenii vei fi şi acolo. Că se dicî că R a d u s'a da plavnic la cele
7 —800 fl. c e va hotărî legea, una ca a c e a cu greu o cred şi chiar'
d e sar' da plavnic, dela el în veci nu vedj bani, că-1 vedî cine-i.
D'apoi pricinile şi larma şi a m e n i n ţ ă r i l e ? ! Lasă-1 în ştirea D-lui!
Adună-ţî tot ce ai, te despărţi d e el cu buna, ca fraţii, că cel d e
sus va ajuta celui drept, er' p e cel ce âmblă cu nedreptul, sfinţia
sa l'a certa p r e c u m vedî la carte !

A doua dî tot satul eră a d u n a t în o g r a d ă la feciorii lui R a d u

Turcului, că ei se despărţiau, d a r ' se despărţiau ca fraţii, d e tot
satul se sculă în gura lor. R a d u opşitarul, cum d/icea satul la
R a d u Radului, R a d u obşitarul strigă în gură m a r e că el numai
de voia dă lui frate-so Pavel ce dă, că lui i-se c a d e tot ce-i
acolo, că el a slugit pe împăratul şi împeratul i-a dat d r e p t preste
tot c e i acolo, cu a t â t mai vertos că casa încă-i făcută d e o eă-
tană, d e unchiul Ştefan, care a fost căpitan. — Pavel îşî a d u n ă
ce avea, dar' puţin riute a d u n a , că R a d u nu-1 p r e a lăsă se iee
numai cam a c e a ce lui nu-i trăbuia. Din vite c â n e c â n e ş t e i-a dat
j u m ă t a t e , din b u c a t e cam a 3-a parte, din fen a b i a o claie, er'
din ciopocurî, din vase, mai nimic; carul, plugul şi grapa le opri
t o t e Radu ; »eu am slugit pe împeratul tiu tu, mie mi-se c a d e . «
»Pânâ am fost eu p'acolo tu ai biruit totă moşia, tu ai avut p e
mână t o t e vitele de 5 anî, de când a murit tucul, tu ai făcut ce
ai vrut. te-ai boerit în binele meu, te-ai umplut d e bani cum ai
vendut miei şi lânî şi vite şi câte tote, ăr' eu am m â n c a t p â n e a
străinului ca se stai tu acasă ca o miresă.« Pavel d e altă p a r t e
mai d a şi el din c e a gură, că de şi eră omul pacînic, dar' d a c ă
trecea ort ce glumă, nicî el nu mai pută tot tace ca m u t u l : D'a
poi de ai slugit p e împeratul, nicî eu n'am dormit a c a s ă , eu am
lucrat moşia, eu îţî trimitem minten-minte banî, eu plătiam dările
împărăteşti, eu îngropai pe mama şi pe tucul, eu le puseiu p o ­
mană, eu plătii c â t e t o t e , eu ţinui vitele d e sunt d e u n d e se îm­
părţi la t o t natul c â t e 4 boi, 2 vaci, 3 cai, 80 d e oi, 6 p o r c î ;
eu făcui nutreţul cel mult şi scump, din care tu nu vrăi se-mî
dai numai ca de p o m a n ă o clătuţă, nu tu, harnicule şi opşegosule,
dar Dcjeu e sus şi vede, mă tem că nu mult te-i boeri că le-a
duce apa, . . .
Audiţî, 6menî buni, sbiera Radul, audiţî cum a m e n i n ţ ă ? O
se mă aprindă ori o se ţină scârnăvia d e Rosalia dîle p e m i n e !
A p o i se nu-1 p u ş c ? Unde-i pistolul!
Şi lumea aucjind de pistol şi vedend pe R a d u l a t â t d e că­
trănit se împrăştie prin ogradele vecinilor, ăr' Pavel fugi mâncând
pămentul, ne luând ceva din bunul lui. Dar' p r i m ă r i u l satului, care
încă fu de faţă, strigă pe Pavel îndărept şi îî dîse : stăi Pavele,
ia-ţî ce-i al teu, cât a d e c ă vră şi Radu se-ţî dee, ia-ţi şi mergi la
socru-teu, şi Iui R a d u îi d ă bună pace. Tu tot fruntea satului o
se fit ca şi tucu-to, fie iertat, dar' e l . . . feri D o m n e de min­
tea stricată ?
Şi aşa Pavel lua din r ă m a s u l după tată-so cât vru R a d u se-i
dee şi se duse la socru-so. A c ă s t a eră în postul Paştilor, dar'
omătul era încă marc, de-şî, duse cu sania bucatele şi fenul. A ş a
rămase R a d u singur stăpân în v a t r a părinţăscă. D a r ' ca se fie bi­
zuit că nime nu l'a scote, pofti pe Pavel şi pe muere la primărie
şi notarul cu primarul făcură c a r t e de î m p ă r ţ a n i e după totă forma,
acolo scriseră c a r e locuri se vin lui R a d u şi care lui Pavel, acolo
făcură şi scrisorea d e s p r e grădină, că a d e c ă din drum până la
mijloc cu tot ce este pe ea sunt ale lui R a d u er' din mijloc
până în fund g r ă d i n a e a lui Pavel cu tot ce e s t e pe ea. C a r t e a
acăsta de împărţanie o iscăli primarul şi notarul, ăr' R a d u cu
Pavel şi cu muerile lor puseră degetul pe crucea d e lângă nu­
mele lor.
A ş a dar' acum eră împărţiţi pe lege, fiecare ştia c e a r e şi
că n'are de a-se a m e s t e c a în trebile celuialalt. •
Satul fierbiâ. »Vec}î, < dicea unul, »v'am spus eu că R a d u o se
rămână în casă, are dreptăţi dela împărăţie şi p a c e ! «
 — 40 —

» V e d î b i n e , « răspundea altul, »că d e nu avea el cărţi b u n e dela

împărăţie, d o r ă se lăsa Pavel se fie scos în d r u m ? Iî âmblâ d e
rend socru-so diacul şi naşu-so popa, dar' n'are ce, e d r e p t u l pe
p a r t e a frăţineseu şi p a c e ' «
»Mă omeni buni, me, nu vorbiţi în neştire ; me, două pietri
tari nu fac fărină. D e eră şi Pavel pe-o minte cu R a d u , îşî pute
mânca tot ce are cu pârile şi pută fi şi mai m a r e gâlceava d e
cât a fost, că se puteau ucide, dar' D d e u aşa a lăsat se fie ci­
neva şi mai cu minte şi cel mai cu minte se se calce. Me, ve­
deţi voi cu cât a fost Pavel scurtat, şi lotuşi el va fi fruntea sa­
tului, er' Radu va fi o tală golă straiţă uşoră. Me, ce vine din
vent, în vent m e r g e . R a d u nu ştie cum se face şi cum se ţîne
binele, dar' Pavel a d a t dovedi în eşti 5 anî d e când a murit
tată-so, că are cap d e ' g o s p o d a r T o t satul ştie că d e t a t ă - s o au
r ă m a s 6 bouleni, buni, nu-i v o r b ă ! D a r ' Pavel a făcut din ei 8
boi, apoi ce boi? Din 2 vaci a făcut 4, din 2 i e p e a făcut 6 cai,
din 60 de oi a făcut 160, şi câte si mai c â t e ! Mă, acela-i c a p
de g o s p o d a r ! Se vedeţi p r e s t e 4 — 5 anî ce o-se aibă Pavel şi ce
R a d u ? A t u n c i apoi se spuneţî voi care-i om şi c a r e tufă din ei doi!«
A ş a grăi un vîj bătrân.

Colea p e la 4 0 de sfinţi neua eră dusă. R a d u şi cu Pavel

împărţiră grădina frăţeşte de-a l a t u l ; 120 d e s t â n g i n î de lungă
eră o p a r t e şi printre ele făcură gard ţapân de nuele cu streşină
d e spinî — ca între ffaţî — ca nu cumva se p o t ă v e d e dela unul
la altul, cu a t â t mai puţin se p o t ă m e r g e . P a r t e a gradinei d e că­
tră drumul cel mare, fiind mai a p r o p e d e olete, e:â curăţită bine
d e piatră şi lucrată şi g u n o i a t ă ; partea cea d e c ă t r ă fund eră
mai ăcă a ş a : pietrile ce le scotea cu plugul tote le arunca acolo,
cât tocmai lângă gardul din fund, d e cătră ulicioră, era mai mult
d e cât 2 — 3 stânginî de loc cuprins numai d e pietri mari şi mici.
Chiar' lângă g a r d u l din fund erau vre-o 8 plopî nalţi puşi încă
d e un unchie de-a-acestor doi fraţî, de căpitanul Ştefan, care fu­
sese frate cu R a d u Turcului şi care petrecu la frate-seu R a d u
câţi-va anî, dar' odată îl c h e m a eră p o r u n c a î m p ă r ă t e s c ă şi se
duse şi dus fu în vecî. A c e s t Căpitan Ştefan făcuse şi casa ai
frumosă de piatră, din care scose acum R a d u cu h a b o c a pe fra-
tes'o pe Pavel.
Acum sta Pavel pe gândurî se taie el plopii aceia orî b a ?
Dar' socru-so ca mai cu minte îî spuse se-i taie şi se scotă şi
rădăcinele, că sunt primejdios! în aretul căsiî, că t r a g la ei ful­
gerul şi vremile grele. Afară de acea ţîn şi p r e a multă umbră.
 Pavel se gătia dar' se-i taie şi se facă loc, u n d e se-şî pună
casa, dar' îî păre râu d e ei, că prea stau frumos, deci se gândi
se nu pună casa chiar' a p r o p e de plopi, fără mai în lăuntru în
grădină, se rămână din casă p â n ă Ia plopî loc d e vre-o 4 — 5 stân-
ginî. Deci se puse a plănui unde şi cum ar' veni casa mai bine ?
In urmă îşî făcu el planul cum şi-1 făcu, dar' tocmai u n d e era s e
fie casa, era o tufă m a r e d e soc şi pre lângă ea piatră multă.
S e puse decî a a d u n a piatra g r ă m a d ă la o p a r t e , cât se o p o t ă
lua cu înlesnire măiestrii, când le-a trebui se o pună în fundament.
Şi mută el la piatră, şi duse cu o t e r b o n ţ ă (robă) vre-o două dîle,
şi făcu g r ă m a d ă m a r e , dar' pre lângă tufa cea d e soc t o t mai
r e m a s e . »Aci am piatră destulă, gândi el, trăbue se o curăţesc p â n ă
voiu d a de faţa pământului că altcum nu pot s c o t e tufa, şi d e
nu o scot, e a va odrăsli în casă şi mi-a face necas.« D a r ' acum
erau numai lespedî mari de piatră, care nu le pută purtă singur.
F r a t e - s o R a d u , vedî bine, nu se arăta p'acolo, nu-i ajută, d o r ă
n'a înfulica el la bolovanî, că a slugit p e î m p ă r a t u l ! Decî m e r s e
cantorul, socrul lui Pavel se-i ajute. Şi îî ajută, şi s c o s ă r ă ei les­
p e d e după lespede, până rămase pământul c u r a t pe lângă tufa
cea de soc. A c u m se a p u c a r ă cu hârleţele şi făcură p r e lângă
tufă o gropă largă şi afundă ca până în g e n u n c h e , şi prinseră a
t r a g e d e tufă se o scotă. 0 mişcară din loc, apoi er' mai s ă p a r ă
şi ăr' înhăţirâ de ea, până eşi de tot. D a r ' mirarea lor fu m a r e ;
chiar' în fundul gropei de unde scoseră tufa, se zăria c e v a lat, ca
o scândură. »Ore a c e a ce-o fi socrule.« — V o m vedă noi îndată,
se t r a g e m cu o cale pământul bine d e o p a r t e , că de-i numai o
bucată d e lemn — d e ce se putredască acolo?»

Şi t r a s a r ă cu sapele, dar' minunea minunilor! S c â n d u r a avea

p e n t e d e fier. H m
miri c e ! Şi săpară
stejar şi-i de m a r e
pe la mijloc, ăr'
d e lată.
! dîse bătrânul, încă noi vom d e s g r o p â aci t e
pe lângă scândură şi vădură că s c â n d u r a i d e
ca un curpător şi are două p e n t e d e fier cam
giur împregiur pantă d e fier ca de o palmă

— »Me P a v e l e , me acesta-i un fund de ladă!»

— » 0 fi, socrule, en' se mă plec se cerc a l ridică.» Şi se
plecă, şi băgă palma la un corn, dar' p a c e se-o p o t ă mişca din
loc. — »E ladă intrâgă, socrule !«

— O fi! Hai se săpăm tot pe de d e p a r t e , se nu o stricăm,

te miri ce o fi în e a !

— Socrule, par' că aşa era o ladă a unchiului Ştefan, nu­

mai ca prin vis îmî a d u c aminte d e ea, că eram mic, când s'o
dus d e n'a mai venit. A ş jură că-i de a lui, o fi îngropat'o când
s'o dus, te miri ce-i în e a !
 — 42 -

A c u ce a fi, vom vede, bine-i că am d a t de e a ! ? Şi săpară

şi scdseră p ă m â n t şi piatră măruntă, şi d e s g r o p a r ă o lăduţă c â t
cele de căruţă d e m a r e , totă d e lemn de stejar, t o t ă ferecată,
dar' grea D o m n e , că d e abia o s c â s e r ă cu parii d e unde fu.
L u m e nu p r e a multă t r e c e a pe uliciora aceea, d a r ' tot t r e c e a
din când în când mai un om, mai o muiere, şi se înholbâ prin
cel gard la diacul cu la ginerele lui cum ridica la bolovani şi îşî
căutau d e cale g â n d i n d : »ce omenî n e b u n i că înfulică a t â t a , mai
bine ar' dă ceva la un ţigan, că al ţiganilor lucru e acela nu
al omenilor.
D u p ă ce s c o s e r ă ei lada afară se sfătuirâ ce-i de a f a c e ;
se-o desfacă acolo, ori se-o d u c ă acasă, şi acolo s'o desfacă?
Din sfatul lor eşi că Pavel se-o a c o p e r e cu sumanul lui şi
cu al diacului şi se mat mocoşască p e acolea p â n ă s'a duce diacul
se a d u c ă carul cu boiî, că p e doi pari o-ar' fi putut d u c e cam cu
greu, dar' i-ar' fi vedut satul şi numai d e c â t ar' fi fost er' v o r b e
şi c â t e şi mai c â t e .

D u p ă ce înnopta bine, d e nu mai â m b l â nime pe dram, des­

făcu Pavel cu socru-so lada cea, ce o scoseră d e sub tufa
cea de soc. Dar' nu mult trăbuiră se m o c o ş a s c ă , că nu era
închisă cu cheia, numai cât rugina ţine fierele înţepenite cât
d e abia se descleştară. In l a d ă aflară multe d e t o t e : nişte
scrisori, din c a r e aflară lămurit că lada fu a căpitanului Ştefan,
c a r e o îngropase singur cu mâna lui, când i-a venit porunca se
mai mărgă la oste, că ungurii se scolă în potriva înălţatului îm­
părat. Mat aflară nişte cărţi mari, legate frumos, ci nu erau româ­
neşti, se le potă ceti, că nicî Pavel nici socru-so nu ştiau d e cât
c a r t e r o m â n ă s c ă cu slove din bătrâni. Sub cărţile acele era o
h â r t i e mare şi grosă şi pe ea stă scris cu slove mari că : cine
va află a c e a lad.1 cu ce-i în ea, m a i întâiu şi întâiu de t o t e se
facă în sat o biserică t o c m a c a cele d e prin oraşe, şi numai după
acea se folosăscă el ce va mai r ă m â n ă . D e nu va face aşa, atuncî
se fie b l ă s t ă m a t şi afurisit şi noroc se nu aibă pre p ă m e n t nicî
p a c e în m o r m â n t .

Sub h â r t i a cea grosă erau banî mulţî t o t de aur şi d e ar­

gint. După ce luară hârtia cea grosă d e p e ei străluciau în ladă
ca jăraticul.
— Acum ştim ce-i d e făcut Pavele, dise diacul.
— Ştim da, cea ce cjîce s c r i s o r e a !
 — A ş a , dragul meu, chiar' a ş a ! Se nu luăm d a r ă nici un
ban din ladă, le dăm b u n ă pace. Mâne spunem părintelui şi ne
apucăm d e zîdit biserica Tu, până s'a gătâ biserica, casă nu-ţî vei
face, că nu cumva se fii silit a cheltui un ban b a r e m î din aceştia,
p â n ă se fie beserica gata, se nu cacjă blăstămul p e tine. Până
atunci veţi şede şi voi aci cu noi, că rogu-te ce s u n t e m ? Patru
omeni, că pruncul cel mic cu leagănul lui, unde-1 pui, acolo stă.
A p o i noi bărbaţii mai mult suntem duşi, er' Rosalia d o r ă s'a uni
cu masa, că la olaltă au mai trăit până a crescut'o cât e de m a r e .

In cea dintâiu duminecă spuse preotul la p o p o r o predică

f6rte frumosă d e s p r e milostenie, care predică o sfârşi a s a : Nu
numai acela face milostenie, care dă săracului şi nimernicului o
b u c a t ă d e p â n e său o haină, ci şi acela, care face pentru D d e u l
puterilor locaş cinstit Etă un creştin al lui Ddeu vedi id că satul
nostru are o beserică mică şi slabă, l'a t r a s inima sa puind totă
cheltuiala dela sine pe sema unei besericî nouă şi m a r e , cum sunt
cele dela oraş. D r e p t acea, se mulţămim lui D d e u că mai sunt
şi a<|î aşa creştini buni, se îngenunchem şi se ne rugăm lui Ddeu
pentru milostivii ce sunt în viaţă şt pentru sufletele celor repau-
saţî. Eră, ca cheltuiala se nu fie pre mare pe unul şi pe altul ni­
mic, noi poporul, de mâne demineţă începând se a d u c e m pietră,
c a r e cât vom p u t e şi cât vom voi, er' doi epitropî se m e r g ă la
episcopul se ducă dela mine carte şi dela ei v o r b ă cumcă pră
Sfinţia sa se vină se binecuvinte locul u n d e vom pune biserica
cea nouă şi se ne d e e plan — cum se fie şi se ne trimită meş­
teri precepuţî, cari au mai făcut besericî,

A c u m poporul îngenunchia j o s dinpreună cu preotul şi se

rugă din inimă pentru viaţa milostivilor celor viî şi pentru mân­
tuirea sufletelor celor repăusaţî.

Nu mai avă poporul ce vorbi cât fu diuliţa numai d e milos­

tenia celui ce p u n e cheltuiala pentru biserică, dar' nu sciau cine
e a c e l a ? Un epitrop mai îndrâsneţ şi-a luat inima-'n dinţî şi a în­
t r e b a t pe preotul. Dar' acela i-a r ă s p u n s : «Intre voi este, ăr' voi
pre el nu-1 b ă g a ţ î în semă. Numele lui eu jiu-i iertat se vi-I spun,
va veni vremea când toţî îl veţî cunoşce !«

A c u m era poporul şi mai n e d u m e r i t : Cine p o t e fi a c e l a ?

Că dice popa că-i între v o i ; doră nu-i R a d u o p ş i t a r u l ! O fi venit
din cătane plin d e banî şi amu că ce l'a lăsat Pavel în casa lui
vre se facă o p o m a n ă cu est sat necăjit.
 — H —

Doi ani d e cjîle ţinu lucrul bisericei. Dar' când fu g a t a d e

veni vlădicul se-o sfinţascâ, avu la ce se uita, avu d e ce se mira.
Mai că era mai frumosă, mai luminosă şi mai faţoşă de cât cele
d e l a oraş.
Cât ţinu lucrarea, în totă dumineca plătia p o p a bani la meş­
teri şi tot-dă-una era d e faţă epitropul şi diacul şi însemna când,
cât a dat. Şi când fu beserica gata se adeveri că s'a cheltuit cu
ea 12 miî de fl. pre lângă ce şi poporeniî ajutară c u carăle şi cu
palma cât putură şi cât voiră, că sîlă nimenea nu le făcu.

Fiind poporul cuprins cu facerea besericei, mai că nicî nu

b ă g a de semă că Pavel nu-şî mai face casă, ci ş e d e tot la so-
cru-so. D a r ' şi d e mai vorbia cineva de el, eV de era R a d u p'acolea,
r ă s p u n d e a e l : Aşa, Pavel şi-a face casă, mai bine ş e d e în bor­
deiul socru-so de cât se-şi facă casă, că atunci îî scad boii şi
oile. V e d e ţ i că d e sgârcit ce-i, el şi-a a d u n a t şi piatra d e pe gră­
dină. El nu şi-a face casă veci pururea vecînică !
Şi avu d r e p t R a d u că Pavel nu şi-a face casă, că nici nu-şî
făcu, ci cumperâ u n a g a t a , dar' ce c a s ă ? S&racă lume a l b ă ! Un
vlădic pole ş e d e în ea !
T r e b a fu aşa, c ă îl che rnâ o d a t ă preotul la el. Me finul<%
şciî de ce te-am c h e m a t ? M S , mai. ai tu ceva rend de banî, cam
d e 1 5 = 1 6 miî d e fl. ?
— D'apoi părinte şi nănaşule, pote că a t â t a aşî mai pute
face, vedî d-ta d£că ai fi bun se mergî unde ştiî d-ta se schimbi
bani d e aceia.
— Bine, Pavele şi finule. U i t ă d e ce te întreb : Am fost în
oraş şi m'am întâlnit cu b o e r u l dela noi. E l mai are vre-o 2 ori
d o r ă trei moşiî mai mari ca a c e s t a dela noi. A c u m îşî mărită o
fată şi i-a făgăduit zestre 10 mii fl. dar' bani nu arc. Mi-a spus
se-i c a p ă t c u m p g r ă t o r la moşia c e a s t d e aicî cu casă, cu grădinî
şi cu păduri cu tot şi eu l'am î n t r e b a t că ce ar' c e r e p e ele ? £r'
el mi-a spus că 20 d e miî, dar' se vaclă banii odată nu cred că
nu le-ar' d a cu 1 5 — 16 mii. Atuncî n u m a i d e c â t m'am gândit la
tine. Tu ai până a c u m a 2 feciori, pote se mai ai vre-o câţî-va,
pune tu mâna p e moşia boerului că nicî casele şi olatele nu sunt
plătite cu acei banî. Ce d/icî Pavele ?

— Ce se cjîc ? Iţî mulţămesc d e învăţătură, şi fiî bun a scrie

boerului se vină aicî cu un advocat şi se facă scrisorile cum se
c a d e că-i dau 16 miî fl. bani uscaţi. D e n'ar' vră şi n'ar' vră nicî
de cât se slobodă din 20 d e miî, d a - i o m şi a t â t a , că vrednică i
moşîa cu munte cu tot şi mai mult.
— D r e p t ai finule !

Audjt'ai R a d u l e ce spun omenii? aşa întrebă R a v e c a , ne­

v a s t a lui Radu Turcului, intrând tot într'un suflet cum fuse
la ai lor.
— Ce spun omenii?
— Ci că frate-to Pavel a c u m p ă r a t moşia boerului cu curţî
c u H o t şi cu m u n t e cu t o t !
— Prostii de-a omenilor ! Cu ce se le c u m p e r e , când vedî
că nicî o cociubă d e casă nu-şi face d e sgârcit ce e s t e , ci mai
bine ş e d e cu s o c r i i într'un bordeiu, d e nicî viţeii se nu-i ţii în e l !
— Prostii ne p r o s t i i ! Ci că au fost aicî boerul cu d o m n î
d e l a oraş şi ci că la primărie a fost de faţă primarul şi notarul şi
p o p a şi diacul p â n ă Pavel a numărat 3500 d e galbinî la boer, ăr'
boerul i-a d a t scrisori iscălite cum că tot c e a avut el la noi în
sat, tot este al lui Pavel şi a mucrei sale R o s a l i a şi a copiilor
cari îî au şi-i vor n a i a v e , c â t ă vreme vor fi la olaltă. A c u ci
că s'a şi dus boerul cu Pavel şi cu p o p a şi cu diacu se d e e în
samă lui Pavel t o t ce e s t e al lui, a d e c ă ce a v e n d u t lui Pavel.

— H m ! T u m u e r e me faci nebun adî; m e faci se m e r g în

sat, cu t o t e că pe tina ast hîdă nu-mî scapă cjeu mie. D a r ' par'
că nu c r e d ! D e unde se aibă el a t â t a p o t o p de ban ? , . . Că nu-i
v o r b ă , până am fost eu dus cătană, f^cutuşi-a el bani din vite,
dar' în 8 anî cât am cătunit, d e vindea în tot anul d e 1000 fl.
şi de nu cheltuia nimic din ei, totuşi ar' fi numai 8 miî d e fl.
dar' în 3500 de galbinî sunt vre-o 1 7 — 1 8 miî d e fl. A p o i a ţ â ţ a
b a n î n'are de unde a v ă ! Că diacul cu glasul lui cel d e piţigoiu
şciu că n'a făcut miî d e fl. Nu c r e d R a v e c ă , nu cred şi p a c e .
Altcum tot a v e a m g â n d se dau o raita pân' la p r e p â n a ţ ' e , mi s'a
ciuntat tutunul, o se aud eu acolo ce fierbe satul.

S e r a veni R a d u l de v r e m e acasă, nu cum îi era obiceiul şi

veni tare scârbit. Că rogu-te, cum n'a fi scârbit, când frate-so
Pavel c u m p ă r ă o moşie boere>că cu 3 5 0 0 galbinî şi nu cinsteşte
o cupă două d e vin ori d e vinars b a t ă r ? ! A ş a scârbit cum era,
uita se dee la vite d e cină, ci se p r e u m b l a mult timp prin c a s ă
cu manile la s p a t e , apoi începu la R a v e c a : »Aşa, eu b a t ţările,
 — 46 —

slugesc pe împăratul şi vin acasă şi-mî iau o calică, eY fraterni-o,

mămăligăul de Pavel, ş e d e şi cloceşte icî în sat şi ia o femeia
de-i a d u c e miî d e gdlbinî; apoi dreptate-i ? p i şi tu R a v e c ă !
— Dic că aşa ni-a fost scrisă şi împărţită şi mai bine eră şi d e
mine şi de tine d e nu ne cunoştem. Mai luat d e d r a g ă şi amu
îmî împuţi că nu ţi-am a d u s grămădi d e aur. D a r ' holdele cele
două şi fenaţul, şi boiî şi oile c e , mi le-a dat tucul nimic au fost?
Sunt eu vinovată d e c ă în eşti 4 anî, .de când suntem luaţî, mer­
gem ca r a c u l ? Că eu lucrez cât o m u e r e , dar' tu cum facî, cum
dregî, că acuşî n'a fi c o d ă d e vită în o g r a d a n o s t r ă !

— A d e c ă eu p r a d ?
Ştiu că nu a d u n î ! Că alt om se fi r ă m a s dela ai lor cu aşa
a v e r e ca tine şi se-i fi mai a d u s şi muerea cât ţi-am a d u s eu,
acjî era p u t r e d de b o g a t , d a r bogăţia nu se ţîne numai cu pipa
c e a lungă de-a lungul satului şi tot în p r e p â n a ţ i e . U n d e vedî tu
p e tucul orî p e cumnatul Pavel stând în p r e p â n a ţ i e pe v r e m e a
lucrului ?
— T a c i neghiobă, că te puşc !
— Puşcă-mă, că numai p u ş c a t ă sunt bună, d u p ă ce mi-ai
p u ş c a t z e s t r e a ! Dar' adăţî a m i n t e că a v e m 3 copii, p e ăia nu-i
poţi înpuşca, că te-a b a t e D d e u !
T a c i , cjic, scorpie şi calică, că t o t ă ţîră te f a c !
V o r b e l e lor cele mustrătore se ăudiau din drum şi cum le era
c a s a chiar' în drumul cel mare, multă lume le aucjiră şi îndată eră plin
satul că R a d u se c a r t ă cu R a v e c a lui, şi e a plânge că el vre se-o
p u s t e cu pistolul. V e s t e a merse până la tatăl ei, acela a l e r g a
acolo cu feciorii şi cu vecinii: se-şî scotă fata şi nepoţii. S e în­
cepu o gălăgie, d e D o m n e fereşte ! In u r m ă îî î m p ă c a r ă cum îî
î m p ă c a r ă , dar' fraţii ei şi tată-so n'au închis ochii t6tă noptiţa,
păzeau prin vecini, c ă d e vor aucjf er' ce>tă se sară R a v e c e i
într'ajutor.

Pavel cu socrii lui şedeau la olaltâ în curţile boereştî, mun­

ceau împreună şi trăiau împreună. Pe el nu se v e d e a nici o schim­
b a r e , eră t o t cel domol, cu tote că avea t u r m a lui d e oi, ciurda
lui de vite, stava lui d e cai, şi t o t e păşunate vera numai p e mun­
tele lui şi tote a d ă p o s t i t e ărna în grajdurile şi staurile lui. El cu
socru-so era în tot locul, ei grijau şi adunau, er' b o r e s e l e ţîneau
bunul rend la casă şi făceau de mâncare p e n t r u căsenî şi pentru
lucrătorii cei mulţi, d e cari aveau lipsă. Duminecile şi sărbătorile
 — 47 -

e r a u amândoi la b e s e r i c ă şi cântau amedoi în s t r a n ă : » D o m n e

strigat'am cătră tine audjmă, aud/i-me D o m n e ! * Şi omenii când
îî audiau aşa cântând se gândiau : Pe voi bine va audit Dcieu,
dar' şi vrednici aţî fost se ve a u d ă !
Merse vestea lui Pavelu Turcului în tot ţinutul; toţî erau fă-
loşî decă-i pot da b u n ă diua şi-l pot întreba d e trăit. Cuvent rău
d e s p r e el nime n'a audit.

D u p ă vre-o 10 anî era mare zarvă prin sat. Eşisă două că­
ruţe pline d e domnî din oraş şi traseră înaintea casei lui R a d u
Turcului dinpreună cu p r i m a r u l şi cu juraţii satului. Ci că era
d a t o r la o b a n c ă cu 2000 fl. şi nu plătisă c a m ă t ă multă v r e m e ,
acum venise se-1 scotă din casă şi din moşie şi se le vândă cui
v a vrea se pună miile la bancă. V e s t e a merse p â n ă la Pavel, c a r e
d e s c ă r c a n e ş t e fen cu socru-so. »Se mergi Pavele, dîse bătrânul,
se vedî ce este ? De-i nevoie mare pune baniî tu şi scrie casa şi
moşia pe copii lui, c'apoi nu le mai p o t e p r ă p ă d i , apoi i-le d ă
lui se le folosescă. E p ă c a t d e Dcieu se mergă agonisita cuscru­
lui — fie iertat — în mânî streine. Ia-le pe s a m a nepoţilor tăi,
dor' ei vor fi mai buni d e c â t Radul.« —
— »Ore bine a fi socrule ?t
— »Bine, dragul socrului.«
Şi luă Pavel 3 0 0 0 fl. în şerpar şi m e r s e la faţa locului, se
vadă că ce-e ? A d e c ă a c o l o licitau casa şi moşia lui R a d u T u r ­
cului. Jidanul Izig îmbiâ 2200 fl. Jidanul Moise' da 2205 fl. Ar­
manul G e r g u ţ âmbiâ 2210 fl. D a r ' cum se ivi Pavel şi întreba
ce-i şi cum, toţî încetară. Judele îi spuse că R a d u d ă t o r e ş t e ban-
cei d e banî 2230 fl. şi că spesele de adj fac 3 0 fl.
— D a c a aşa stă lucrul, atunci domnule j u d e , poftesc se nu s e
liciteze mai d e p a r t e . Baniî îî pun eu, er' casa şi moşia poftesc se
se scrie p e numele copiilor lui R a d u , a nepoţilor mei, că R a d u
mi-e frate bun, suntem dela un t a t ă şi dela o m a m ă . P â n ă R a d u l
va trăi, are d r e p t se lucreze moşia şi se trăăscă d e p e ea, dar'
d e ar' muri şi el şi copiî lui, atunci poftesc se se scrie p e biserică,
se fie a preotului, se facă p o m e n i r e pentru sufletul tatii şi a mamiî.
P i c â n d a c e s t e scose din şerpar 2260 fl. şi le p u s e acolo p e
masă înaintea domnilor, eY ei scriseră p r e cum pofti el.
V e d e n d R a d u l a c e a s t a faptă a lui Pavel, rupse într'un plâns
şi rugă p e frate so d e e r t a r e . Er' Pavel îî întinse mâna şi îî clise:
T e ert, frate, că ştiu că nu tu ai făcut cele rele în potriva mea,
ci trăsnitul de vinars c a r e s'a încuibat în capul teu în cei 8 anî,
cât ai câtunit. Că tu când ai m e r s d e acasă n'ai fost aşa. Etă
 — 48 —

aci a u d e tot mai satul, iu mi-ai voit rău — în rătăcirea ta, dar'
Dcjeu l'a întors spre bine. T u m'ai scos din vatra părinţilor mei,
ăr' Dcjeu m'a dus la o comora, din care făcui biserica şi cumpă-
raiu moşia b o e r ă s c ă şi t o t din c o m o r a a c e a răscumperaiu adî mo­
şia şi casa, p e c a r e eră cât p'aci se pună mâna jidanii. Acum
j 6 r ă - t e în faţa satului că nu-i mai bea, şi vino că-ţî dau 2 boi,
2 vaci şi 30 de oi, se fiî ăr' cum ai fost odată, — nu c 6 d a sa­
tului, ca acum.
Şi s'a jurat Radu şi s'a făcut om ca omenii şi prinse şi el
a c â n t a cu frate-so din s t r a n ă : »D6mne strigat'am câtră tine au-
di-me, audi-mă D o m n e . « Ş i : »De te vei uita la fărădelegi D o m n e ,
D o m n e , cine va suferi, c ă la tine este milostivirea!»
 Henea Alee.

Jfn ierna anului 1 8 7 * e r a m înveţător la şcola grăni-

ţărescâ din B. E r a o iernă grea. Ninsese vre-o p a t r u dile
şi tot nu mai înceta. Omătul e r a pănă'n breu. Comuni­
caţia era î n t r e r u p t ă . Omenii steteau p e la casele lor îngri­
j o r a ţ i ; tăiau l e m n e d e foc şi grijiau d e vite, alt ceva n u
p u t e a u face. C â t e unul din căseni totă diua sta cu lopaţa'n
m â n ă şi făcea cărări prin omăt, pănâ la fântână, pană la
fen, p a n ă la grajd.
Din cei vre-o 8 5 d e şcolari, îmi p ă r e a bine, că a m
pate 5 — 6 , cari ş e d e a u mai . a p r o p e d e şcolă. Nu-i p u t e a m
sili se vină, că nu puteau, din causa omătului, c e cădufee
şi t o t cădea încă.
P e o astfel d e v r e m e văd numai o d a t ă că-mi întră în
c u r t e a şcolei u n strein având un cal d e căpăstru. P e calj
în şea, sta sgulit într'o glugă m a r e un băiat, c a d e 8 — 9
ani. Eşii în uşă uimit. Streinul îmi d e t e b u n ă diua, apoi
m e întrebă, decă n'ar fi lucru cu s u p ă r a r e se-şi lege cahirt
în ş o p r u ? D u p a ce lega calul, scose dintr'o d e s a g ă p u ţ i n ă
otavă şi i-o puse înainte, apoi veni cu copilul d e m â n ă te
m i n e în casă, a d u c e n d p e umeri o părechiă d e desagi plini
Şi grei. .
— Bună diua, d o m n u l e înveţător, dise el intrând, >er!
copilul veni a ţ ă la m i n e se--mi s ă r u t e mâna. N u m a i d e c â t
pricepui, că streinul îşi a d u s e copilul la şcolă;: t-e d ă d u i
s c a u n e se şedă a p r o p e de, foc, şi întrai c u ei în vorbă, < d e
u n d e sunt şi ce-i p o r t ă p e , o v r e m e r e a ca a c e e a ? .<-
Streinul începu a ş a : S u n t e m , d o m n u l e învăţător, din V.
L a noi în s a t nu este şcolă; satu-i mic, n'avem p u t e r e se
4
 — 50 —

ţ i n e m dascăl, er' eu aşi voî se c e r c cu băiatul esta, d e a r e

c a p d e învăţătură, să-1 dau la şcolă, se esă o m luminat,
că vai rău e să fie omul prost, fără învăţătură. Chiar la
noi în sat n u m a i părintele mai este cu o leacă d e învă­
ţ ă t u r ă , noi nu seim nici unul mai n i m i c ; eu s u n t diac la
biserică, sciu ceva în cărţile bisericesci, puţin, vedi bine,
d e r t o t e mai mult decât nimica. D e mor eu şi părintele,
satul n o s t r u va fi d e hulă la tot ţinutul, că nici diac nu
va fi p e cine se p u n ă dela noi, n e c u m p o p ă . Că părintele
n ' a r e fecioraşi, er' ceilalţi omeni nu-şi b a t capul cu învă­
ţătura, sunt buni bucuroşi, decă p o t trăi d e pe-o di p e
alta că vremile sunt rele
s

— Bine, nene, disei eu, bine faci, că c e r c i ; e u mi-oiu

d a t o t ă silinţa, ca să-ţi învăţ copilul d u p ă c u m se cade.
Şi, p r e c u m mi-se pare, zola nu-ţi va fi înzădar.
Şi era băiatul u n băiat cât să mai fi avut doi ochi
să privesci la e l : frumos, isteţ şi aşedat, apoi în hăinuţele
lui d e p ă n u r ă albă. şi el alb-rumenior c u m era, gândeai că-i
un ângeraş.
N u m a i d e c â t chiămai p e un vecin de-1 luâ în cuartir
Şi din diulica aceea, de venea vr'un copil la şcolă ori ba,
Alee cel mic e r a la şcolă. Şi învăţa copilul de-ţi era mai
m a r e dragul. C â n d era pe la Pasci, a t â t a înaintase în
cetire, de-1 învăţai se spună Apostolul în biserică. Pascile
le petrecui la ei, se văd, ce impresiune va face a s u p r a
omenilor copilul, c â n d va s p u n e el Apostolul. Şi c â n d veni
v r e m e a Apostolului şi începu Alecul m e u a c â n t a lin şi
âişedat cu' glasul lui cel d e â n g e r : »Cuvântul cel d e întăi,
a m făcut, o Teofile, p e n t r u t o t e c â t e a u î n c e p u t Isus a face
ş* a î n v ă ţ a « : —- atunci toţi omenii, mari cu mici, m u e r i
şi bărbaţi, î n c e p u r ă a plânge, şi eu plângeam cu ei,
er' p o p a din altar vărsa şi el lacrimi. E r ' la eşirea din
biserică se îmbulziau bărbaţii a felicita p e diacul şi m u e -
rile p e dieciţa. î n t r ' u n g r u p d e mueri e r a m a m a dieciţii,
o b a b ă b ă t r â n ă ; ea cu lacrimi d e bucuria s p u n e a altor
mueri, că n e p o t u - s ă u Alee 'i s e m ă n a ei, d e a c e e a e aşa
d e cuminte, d e p o t e c â n t a din c a r t e a cea mare. E r ' ele
o fericiau şi d i c e a u : D-ta d r e p t că ai ajuns dile frumose,
de-ţi vedi nepotul a t â t d e învăţat, c â t chiar în sfânta di
 - 51 -

a Pascilor se p o t ă el c â n t a aşa d e frumos din c a r t e a cea

sfântă, din Apostol.
Din minuta aceea Alee t r e c e a înaintea consătenilor
sei d e un băiat tare învăţat, că, ce vreţi, âmblaşe la şcola
cea m a r e din B. o iernă:,mai întregâ, din postul Crăciu­
nului p a n ă la Pasci. Nădejdea t u t u r o r e r a legată d e Alee
cel mic, d e diecuţul. B ă r b a t mai fălos d e c â t diacul şi
femeia mai fericită d e c â t dieciţa nu e r a în şepte teri,
Preotul dicea p o p o r e n i i o r : Mulţam, D o m n e , că am u n u r m a ş
vrednic.
După-ce t r e c u r ă cele trei dile d e Pasci, m e întorsei
la postul : meu, însoţit de Alee al meu şi d e părinţii lui.
Şi dieciţa veni cu noi şi diacul, toţi pe jos, er' în t a r n i ţ ă
era Alee cel mic, diecuţul mamei. Ea, ca mamă, cu câţi
omeni ne-am întâlnit, la toţi li-a spus, că eu sunt dascălul
copilului ei, că diacul e bărbatul ei, er copilul cel din şea
este al ei, umblă la şcola cea m a r e din B şi în diua d e
Pasci el a dis Apostolul î a biserică.
Trei ani d e dile a stat Alee la mine în şcola, er' d u p ă
aceea, la sfatul meu şi al preotului dela ei şi la sfatul între­
gului lor sat, îl d u s e r ă la şcolele cele mari din Blaj. î n
acei trei ani n'a fost s ă p t ă m â n ă lăsată d e D u m n e d e u să
nu vină odată diacul ori dieciţa se-şi vadă copilul şi se-i
a d u c ă d e m â n c a r e . Şi d e ,Gâte ori venea, t o t d e u n a a b ă t e a
şi p e la şcolă, se î n t r e b e : d e mine, cum se p o r t a puiul
mamii, puiul tatii? ; ,
*
N u vădusem pe n e n e ^ r A l e c , p e diacul, vre-o p a t r u
ani d e dile. P e mine m ă aruncase s o r t e a în alt colţ al
Ardeiului, chiar în t o m n a c â n d dusei p e Alee la Blaşiu.
L a p a t r u ani d e dile însă, p e la începutul lui S e p t e m v r i e ,
d u c e n d doi băieţi din m u n ţ i i A b r u d u l u i la şcolele din Blaj,
m e întâlnii erăşi cu n e n e a Alee, der. nu. mai e r a cel fericit
d e acu-s 4 — 5 ani. E r a î n g â n d u r a t omul, trist, fără voia.
Fecioraşul seu e r a şi el cu bătrânul. Eşiseră t o c m a i din
sala d e înscriere, c â n d e u dam se întru acolo. Me şi
a ş t e p t a r ă la uşă p a n ă isprăvii cu puii mei d e Moţ şi apoi
m e luară între ei şi u m b l â n d prin frumosa pieţâ a Blajului,
începu b ă t r â n u l A l e e a^mi-se tângui.
 — 52 —

— Uite, domniile, la ce a m ajuns! Mai bine nu d a m

p e Alee la şcolă! îmi dise el.
— D e r d e ce, n e n e Alee, d o r ă nu se p o r t ă cum se
c a d e ? d o r ă p i e r d e v r e m e a î n z a d a r ? Ce-i, p e n t r u D u m ­
nedeu, d e vorbesci aşa d e copilul d-tale?
—• D'apoi uite d-tâ: Eu, la Sfatul d-tale, 'l-am a d u s aici la
Blaj acu-s 4 ani. Cu câtă învăţătură i-ai fost d a t d-ta
p u t e a fi diac în locul meu, dar' cum ai zis şi d-ta, t o t
mai bine-i popă,, d e c â t diac. Şi l'am adus, a m gândit, că
d u p ă c u m a r e c a p bun, de s'ar p u n e cu tot de-adinsul
p e învăţătură, în câţl-va ani va fi popă. D a r ' văd, că
trece u n an d u p ă altul şi nu mai gata. A m î n t r e b a t p e
domnii din Blaj, p e dascălii cei mari, că ce lucru p o t e fi,
d e nu mai gată eu învăţăturile, doră s'a d a t lenei? E i toţi
îl laudă, p o p a n o s t r u 'i-a cetit dreptăţile şi dice că s u n t
b u n e , dar' eu nu*s mângâiat, d e ce nu mai şi gată o d a t ă ?
A c u m ce se mai ştiu eu face? Cât se mai alerg e u
p e la Blaj se-i car lui de m â n c a r e ? Şi sătenii dela noi
s'au pus p e gânduri, p o p a încă rtu mai ştie c e se-mi s p u n ă ;
a c u m spune-mi d-ta, d o r ă mă vei l u m i n a !
Cerui dela AleC testimoniul, şi vedui, că este primul
e m i n e n t în clasa a p a t r a gimnasială.
Nerte Alee, •— disei bătrânului c u m ai t r u d i t p a t r u
:
ani d e dile, mai fă ee-i p u t e încă< p a t r u ani. D u p ă - c e g a t ă
t o t e şcolele, atuttci e om deplin.' Din clasa a 8-a p o t e
m e r g e la şcolele cele înalte se se facă doftor ori advocat,
ori că p o t e întră la clericie şi s'o face p r e o t şi p r o t o p o p ,
;
d e i-a fi împâtffităi; lasă-1 se înveţe că iaci |>âhe c a p ă t ă în
: r
cinste.... -"'^'^ - •>'"••
— Ba c a p ă t ă şi bani, 5 fl. la lună, dar' vedi, că-i
alt rău/ — â d a u s e n e n e a Aled. E<retil că la noi a făcut
stăpânirea şcâlă şi dascălul c a p ă t ă 3 0 0 fl;, şi o a m e n i i n u m a i
aşa s'au învoit să facă şcolă la noi; d a c ă p e copilul m e u
l'or p u n e dascăl, că-i ruşine ca o m din alt sat se t r a g ă
a t â t a p o t o p d e bani, şi de aeeeâ dic eu, că dacă p o p ă nu
p o t e fi, atunci se r ă m â n ă dascăl la noi în sat, că d o r ă
a t â t a scie el, cât să înveţe p e cel băieţi mici în bucovnă...
— Bine, bine, îi disei, e u cred, că dascăl l'or p u n e p e
u n an, doi, apoi vor dice, că n'are diplomă, l'or scote d i n
 — 53 -

slujbă şi în locul lui vor a d u c e vr'un Ungur, ori Secui, e r '

copilul d-tale va r ă m â n e nici încoce, nici încolo, om s t r i c a t ;
d e r lasă-1 d-ta se g a t e şcolele, apoi ce-a yre D u m n e d e u
aceea a fi.
S u p ă r a t a r ă m a s n e n e a Alee p e n t r u sfatul acesta n u
numai p e mine, ci p e toţi dela cari ceru sfat, că toţi p'o
formă i-au spus, c ă se-1 lase se g a t e şcolele. N u se p u t e a
destul mira, c u m d e toţi domnii ţin cu feciorul lui şi n u
cu el? în u r m ă d i s e : A c u văd, că n'am încătrău, m'am
b ă g a t în horă, t r e b u e se j o c ! Şi aşa s'a d u s acasă, er'
Alecu cel mic, care şi el e r a acum mare, a r ă m a s în şco­
lele din Blaj.
' *
Astă-primăvară, la 7 Maiu, s'a î n c e p u t la Cluj procesul
c e l g r ^ z n i c a l Memorandului. la d o u ă deci mii d e R o m â n i
din p a t r u u n g h i u r i : bătrâni, bărbaţi, juni, tineri din m u n ţ i
şi din câmpii, erau în grădina Banffi din Cluj şi a ş t e p t a u
cu n e a s t â m p ă r să vadă, c e s'a întâmpla. E u cu muntenii
mei încă eram acolo şi umblam prin mulţime să studiez
portul românesc, care e r a atât d e bine r e p r e s e n t a t , c a
nicăiri.
 m b l â n d , aşa, îmi îndreptai privirea spre bravii H ă -
ţegani, şi c â n d colo p e cinei văd ?.... E r a o g r u p ă d e trei
p e r s o n e : un m o ş cărunt, în haine t 6 t e d e p ă n u r ă albă, cu
pletele şi b a r b a albă, încălţat c u opinci, cu şerparul îngust
şi cu o căciulă miţosă a l b ă ' p e cap, lângă el o b a b ă îft şubă
albă din grumazi până'n pământ, ca o fevenendă, încălţată
şi e a c u opinci, cu o b r b b o d ă albă p e c a p şi încirisă p r e s t e
mijloc cu un brâu vânăt, în m â n ă cu un toiag ca şi al moş­
neagului d e mare, d e gândiai că l'a moştenit delâ Moise,
cu c a r e despicase acela Marea-roşiă.
Cu ei sta de vorbă şi le esplica n u ştiu c e om tiriăf,
îmbrăcat în r e v e r e n d ă sclipiciosă şi cu pălăria frumosă,
semn, că e vr'un p r e o t din acele părţi, c u n o s c u t cu moşnegul.
Curiositatea m ă t r a s e mai a p r o p e de ei. A d e c ă e r a n e n e a
Alee şi cu tinărul Alee. îi cunoscui şi mă c u n o s c u r ă şi
1
prinseră a p l â n g e Ia v e d e r e a mea.
se
— D o m n u l nostru, d * moşnegul, cela c a r e m'a cam
înfruntat în Blaj, c â n d v r e a m să rup p e A l e e dela ş c o l ă !
 — 54

— D o m n u l nostru, — dise baba, care mi-a înveţat

p e Alee Apostolul din diua d e P a s c i ! — E r ' tinărul p r e o t
d i s e : Bine t e găsesc, bunul meu î n v ă ţ ă t o r !
— D'apoi cum, aici?
— D'apoi u n d e ? î m i dise m o ş n e g u l ; u n d e se a d u n ă
tot nemul r o m â n e s c se vadă cu ochii c u m duşmanii bagă
în t e m n i ţ ă p e bărbaţii aleşi ai nemului nostru, copilul m e u
se lipsescă? A p o i u n d e este el, se n u fim şi noi bieţii,
cari ne-am ostenit d e l'am c r e s c u t ? A m venit, domnule,
şi de-abia a ş t e p t se ved p e domnii noştri cei traşi în
judecată. I-âni mai vedut şi adi-dimineţă, c â n d îi d u c e u
la j u d e c a t ă şi-mi s p u n e Alee, că acuşi o se vină să-i v e d e m
mai bine şi se m e r g e m mângâiaţi acasă, că înainte d e
osîridă li-am p u t u t Striga o d a t ă : D o m n e ajută dreptăţii şi
se trăescă m u c e n i c i i ' n o ş t r i , că acestia-s mucenici, d o m n u l e ,
mucenici ca sfântul G e o r g e şi ca sfântul Dumitru, cari încă
p e n t r u lege şi nerri a u suferit ocară, ca şi mucenicii noştri.
— D a r ' c e c-ici, n e n e Alee, glumii eu, tot mănios eşti
p e mine, ca atunci în Blaj ?
— Ba, dle, mi-a t r e c u t mânia d e mult şi a m bine­
c u v â n t a t d e multe-ori cesul, în, e a r e a m făcut cunoştinţă
cu d o m n i a t a . Alecul meu e p o p ă la noi în sat d e vre-o
p a t r u ani d e zile, c ă părintele, cel b e t r â n a murit, fiă
erţaţ, şi cu glas. d e m o r t e a lăsat,, ;Ca numai Alee se-i fiă
;

u r m ă t o r ! A c u m d e u n a n si mai bine Alee p o r t ă şi slujba

d e p r o t o p p p ş< g i n e r e la d o m n u i f i c a r ă ş şi a r e dpi. copii, scii
i;

chiar c u m e r a el, c â n d era mic.„Şi preoţăsa-i, a c i cu prunci

cu tot, d a r ' a r e m a s la preoteşa.,popii L u c a c i u cu copii,
că picau d e pe piciore d e somn, micuţii moşului.
într'aceea a u d i r ă m glas prin p o p o r : vin d o m n i i ! Şi
mulţimea din g r ă d i n a Banffi. se despărţi formând cărări
oble şi largi, ca ş e p o t ă t r e c e qomitetiul naţional. E r ' n e n e a
Aice, c â n d vezu. p e preşedintele n o s t r u Dr. Raliu, cu
figura lui i m p u n e t q r e , striga ca eşiţ din m i n ţ i : » S e trăescă
sfinţia sa imperatul Romanilor!«
Mulţimea i n u n d a valuri, er' e u m e pierdui d e n e n e a
Alee şi d e atunci n|j l'am m a i vezut.
 — 55 —

Afară ninge d e îngropa. Eri a m a v u t v r e m e m o a l e ,

ploua cu vent, aseră p r i n s e a ninge şi ninse t o a t ă n o p t e a
şi ninge şi acum, de-i o m e t p â n ă ' n brâu, v o r b a poetului
Alexandri:
Diua ninge, n«Sptea ninge
Dimineaţa ninge eară,
Cu o zare argintie se îmbracă mândra ţerâ....
Sorele rotund şi palid se ivesce între nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecetori.
Şi c u m ninge, m e uit prin ferestră şi văd u n o m
d u c e n d un cal d e c ă p ă s t r u ; pe cal u n băiat înbondrojit
într'o glugă, omul înainta cu greu prin zăpadă, plin fiind d e o m e t
p â n ă în genunchi. Vedendu-1 îmi r e a m i n t e s c p e n e n e a Alee,
c â n d veni p r i m a - d a t ă d e şi a d u s e copilul la mine la şcolă.
Şi curios, că u n d e o fi m e r g â n d omul cu băiatul p e o v r e m e
ca asta^ deschid ferestra şi-1 î n t r e b :
»Da u n d e mergi, nene, cu băiatul p e u n viscol ca ăsta ?«
— »îl d u c la şcola cea nemţescă din Bistriţă, d o m n u l e » .
— »Der cum d e nu-1 ţii pe sărbătorile n o s t r e acasă?»
— «înveţe numai bine, c'apoi şi sărbători va a v e ; d e
u n d e nu, nu t r a g ă nădejde nici d e - u n bine« — zise
omul meu.
P e s t e câţiva ani şi omul acesta p o t e se aibă bucuria
ce-o are adi n e n e a Alee.
Monor, în postul Crăciunului 1894.

Popa Toma.
31 b ă t r â n părintele T o m a , b ă t r â n şi slab, alb ca o i a
şi slab încât d e abia mai m e r g e p â n ă la sfânta biserică, er'
slujbă nu mai p o t e face nici d e 5 a n i ; n u m a i la dile m a r i
se silesce d e face sfânta slujbă. î n alte sărbători mai mici
şi în domineci ş e d e în altar p e u n scaun şi cetesce m e r e u
din ceaslov p â n ă sfîrşesce părintele D o n i s e sfânta slujbă,
apoi iese în uşa altarului şi s p u n e poporului sfaturi b u n e
şi înţelepte. Nici n'a t r e c u t d o m i n e c ă nici s e r b ă t o r e se n u
predice, d e c â n d e la noi. Şi-i d e mult la noi, că revoluţia
 — S a ­

la noi l'a apucat. D r e p t că atunci e r a p r e o t tiner, venise

din Bogata. Şi era s u p ă r a t părintele T o m a că l'au m u t a t
din Bogata la noi în Mesteacăn, că c e vreţi ? Bogata era
atunci, nu cum e acum, era sat m a r e şi b o g a t ; er' Mesteacănul
atunci încă nu e r a ca adi, era un sat mic şi părăsit, fără
popă, cu o bisericuţă d e lemn mică, slabă şi cu un p o p o r
d e calici iobagi la groful Hatyufalvi. C u m d e venise el din
Bogata la noi, suflet d e om n'a sciut multă vreme, dar'
o d a t ă a spus părintele T o m a singur cu g u r a lui.
Ci că el se p o p i s e p e satul Bogata, d e unde-i era preutesa.
El era ficiorul pOpei din Valea-dosului. D u p ă ce se popi merse
vedi bine în Bogata, şi vedu că într'o p a r t e r e u nu e ;
oamenii s u n t în stare bună, nu slugeau domni, e r a u nobili,
dar' omeni fâloşi şi primejdioşi, încăpăţînaţi. Ospeţele, b o t e -
jurtile şi î n m o r m â n t ă r i l e le făceau cu p a r a d ă mare, cu multă
b e u t u r ă şi cu ţigani musicanţi. P ă r i n t e ţ e T o m a p r e d i c ă odată,
ca o m tiner, în potriva acestor obiceiuri, că îl d u r e a inima
c â n d vedea c â t ă p r a d ă se face cu aceste ospeţe. D a r greşi,
greşi r e u părintele T o m a , că u n b o c o t a n din Bogata, s u p ă r a t
că p o p a T o m a ; n u i-a luat fata, numai decât alergă la p r o t o ­
popul şi-i spuse că uite p o p a T o m a , în loc se p r e d i c e în
biserică sfinţenie şi spăsenia sufletului, predică d e s p r e beţii
şi o s p e ţ e şi p o p o r u l se scandaliseză.
P r o t o p o p u l , care avea fecior gata d e a se popi, şi-i
c ă u t a un loc ca Bogata, n u m a i d e c â t puse trebile la cale
cu bocotanul, spuse că s'or încuscri şi-i făcu o instanţiă
lungă c ă t r ă vlădicul. Acela trimite p e p r o t o p o p în Bogata
se împace pe o m e n i cu popa, er p r o t o p o p u l face ce face
şi-1 înfundă şi mai t a r e . Destul' că în t i m p d e y an pă­ 8

rintele T o m a fu scos din Bogata ca A d a m din raiu şi fu

pus Ia noi în Mesteacăn, cale d e 2 dile dela Bogata, er'
în Bogata popi p e feciorul protopopului, care luă p e fata
bocotanului. P a r ' că văd şi a c u m p e părintele T o m a c u m
era atunci d e necăjit şi d e dosădit şi cât îi e r a d e ruşine
că-1 scot din satul cel b u n nerneşesc şi-1 p u n chiar' în
Mesteacăn, în coda satelor.
S'au d u s d e l a noi 3 cară se-i aducă ce biată are, dar'
n'au avut ce încărca, că p e u n car a u pus ceva b u c a t e ,
ce i-a d a t socrus'o, p e altul lada preoţeşti cea d e miresă
 — 57 —

cu hăinicelele d e pat, er p e al treilea c a r s'a p u s el cu

p r e o t e s a şi cu u n mic copilaş ce a v e a u ; t o t avutul lor
l'ar' fi p u t u t a d u c e p e u n car, fără, d e o r e ce dela noi
trei cară se duseră d u p ă el ca d u p ă u n popă, îşi î m p ă r ţ i
serăcia p e tustrele. A t â t a au avut, a t â t a a u pus. G â n d i a i
că-s doi copii, părintele T o m a cu preotesa, doi copii supe-
raţi. C â n d au ajuns în sat şi au vădut satul şi au v ă d u t
biserica şi casa parochială cea slabă, veche, a c o p e r i t ă cu
paie, t o t ă găuri ca şi biserica; c â n d au v e d u t sărăcia ce
stapânia satul, plângeau a m â n d o i ca doi copii. O m e n i i d e l a
noi d i c e a u : m a r e greşală t r e b u e că a făcut p o p a T o m a în
Bogata, d e l'au alungat chiar' în Mesteacăn, u n d e p o p ă
n'a mai fost din veci. Că care vinea şi vedea satul şi r â n -
duelile, m e r g e a m â n c â n d pământul şi mai bine s e despopia,
d e c â t să stee la noi. D a r ' p o p a T o m a ce e r a s e facă?
T a t ă - s o acasă mai avea o droaie d e copii, socru-s'o âră,
vlădica alt sat nu i-ar' fi dat, d u p ă ce o d a t ă chiar' proto^
popul a a r ă t a t că jalba Bogătanilor fu d r e p t ă şi adevărată.
Deci t r e b u i să-'şi d i c ă : Stăi u n d e stai, că mai b u n loc n ' a i !
Şi întră părintele T o n i a în casa parochială. D a r ' c e
casă e r a rogu-vă ? E r a u adecă 4 pociumbi înţepeniţi în
p ă m â n t , p r e s t e ei t r a s e p a t r u cununi şi 3 grindi, p e c a p e ­
tele grindilor e r a u înţepeniţi nesce corni d e lemn neciopliţi,
p e corni legate cu gânjuri nesce lemne mai subţiri, pasămi-te
leţuri, er' p r e s t e ele p u s e paie subţirele, cât se nu chiar'
ploe p e s t e t o t locul. Cei p a t r u stâlpi e r a u împreunaţi prin
nesce pari p r i n t r e cari e r a n t r a s e gradele d e mestecân.
G a r d u l acesta era lipit cu tină, p e u n d e era, şi casa pa­
rochială e r a gata. Aşa e r a u tote casele din Mestecân. E a
sta siăgură ca u n c u c în mijlocul unei g r a d i n e mari plină
d e mesteceni. Altcum pline d e mesteceni e r a u t o t e gră­
dinile din Mestecân p e acea vreme, din acea pricină s e
şi n u m e a satul Mestecân. V ă d â n d u - s e p o p a T o m a sosit la
poporul lui cel ales şi prăpădit, în casa cea rea, şi în
sărăcia cea mare, se puse p e gânduri, se d e s c a r c e d e p e
cară ce biată are, ori se plece î n d ă r ă p t ? D a r ' u n d e ? . . .
Deci îşi dise un « D o m n e ajută« şi-şi descarcă sărăcia în
cociuba d e casă parochială. Norocul lui că b a r e m i l e m n e
avea de-a ' n d e m â n ă destule, că n u m a i nu î n t r a u mestecenii
 — 58 -

singuri în casă, că altcum ar fi d e g e r a t în casa cea paro-

chială. Deci se puse popa T o m a şi luă o secure, î n d a t ă
ce-şi descarcă avutul de pe cară, şi tăie ce afla d e a 'nde-
mână, mesteceni ca piciorul de groşi, şi făcu câteva b r a ţ u r i
d e lemne, apoi aţîţâ foc, dar' un foc sdraven cum nu fusese
d o r ă nici o d a t ă în acea casă. C u m se încăldi casa o leacă
în îndată fugi p u t o r e a pustietăţii din ea şi părea mai puţin
urîtă. S e r a acea trecu cum trecii, dar' cât ce se zări d e
diuă se sculă p o p a T o m a , luă securea-'n m â n ă şi se a p u c ă
d e muncă, tăia la mesteceni din giurul casei şi-i făcea
g r ă m a d ă . E r p r e o t e s a se puse şi frămentâ tină şi a s t u p ă
cu ea găurile din păreţi se nu-i bată vântul, că era primă-
vera prin postul Paştilor şi ventosele lui Mărţişor e r a u
bine c u n o s c u t e şi prin Mesteacăn.
N o p t e a a d o u a o dormiră mai linisciţi, ca omul d u p ă
muncă, şi casa li se păru şi mai drăguţă, d u p ă - c e nu-i
mai fluera ventul prin păreţi. T o t aşa di d e di, p o p a T o m a
scotea mesteceni din rădăcină şi-i făcea g r ă m ă d i — gră­
mădi în dosul casei, er' preotesa cârpia cu tină la cei pă­
reţi, p â n ă nu se mai zăria prin ei nici o crepăturâ.
D u m i n e c ă m e r s e popa T o m a la biserică, că d e şi era
postul Paştilor, dar' sâmbetele morţilor nu-i dau d e lucru,
că nici un creştin nu le cinstea cu prescuri. Timpul era
ploios, in biserică frig, ear' ventul fluera d e stîngea cele b i e t e
de 2 — 3 iuminăreie de ceră ce a r d e a u la altar. P o p o r e n i
mai d e loc, numai fătul, diacul şi 2 — 3 moşnegi şi câteva babe.
îşi făcu p o p a T o m a slujba sgriburind şi spuse o d r ă ­
guţă d e predică frumoasă celor câţiva creştini, apoi se duse
acasă întristat şi gândindu-se la Bogata, d e unde a fost
scos. F e t u l şi diacul îl p e t r e c u r ă p â n ă acasă şi mult se mirară
când vedură casa parochială atât d e călduţă şi ticnită. Aci
p u s e r ă la cale că se a d u n e mueri din sat, se frământe tină
şi se a s t u p e găurile din păteţii bisericii, că prea d e tot
b a t e ventul, d e nici luminile nu stau aprinse. Şi s'au a d u n a t
luni dimineţa câteva mueri mai cucernice şi au făcut p r e c u m
le-a povăţuit preotesa, er' p o p a T o m a sa d u s cu fetul şi
cu diacul se iae în semă locul ce se ţine de clejă (eclezie)
şi se m i n u n ă p o p a T o m a cât loc îi a r ă t a r ă aceşti 2 creştini.
T o t ă costa, p e c a r e stătea casa parochială şi biserica, d e
 — 59 —

sus din dâlmă p â n ă jos în p ă r e u s p u n e a u că-i a besericii,

apoi lungă cât c u p r i n d e a tot satul din p a r t e a de spre a p u s .
Dar' ce folos, că era acoperită numai cu muschiu şi cu
mesteceni, câte p e u n loc mai deşi, er' p e alt loc mai rari,
ici colo câte un m e r ori per p ă d u r e ţ ; va se dică era loc
mult dar' selbatic, pădureţ, nelucrat. în vârful delmei vedu
p o p a T o m a bolovani mari de pietră albă din fire, dar'
negrită de ploi. O cunoscu numai decât că-i pietră d e var
şi atunci faţa i-se însenină şi m e r g â n d se ivi un g â n d în
capul lui cel cuprins d e multe necazuri; dar' d e o c a m d a t ă
nu spuse nimerui planurile ce avea se le p u n ă în lucrare.
A d o u a di m e r s e p o p a T o m a singur în vârful delmei
numai cu toporul în m â n ă şi cu o sapă pe umer. R o s t o ­
goli cum p u t u câteva ferimături d e pietră, făcu o g r o p ă
mărişoră, puse în ea câteva lemne uscate ce le făcu din-
tr'un ciung d e m e s t e a c ă n uscat, apoi p e ele puse p e t r i şi
le acoperi cu ţărînă şi 'n urmă le d e t e foc. Şi arsă lem­
nele încet-încet, şi mai puse altele şi tot aşa p â n ă în d e
seră. A t u n c i mai înfundă odată bine cu lemne mai g r o s e
şi a s t u p ă bine cu ţerină. T o t ă noptiţica a r s e focul, ba şi
a d o u a di, când m e r s e p o p a T o m a se-şi vadă isprava, t o t
mai fumega cuptoraşul lui d e var. D u p ă - c e se potoli focul
d e tot, trase cu sapa ţarina şi spre bucuria lui vedu că
pietrile aflate sunt în adever petrii de var, că luâ u n a p e
sapă şi o duse la o bâltuţă din a p r o p i a r e şi acolo îndată
prinse a sfârăi şi a clocoti băltuţa, er' p r e s t e câteva m i n u t e
din pietră nu remase nimic, er' balta gândiai că-i o baltă
d e smântână. Bucuria lui fu mare. Alergă acasă şi vesti
preotesei c o m o r a aflată
Afară era senin ca laptele, sore m â n d r u d e primăvară,
deci preotesa îşi luă copilaşul pe b r a ţ e şi popa, în m â n ă
cu o coşarcă er' în alta cu sapă, o c o n d u s e în vârful dâlmei
la var. Mult se b u c u r ă preotesa vedend că nu e glumă
povestea popii. I n c ă r c a r ă coşarcă cu var şi o d u s e r ă acasă,
apoi p o p a mai veni singur d e câteva ori şi-şi duse tot
varul acasă. A c u m se fi v e d u t b u c u r i e ! P r e o t e s a se puse
şi vărui frumos căsuţa şi p e dinlăuntru şi p e dinafară —
că până'ntr'acea era unsă numai cu mal, c u m erau t o t e
casele din Mesteacăn. E r a albă ca oul casa popii, de-ţi
 — 60 —

era mai m a r e dragul a te uita la ea. P o p a T o m a se tot

muta, din casă afară şi d e afară în casă, nu scia ce se
facă d e p ă r e r e d e bine. »
— Părinte, dise preotesa, cu varul care ni-a remas
p u t e m vărui şi biserica, se fie şi ea albă p e Sfintele Pasci!
— Bine dici, r ă s p u n s e p o p a T o m a , la asta m e gân-
diam şi eu. —
Şi a c h e m a t p o p a pe dieciţa şi p e crâsnicesa şi
s a u d u s toţi la biserică, cu p r e o t e s a cu tot, şi p r e o ­
tesa le-a a r e t a t c u m t r e b u e făcut varul cu arină şi c u m
t r e b u e văruit cu el. Şi ele b ă g a r ă d e s e m ă şi p â n ă 'n
seră bisericuţa era şi ea albă ca laptele. Bucuria popii
şi a preotesii că beserica şi casa lor sunt mai frumose
decât a altor o m e n i ! Dar' bucuria şi a omenilor că s u n t
şi la ei 2 clădiri albe, d e le cunosceai din t o t satul.
în d u m i n e c a floriilor biserica era plină de lume, t o t
satul alergase la beserică, se vadă lucruri d e cari la ei în
sat nu mai veduse. Mult le plăcea beserica cea albă şi
curată, u n d e a r d e a u luminile cele de ceară lin, fără d e a le
mai p u t e a stînge ventul prin găurile păreţilor.
Părintele T o m a le spuse o predică frumoasă, er, d u p ă
eşirea din beserică, oamenii priviau făloşi la bisericuţa lor
şi vorbiau 2 cu 2 tot d e s p r e hărnicia popii. înaintea bi­
sericii poporul se opri locului, er' părintele T o m a începu
aci a d o u a predică şi le spuse cam în modul u r m ă t o r :
Iubiţi creştini! D a c ă ni-a a d u n a t Dqleu sfântul la olaltă
în această di sfântă si luminată, aci înaintea bisericei, se
ne înţelegem şi d e unele lucruri folositore trupurilor n o s t r e ,
că d e s p r e cele sufletesci v'am spus în biserică. Iubiţi p o -
p o r e n i ! P r e c u m ved, satul nostru este săras, hotar, d e şi
a r e mult, da-i reu, nelucrat, părăgenit, înţelenit, plin d e
pietrii şi d e tufe. S e m n că slujiţi la u n d o m n proclet,
care nu ve lasă v r e m e deajuns se ve vedeţi d e lucrurile
şi agonisita vostrâ, fară numai d e a lui. P r e c u m mi se
p a r e înse din semne, D d e u s'a îngrozit singur d e n e d r e p ­
t a t e a ce au făcut domnii p ă m â n t e ş t i poporului n o s t r u şi
în scurtă v r e m e jugul iobagii s'a frânge şi va fi şi R o m â n u l
stăpân p e puţinul lui şi s t ă p â n p e v r e m e a ce D d e u a
 — 61 —

rânduit-o. Dile grele au t r e c u t p r e s t e noi şi grele dile ne

mai aşcepta, că fără o m a r e sguduire d e s r o b i r e a n o a s t r ă
nu se p o t e întâmpla. S e fim însă cu r ă b d a r e şi D d e u
ni-a scote la limanul doririlor nostre. Ce-a veni pe ţ e r ă
— va veni şi p e noi, nici mai reu, nici mai bine, că omeni
s u n t e m şi noi. P â n ă u n a alta noi se n e v e d e m d e lucru,
ca se avem din ce trăi. »Dâ din mâni P e t r e , ca se nu
te îneci!« a dis mântuitoriul Christos cătră Apostolul P e t r u ;
asa ve dic şi e u : Da-ti din mâni, ca se nu ve înnecati în
sărăcie. Mâne-i luni în s ă p t ă m â n a cea l u m i n a t ă ; e înce­
putul septămânei patimilor, de m â n e se î n c e p e m şi noi o
lucrare nouă. V e r o g ca din fiecare casă se vină aci la
beserică un om cu t o p o r bine ascuţit şi cu o sapă, se ve
a r ă t un lucru nou. D e vor veni 2 — 3 dintr'o casă, nu
strică nimic, dar' cel puţin unul poftesc se vină din fie-care
casă. C e va fi, veţi vedea mâne. A c u m se p r i m e s c ă D d e u
rugăciunile şi — c â n d veţi audi toca, haideţi toţi la ve­
cernie !
Aşa se d e p ă r t a r ă fie care la ale sale; preotul T o m a e r a
mângâiat în suflet că, d e şi prescuri i-au a d u s p u ţ i n e diua
d e Florii, dar' p o p o r i-a adus d e i-a u m p l u t beserica. P o ­
porul încă m e r g e a mângâiat că le-a dăruit D d e u popă, se
nu fie de rîsul lumei, că ei nici p o p ă nu au, şi încă c e
popă bun, că şi beserica le-a cârpit-o şi albit-o fără d e a-i
î n g r e u n a p e ei. N u m a i d e p o p ă şi d e hărnicia lui p o v e s t e a u
toţi pe la casele lor, er' muerile se uitau c u jale la b e ­
serică şi la casa popii şi cu d r a g suflet ar fi voit să-şi
ştie face şi ele casele aşa albe ca a popii şi ca beserica ;
dar' o măestrie ca acesta e r a mai pe sus d e m i n t e a lor.
L e spusese dieciţa şi crâsnicesa că cu var le-au făcut aşa
a l b e ; audise şi ele d e var, ba unele şi văduseră în. alte
sate şi pe la oraşe case văruite, dar' varul acela d e u n d e
se-1 aibă? Că o unică d a t ă se s p u n e a că se zărăstise şi
prin Mestecân un biet vărar cu u n c a r d e var, d a r
drumul cel r ă u şi bolovănos de-oparte, sărăcia poporului
d e altă p a r t e î m p r e u n a t ă cu neştiinţa folosirei varului, îl
făcu p r e bietul creştin să se j o a r e că veci p u r u r e vecinică
nici un vărar nu va mai călca în Mesteacăn, cu atât mai
vîrtos că neputându-şi vinde marfa şi apucându-1 o ploie
 — 62 —

zdrevână, fu nevoit a-şi descărca varul în vale, că d e nu,

î-i ardea carul.
La vecerne omenii se a d u n a r ă par' că şi mai mulţi
decât dimineţa la slujbă, p o p a T o m a c â n t a frumos şi res-
picat cântările cele frumose, er' d u p ă eşirea din beserică
le mai a d u s e a m i n t e se nu-şi uite p e diua de m â n e a veni
cât p o t d e mulţi cu t o p o a r ă şi cu s a p e .

1
P r e s t e deal dela Mesteacăn, cale d e / de oră, este
i

satul Merişor, renumit pentru mulţimea şi b u n ă t a t e a m e ­

relor ce cultivă acolo omenii, cu deosebire b ă t r â n u l p o p ă
Moisa, care şi este întemeietorul satului şi cel dintâie p o p ă
din acea comună. Dic, cel dintâie, de 6re-ce până s'a popit
el, c a m la începutul acestui veac, Merişorul nu avea popă,
era un sătuţ d e câteva case împrăsciate, cari erau a ş e d a t e
î n t r e hotarele Ponorului şi ale Mesteacănului. Merişorenii
trăgeau din c â n d în când p a r t e la bisericuţa din P o n o r ,
p a r t e la cea din Mesteacăn, dar' popindu-se p o p a Moisă
şi fiind el din Merişor, a r ă m a s p o p ă acolo, îndestulit cu
lucrul manilor lui, d e o r e c e dela cei câţiva p o p o r e n i săraci
şi iobagi puţin venit putea avea. P o p a Moise era a c u m
om ca d e 7 0 — 7 5 ani, fără copii, fără preoteasă şi trăia
ca un pusnic din cultivarea pomilor şi a stupilor; el învăţă
p e Merişoreni meşteşugul altoirei pomilor, dela el se î n d e m ­
nară ei se cultive pomi, aşa mulţi şi buni, ei e r a cu d r e p t
cuvent părintele Merişorenilor. Satul, care-'l aflase el mic
şi sărac, acum e r a mărişor, curăţel şi în s t a r e bunicică ;
avea o beserică frumosă d e pietră, o b u n ă casă parochială
înzestrată cu grajduri şi şuri bune, e r sătenii erau b i n e
îmbrăcaţi şi bine hrăniţi, p r e lângă totă iobăgia grea ce o
purtau. E d r e p t că şi aveau frumos venit din pome, miere
şi ceră, c a r e p e atunci se plătiau forte bine.
P o p a T o m a din Mesteacăn, îndată ce eşi în d u m i n e c a
Floriilor din vecerne, îşi luă bâta şi o călcâie aţă la pă­
rintele Moise din Merişor. î n t r ' o j u m ă t a t e d e ces fu acolo,
p r e s t e deal, şi p e părintele Moise îl află singur acasă, c e ­
tind din Psaltire
— Bună diua, p ă r i n t e Moise, îi dise p o p a T o m a in­
t r â n d în casă.
 — 63 —

»Ddeu te blagoslovescă, fiiule, treci şi ş e d i ! D e

u n d e eşti ?«
—- E u sunt p o p a T o m a din Mesteacăn şi am venit pân'
la Dta, pe o leacă d e vreme, se me rog d e unele sfaturi
b u n e şi înţelepte, că eşti b e t r â n şi păţit, er' eu sunt tiner
si n e u m b l a t în lume.
»îmi pare bine, frate părinte«, îi grăi p o p a Moisă,
îmi p a r e bine că te-a a d u s D-deu la casa mea. Audii din
p o p o r e n i că au şi Mestecanii p o p ă , d a r ' b e t r â n fiind nu
prea es din sat şi astfel nu prea cunosc p e preoţii ceşti
tineri. Vei duce-o g r e u în Mesteacăn, frate părinte, chiar'
a c u m la început, c ă poporul e calic, locul reu, n e o r e n -
duelă mare, dar' cu minte şi cu înţelepciune îţi poţi croi
vieţă liniscită acolo, numai d e s'ar milostivi D d e u se tri­
mită darul seu preste totă zidirea şi se lumineze şi mintea
Mestecanilor. Aşa a fost şi Merişorul acu-s 5 0 d e ani,
cum e adi Mesteacănul, b a mai reu, că e r a u numai câteva
case, dar' adi vedi ce r e n d u e a l ă au poporenii mei ? U n d e
mai vedi omeni bine hrăniţi şi îmbrăcaţi ca p o p o r e n i i
m e i ? U n d e vedi vite mai d e preţ ca la ei? î n care sat
mai vedi beserică d e zid, chiar' la iobagi, cum vedi la ei ?
E r ' eu, mulţam D o m n e , am tot ce-'mi t r e b u s s c e . E d r e p t
că m'a certat D d e u , p o t e p e n t r u păcatele mele ori p e n t r u
ale părinţilor mei, că mi-a luat p r e o t e s a fără d e a-mi d a
u r m ă t o r ; dar' ce dă Ddeu, t o t e sunt b u n e ; Sfinţia Sa scie
ce n e dă şi de ce ne d ă ? A c u m am un n e p o t la popie,
dac' a găta, îl a d u c aici lăngă mine, se-mi fie radim b e t r â -
n e ţ e l o r « . Aşa grăi părintele Moise din Merişor er' părin­
tele T o m a îi spusă şi el întâmplarea cu s c o t e r e a lui din
Bogata şi venirea lui în Mesteacăn, apoi a d a u s e : P ă r i n t e
Moise, d e m â n e voiu se încep şi eu ceea-ce sf. T a ai înce­
p u t acu-s 5 0 d e ani. A m c h e m a t p e m â n e dimineţâ din
totă casa c â t e u n om cu secure şi s a p ă ; vom face o leacă
d e gard giur împregiurul porţiunei c a n o n i c e ; vom rări m e ­
stecenii u n d e sunt rari şi-'i vom s c o a t e din r ă d ă c i n ă ca se
se ivescă câteva lazuri b u n e d e fen; vom săpa cu sapele
în apropierea casei parochiale se fac loc d e cucuruz, baraboi,
curechiu şi de câteva straturi Apoi am b ă g a t d e se mă că
p e costa besericii s u n t mulţi meri şi peri pădureţi, unii
 — 64 —

mai groşi, alţii mai subţiri, aş cerca se-i altoesc în faţa

poporenilor, ca se înveţe şi ei meşteşugul acesta, dar' nu
a m c r e n g u ţ e d e pomi buni. D e aceea venii la sfinţia ta
se fi b u n se-mi dai, de care credi dta că sunt mai bune,
că d e voiu avea n o r o c se se prindă şi se m e u r m e z e p o p o -
renii, atunci numele sfinţiei tale va fi b i n e c u v â n t a t în veci
d e urmaşii noştri«.
Aşa grăi părintele Toma, er' părintele Moise se scula
d e pe scaun, îşi făcu o sfântă cruce d i c e n d : mulţam D o m n e ,
că am următori, apoi îmbrăţoşind pe părintele T o m a îi d i s e :
«Frate Părinte!
Adi e d u m i n e c a floriilor, dar' p e n t r u m i n e e de mai
m a r e bucurie decât diua Paştilor! C â n d ved fraţi de ai
mei nisuindu-se se-şi ridice neamul din sărăcia trupescă
şi sufletescă, c â n d ved că chiar' cu ajutorul meu vor se
începă acest lucru, atunci sunt mai fericit decât A r o n c â n d
şi-a aflat toiagul înverdit, mai fericit decât Moise, c â n d a
primit tablele legii, mai fericit decât Zaharie c â n d i sa
deslegat limba.
F r a t e p ă r i n t e ! Iţi dau c r e n g u ţ e c â t e vrei, îţi dau şi
p o m i altoiţi gata numai se-i pui în grădina frăţiei tale,
din care se poţi lua şi da c r e n g u ţ e la tot satul, îţi d a u . . .
vai d e m i n e . . . îţi trimit m â n e p e crâsnicul meu u n car
încărcat d e pomi tineri, pune-i în g r ă d i n a cea mare, în-
veţă-ţi poporul se facă a s e m e n e a şi d a r u l lui D d e u va fi
cu frăţia ta şi cu el«.
D e - o d a t ă cu sera fu p o p a T o m a acasă, voios şi feri­
cit d e cele ce-i văduse ochii la părintele Moise în Merişor.
C u m ajunse acasă, începu a s p u n e preotesei astfel:
Preotesica m e a ! Minuni, auzi tu, minuni a m văzut
la p o p a Moise în Merişor! Nu-'ţi p o t s p u n e ce am v e d u t !
Uite ici, p e asta vreme, în s ă p t ă m â n a Paştilor, mere, p r e o ­
tesica, m e r e ca merele, d e par' că ieri le-am luat d e p e
pom. A p o i câte a r e ! Ţi-a trimis c â t e a m p u t u t b ă g a în
buzunarul sumanului. Apoi se vedi la el grădină, p r e o t e ­
sica, grădină ca u n raiu, plină d e lisniţi chiar' ca a n o s t r ă
d e mesteceni. Uite ici, mi-a dat mlădiţe, dacă s'or p r i n d e
în pomii cei p ă d u r e ţ i ce-i avem pe costă, vor face p o m e
bune, care se stee p â n ă la alte p o m e . Mâne-mi trimite
 — 65 —

prin crâsnicul pomişori mici ca degetele se-i r ă s ă d e s c în

grădină şi preste câţiva ani vom avea şi noi ce are p o p a
Moise.
A c e s t e le spuse p o p a T o m a tot într'o resuflare, er'
preotesa privia uimită la merele ce le pusese p o p a pe m e s ă
şi care ai fi j u r a t că-s din pomul Iui A d a m , a t â t e r a u d e
amăgitore, galbine ca aurul şi umpleau casa de miros.
L u a p r e o t e s a unul şi î m b u c ă c u lăcomie din el şi aflân-
du-i gustul mai pre sus de cât faţa şi mirosul, d i s e : pă­
rinte Tomă, merele aceste nu-i alta fără din pomul cel o p r i t
alui A d a m le-ai adus, că vedut a m şi gustat'am eu m e r e
în a mea vieată, dar' c a aceste b a !
— Aşa vom avea şi noi preste câţiva ani, d r a g a m e a
preotesică.
— P u ţ i n au d o r m i t în noptea acea p o p a T o m a şi
p r e o t e s a lui, tot d e s p r e pometuri au povestit, er' d e c ă t r ă
diuă, c â n d au aţipit o leacă, numai grădini d e pomi şi raiuri
pâmentesci cu m e r e d e argint şi de aur visară.
D e - o d a t ă cu diua mai întreg satul era la casa p a r o ­
chială, bărbaţii cu t o p o r ă şi securi er' muierile cu s a p e
şi hârleţe. Diua se croia frumosă. Sorele resăria ca u n
m ă r d e foc şi înveselia văzduhul, mii d e paseri ciripiau
prin crengile mestecenilor cele mirositore, care chiar' atunci
îşi desveliau frundă d e frundâ d e p e muguri ca d e p e nesce
g h e m e mici verdi. T o t u l era plin de bucurie, p e tot locui
se vedea b u n ă t a t e a şi p u t e r e a lui D u m n e d e u .
P o p a T o m a , d u p ă ce le d e t e o b u n ă dimineţa p r e t i -
nesce, începu a ş a :
»Crâsnice, d o m n i a t a cu 2 0 d e bărbaţi, mergeţi chiar
la mieduina locului bisericesc, şi trageţi p e m u c h e a delului
un g a r d d e mesteacăn, d e o p a r t e se sciu eu d e b u n ă
semă ce-i al meu şi ce nu-i al meu, şi d e altă parte, ca
se nu între vite pe p ă m e n t bisericesc; dumniata, diece,
mergi cu alţi 2 0 de bărbaţi d e cătră vale, din jos şi faceţi
a s e m e n e a gard p e ţ e r m u r e l e văii; eu cu câţi o m e n i mai
rămân, m e r g e m de rărim mesteacănii — unde-s rari din
fire, ca să d e s g r o p ă m câteva lazuri d e fenaţ. T u preotesică
cu muierile, vedeţi şi chiar din talpa casei începând, jur
împrejurul casei, săpaţi, care cu sapa, care cu hârleţul,
5
 — 66 -

rupeţi glia, că apoi la amiedi ne întâlnim er' toţi aci şi

ve arăt un lucru nou«.
T o t e se întâmplară la "fel; pân' la amiadi pe m u c h e a
delului era tras un g a r d de mesteceni d e un stat de om
d e înalt; de cătră vale altul, aşa că beserica şi casa paro­
chială cu tot p ă m â n t u l lor era ocolit de un gard bun,
numai la c a p e t e mai trebuia, care încă se făcu d u p ă
amiedi. Jur împrejurul casei era săpătură prospetă şi m u l t ă ;
prin mestecăniş vedeai dela casa popii vre-o 4 — 5 lazuri
făcute u n d e e r a u mestecenii mai rari Crâsnicul din Meri-
şor ajunsese cu carul plin de pomi tineri ca d e nuele, la
casa popii T o m a ; erau mulţi şi de multe soiuri, încât pe
Mestecani îi puse în uimire, d e u n d e aţâţa pomişori ne
tedi şi nici unul spinos r E r ' părintele T o m a lua un po-
mişor în m â n ă şi le esplicâ din fir în per cum d e pomi-
şorii aceia sunt atât de frumoşi şi sănătoşi. Uitaţi-ve,
dragii mei, vedeţi pomişorul acesta şi ceialalţi cari ni i-a
trimis părintele Moise din Merişor? Uitaţi-ve ce rădăcini
frumose au, d e par' că sunt nescari s m o c u r e l e d e per din
cap ? Vedeţi ce mlădiţe n e t e d e ? Aceştia sunt toţi eşiţi din
s ă m â n ţ ă ! Părintele Moise a săpat locul ca de straturi, l'a
greblat şi curăţit d e pietrii, şi de rădăcini, apoi a s e m ă n a t sim-
buri de tot soiul de pome, d e mere, de pere, d e prune,
cireşe, vişine ş. a. Din semânţele acele au răsărit d e sunt
aşa d e frumoşi. Acolo în straturi i-a plivit şi curăţit d e
ori ce c r e g u ţ e netrebuinciose, acolo i-a oltoit, er' de acolo
îi m u t ă la locul u n d e t r e b u e să fie pe vecie. D e acolo,
din straturi ni-a trimis şi aceştia nouă. Din ei d a u la fie
c a r e din voi câte unul să-1 p u n ă în grădină la ferestră întru
a d u c e r e aminte d e părintele Moise şi d e venirea m e a ca
p o p ă în Mesteacăn. Pomii cari întrec, d u p ă ce ve dau la
fiecare c â t e unul, îi p u n e m aici în jurul casei parochiale.
L a lucru dar'!
Şi se a p u c a r ă omenii mei şi făcură g r o p e u n d e şi cum
îi povăţui p o p a T o m a , unii făceau pari d e m e s t e a c ă n şi
în scurtă v r e m e pomii erau puşi şi legaţi în pari. «Aşa
să faceţi şi voi cu pomişorii voştri p e la casele vostre!«
Apoi luă p o p a T o m a mănunchiul d e mlădiţe tăiate
din pomii cei mari şi buni ai părintelui Moise şi c h e m â n -
 — 67 —

du-'şi poporenii la u n m ă r p ă d u r e ţ p e deal Ie d i s e : acî

ve învăţ un lucru n o u ! P o m i sunt mulţi pe dâlma bise-
ricei, unii mai groşi alţii mai subţiriri, sunt peri, meri,
vişini, cereşi. chiar' şi nuci sunt câţiva. Dar' toţi sunt răi,
sălbatici, fac porne rele, pădureţe. P r e aceştia i-om oltoi
cu c r e n g u ţ e de a c e s t e d e pomi buni şi cari s'or prinde,
p r e s t e 2 - 3 ani vor î n c e p e a rodi p o m e b u n e . — Şi oltoi
popa T o m a un m ă r şi un per şi un vişin înaintea p o p o -
renilor sei, le a r ă t ă cum se ciop'escă mlădiţa, cum se re­
teze şi c r e p e pădureţul, cum se bage mlădiţa în c r e p ă t u r ă
şi cum se o lege. Apoi a d a u s e :
C a r e din voi aveţi pomi sălbatici prin gradinele vostre,
faceţi cu ei cum am făcut eu cu aceştia. Mlădiţe b u n e vă
dau eu. — Şi îndată veniră unul de unul înaintea preotului
s p u n â n d unul că a r e 2 meri pădureţi, altul 2 peri şi 3
meri, altul 3 cereşi şi un mer ... şi la fiecare-i d ă d e a
mlădiţe nobile atâtea, câţi pomi pădureţi s p u n e a că are.
C â n d se apropia sorele d e sfinţit, grădina bisericii nu
mai e r a d e a se c u n o s c e ; o bună b u c a t ă din ea era să­
pată, spartă glia; p r i n t r e mesteceni se vedeau câteva p o -
iene verdi, er' giur î m p r e g i u r era ocolită d e g a r d nalt d e
un stat d e om. Apoi pomi frumoşi în giurul casei şi cei
de prin turişiri ori poeni toţi erau oltoiţi. E r a un a d e v ă r a t raiu
mic. Omenii din c o m u n ă priviau cu m â n d r i e la vrednicul
lor p r e o t ; numai d e el şi d e hărnicia lui vorbiau. Care
de c a r e căuta loc mai potrivit p e n t r u pomişorul c ă p ă t a t
în d a r ' ; care de care năzuia se-şi oltoiască pădureţii mai
cu b ă g a r e d e s e m ă ; care d e care era mai fălos că şi ei
au p o p ă şi beserică albă şi că nu le-a mai p u t e a n i m e
î m p u t a că ei nici p o p ă nu au.

In miercurea din s ă p t ă m â n a Pascilor, c a m p e la prând,

era voia b u n ă în casa popii T o m a . Şi cum nu ar' fi voia
b u n ă când au o s p e ţ i ; a sosit tatăl lui cu m a m a preutesii,
încărcaţi ca d e acasă, se-i vedă c u m o d u c în parochia
cea nouă ? Adusule-au saci d e făină şi de dulce, că p r e s t e
câteva dile îs aci Pascile cu dulcele; adusuleau miel d e
Pasci, numai cât mielul e r a ied cu capră cu tot, dar' dela
tatăl popii T o m a ; adusule-a şi vestea că p e Ispas vor primi
5*
 — 68 —

dela tata preoteşii o vacă cu lapte, colo, când vor chibzui

că este p ă ş u n e destulă. Toţi e r a u fericiţi. Părinţii se bu­
c u r a u că-şi află copii sănătoşi şi cu mari nădejdi p e n t r u
viitor. Tatăl preotului era m â n d r u că ficioru-so-i în s t a r e
se trăescă chiar' şi în Mesteacăn, de unde, ori ce p o p ă ar'
fi trimis vlădica, t r e b u i a se iee lumea-n c a p ; m a m a p r e o -
tesii era fericită v e d e n d că fată-sa are u n b ă r b a t cu care
şi-'n pietră sacă p o t e t r ă i ; er' p o p a T o m a şi p r e o t e s a lui
erau fericiţi că sfintele Pasci îi află cu lăptişor de c a p r ă
şi că pe Ispas vor avea chiar' şi vaca lor cu viţel. Şi
spuse p r e o t e s a m a m e i sale în ce s t a r e au aflat casa şi
biserica, şi plângea d e bucurie că fata ei cea harnică tote
le-a adus la r e n d bun. Şi a r ă t a p o p a T o m a părintelui seu
lucrul manilor sale din câteva s ă p t ă m â n i şi se m i n u n a
bătrânul, şi-i plăcea, şi par' că nu se î n d u r a se mai m e r g ă
dela p o p a lui, dela copilul lui cel harnic şi cu minte.
Sfintele serbători ale învierii domnului fură a d e v ă r a t e
sărbători d e b u c u r i e p e n t r u t o t ă suflarea dîn M e s t e a c ă n ;
p o p a T o m a se afla bine la poporul lui cel sărac, dar' bun,
blând şi g a t a d e a u r m a sfaturile b u n e ale binevoitorului
p ă r i n t e ; poporul, d e şi serac şi năcăjit, de şi stors p â n ' la
os d e g r e u a iobăgia, dar' cu nădejde privia în Sfintele ser­
bători ale învierii şi le vedea ca pe s ă r b ă t o r e a învierei
neamului celui a s u p r i t ; în preotul T o m a vedea pe Mesia
cei prorocit. Şi nu se înşelai L a o s ă p t ă m â n ă d u p ă Pasci,
la d o m i n e c a Tomii, se p r o c l a m a în c â m p u l libertăţii dela
Blaj desrobirea iobagiului, deslănţuirea lui din lanţurile
robiei. Popa T o m a cu 2 fruntaşi din M e s t e a c ă n fu d e faţă
p e câmpul libertăţii din Blaj la acea s e r b a r e măreţă, u n d e
p r e s t e p a t r u d e c i mii de R o m â n i j u r a r ă c r e d i n ţ ă î m p ă r a ­
tului şi declarară sus şi t a r e că robi în vechiul lor pă­
m e n t nu mai vor s e fie; j u r a r ă a fi prietini la prietinii
înălţatului î m p ă r a t şi duşmani d e m o r t e la duşmanii lui
şi ai împărăţiei. D u p ă întorcerea dela Blaj Românii erau
alţi omeni, par' că duhul sfânt le luminase minţile, par'
că p u t e r e a lui D u m n e d e u îi întinerise la vieţa nouă. R o b
nimănui nu mai voia se fie Românul, ci d o m n şi s t ă p â n
p r e s t e puţinul ce-i mai scăpase din ghiarele lupului. A ş a
e r a p o p o r u l p r e t u t i n d e n e a , la m u n ţ i şi la şesuri, bătrâni,
 — 69 —

bărbaţi, juni, tineri din munţi şi din câmpii. Mestecanii,

cu p o p a T o m a în frunte încă nu p u t u r ă fi altfel. Ei ascul­
tau d e glasul părintelui lor sufletesc şi erau fericiţi, er'
el îi învăţa numai lucruri b u n e şi folositore. Cea dintâiu
grijă a lui era b u n ă s t a r e a lor; mult îşi frământa capul
cum se-i scape din groznica calicie în care-i aflase.
Dar' planurile cele b u n e şi înţelepte nu le p u t u d e o
c a m d a t ă p u n e în lucrare. Revoluţia isbucni, ungurii cu
Kossuth în frunte se sculară în contra împăratului şi d u c e a u
p e p o p o r cu p u t e r e a în a r m a t a lui Kossuth, în c o n t r a îm­
păratului. Nimeni nu era în siguranţă nici p e o di şi o n o p t e ;
văzduhul fierbea şi clocotia, spaima cuprinse ţera întregă,
nu mai avea î n c r e d e r e om în om, nu mai sciai cui să-ti
dai sfatul! In aceste dile grele era fericit satul c a r e avea
un p r e o t înţelept. Şi Mestecanii îl aveau. P o p a T o m a le
spuse poporenilor sei a ş a : Dragii mei, de va veni p o r u n c ă
se m e r g e m în oştea î m p ă r ă t e a s c ă în c o n t r a duşmanilor t r o ­
nului şi ai neamului nostru — nu vă trageţi î n d e r ă p t ;
dacă însă d u ş m a n u l înălţatului î m p ă r a t ar' veni cu m o ­
meli, au cu p u t e r e a se vă tragă în p a r t e a lor, voi se nu
le daţi ascultare, că aceia nu vreau binele şi fericirea nea­
mului nostru, ci numai răul nostru îl vreau, ar' voi se n e
ţină tot legaţi d e glie ca se le slugim* p e nimica, ca p â n '
acum.
E r ' o m e n n a u d i n d aceste vorbe ale preotului lor, îi
r ă s p u n s e r ă toţi cu u n g l a s : u n d e m e r g e părintele n o s t r u
— cu el mergem, prin foc, prin apă, diua-noptea, fie şi
p â n ' la capătul lumii, dar' fără părintele un pas nu facem!
A ş a se-ne ajute D u m n e z e u !
î n una din dile veniră slujbaşi dela c u r t e a boeriului
Hatyufalvi se ducă p e Mestecani cu p u t e r e a l'a lucrul viilor,
cale de o di dela Mesteacăn, unde-şi avea boerul viile şi
moşiile lui. O m e n i i nu voiră, se a d u n a r ă g r ă m a d ă şi stri­
gau în g u r a m a r e că nu merg, şi nu merg, că-i libertate,
ei nu mai vor a fi iobagii nimărui. P r e o t u l T o m a , a u d i n d
dela el d e acasă tâlălăul, coborî în jos se vedă ce cale-i
p e vale. Dar' nu se a p r o p i e bine d e mulţime, c â n d un
mustecios călare d ă năvală asupra lui: »aşa, a c u m seim
noi cine vă întărită se nu mai daţi ascultare măriei sale,
 — 70 —

tâlharul de p o p ă ! Că până nu veni el aci, voi aţi fost

omeni de treabă, dar' el vrea se ve ducă pe căi rătă­
cite!« Şi p r i n d e a jupi la p o p a T o m a din sbiciul cel d e
curele, ce-1 avea în mână. Dar' o păţi, s e r m a n u l ! Că într'o
clipă fu tîrît d e p e cal de mulţime şi se făcu una cu
p ă m â n t u l ; os întreg nu i-a mai rămas, nici suflare cât
într'un puiu d e g ă i n ă ; acolo i-au r ă m a s măselele şi cio­
lanele pe vecie, nu numai a lui ci a t u t u r o r slugitorilor
curţii, ce erau cu el.
»Aşa va păţi ori cine va mai cuteza să se a p r o p i e
d e p o p a nostru cu g â n d rău« strigă mulţimea, şi î n g r o p a
trupurile nenorociţilor slugitori în alvia părăului, ca nime
să nu le mai d e e d e urmă.
Er' p o p a T o m a le s p u s e : omeni buni, d e aceştia sun­
t e m mântuiţi, dar' mai mari năcasuri n e asceptă, fără am
nădejde că D u m n e d e u din tote ne va scote. Gătaţi-vă arme,
face-ţi din cose lănci er' toporele bine-ascuţite se fie pu­
r u r e a la voi. Fi-ţi omenii pâcei, la nime rău nu faceţi,
dar' cine cu rău ar' veni asupra vostră, apăraţi-vă! Vedeţi-ve
d e lucru, mergeţi la plug, dar' sera veniţi d e vremicior
acasă, ca se n e p u t e m sfătui în totă sera d e s p r e necasurile
ce ne asceptă.
A ş a trecu di d u p ă di, p o p a T o m a din delma lui era
ca un â n g e r păzitor al p o p o r u l u i ; dela el d e acasă se vedea
preste tot satul, biserica fiind a p r o p e •-- prin câteva lovi­
turi în tocă — tot satul era însciinţat se tragă la sfat.
Omenii lucrau cât lucrau, tot cu frica-'n spate, cu o m â n ă
p e cornele plugului er' cu alta pe lance ori topor. A c e s t e
d o u ă unelte nici unul nu le lăsa dela sine, mai lesne p u t e a
se-şi uite merindea decât lancea.
P o p a T o m a totă diulica lucra p'afara, prin grădină,
mai săpa şi p u n e a cucuruz, fasole, baraboi, mai scotea c â t e
un m e s t e a c ă n şi-1 t r ă g e a lângă casă, daV fără lucru nu era
şi cu ochii era ca vulturul în tote părţile, d e u n d e p u t e a
veni primejdia. O d a t ă , într'o di cam p e la prândul cel
b u n vădu colb m a r e pe drumul ce d u c e a în sus d e s p r e
şes şi numai d e c â t alergă la tocă şi dându-i câteva lovi­
turi însciinţâ p e p o p o r e n i se vină la sfat. Şi într'o clipă
se iviră omenii d e p e câmp, lăsându-şi acolo vitele 'njugate,
 - 71 -

altul cu secure, altul cu lance, dar' toţi înarmaţi se a d u ­

nară în mijlocul satului. D e - o d a t ă cu ei sosi la acel loc
şi o cetă de v r e o 2 0 de bărbaţi, înarmaţi, unii cu pusei,
alţii cu lănci ori toporă, avend în frunte pe un om tiner
cu o sabie în mână.
Bun ajunsul la d-vostră! Dise tinerul cel cu sabia
scosă.
Bună se ve fie inima! răspunse un m o ş n e a g din
mulţime.
E r ' preotul se apropie d e tiner şi-i d i s e : Bine ai venit,
frate Panfilie.
Din acesta salutare a preotului pricepură mestecanii
că aceştia sunt prietini şi numai decât îşi d e s c o p e r i r ă ca­
petele ca la comandă. Er' tinerul cel cu sabia le dise:
Omeni buni, a m venit se ve vestim că se fiţi t o t gata
c u m ve aflăm a c u m ; aveţi un preot ca puţine s a t e ; ascul­
taţi de d-lui şi d e va cere t r e b u i n ţ a mergeţi cu d-lui prin
foc şi prin apă. D e o c a m d a t ă nu-i nevoie se eşiţi din sat,
dar' de va cere t r e b u i n ţ a — fiţi g a t a !
— S u n t e m g a t a ! resună glasul mulţimei, s u n t e m gata
la tote, la bine şi la reu. D u m n e d e u s'ajute d r e p t ă ţ i i !

Vera aceea şi iarna u r m ă t o r e o p e t r e c u r ă ardelenii cu

frica-'n spate. P r e unele locuri a fost rescolâ mai înverşu­
nată, p r e altele mai puţin furiosă, Mestecanii au scăpat din
ea cu p u ţ i n e d a u n e mai î n s e m n a t e ; fiind la spatele lui
D u m n e d e u — cum se dice — fură scutiţi d e grosul a r m ă -
dilor. N u m a i o d a t ă rătăciră şi pe la ei vre-o 2 0 d e căle-
reţi cu ismene largi ca rochile şi scurte n u m a i până-'n
g e n u n c h e şi cum intrară în Mesteacăn cel d e ântâiu lucru
le fu că puşcară în biserică, care fiind acoperită cu paie
se şi aprinse şi arsă p â n ă în păment. Dar' nici un picior
de husar nu mai eşi din Mesteacăn, se făcură toţi o apă şi
un pămenl.
D u p ă ce încetă rescola; d u p ă ce se r e t r a s e r ă şi Mus-
canii din ţeră, binecuvântarea lui D u m n e d e u veni p r e s t e
bieţii omeni timp d e câţiva ani. în acest timp şi Meste­
canii noştri se mai cârpiră, cât de c â t ; moşiile, sciind că
d e bună semă sunt ale lor şi numai ale lor, începură a le
 — 72 —

lucra mai bine, avend şi timp d e ajuns, că nime nu-i mai

m â n ă la » d o m n i « ; grădinile prinse a le lăzui d e meste­
ceni, şi a le planta cu pomi, er' aceia-i altoiau; tote mer­
geau d u p ă sfatul şi la îndemnul preotului. Un lucru-i
necaja mai tare, nu aveau biserică. D e c â n d le arsă bise­
rica, se a d u n a u la r u g ă c i u n e în dumineci şi sărbători într'o
casă părăsită a unui creştin, ce li-o da d e p o m a n ă , dar'
nu era în s t a r e se o pună în r e n d bun, că era s ă r a c ; a
li-o da d e tot, ca sătenii se o p u n ă în r e n d — nu se în­
cumeta, avend copii m u l ţ i ; — afară d e aceea, nici nu era
char' a lui, ci a unui frate ce fuse prins cu funea şi d u s
la oste. Dar' p o p a T o m a d e ce era ore părintele lor su­
fletesc, dacă nu se le ajute şi aci ?! Deci a d u n ă poporul
la olaltă, colo u n d e fusese biserica, îndată ce se linisci
revoluţia şi le grăi astfel:
Dragii mei p o p o r e n i ! Biserica ni-au ars-o cei fără
suflet şi fără D u m n e d e u , dar' D u m n e d e u ni-a scos din
robia lor, s u n t e m stăpâni preste puţinelul ce ni-a mai
rămas. S e c a d e d a r ' se facem bunului D u m n e d e u , în s e m n
de mulţămită, lăcaş vrednic de sfinţia s a ; se c a d e se facem
o biserică mare, frumosă, u n d e se ne fie mai m a r e dragul
a n e a d u n a la r u g ă c i u n e ; o biserică de petră.
— Dacădi — părinte T o m o — grăi o b a b ă bătrână,
am audit că biserica n'ar fi bine se se facă de petră, că
în ct^ni ci_'n Hnlrwani c<=»rl/=* nr»irra_l fA^o r\ for^m Ac*
* " "JWMAA» Y* AA *J L*S ¥ AAAAA kJVVJV W V l g U A LVJ\,U . . . . L IA 1 i. A VA

lemn.
— A ş a a m audit şi eu, se audiră câteva glasuri din
m u l ţ i m e ; şi ni-ar şi sui foc de s c u m p ă !
E r ' părintele T o m a le răspunse a ş a :
Dragii mei p o p o r e n i ! D u m n e d e u a făcut cerul şi pă­
mântul, mările şi dealurile, văzduhurile şi munţii, petrile
şi lemnele, t o t e sunt zidirea sfinţiei sale. Ucigă-1 toca lo-
cuesce în inima omului reu, în inima omului fărădelege şi
fără d e D u m n e d e u , în inima celui-ce a s u p r e s c e p e fratele
seu, în inima celui-ce trăesce din m u n c ă nedreptă. De
aceea dar' se nu aveţi nici o t e m ă d e ucigă-1 toca, câtă
v r e m e veţi fi buni şi milostivi, lucrători şi cruţători, că
D u m n e d e u va fi cu voi în tot locul. î n c â t e p e n t r u ceea-
laltă vorbă, că a d e c ă biserica d e p e t r ă ar veni scumpă,
 — 73 —

pot să vă spun d e acum, că ieftină nu va fi, şi totuşi noi

p u t e m face ca una din cele-ce vedeţi pe la oraşe, cu t u r n
şi clopote, cu uşi şi ferestri mari şi zugrăvită ca o mă­
năstire.
Omenii se uitau unul la altul cu n e î n c r e d e r e , c r e d e a u
că p e părintele T o m a , în focul lui cel m a r e 1-a luat g u r a
pe dinainte şi a grăit o vorbă care nu se p o t e face faptă.
Părintele-i pricepu, deci a d a u s e :
Nu, dragii mei, nu m'a luat g u r a p e dinainte, m'am
gândit bine ce scot din gură, şi ca se pricepeţi taina, etă
ve p u n o î n t r e b a r e :
Cine a făcut c u r t e a cea m a r e a lui Hatyufalvi ? A u
nu voi cu b r a ţ e l e vostre ? D a c ă p e n t r u un păgân, c a r e va
stors şi m ă d u v a din ose a-ţi p u t u t face o aşa m i n u n e d e
curte, au p e n t r u D u m n e z e u sfântul, care ni-a făcut, ne
d ă sănătate, care ni-a d a t pămentul spre desfătare, care
ni-a scos din jugul robiei, se nu fim noi în s t a r e se facem
o casă potrivită, o biserică cinstită ? Ce cugetaţi ?
— A ş a ar' fi, părinte, răspunse un moşneag, bine ar'
fi şi frumos ar' fi, numai d e am putea.
— Că vom putea, m o ş T o d e , vom p u t e a cu ajutorul
lui Dumnezeu. Uitaţi-vă! noi avem p e t r ă multă şi bună,
d e numai ridicată t r e b u e din grădini şi din vale, şi strinsă
g r ă m a d ă u n d e vom chibzui se facem biserica; a d u n â n d
p e t r a cea multă din grădini, n e r ă m â n grădinile mai
mari, mai b u n e d e l e g u m e şi fen, nu o se ne mai r u p e m
plugurile, ne curăţim grădinile d e bolnavi, şi n e - a d u n ă m
şi material p e n t r u biserică.
— Bine, părinte, p e t r ă este şi vom aduna-o, dar'
bani, părinte, d e u n d e se facem a t â t a p o t o p d e bani ce
t r e b u e apoi la meşteri şi p e n t r u var, şindile, cuie, uşi, fe­
restri şi câte şi mai c â t e ?
— Bani ? î n t r e b ă p o p a T o m a ; bani ? Uitasem să ve
spun că am aflat o c o m o r ă scumpă, vom desgropa-o, n u ­
mai se a d u n ă m mai ântâiu petra. D r e p t aceea, dragii mei,
c â n d numai aveţi vreme, puneţi-vă şi ve adunaţi g r ă m a d ă
toţi bolovanii şi t o t e petrile ce le aveţi împrăsciate p r i n
 — 74 —

grădini, ca grădinile se r ă m â n ă curate. Apoi colo la t o m n a

d u p ă ce g ă t ă m lucrul câmpului, vom a d u c e din grădini
totă p e t r a la locul acesta, u n d e fu biserica cea veche.
Atunci, de vom vedea că p e t r ă avem de ajuns, ne p u n e m
şi d e s t u p ă m comora, de u n d e nu — mai a d u n ă m p e t r ă
şi din vale şi d e pe câmp, p â n ă vom avea b a r e m i 12
stânjini. L u c r u g r e u nu ve pară, dragii m e i ; c u m a-ţi
făcut p â n ă a c u m c â t e 2—-4 zile p e totă s ă p t ă m â n a la
c u r t e a lui Hatyufalvi, cu m â n c a r e a vostrâ şi cu b â t a în
u r m a vostră, veţi putea face şi întru cinstea şi m ă r i r e a
lui D u m n e d e u b a r e m i câteva dile, nu p e septemâna, ci p e
lună, că nu va fi nimic; c u m aţi cărat bucatele şi vinul
lui Hatyufalvi ca carele vostre flămândi, bătuţi, în cap d e
iarnă, cât îi d e aici p â n ă la Cluj şi Aiud, puteţi d u c e şi
câteva care d e p e t r ă din grădinile vostre p â n ă la biserică;
apoi muierile vostre, care p â n ă a c u m e r a u mai mult în
brazda boierului, ca şi voi; ele, care lucrau a t â t a h ă r a m
d e c â n e p ă p e sema curţii; ele, care cresciau pui şi a d u n a u
oue p e sema b o e r o i c e i ; ele, care erau m â n a t e dinapoi cu
sbiciul la tote lucrurile b o e r e s c i ; ele d o r ă s'or codi a da
ajutor la facerea bisericei, la a d u n a r e a d e material?
— Ajutăm, părinte Tomă, ajutăm şi noi p r e cât ni-or
sluji puterile, strigară muierile.
C â n d era sfătuirea mai animată nimeri un străin că­
runt, cu un picior de lemn şi p e piept cu o cruce d e aur.
E r a D u m i t r u Săftuţei, pe c a r e înainte d e aceea cu 2 5 ani
îl prinseră cu funea şi-1 duseră la oste. Douăzeci şi cinci
d e ani nu şi-a v ă d u t satul; 2 5 d e ani a p e t r e c u t în străini
şi-n bătăi, er' în bătaia din u r m ă ce o p u r t ă a r m a d e a
împăratului cu revoluţionarii pierdu piciorul stâng şi stătu
mai mult d e un an în spital. A t u n c i îl lăsară acasă cu
pensie de 12 fl. p e lună. Mulţi îl cunoscură, mulţi însă
numai d e n u m e îi audiră. î n căsuţa lui cea părăsită se
ţinea a c u m slujbă d u m n e d e s c ă d e c â n d le arsese biserica.
El cum ajunse, îşi lua căciula cea militărescă d e p e cap
şi d ă d u bineţe preotului, sărutându-'i mâna, apoi d e t e m â n a
cu cunoscuţii ce erau de faţă.
A u d i n d D u m i t r u ce sfat aveau omenii, i-se u m p l u r ă
ochii d e lacrămi d e bucurie şi prinse şi el c u v â n t :
 — 75 —

O m e n i buni şi cinstite p ă r i n t e ! E u cât a m fost d u s

în teri străine, a m fost pus la lucru de poduri, acolo am
învăţat zidăritul şi bărdăşitul şi am nădejde că fără m e ş t e r
străin, numai eu cu sătenii noştri, o se facem o biserică
se fie fala satului nostru.
Toţi se b u c u r a r ă d e vorbele lui, fiecare v e d e a în
gândul lui biserica isprăvită, toţi îl priviră cu cinste ca şi
pe părintele T o m a .
Din minuta aceea părintele T o m a avea un ajutor pu
ternic la tote planurile lui. Şchiop fiind D u m i t r u Săftuţii
nu putea umbla la lucrul câmpului, er' fiind a c u m şi bă­
trân şi cu o leacă d e pensiune, se aşedâ la p o p a T o m a ,
acolo m â n c a şi acolo se odihnea, e r a u ca doi fraţi.
Omenii-şi vedeau de lucrul lor la c â m p şi în g r ă d i n ă
er' c â n d aveau vre-un minut slobod a d u n a u bolovani şi
petrii din grădini şi-i d u c e a u la locul bisericei. Astfel
p â n ă tomna, colea c â n d c a d e frunda, grădinile erau t o t e
curăţite de petrii, er' în locul bisericei eră o g r ă m a d ă de
p e t r ă cât o şură d e m a r e ; petrii mari şi mici.
P o p a T o m a se uita mulţumit la g r ă m a d a d e petră,
er' D u m i t r u şchiopul mai mult era acolo, cu ciocanul în
mână, tot cioplea şi făcea feţe la petrile ce i-se p ă r e a u
mai potrivite şi le aşeza la o parte.
Din t o m n a încă se puse popa T o m a cu D u m i t r u
şchiopul şi cu sătenii şi merseră pe delma dealului la
g r o p a cea de p e t r ă d e var. Acolo părintele le a r ă t ă b u n ă ­
t a t e a ce este î n g r o p a t ă şi le s p u s e : dragii mei, aci avem
o c o m o r ă mare, dar' t r e b u e desgropată. P e t r a acesta e
petră d e var, vom face u n c u p t o r mare, vom scote p e t r a
de var şi o vom arde-o în el, apoi vom vinde-o p e
bani buni cu cari ne-om acoperi cheltuelile p e n t r u facerea
bisericei. A m fost la oraş. î n primăvară se începe zidirea
unui spital. T r e b u e s c vre-o 4 0 0 mierţe d e var şi dus
acolo plătesc varul cu 1 fl. mierţa. Voiţi se facem şi se du­
c e m noi acel var, ca se avem şi bani gata, că măsarul
p e n t r u uşi şi ferestri bani va cere, er' zugravul fără bani
nu va veni, deci d e bani avem lipsă şi bani, de-o c a m -
dată, n u m a i din var p u t e m face ? Uitaţi-ve, d-voastră daţi
 — 76 —

ajutor la n e n e a D u m i t r u se facă cuptoriul de ars var,

l e m n e avem de-a î n d e m â n ă destule şi uscate şi verdi, b r a ţ e
m u n c i t o r e avem, n u m a i voia se o avem, er' voia, c r e d că
D u m n e d e u ni-o va ţinea. P â n ă g ă t ă m d e făcut biserica
scotem din acest deal var şi-1 vindem, dup'aceea, n e vom
c u g e t a ce-i d e făcut, ori că l'om da în a r e n d ă p e bani
gata, ori că n e vom scote noi d u p ă trebuinţă.
Omenii priviau miraţi la pietrile acele, p e care ei toţi
le v ă d u r ă d e a t â t e a ori fără se le plesnescă prin minte,
că acele sunt bani curaţi.
A p o i ridicându-şi pălăriile d e p e cap îşi făcură toţi
cruce şi diseră: mulţămimu-ţi ţie D o m n e , că ni-ai trimis
n o u ă p e Mesia, c a r e se ne scotă şi din robie şi din orbie
şi se ne ducă la b u n ă s t a r e şi la împlinirea voiei Sfin­
ţiei Tale.
Şi se a p u c a r ă omenii mei d e lucru, s u b c o n d u c e r e a
lui D u m i t r u şchiopul şi a popii, unii săpau piatră, alţii
zîdeau cuptorul, alţii trăgeau lemne u s c a t e din grămedile
ce le făcuse lăzuind, alţii tăiau mestecini din p ă m e n t şi-i
făceau stângeni. Chiar' şi muierile dau ajutor. In 3 s ă p ­
tămâni fu ars g a t a cel dintâiu c u p t o r de var, 4 5 0 d e mierţe,
şi fu încărcat p e cară şi dus la oraş, u n d e numai decât
li—1 r e s c u m p ă r ă u n î n t r e p r i n z ă t o r Italian cu 4 5 0 fi. şi le
spuse că este cel mai b u n var din c â t e a c u m p ă r a t d e
c â n d e în Ardeal. Bucuria omenilor, că în a d e v ă r dealul
lor este o c o m o r ă d e b a n i ! N u m a i d e a c e a vorbiau. Au
şi făcut în e r n a acea vre-o 4 c u p t o r e d e var şi tote le-au
d a t p e bani g a t a p e la întreprindetori, că aceia c u m afiară
de b u n ă t a t e a varului dela Mesteacăn, îl c u m p ă r a u p e bani
gata, b a îl plătiau chiar' mai bine d e cât al altor vărari.
P r i m ă v a r a începură la facerea bisericei şi p e S â n t ă
Măria mică fu gata. A t u n c i veni episcopul cu p r o t o p o p u l
şi o sfinţi. N u se p u t e a u destul mira d e hărnicia popii
T o m a şi a săracilor lui poporeni. Din m i n u t a aceea satul
Mesteacăn luă altă faţă. P o p o r u l avea cea mai m a r e în­
c r e d e r e în preotul lor, vorbele lui erau ascultate, pildele
lui u r m a t e . Pomii se înmulţau prin grădinile popii şi ale
poporenilor şi cresceau ca din a p ă ; cu timpul î n c e p u r ă a
face r o a d e t o t din ce în ce mai multe şi le aducia venite
 — 77 —

frumose. Baia d e p e t r ă d e var o lăsară ca b u n bisericesc

p e n t r u toţi vecii şi o d ă d u r ă în a r e n d ă la un Italian, care
se şi m u t ă la ei. î n a i n t â n d poporul în avere nu mai făcea
b o r d e e de gradele, ci tot case de piatră. P e s e a m a p r e o ­
tului făcură o casă parochială ca o curte d o m n e s c ă şi tot
satul luă altă formă.
Adi nu-i d e a se mai cunosce satul Mesteacăn. C i n e
n'a fost acolo d e acu-s 5 0 d e ani, a c u m ar' j u r a că nu-i
acela. E plin d e pomi, cu case d e zîd, cu d r u m u r i b u n e ,
er' omenii bine hrăniţi şi bine îmbrăcaţi. L â n g ă biserică
e o zîdire m a r e — şcoala, care se susţine din venitul băii
d e var. Dascăl e Trandafir, feciorul cel mai m a r e al
părintelui T o m a er' Dionisie, copilul al doilea al părintelui
T o m a , e p r e o t capelan lângă tatăs'o. P o p a T o m a mai
trăesce încă, dar' nici d e 5 ani nu mai p o t e face slujbă,
ci şede în altar şi cetesce în Ceaslov p â n ă părintele Dio­
nisie face slujba, apoi iasă în uşa altariului şi s p u n e p o p o r e -
nilor vorbe înţelepte, er' poporul iasă mângâiat şi m e r g e cătră
casă liniscit d i c â n d : d e ni-ar ţine D u m n e z e u încă mult p e
părintele T o m a , că de nu era el — satul nostru era prăpădit.
Venise p o p a T o m a mâhnit în Mesteacăn, dar' d u p ă
ce o d a t ă puse satul în r â n d bun, nu s'ar' fi mai dus d e
acolo, nici d e Far fi îmbiat se-'l facă vlădică. A c u m a s c e p t ă
ceasul eşirei din lume liniscit, ca omul care şi-a împlinit
cu vrednicie chemarea p e acest p ă m â n t şi lăsă d u p ă sine
un sat fericit şi 2 copii fericiţi, unul dascăl şi altul p o p ă
în locul lui, în satul Mesteacăn.

Salvina.
Novelă din vremurile lui Horia.

f r u m o s e Ardeiul, ca p u ţ i n e teri din lume, şi multe

văi frumose are, d e s p r e cari cărţile d e geografie au pu­
ţină ştire. U n a din văile cele mai frumose ale Ardeiului
este şi valea Buciumanilor, ce se întinde dela resărit s p r e
apus, pe la polele Detunatei. P e lângă valea acesta e
înşirată c o m u n a Bucium, care e împărţită în şese cătunuri,
având fiecare c ă t u n biserica sa şi p r e o t u l seu. Locuitorii,
 — 78 —

din vecuri uitate, toţi sunt R o m â n i metalurgi, băieşi d e

aur, c u m zic ei. D e s p r e ospitalitatea lor a mers veste şi
poveste p â n ă prin ţerile vecine. F r u m o s u l lor port încă-'i face
cunoscuţi dintr'un tîrg de omeni.
P e la anul 1 7 8 0 se ivi în Bucium o fată străină, fru-
mosâ, zdravănă, bine îmbrăcată şi cu o legătură d e haine
subsuoră. E a umbla din casă în casă, pe Ia omenii mai
cu stare, şi se îmbia d e servitore. Buciumanii noştri şi
atunci, ca şi acum, erau omeni darnici. T o ţ i o miluiau
câte cu ceva fără însă a o primi s e r v i t o r e ; le era o a r e
cumva se iee d e servitore pe o fată atât d e frumosă,
atât de frumos îmbrăcată şi cu aşa purtări alese, s e m n e
d e b u n ă creştere. Ba muierile cu bărbaţi tineri se t e m e u
să-'i d e e şi adăpost peste nopte, că nu ştiau cine p o t e
fi acea fată, nu cumva se le a d e m e n e s c ă bărbaţii şi se le
facă traiu reu în casă. D a c ă o î n t r e b a u d e u n d e e şi c u m
o chiamă ? ea r ă s p u n d e a că-'i din Ardei, o c h e m ă Sal­
vina şi că 'i-au murit amândoi părinţii, de aceea a luat
lumea 'n cap, să afle loc d e slujit. Unii c r e d e u că aşa
este, alţii însă se îndoiau, — dar' a o descosă mai de­
p a r t e n i m e nu cerca.
D e s p r e dreptăţi încă nu o î n t r e b a nime, că p'acele
vremuri e r a u scrisorile mai rari d e c â t azi, nu mai era în
fiecare sat o m c ă r t u r a r afară d e popa, şi el nu era d a t o r
să d e e p a s a p o r t e , ceior-ce m e r g e a u dintr'un ţinut într'aitui.
Nici nu era p'atunci obiceiul ţărei să mai î n t r e b i p e fie­
care o m d e scrisori dela sat. Ori-ce străin se aşeza unde-'l
a r u n c a sortea, numai om d e o m e n i e se fi fost, ca să nu
aibă de-a ajunge înaintea judecăţilor. Aşa şi Salvina s'ar
fi p u t u t aşeza servitore ori-unde, n u m a i de 'şi-ar fi aflat
s t ă p â n ; din p a r t e a dreptăţilor dela satul ei h a b a r n'avea
să aibă.
D a r ' cât e d e m a r e Buciumul cu ale lui cele şese
biserici, şi tot '1-a c u t r e e r a t şi loc d e slujit n u şi-a aflat.
C â n d era cât p'aci să ese din astă vale frumoasă, în care-'şi
pusese toată nădejdea, îşi mai cercă norocul odată la p o p a
din Montări, u n d e o î n d r e p t a r ă cei omeni. P ă r i n t e l e Ni-
colae şi primi p e Salvina servitore, dar' îi spuse că numai
p e t i m p nehotărît o p o t e primi, p â n ă i-a vede hărnicia
 — 79 —

şi purtarea. P r e o t e s a popii Nicolae nu se p r e a b u c u r a

că-i mai b a g ă p o p a o servitore, fiindcă a c e s t a nouă, şi
străină, Salvina, p r e a era nu ştiu cum, mai altfel d e c â t alte
fete de vîrsta ei, şi se t e m e a nu cumva părintele se cadă
în ispită.
Dar' nu avea d e ce se t e m e maica p r e o t e s a ; în scurt
t i m p se dovedi că Salvina cu privirile şi cu vorbele ei
ştie se inspire r e s p e c t ori-cui. Ei, săraca de ea, nu-i s b u r d a
mintea a dragoste, că sufletul ei era cuprins de m a r e jale
şi d e mult necaz, er' capul ei era atât de plin d e griji, cât
nici un colţ cât de mic nu mai era gol, în care se se potă
sălăşlui g â n d u r i d e dragoste. L u c r a Salvina cu t r a g e r e d e
inimă, nu ca o servitore p e plată, ci ca o s t ă p â n ă pe s e m a
ei. Şi era de lucru la casa părintelui Nicolae, că ţinea c â t e
6 vaci cu viţei mici, 8'—12 porci la îngrăşat, apoi păcu­
rar la oi, omeni la băi, omeni la ştempuri, servitori şi ser­
vitore care cărau p e t r ă dela băi la ştempuri, la care tre­
buia tot m â n c a r e şi haine.
D'apoi curăţenia cea m a r e ce trebuia ţinută la casa
părintelui, că era casă d e p o p ă ! D e aceea şi luase părin­
tele p e Salvina se fie m â n ă de ajutor maicei preotese. Şi
în adevăr era. Că ea nu aştepta se fie nici minată, nici
î n d e m n a t ă , ea făcea tot, ce vedea că-i de făcut. Dimineaţa,
c â n d se scula maica preotesa, afla vacile mulse, porcii hră­
niţi, casa maturata, focul făcut, 61e cu apă p r o s p e t â la
foc, şi Salvina gândeai că nimic nu lucră — atât erau hai­
nele pe ea de albe şi atât era ea de spălată şi d e p i e p -
t e n a t ă în totă vremea.
C â n d vedea că pânea-i p e gătate, nu a ş t e p t a se dică
maica preotesa, ci se p u n e a şi cernea şi frământa şi a r d e a
focul, ca o muiere bătrână. în veci înse nu o vedea n i m e
rîdend, d a r ' nici p l â n g â n d ; lucra întins, nu în fuga mare,
ci lucra dela inimă şi d e aceea lucrul ei şi avea spor.
Ceialalţi argaţi ai părintelui Nicolae erau oreşi-cum
smeriţi înaintea ei, mai că mai smeriţi decât înaintea mai­
cei preotese. D a c ă cumva se cuteza careva să facă o glumă
nesărată în faţa ei, era destul ca ea să se uite o d a t ă lung
la el, şi acela îndată roşia şi ţipa faţa-'n p ă m â n t . Dacă
c u t a r e servitore cerca a-i povesti casele stăpânilor p e
 — 80 -

u n d e mai slugise, Salvina o făcea c u r e n d se tacă, că numai

d o u ă - t r e i vorbe-i s p u n e a dela inimă şi c u m i n t e şi aceea
tăcea ruşinată.
S e şi vorbia mult în sat d e ea. Unii şoptiau, că ar
fi faţa părintelui, ce o ar fi avut încă d e c â n d a fost cleric
la c u r s ; că şi vorba şi hainele-i s e m ă n a cu a A r d e l e n i l o r ;
alţii s p u n e u că-i nevastă tineră fugită dela b ă r b a t şi slu-
gesce p e părintele de cinste, numai să-i facă scrisori de
d e s p ă r ţ a n i e ; alţii credeau că-i fată n e n o r o c i t ă şi că a c u m
se pocăesce. Dar' adevărul nime nu-1 scia spune.
î n t r e b a t - a u ele, cele muieri, pe maica p r e o t e s a , că de
unde-i Salvina? Pe câtă vreme-i tocmită la domnia-ei ser-
vitore ? C â t ă simbre-i dau ? E a r ' maica p r e o t e s a ce p u t e a
să le r ă s p u n d ă ? Dice că o chiamă Salvina, că-i din ţeră, şi
n'are părinţi. A băgat-o părintele. D e rîndul simbriei n'au
vorbit. A dis fata a ş a : Mi-ţi ţine câtă v r e m e v'a plăcea
p u r t a r e a m e a ; c â n d voiu fi de prisos în casa d-vostre, îmi
veţi plăti cât v'a t r a g e inima şi m'oiu d u c e u n d e m'a în­
d r e p t a cel d e sus.
Aşa şi era. A t â t a ştia şi maica p r e o t e s a şi taica pă­
rintele, mai mult nici unul nu ştia, şi nici unul nu p u t e a
s p u n e mai mult.
C e r c a t ă maica preotesa să o descose în câteva rîn-
duri, dar' nimic n'a p u t u t scote dela Salvina. E a i-a spus
numai a t â t a : Maică preotesa, fă-ţi milă şi p o m a n ă şi nu
mă mai descosă. S u n t fată săracă, n'am p e nime, numai
p e Dumnecleu în cer şi p e d-ta p e p ă m e n t ; D u m n e d e u îmi
e tată, d-ta îmi eşti s t ă p â n ă şi mamă. De-ţi place p u r t a r e a
mea, ţine-mă, d e u n d e nu — dă-'mi drumul, că voiu m e r g e
cât m'or d u c e doi ochi, dar' fii b u n ă nu mă mai descoasă
cu v o r b e d e aceste.
S e cătrăni foc maica p r e o t e s a p e Salvina p e n t r u răs­
punsul acesta, o probozi cum îi veni la gură, dar' în u r m a
urmelor, ear' ea se î n t u r n â şi d i s e :
«Cine-i, cine nu-i, bine că mă slugesce cu c r e d i n ţ ă .
Ce mi-oiu s p a r g e eu capul să sciu totă viţa p o r o d i ţ a ei ?
Câtă v r e m e s'a p u r t a c u m se portă, a r e o m e n i e la m i n e ;
c â n d s'a încâni, cum se încânesc toţi servitorii d u p ă - c e se
s a t u r ă bine — îi dau drumul şi altă părăsitâ-'mi a d u c « .
 — 81 —

Că era r e a d e gură, maica preotesa, c â n d era cătră­

nită, şi era şi rea d e pagubă, sgârcită; d e aceea ţinea mult
la Salvina, vedendu-o cu t r a g e r e de inimă c ă t r ă casa ei,
dar' o şi p r o b o d i a reu, c â n d se cătrănea.

II.
în Bucium e datina că p e la serbători mari, cu deo­
sebire p e la Pasci şi Rosalii, joacă în luncă tot poporul,
tineri şi bătrâni. A d u c musicanţii cei mai buni din A b r u d
şi es la luncă, u n d e întind h o r ă m a r e c â t e 2 — 3 dile d u p ă
olaltâ. Sera întră în vr'o şură din apropiere şi tot jocă p â n ă
la miedul nopţei. A t u n c i se împrăscie fiecare p e la casele
lor, u n d e dorm p â n ă a d o u a di cătră amedi, atunci mancă,
beu şi prind a eşi la luncă, u n d e musica-i aşteptă cu dicâli
muntenesci. Vinul c u r g e din buţi în urciore, din urciore în
p a h a r e şi din p a h a r e în guri tinere şi b ă t r â n e . T o t satul
e atunci în luncă.
E lesne de priceput cum de Buciumanii îşi aleg chiar
lunca d r e p t loc d e petrecere. Vieaţa, ei 'şi-o p e t r e c tot în
băi, în pământ, la lumina şterţului ori a luminârei d e seu.
A c u m , într'o di sfântă şi luminată cum e cea a Pascilor
şi Rosalilor, dacă-i timpul frumos, nu ai mai b ă g a pe Bu-
ciuman sub scut se fie ori-ce-a fi. S e b u c u r ă şi el se fie
la largul, la luncă, în aerul cel liber al lui D u m n e d e u sfân­
tul, la lumina sfântului soare, se vadă vinul dela Ighiu
s p u m e g â n d în păhară şi se asculte musica. Ţiganilor din
A b r u d şi pocnind în d e g e t e şi cu paharul în d r e p t a ridicat
d e a s u p r a capului se iuie după c e t e r ă :
Zi Ţigane
Că-'ţi dau carne
C ' q murit un cal
în deal».
In luncă îşi p e t r e c e a u Buciumanii la serbători mari
şi pe acele timpuri, ca şi în diua d e adi. F i e c a r e c ă t u n
din cele şese, a r e lunca sa, care din veac e cunoscută, ca
lunca petrecerilor. In Montări lunca petrecerilor e chiar
peste d r u m dela biserică şi dela casa parochială.
In diua de Ispas însă se a d u n a u pe acele vremi frun­
taşii t u t u r o r cătunelor Buciumului la »Dosul Vutcoiului*,
6
 — 82 —

u n d e este un p o d e r e i u larg plin d e stînginiţă, care pe la

Ispas e înflorită de par'că-i nins câmpul. Mirosul florilor
de stânginiţă fermeca pe Buciumani, şi c â n d ştiu că a în­
florit, es roiuri-roiuri călări şi m e r g la «Dosul Vulcoiiilui«,
u n d e fac focuri zdravene, frig miei întregi, fac balmoş —
care b u c a t ă nime nu o mai ştie face bine ca Buciumanele,
— frig pui, d u c vin şi lăutari şi p e t r e c acolo până-n d e
seară în cea mai m a r e voe bună.
U n alt loc de întâlnire al Buciumanilor, în dilele d e
s ă r b ă t o r e de vară, este » D e t u n a t a * . Acolo încă-i vedi
suind Duminecile-şi sărbătorile, cu mâncări, beuturi şi lău­
tari, căci se se ştie: Buciumanii sunt plini d e voe bună,
ei iubesc m â n c a r e a şi b e u t u r a bună, iubesc femeile fru­
mose, dar' pier d u p ă musicâ. Un musicant b u n e în s t a r e
se scoată cu arcuşul lui p â n ă şi cel din u r m ă b a n din
p u n g a Buciumanului.
Aşa era a c u m sunt o sută de ani şi aşa e p â n ă în
diua d e adi.
III.
T r e c u s e o t o m n a şi o iarnă d e când era Salvina servi­
t o r e la p o p a din Montări. Nu mai era acum nici un Buciu-
m a n se nu o cunoscă, nu era nici un holteriu se nu fi voit
b u c u r o s a-şi p r i n d e vorbă cu ea. Apoi, cum Buciumanii
pleacă d e acasă Luni la amedi şi nu vin dela băi p â n ă
S â m b ă t ă seara, când vin stau se m o r ă d e dorul d e a mai
sta de vorbă şi cu vre-o muiere. Şi cum casa popii e chiar
lângă biserică şi biserica lângă drumul mare, câţi m e r g e a u
la băi ori veniau dela băi, mai toţi vedeu p e Salvina lucrând
în o g r a d a ori în grădina popii, ori a d ă p â n d vacile în văl-
cica ce c u r g e de-alungul drumului p e dinaintea portei
popii. Şi câţi o vedeu, toţi îi d ă d e u bineţe, ear' ea le răs­
p u n d e a aşedat şi cuminte. H o h e r i i mai s p u n e a u şi câte o
glumă, când o v e d e a u :
— H a i Salvina la baie.
— Ce-ai visat, Salvina ?
— Norocoşi vom fi, Salvina ? Aflăm aur mult, Salvina ?
Er' ea le r ă s p u n d e a liniştită ca o muiere în vîrstă.
Mulţi tineri cercase a întinde vorbă mai lungă cu Salvina
 — 83 —

dar' nu avură cu c i n e ; vorbă le da, dar' vorbă scurtă şi

rece, cât ei trebuia se-şi vadă de cale.
Şi vorbiau şi tinerii mult între ei pe la cele băi d e s p r e
fetele din sat. Şi c â n d era vorba la n u m ă r a t e , aflau că mai
frumosă ca tote e Salvina popii — că a c u m aşa-i diceu,
fiindcă era servitore la p o p a .
P e atunci nu era ca a c u m ; nu se mai p o m e n e a deşte
la fete, şi d e aceea pe fete nu le mărita pe atunci destrea,
ci vrednicia. C a r e fată era frumosă şi harnică, avea peţitori
câte d e g e t e la mâni.
Aşa fiind lucrul nu e nici o mirare, că mulţi tineri
Buciumani se g â n d e u la Salvina popii, dar' ea nu se g â n ­
dea la nime, decât numai la necazul ei, pe care la suflet
de om nu-1 spunea.
E r a pe acele vremi în Bucium-Montari un holteiu c a m
tomnatic, Ionuţ Dandea, care era fala Buciumului, o m isteţ
şi bogat. A v e a p a r t e la băile cele mai b u n e d e prin Vul-
coiu şi d e p e la Roşia. E r a chiar director la câteva băi
d e aur şi umbla călare dela baie la baie inspecţionând
lucrarea. C â n d îl vedeai călare pe un a r m ă s a r negru ca
p e a n a corbului, er' el tot în haine albe de habă, cu căl-
ţuni cu pinteni mari d e argint curat, cu o pălăriuţă n e a g r ă
d e metasă, pe care şerpuia jur împrejur şinorul de aur, ca
degetul d e gros, g â n d e i că vedi un î m p ă r a t din vremile
cele bătrâne, — mai bune. Părul lui cel galbin şi m a r e
şi-1 p u r t a împletit, d u p ă obiceiul de atunci al ţinutului, şi
c o a d a slobozită pe spate, p e sub mânecar. în dile b u n e el
era sfătuitorul Buciumanilor, d i m p r e u n ă cu p o p a N i c u l a e ;
în dile rele el singur era căpitanul lor. A v e a a r m e ca u n
m a g n a t şi avere ca un prinţ. L a multe fete din munţii
Abrudului le lăsa g u r a apă d u p ă el, dar' el par'că n'avea
gândurile însuratului. Cu tote fetele îşi petrecea, pe t o t e
le o m e n e a cu vin şi cu t u r t ă dulce, dar' nici pe una nu
o peţia. El era frate cu preotesa popii Niculae. P e aci
umbla el mai mult, numai cât nu locuia aci, ci în casa lui
r ă m a s ă d e tată-seu, care era chiar lângă ierugă, unde-şi
avea şi ştempurile, d o u ă părechi de ş t e m p u r i şi argaţi şi
agonisită multă. Casa lui e r a despărţită de-a c u m n a t u - s e u ,
d e a popii, numai prin lunca petrecerilor, care d e a s e m e n e a
6'
 — 84 —

e r a p r o p r i e t a t e a lui. Dela casa lui şi până la a popii t r e c e

peste luncă o cărăruşă, b ă t u t ă mai numai d e paşii lui, că
alţii nu p r e a aveu voe se o calce cu d e o s e b i r e vara, când
lunca-i un covor verde smălţuit de cele mai frumoase flori.
D r u m u l d u c e cotindu-se p e lângă lunca dela biserică în
jos tot p e alvia vălei, er' p â n ă la casa lui d u c e o zăhătă,
chiar dela biserică p e lângă p a r t e a din sus a luncei. Ză-
hata-i tinosă mai în totă vremea, deci Ionut n u m a i c â n d
m e r g e a cu carul ori călare m e r g e a pe e a ; mai mult umbla
pe cărăruşa din luncă. Şi era tare bătucită cărâruşa, mai
ales de o v r e m e încoce. El d ă ce d ă şi resare la p o p a
că dor' s u n t cumnaţi. Şi d e câte-ori m e r g e la popa, tot­
d e a u n a vede p e Salvina şi t o t d e a u n a i-se p a r e mai fru-
mosă ca d e a l t ă - d a t ă ; t o t d e a u n a o vede mai harnică şi
mai vrednică. Nici nu întră nici eşia Ionuţ vre-odată dela
p o p a se nu dicâ ceva cătră Salvina. E r ' ea-'i r e s p u n d e a
atât d e aşedat, ca-şi-când ar fi avut d e vorbit cu u n p r e o t
b e t r â n , nu cu u n j u n e de însurat.
Mult se ciudea el de p u r t a r e a Salvinei şi mult se mira
d e e a ; dar' cu atât mai mult o iubia.
Vorbise Ionuţ d e multe-ori cu soru-sa, cu p r e o t e s a şi
cu cumnatu-seu cu popa, d e s p r e Salvina. L e spusese verde
că lui îi place fata şi că — de-i vorba d e însurat — el
mai b u c u r o s decât cu ori-ce fată, cu ea s a r însura. Dar'
era năcaz, că ea nu avea vorbe d e d r a g o s t e nici p e n t r u
el, nici p e n t r u altul. Asta îl cătrănia p e Ionuţ, dar' cu atâta-i
era mai dragă.
El îşi dicea aşa : Salvina-i fată s c u m p ă la vorbă şi la
n ă r a v u r i ; cu ea as fi cu muiere credinciosă, că nu mi-ar
face inimă r e a r î d e n d şi glumind cu totă lumea. Şi aş avea
o muiere ca o domnă, frumosă, harnică, aşedată... t r e b u e
se fie a mea, ori...
Cu astfel d e vorbe m e r g e a el mai în totă diua la popa.
Şi c u m o vedea p e ea mai ântâiu — c â n d întră în o g r a d ă
— îi da b u n ă - v r e m e a şi o întreba u n a a l t a : Ce mai faci
Salvina.
— Bine, baci Ionuţ, mulţumesc d e întrebare.
— D a ce-ai visat astă-nopte, Salvina?
— E u nu visez, că d o r m ca butucul dacă p u n capul jos.
 — 85 —

— Nu-i m o d r u se nu visezi! D a r ' L u n i mergi la A b r u d ?

— D e m'a trimite părintele d u p ă ceva — c a u t ă se
merg, că cine-i slugă nu-'i s t e p â n .
— Da. tu Salvina, ore-cum ar fi se laşi tu slujitul şi
se t e faci stăpână, se t e măriţi, vedi, d u p ă vre-un o m
potrivit ?
— Lasa-me, baci Ionuţ, nu m e mai necăji cu v o r b e
de măritat. îmi p a r e bine că mi-a d a t D u m n e z e u stăpâni
buni, nu-mi mai s b u r d ă mintea p e la măritiş.
— Aşa, aşa, Salvina, dar' vedi tu, c â n d ţi-s'ar ivi u n
om ca omenii, colea, cum eşti şi tu, totuşi...
— Nici-odată, Ionuţ, nici-odată!
—- » H m ! îşi g â n d e a Ionuţ, ori se face a nu p r i c e p e
că-i b a t şeua, ori în a d e v e r n u pricepe!«
A p o i er' o a g r ă i a :
— T u Salvina, Duminecă-i joc la »Detunata«, aşa că
şi tu mergi ?
— Ba io n u !
—- Si, di, n u ?
— Nu, nici-decât!
D u p ă aceste vorbe Ionuţ merse acasă î n g â n d u r a t . O
dau ăluialalt! îşi g â n d e a el, dar' ce se-mi mai sfărm eu
capul cu e a ? Dor' mai sunt ele fete!
D a r ' nu mult îl stăpâni acest gând, că pierea de d r a g u l
Saivinei. Cu cât ea era mai reca şi mai nepăsătore, cu
a t â t a i era mai dragă. V e d e a el bine că cu alţi ficiori nici
a t â t e a v o r b e nu schimbă Salvina, cât cu e l ; c u n o ş t e a bine,
că d e nime nu-i e, dar' se g â n d e a : dorâ, de-i ea mai mult
decât alte fete, şi eu sunt mai mult d e c â t alţi ficiori! Bine
că ea-i frumosa şi harnică şi cuminte, dar' eu încă s u n t
dor' fruntea Buciumanilor! Cu mine nu-i va fi ruşine nicăiri!
Că popa, că-i popă, şi i-a p ă r u t bine că m e r g e s o r u - m e a
după el, dar' ea, că-i numai slujnică la popa, se nu fie fă­
loasă, că vreu se o iau e u ! D e b u n ă - s e a m ă se t e m e că
glumesc, de aceea nu-mi dă vorbe mai cu nădejde.
Veni Dumineca. L u m e multă suia la » D e t u n a t a « , p a r t e
călări, parte pe jos. Musicanţii e r a u acolo sus, îi d u s e r ă
Roşienii, pe de ceea p a r t e a »Detunatei«. Diua era frumosă,
nici u m b r ă d e nor cât d e mic nu se vedea p e cer.
 — 86 —

l o n u ţ pleca şi el la »Detunata«. El călare pe a r m ă ­

sarul seu se opri mai ântâiu în c u r t e a popii, şi zurăind
pintenii lui cei d e argint, c h e m ă p e p o p a şi pe p r e o t e s a
se suie şi ei la »Piatră«.
— S u n t e m gata, dise preotesa, numai se scota Sal­
vina caii.
— D a r ' ea nu vine ?
— D e u n d e se vină ?! Par'că-i sălbatică aşa se t e m e
d e omeni. Inzădar am zis şi eu şi p o p a se vină, că nu vrea.
Dice că nu de aceea s'a băgat slujnică se umble pe la p e ­
treceri, ci se lucre şi se asculte. Nu o p u t e m face se ese
undeva, mai mult d e cât p â n ă la biserică, p e n t r u cât bine-i în
lume. In serbători, după-ce şi-a gătat lucrul, se p u n e în-
tr'un u n g h e ţ şi-şi scote din sîn o cărticică, de-i dic Para­
clis, şi ceteşte ca u n popă. D e multe-ori mi-a cetit şi mie
sera, din Paraclis. I-a căutat p o p a cartea şi a cetit şi el
din ea, că-'i plină de rugăciuni frumose. Cu aceea-şi petrece,
d e altă p e t r e c e r e nu vrea se audă.
— Şi, di, ştie Salvina şi c a r t e ?
— Ştie ca ori-ce p o p ă !
î n t r ' a c e e a eşi şi Salvina din grajd cu doi cai întărni-
taţi, dar' gândei că nu ese din grajd, a t â t era de c u r a t ă
la haine. Ionuţ îşi muşcă buza din jos c â n d o vedu, şi în
loc d e bunâ-diua dise z i m b i n d :
— D'apoi ţie nu-ţi scoţi un cal, Salvina, tu vrei se
vii pe jos Ia »Piatră« ?
— E u nu vreu nici-cum.
— D a d e ce n u ?
— T r e b u e se r ă m â n ă cineva şi acasă.
— V a r ă m â n e sora preotesa.
— Da c u m se nu ? Se-'şi petrecă slujnica şi s t ă p â n a
se stee se păzească c a s a ! ?
— F ă r ă glumă, hai, că te las pe armăsarul meu, el
ne duce pe a m â n d o i şi de am mai fi, p e cât suntem
d e grei.
— N u merg, mulţumesc.
— Şi, di, nu vrei nici-decât?
— Nu pot.
— Atunci sănătate b u n ă !
 — 87 —

Şi d e t e Ionuţ pinteni calului şi o luâ p e culmea delu-

lui în sus, er' d u p ă el preotesa şi în u r m ă popa. Nici unul
nu dise nici o vorb ă p â n ă - c e au ajuns polele « D e t u n a t e i « .
Acolo era lume multă a d u n a t ă ; unii jucau, alţii b e u si
m â n c a u ; la câteva focuri se frigeu miei şi se făcea balmoş,
unii e r a u în vîrful »Detunatei« şi de acolo priviau cu ochi
d e vultur în t o t e părţile. Toţi erau veseli, că — d u p ă o
s e p t e m â n ă p e t r e c u t ă singuri sub păment, a c u m sîint la aer,
s u b cerul sfânt al lui D u m n e d e u sfântul, lângă muierile lor,
lângă drăguţele lor. N u m a i Ionuţ, voinicul Ionuţ, el, fala
Buciumanilor, era ca plouat, nu făcea pic d e voe bună,
îi lipsea ceva. D e c u m sosi Ionuţ cu p o p a şi cu preotesa,
toţi se ridicară şi strigară vivat! şi «G/ii/e auf7'« d u p ă da­
tina băiaşilor, toţi le închinară, toţi — care d e care-i pof­
tiră la mesele lor, întinse p e iarbă verde, p r i n t r e b r a d i .

Veselia era mare. J u c a u şi beu şi m â n c a u şi c â n t a u

şi chiuiau de resuna D e t u n a t a şi le d u c e a resunetul p â n ă
d e p a r t e . O d a t ă Ionuţ se ridică, ia puşca lui cea cu c r e m e n e
— c a r e o p u r t a p u r u r e a cu el, — o umplu şi dise c ă t r ă
b ă r b a ţ i : F r a ţ i l o r ! haidati se d ă m o lecă la tîntă, că nu-i
bine se lăsăm meşteşugul băieşitului, dar' al puşcatului încă
nu t r e b u e d a t d e tot uitărei. T e miri de ce ne-a fi bun.
S e mai abat pe la noi şi fiare selbatice cu 4 piciore, dar'
p o t veni vremi c â n d se năvălească a s u p r a munţilor noştri
şi fiare mai s p u r c a t e d e cele cu 2 piciore. T r e b u e se n e
ştim apera. Cine mai are vre-o puşcă, aici, se vină î n c o c e !
Şi în scurtă v r e m e se înşiruiră p e s t e 1 0 0 d e Buciu­
m a m voinici, toţi cu cioreci albi d e h a b ă şi cu călţuni cu
pinteni de argint, toţi cu ş e r p a r e d e curea, toţi cu cămăşi
albe ca ometul şi î m p e s t r i ţ a t e pe la p u m n a ş i şi p e la guler
cu m e t a s ă negră, toţi cu chicele împletite şi p e c a p cu
pălării mici d e metasă n e g r ă şi pe ele şinore d e a u r ca
degetul d e grose, toţi raşi pe b a r b ă şi cu m u s t e ţ e l e tunse.
Ai fi jurat că-i o a r m a d i e din poveşti, ear' Ionuţ în fruntea
lor ca un împeraţ. Muierile, când îi privia cu ochii lor cei
schinteietori, gândei că vor se-i sârbă, nu altceva.
— Guriti-ve careva colo în bradul acela, — dise Ionut,
— legaţi bine un cilindru gol şi apoi haidaţi jos.
 88 —

Un cilindru gol d e glaje fu legat în vîrful unui brad,

chiar d e c r u c e a lui.
— A c u m haidaţi se n u m e r ă m 2 0 0 d e paşi voiniceşti
dela b r a d spre drepta, acolo se ne p u n e m în glidă.
P o r u n c a fu împlinită.
— A c u m cel dela aripa stângă se fie gata d e p u ş c a t :
unu, doi, t r e i !
C â n d dise Ionuţ »trei«, cel dela aripa stângă ţînti
s p r e cilindrul din b r a d şi-'l şterse de se a u d i ; dar' numai
cât îl netedi, nu se sparse.
— A c u m celalalt: unu, doi, t r e i !
Glonţul acestuia nimeri cilindrul a t â t d e bine, de tot
ferferiţă se d u s e ; r e m a s e numai gârliciul legat cu aţă d e
cetina bradului.
— B r a v o ! — dise lonuţ, — a c u m se ved eu cine
mi-a lua gârlicul cilindrului, vedu-ve graşi se ve v e d !
— Unu, doi, t r e i !
— N'ai nimerit!
— A l t u l : unu, doi, t r e i !
— Nici tu n'ai nimerit!
Şi tot aşa c o m a n d ă p â n ă era pic d e apă, toţi se pă-
rîndară şi mai veniră la rînd şi bărbaţi care nu avură pu­
ştile la ei şi puşcară cu puştile ortacilor, dar' p a c e ! g â n -
geai că gârlicul acel de glaje e fermecat, că nu se mai
d e d e a dus d e u n d e era legat. A c u m totă crenguţa era
pălită şi despoiată de ace cum o fripseră glonţele, şi gâr­
licul tot acolo sta.
A t u n c i Ionuţ luă puşca la ochi şi dise cătră u n u l ;
— C o m a n d e z ă tu, Aviroane!
Şi omul cu n u m e l e Aviron n u m e r â : Una, doue, t r e i !
Şi când dise t r e i : paf! şi gârlicul sburâ cu crengă cu tot.
T o t ă mulţimea striga un vivat şi Gluk auf, se tră-
ească Ionuţ. E r ' muierile mai adauseră : Şi se-i dee Dumne­
deu p găzdoie vrednică!
— Aşa, ortacilor, — grăi Ionuţ, — se ne mai gân­
dim când în c â n d şi la vremi grele, se ne d e p r i n d e m Ia
arme, d e va veni vre-un d u ş m a n se nu ne înholbăm la
el cu manile în sîn şi se ne bocim ca babele, ci se-1 pri­
mim cu găluşte.
 — 89 —

Aşa se ospătară toată diulica, în mâncări şi în beuturi

şi în jocuri şi în p u ş c a r e a ia ţintă, er' c â n d se a p r o p i a
sera porniră toţi spre casă în sunetul musicei. Caii îi du-
ceu a c u m de dologi, că cine se cobora călare ?
Ionuţ m e r s e cu soru-sa şi cu cumnatu-seu aţă la ei, adecă
la părintele, unde-i aştepta Salvina cu cina gata şi cu t o t e
în b u n ă rînduială.
— Ce-i nou pe-acasă ? — întrebă preotesa.
— Bine, cum ne-ai lăsat, — r ă s p u n s e Salvina luând
caii şi ducendu-i la grajd. C â n d eşi din grajd cum legase
caii, dise I o n u t :
— N'ai de-a ' n d e m â n ă vre-un argat se ducă şi calul
meu acasă, că eu mai p e t r e c o lecă la s o r a ?
— L-oi d u c e eu, că toţi sunt împrăştiaţi.
Şi luă Salvina calul lui Ionuţ şi-1 d u s e la el acasă
de-1 d e t e în grija a r g a ţ i l o r ; într'o minută fu î n d ă r ă t să vadă
ce p o r u n c i i-a d a stăpâna.
Ionuţ cu p o p a şi cu preotesa erau în pridvor şi p o ­
vesteau chiar d e s p r e ea.
— T r e b u e se fie a mea, — dise Ionuţ, — ori mai
multe nu-s.
— S'ar potrivi bine cu tine, cumnate, — a d a u s e popa,
— numai ştie-o nătăria ce i aşa de nu ştiu c u m . Mă, e
bună, e harnică, e credinciosă şi frumosă, dar' aşa-i d e nu
ştiu cum, d e şi eu că-i sunt stăpân, p a r c ă mă sfiesc se
prind multă vorbă cu ea. N'ar scote ea din g u r a ei vorbă
fără folos, da s'o pui p e cărbuni. Cu nime v o r b e m u l t e
nu întinde, voiosă nime nu o vede, dar' nici năcăjită, ea-i
tot într'o formă, t o t ea. L u c r ă şi tace şi t a c e şi lucră. î n c ă
d e când e la noi în casă, n i m e nici o p o r u n c ă nu i-a dat,
n i m e nici o vină nu i-a băgat, că n'a avut d e ce.
Salvina sosi, p o p a o trimise se aducă o olă de vin
din pivniţă şi o ulcică curată-
îndată se întorse cu o olă ca de 4 c u p e şi cu o ulcică
de Iara, roşie, nesmălţuită, şi le puse p e masă.
— î n c e p e tu Salvina rîndul, să nu ne fi adus ceva
otravă, — dise p o p a rîdend.
 — 90 —

Şi b ă g ă Salvina ulcica 'n olă şi o umplu şi închină :

»Se ve d e e D u m n e d e u bine sănetate«, — duse ulcica la
buze şi o puse er' p e masă.
— Dar' ce, nu bei? — î n t r e b a r ă toţi cu o gură.
— Ştiţi bine că în veci nu gust b e u t u r ă , afară d e apă.
— Dar' bea o leacă.
— Nu p o t !
— D a r ' n u m a i o lecuţă, că-i bun.
— Bun, dar' ve mulţumesc, că eu nu beu.
— Şi cu aceste vorbe se duse d e pe pridvor.
Ionuţ privi mult după ea şi r ă m a s e îugândurat.

L a s ă p t ă m â n a era joc în luncă, numai p e s t e d r u m

dela popa.
— H a i şi tu Salvina în luncă — dise preotesa, colea
d u p ă amedi, c â n d începea a se a d u n a lumea.
— E u r ă m â n unde-s, maică preotesa.
— Dar' hai, îţi dic, ce-i sta tot închisă ca babele,
doră i vară şi frumos, n e o m sătura la iarnă d e stat tot
închişi In casă, ca d e frica Tătatilor.
— Nu merg.
— Noa, cu asta gătai...
— Salvina, — dise p o p a i n t r â n d de afară, — vino
cu noi în luncă, închide uşa şi adâ cheia încoce.
— Nu merg, părinte, eu stau aci în pridvor, se vede
jocul destul d e bine şi d e aci.
— Dar' aci cum vei juca singură, hai colo unde-s
cei mulţi.
— Nu merg, părinte, mulţumesc.
— Dar' d e ce se nu mergi ? Eşti tineră, frumosă,
chiar în vîrsta petrecerilor. H a i cu noi, nu t e mai fa­
soli atâta.
— Nu m e r g p ă r i n t e de bună-semă.
— Noa-i b i n e ! Cu asta o gătai.
— E u o gătai înaintea d-tale, — a d a u s e preotesa.
— Apoi m e r g e m d a r ă noi, — a d a u s e popa, — că asta
se t e m e d e omeni, ar sta t o t ca ursu-n bârlog.
H o r a era frumosă, lume multă, veselă, toţi jucau, toţi
îşi petreceu, n u m a i Salvina sta singură în pridvor îngân-
 — 91 —

durată. Sunetul musicei îl audia, pe cei-ce-şi p e t r e c e u îi

vedea şi i-se ducea inima se mergă şi ea, dar' îşi călca
p e inimă şi-şi dicea:
— Nu se pote, nu se cuvine; eu se-mi p e t r e c ? Şi
mama-i în g r o p ă din pricina mea, er' t a t a zace în t e m n i ţ ă
tot din acea pricină? N u se c a d e , nu m e r g !
C u m sta aşa î n g â n d u r a t ă , numai vede că se d e s c h i d e
portiţa şi un j u n e zdraven întră în curte. E r a Ionuţ.
— Ce faci, Salvina ?
— Ş e d şi m e uit şi eu la horă.
— Dar' vino şi tu acolo, hai se j u c ă m a m â n d o i u n joc.
— Mulţumesc, Ionuţ, jocă sănetos că eu nu p o t m e r g e .
— Dar' de ce nu poţi ? Sora-ţi dă voe, eu t e c h e m ;
d o r ă ţi-e ruşine cu m i n e ?
— Nu mi-e ruşine, Ionuţ, cum se-mi fie; dar' nu pot,
nu se cade... De-ai sci, ce nu scii, nu m a i c h e m a . . D u - t e
cu bine şi jocă cu cele ce scapără d u p ă joc.
Dar', Salvina, aş ave se-ţi spun ceva. Uite, s u n t e m
numai amendoi, tu în pridvor sus, eu jos sub p r i d v o r ; tu,
ean se te gândesci, eu am g â n d u r i b u n e cu tine, vreau se
te fac găzdoia mea. Ce dici la asta ?
— Hei, Ionuţ, dic că nu se pote. D e ai sci tu ce
nu scii, de b u n ă semă că n'ai umbla pe aici cu g â n d u r i
şi cu vorbe de acestea. E u sunt b u n ă cum sunt, s u n t
mulţumită cum sunt, ear' altcum nu.
— Dar' de ce nu, fată? Spune-mi, se te pricep.
— N u ţi-a folosi nimica, şi de ţi-oiu spune. Mai bine-mi
dă b u n ă pace. C a u t ă una d e starea ta, pe c a r e se o scii
d e unde-i şi a cui e.
— D a r ' eu te vreu numai p e tine.
— Nu se pote, Ionuţ, de bună semă nu. Fii b u n
du-te şi-ţi p e t r e c e şi pe m i n e me lasă în b u n ă pace.
Apoi d a r ă s â n e t a t e b u n ă !
Cu aceste vorbe eşi Ionuţ superat din c u r t e a p r e o ­
tului şi necăjit c u m era, trase o duşcă d e vin şi întră în
horă, cu gândul în veci se nu mai vorbescă cu Salvina.
— Ce ? — îşi g â n d e a el, — o calică, o sărântocă, o
slujnicoe, se nu vre se vină d u p ă mine, p e c â n d ori c a r e
 — 92 —

fată din munţii noştri s'ar ţine fălosă şi ar da prescuri se

o cer d e muiere. O dau în hantătar, că mai sunt ele f e t e . . .
Cu g â n d u l acesta juca Ionuţ în butul Salvinei, totă
diua, juca şi beii d e sera era ş u m e n c u m se cade.
Mult nu p u t u se dormă, că avu ferbinţeli mari şi d e
vin şi de joc. S e trezi cu o d u r e r e zdravănă d e cap, dar'
era el deprins cu astfel de dureri. S e ridică, a p r i n s e lu­
mina, trase o duşcă d e vinars d e p r u n e care-1 răcori şi-1
făcu d e tresări odară din tote vinele, apoi se puse eară
pe pat. Dar' somnul nu-1 mai cuprinse c u r e n d şi p â n ă se
mai p o t ă adormi, îi sburau gândurile pe la t o t e fetele din
munţi. L e luă p e rînd şi se î n t r e b ă p e c a r e se o peţescă,
p e care se o iee de nevastă, că vede el bine că şi cât a
stat neînsurat n'a stat bine. P ă r â n d a t u - ş i - a în cap p e tote,
dar' pace, nici u n a nu-i place ca Salvina. Dar' Salvina nu
vrea se a u d ă d e măritat. Asta îi făcea m a r e necaz. Nu
p u t e a el p r i c e p e cum o fată săracă, o servitore, nu se ţine
mândră, că o cere un ficior ca el ? S e t e m e d o r ă ? O fi
a v e n d vre-un nărav r e u ? I-a spus cineva vre-o vorbă rea
d e s p r e el ? Ori ce p o a t e fi pricina ?
D e abia în diori de di mai aţipi o leacă, dar' n u m a i
puţin, că o d a t ă cu diua cumnatu-seu, p o p a Niculae, îl tredi.
— Scolă Ionuţ, c'ai dis că vii la A b r u d . Sus, se
mergem pe răcore.
— Me scol, c u m n a t e ; e a t ă sunt sculat. D a r ' singur vii ?
:— D'apoi singur, a d e c ă cu tine şi cu vre-un argat.
— C u m n a t e , ia p e Salvina cu tine.
— Bine. E a t ă o iau, tu vedi n u m a i d e te î m b r a c ă
r e p e d e şi vino se p r â n d i m împreună.

— Preotesa, dise p o p a dacă ajunse acasă, gată-te şi

vină şi tu la A b r u d şi va veni şi Salvina. A m spus la
a r g a t se g a t e 3 cai, dar' purtaţi-vă d e g r a b ă cu prândul,
nu mocoşiţi trei săptămâni, că mie mi-e fbme. E r ' tu Sal­
vina vedi de t e gată cum scii tu mai frumos şi nu-mi fi
dosnică prin tîrg se me faci d e ruşine.
— Dar' o r e n'aş p u t e eu r ă m â n e acasă, p ă r i n t e ?
— Ba tu ai pute, dar' cât tîrgaş am d e tîrguit pof-
tire-ai, se-1 p o r t t o t eu în desagi şi p r e o t e s a ? Vedi tu c â t e
 — 93 —

ne t r e b u e . G a t ă - t e şi hai, nu mai face a t â t e a marafeturi,

ca ieri, c'apoi me supăr.
P e s t e un cias de v r e m e m e r g e u ca pe răpuşie p e caii
cei mici, preotesa şi Salvina printre alte muieri, cari t o t e
m e r g e u şi ele călare Ja tîrg la Abrud, ear' mai înainte,
într'o cetă de bărbaţi călări mergea Ionuţ, călare pe a r m ă ­
sarul lui cel negru şi p o p a Nicolae, pe iapa lui cea sură.
îţi era mai m a r e dragul a privi la cetele d e muieri şi d e băr­
baţi, ce m e r g e u la tîrg călare. Toţi e r a u îmbrăcaţi serbă-
toresce, toţi cu c â t e o păreche de desagi plini de otavă
dinderetul lor în tarniţă, toţi cu scăriţe de lemn, n u m a i
p o p a Nicolae avea de fer, ear' Ionuţ chiar de a r a m ă gal-
bină, ca aurul. P e mulţi căluşei se vedeau chiar c â t e doi
călăreţi: o muiere şi un copil, ori un b ă r b a t şi o copilă.
Cel mai tiner şedea de regulă îndărătul celui b ă t r â n în şea.
C â n d ajunseră, tîrgul era plin. D r u m u l e r a îndesuit
de care d e ale Moţilor, cari sbierau ca din g u r ă d e ş e r p e :
Mişcaţi din drum, me, între smerii-'n voi, că nu-i d r u m u
num'a v o s t !
C e t e cete năvăleu în tote părţile, unii s p r e p i a ţ a d e
bucate, alţii spre prăvălii, er' cei mai mulţi spre porţile,
u n d e erau adunaţi gozarii. Aceştia stau cu scafele lor cele
mici, cât găocile d e ou şi c u m p ă r a u aur dela băiaşi. Că
băiaşii mai săraci, cei cu părţi de băi p u ţ i n e şi mai puţin
roditore, nu p u t e u a d u n a p e s e p t e m a n a c a t e u n font *aOi
d e aur, ca se li-se plătescă calea p â n ă la Zlatna ori la
Bălgârad. E i îşi vindeu puţinelul lor la băiaşi mai avuţi,
cari — fiindcă se îndeletniceu nu numai cu p r o d u c e r e a
aurului, ci şi cu c u m p ă r a r e a şi v e n d a r e a lui, se n u m i a u
gozari, pe c u m se n u m e s c p â n ă în diua d e adi. E i a d u n ă
puţinelul celor săraci şi c â n d a u doi ori mai mulţi fonti,
îl d u c d e a d r e p t u l la topitore. Şi au câştiguri frumose d u p ă
î n t r e p r i n d e r e a lor, că dela fiecare g r a m d e a u r dacă le
r ă m â n e numai 1—2 cr., c u m p ă r â n d în fiecare s ă p t ă m â n ă
3 — 4 mii d e grami, au 3 — 4 mii de cr. Aşa a fost d e
cându-i lumea, apele cele mici tot în cele mari se varsă.
Ionuţ şi cumnatu-seu p o p a Nicolae încă e r a u gozari.
Şi ca toţi gozarii aveu omenii lor, cari e r a u deobligaţi
a le vinde numai lor, produsul de aur, ce-1 p u t e u aduna.
 — 94 —

C â n d s'a p u s Ionuţ şi c u m n a t u - s e u p o p a Nicolae s u b

porta u n d e îşi făceu ei cumpărările de aur, cete-cete d e
Buciumam' îi ocoliră.
— A ţ i venit cam târdiu, era cât p'aci se vindem aurul
la alţi gozari.
— Ei, şi dacă-1 vindeţi, d o r ă n'am fi avut bani d e o
p ă r e c h e ? — dise Ionuţ scurt.
P r e o t e s a cu Salvina c u m p e r a r ă câte tote şi se duseră
la ospetăria dela » S t r u g u r e • « u n d e trăgeu ei totdeuna.
Acolo intrară în şură p â n ă se vină şi părintele se le b a g e
în ospetărie, că nu se cade se între muierile singure în
ospâtărie.
Cam pe la amedi nimeri şi părintele cu Ionuţ la os­
petărie. A m â n d o i aveu câte o trăistuţă mai plină de glo-
burele d e aur, cum c u m p ă r a s e în acea di, de pe la băieşi.
E r a u veseli că făcură cumpărări b u n e .
Haidaţi în lăuntru, preotesa, — dise p o p a Nicolae în-
t r â n d în lăuntru. Şi preotesa îşi netedi perul în frunte, îşi
potrivi crătinţa cea roşie şi şurţul cel n e g r u de m ă t a s ă
şi plecă înainte, dicând Salvinei: H a i şi tu în lăuntru să
m â n c ă m şi se n e v e d e m d e cale.
— E u r ă m â n la tîrgaş.
— D a r ' hai, că nu 'i-s'a întâmpla nimîc.
— Nu merg, nu se cuvine unei fete să între în
ospătârie.
— Dar' d o r ă nu întri singură, vei fi cu mine şi cu
părintele la o masă.
— T e rog, maică preotesa, lasă-mă în pace, nu întru.
— D a r ' ce vei mânca aci ?
— Mi-am luat merinde.
— într'aceea se ivi şi Ionuţ pe treptele ospătăriei :
— Dar' haidaţi odată, soră, că se răcesc bucatele.
— E u merg, dar' etă Salvina nu vrea să între în
lăuntru.
— H a i Salvina.
— Nu merg, Ionuţ, nu p o t lăsa tîrgaşul singur într'a-
t â t a p o t o p d e o m şi nici nu se c a d e se mergă o fată în
ospătărie.
 — 95 —

Atunci Ionuţ coborî p â n ă în şură şi dise preotesei s e

între numai în lăuntru, apoi apropiindu-se d e Salvina îi
luă a m e n d o u e manile în ale sale şi îi d i s e :
— T u Salvina, spune-mi tu de ce nu vrei se vii, u n d e
ştii că sunt şi e u ? Hai cu mine în o s p e t ă r i e !
— Nu merg, Ionuţ, nu pot m e r g e .
— T u Salvina, dar' nu te-ai gândit tu la ceea-ce ţi-am
spus eu ieri? Ori doră cugeti că-i glumă?
— Nu cuget nimic. Dar' la vorbele cele d e ieri n u m a i
atâta-ţi pot s p u n e : D e o c a m d a t ă nu-ţi pot da nici u n r e s -
puns, dar' se p o t e că de-i scris dela cel de sus şi d e nu
glumeşti d-ta, atunci se p o t e împlini ceea-ce ai dis. Cu u n
om ca d-ta, de-a fi scrisă şi împărţită, nu dic ba, dar' cu
altul pe sub sore — ba.
— A t u n c i hai în lăuntru.
— Nu, nici decât nu. Intră şi ţi p e t r e c e şi m e lasă
în b u n ă pace.
Şi o lăsă Ionuţ în b u n ă pace. A s t ă - d a t ă nu era aşa
d e necăjit p e ea. Ba era chiar voios, că-i d ă d u s e o lecă
d e nădejde.
— Nu aduci pe Salvina ? întrebă părintele, d u p ă - c e
întră Ionuţ în lăuntru.
— Nu vrea se vină, dice că la fete nu li-se c a d e se
între în ospetărie.
— Me c u m n a t e , luă părintele vorba, me, Salvina asta
e o fată alesă, t r e b u e că-i din omeni t a r e aleşi. P u r t a ­
rea ei, vorbele ei, tote, t o t e o spun a fi dintr'o casă
t a r e cu socotelă. Nu face nimic că nu vine, că vedi tu,
în birt multe se mai verbesc şi sărate şi nesărate, nu-i
bine se mai audă fetele câte t o t e .
— A ş a dic şi eu, adause Ionuţ.
Mult se gândise Salvina şi de multă v r e m e la Ionuţ,
tare i-ar fi plăcut d e e l : vedea ea bine gândurile lui, dar'
nu cuteza a-i s p u n e că-i place de el, fiindcă atunci, d e o d a t ă
cu cununia trebuia se s p u n ă şi a cui e, şi d e u n d e e ?
Şi se temea, că dacă Ionuţ va audi că ea-i fata unui rob,
c a r e zace în t e m n i ţ ă p e n t r u omor, şi-a schimba planul
şi ea va r e m â n e fată hulită. Dar' a c u m îşi luă inima în
 — 96 -

dinţi şi-şi d i s e : d e m e mai vrea, io-i spun din fir în per,

t o t lucrul cum stă, şi dacă va şti el cine-s şi d e u n d e
sunt, şi dacă tot nu s'a lăsa d e mine, atunci voiu şti că
de b u n ă seamă-i sunt dragă şi me mărit d u p ă e l ; dacă
însă şi a schimba planul, m e urc în vîrful D e t u n a t e i şi me
dau cu capul în jos de acolo, se n'aud că-mi dice cineva
fată d e rob.
Aşa se gândia Salvina stând singură în şură lângă
cei 4 cai ce m â n c a u otavă.
C u m sta ea aşa, numai vădii că întră la ea un Moţ
de pe la Albac şi o întrebă ai cui sunt caii şi nu cumva
armăsarul este a lui Ionuţ D a n d e a din Bucium ?
— E al lui, răspunse Salvina.
— Fii b u n ă chemă-1 o lecă afară.
— E în lăuntru, chemă-'l d e vrei, că eu stau aci la
tîrgaş.
Şi străinul nu mai dise nimic, ci înainta spre treptele
ospetăriei. Acolo se întâlni chiar cu Ionuţ, care c o b o r e a
cu un tănier d e lemn pe care era un puiu î n t r e g fript şi
o strugea d e p â n e albă. L e ducea la Salvina în şură.
— P e tine te caut, Ionut.
— A a a : Să trăeşti b a d e N i c o l a e ! H a i colo în şură
şi-mi s p u n e cum mai stăm ?
— D a cădi acolo e o fată.
— Nu-i nimic, hai numai acolo. Ei îi d u c d e m â n c a r e .
D i n t r e ea îmi poţi spune.
Şi Ionuţ puse m â n a p e d u p ă capul lui Horia, - — c ă
el era b a d e a Nicolae — şi intrară în şură, d ă d u r ă Salvinei
tănierul cu m â n c a r e a şi se aşedară d e vorbă.
— Aşa, b a d e Nicolae, şi di ai venit. C u m ai u m b l a t
la V i e n a ?
— Bine şi nu prea. Mi-a spus î m p ă r a t u l că d r e p t ă ­
ţile n o s t r e sunt eşite dela împărăţie, dar' că domnii nu
vor să ni-le dee.
— A t u n c i ce-i d e făcut?
— O se m e r g cu b a d e a G e o r g e Crişan, cu d e p u t a t u l
vostru la Sibiiu. Şi d e nu p u t e m scote d r e p t u r i l e dela
guvern, atunci m e r g e m ear' la Viena p e capul împăratului.
 — 97 —

— Şi dacă nu-ţi folosi nimic?

— A t u n c i rescol ţera totă şi nici p e t r ă pe p e t r ă
din curţile d o m n e ş t i n'a mai remâne.
—- Dar' acum ce-i de făcut?
— S e mai daţi ceva bani de cheltuială se p u t e m
m e r g e la Sibiiu şi d e acolo erăşi la Viena, de nu p u t e m
isprăvi nimic în Sibiiu.
— Uite b a d e Nicolae, eu dau bani p e n t r u Bucium, că
ştiu că i-oi p u t e eu scoate dela omenii n o ş t r i ; da A b r u d u l
şi Cărpinişul datu-şi-a p a r t e a ?
— G e o r g e scote adi dela Abrudeni, ieri a scos dela
Cărpinişeni şi m'a trimis se m e întâlnesc cu tine se dai
p a r t e a Buciumanilor. Satele m e l e : Vidra, Câmpenii, Bistra,
Albacul, Secătura, Scărişora şi Ponorelul 'mi-au dat p a r t e a
lor. A c u m numai Buciumanii şi A b r u d e n i i se d e e p a r t e a
lor şi se ne gătim d e cale.
— D-deu ve ajute!
Cu aceste vorbe scose Ionuţ D a n d e a o p u n g ă d e
piele şi n u m e r â lui Horia 3 0 de galbini, c â t e 5 galbini
p e n t r u fiecare din cele 6 biserici ale Buciumului.
Salvina audise t o t ă vorbirea. Şi par'că era mai veselă
d u p ă plecarea străinului şi întrabâ pe I o n u ţ : Şi di ăsta-i
Horia ?
— Ăsta.
\joiiiic om 1
— N u m a i de i-ar ajuta D-deu în calea ce a î n c e p u t !

IV.
H o r i a dela A l b a c şi Cloşca dela Cărpiniş fuseră în
mai multe rînduri la Viena se ceară dela împeratul d r e p ­
tate, că la noi în ţeră p'acele vremuri nu era nici o d r e p ­
tate p e n t r u cel sărac şi asuprit. Domnii p ă m e n t e s c i încărcau
cu poveri atât de mari p e popor, încât acela nu le mai
p u t e a purta. Din acesta pricină a u m b l a t H o r i a în mai
multe rînduri pe la Viena, a n u m e â n t â i u : la 1 8 7 9 fu H o r i a
cu Cloşca, cu D u m i t r u T o d e a Butu si cu Gavriilă din
Rîu-mare. A d o u a - o r ă fu la 1 7 8 0 H o r i a cu Cloşca, cu Christea
Nicolae şi cu Gavrilă O n u din Rîu-mare. A treia căletorie o
făcu la 1 7 8 2 H o r i a cu Cloşca, cu Simion T o d e a din Rîu-
7
 — 98 —

m a r e şi cu p o p a D u m i t r u din Certej. E a r ' a p a t r a călătorie

o făcii H o r i a la Viena în 1 8 7 3 în postul Crăciunului şi
stete d e astă-datâ p â n ă la Pasci.
Munţii f e r b e u ; clocoteu adânc. Moţii cereu dela
împăratnl drepturi, d r e p t u r i p e n t r u ei şi p e n t r u tot nemul
r o m â n e s c din A r d e i ; cereu ca se fie militari, se nu mai
slujescă domnilor, ci numai î m p ă r a t u l u i ; cereu ca iobăgia
să se ştergă, se nu mai dee nimănui decimi, că p r e a erau
îngreunaţi. Ce cugeti, bietul iobagiu trebuia se p r e s t e e
domnului de p ă m e n t şi câte 4 dile d e lucru pe săptămână,
sau cum dicea H o r i a cătră î m p ă r a t u l :
»Milostive Domne!
Domnii silesc pe iobagii lor se le facă p e totă săptă­
m â n a câte 4 dile robotă, a 5-a la venat şi a 6-a la pescuit,
ear' a 7-a, care ar fi se fie a lui D u m n e d e u , încă s u n t e m
de multe-ori siliţi se m e r g e m cu carăle se a d u c e m din
p ă d u r e l e m n e d e seama d-lui. A p o i dişmele cele multe
şi mari, mieii, purceii, untul, colacii, ouăle şi puii cei mulţi
care t r e h u e să-'i d ă m domnilor p ă m e n t e s c i ; pe lângă aceea
muerile t r e b u e să lucre c â n e p a şi inul, să aleagă g r â u p e n t r u
moară, şi c â t e şi mai câte, d e numai unul D u m n e d e u n e
ştie cum d e mai p o a t e sta sufletul în osele n o s t r e ! «
A c e s t a stare d e lucruri nu mai p u t e a ţ i n e ; fărădele­
gile domnilor strigau răsplătire ia D u m n e d e u în cer şi ia
î m p ă r a t u l p e păment. D-deu muia inima bunului î m p ă r a t
de trimise p o r u n c i se caute de s u n t d r e p t e jalbele ţăranilor
şi cei vinovaţi să se pedepsescă. Dar' poruncile î m p ă r a t u l u i
r ă m â n e u pe h â r t i e : domnii nu le b ă g a u în semă, ba p e
jeluitori îi căutau ca acul, îi înfundau prin temniţă, ori îi
trimiteau p e ceea lume. Aşa la 1 7 8 2 pedepsiră domnii
p e 2 3 primari şi juraţi din Munţii-Apuseni la 2 5 — 1 0 0 b e ţ e
şi p e 5 inşi la moarte, că ce nu t r ă d a r ă pe cei ce umblau
cu jalba p e la î m p ă r a t u l ; ba p e D u m i t r u T o d e a îl con­
d a m n a r ă şi la t o r t u r e înainte d e a-1 esecuta. V a se dică,
domnii în loc d e a căuta buba, în loc d e a cerceta dacă
sunt d r e p t e ori b a jalbele ţăranilor, îi înfundau în temniţă,
îi băteau, ba-i chiar omoriau trăgendu-i în ţapă ori p e
rotă, tăindu-le c â t e o mână, câte un picior, apoi capul.
 — 99 —

S t â n d lucrul aşa, căpeteniile ţăranilor, H o r i a şi cu

Cloşca plecară la 1 7 8 3 din nou la Viena, se s p u n ă î m p ă ­
ratului Iosif-cel-bun faţă în faţă năcazul şi amarul conaţio­
nalilor lor. D e acolo eară veniră cu promisiuni b u n e , cari
fireşte nu se împliniră nici una, spre mai m a r e a m i r a r e şi
nemulţumire a poporului. Căci poporul dicea a ş a : C e e a - c e
î m p ă r a t u l s p u n e cu g u r a lui, aceea e spus, că spusa lui
este sfântă. El a promis uşurarea nostră, dar' b a g s e m ă
nu p o t e învinge cu domnii, că-s mulţi şi tari, deci nu
r ă m â n e alta d e c â t să a r ă t ă m domnilor că noi s u n t e m şi
mai mulţi şi mai tari d e c â t ei.
A ş a cugetau ţăranii, şi aşa se şi p r e g ă t e u să facă;
se-şi scuture singuri lanţurile de pe mâni şi d e pe piciore,
să-şi croiască altă sorte, să fie supuşi numai lui D-deu şi
împăratului, d o m n i pământeşti peste capul lor se nu fie;
— ca să nu fie — îşi puseră în g â n d să-'i trimită pe
toţi pe cea lume, p e cari n'ar primi legea r o m â n e s c ă
şi nu ar abdice de pofta d e a ave iobagi. A c e a s t a o
ştiau acum toţi iobagii din Munţii-Apuseni şi de p e la
polele munţilor şi a ş t e p t a u numai timpul binevenit se în­
capă răscola. —- Dar' minunea minunilor ! domnii nici nu
visau de aşa ceva! Vedi că bieţii iobagi nu băteu clopotu
'ntr'o dungă, că uite ce gândim să facem.

\T
V .

Ionuţ D a n d e a se grăbi se plece c u r â n d din A b r u d ,

mai c u r â n d decât altă dată. Deci îndată ce plecă Horia,
m e r s e şi el în ospetărie, stătu puţin, apoi dise cătră cum-
natu-seu şi cătră s o r u - s a :
— Haidaţi se plecăm, că încă adi p u t e m umbla botezaţi.
— D o r ' se înoreză dinspre Vulcoiu? — întrebă p o p a .
Ba nu, dar' fumegă Detunata, — răspunse Ionuţ.
P e cale vorbiră puţin. Muierile m e r g e u călări p e caii
încărcaţi cu tîrgaş, er' bărbaţii în u r m a lor tot călări, unii
cântând, alţii fluierând. Ionuţ cât fu din A b r u d p â n ă 'n
Bucium, merse tot dicând în frundă. S e m n că era îngân­
durat, că altcum el nu ar fi mers atâta cale fără vorbă.
C â n d fură în Cerhu se opri o leacă la p o p a la portă,
îi spuse popii nu ştiu c e ; acela scose din ş e r p a r nu ştiu
7*
 — 100 —

ce şi-i d e t e lui Ionuţ, cu v o r b e l e : numai de-ar fi într'un

cias bun. î n Sat încă făcu a ş a ; tot aşa şi în Isbita şi în
Şasa, d e u n d e a p u c ă pe luncă-'n sus spre Montări. Nici
că i-ar fi fost calea dealungul Buciumului, dar' spuse orta­
cilor, că are unele afaceri băieşesci şi aşa va m e r g e
p e acolo se se mai înţelegă cu ortacii, cari nu fură în
A b r u d . A d e v e r u l înse era, că el a d u n a bani p e n t r u calea
d e p u t a ţ i l o r la Sibiiu şi Viena.
S e r a stătu la soru-sa şi aci încă vorbi t a r e puţin, p â n ă
le puse Salvina cina p e masă. Dar' c â n d vedu pe Salvina
i n t r â n d cu cina, se ridică de pe scaun şi p u n e n d u - i amen-
d o u e manile pe umere, îi dise: Salvina, a c u m a d ă tot ce
ai d e g â n d se n e pui pe masă, apoi haide şedi cu noi la
mesă, că avem mari taine d e descoperit. A c u m nu te mai
codi, nu dice nimic, ci dă ce ai şi şedi cu noi. T u s p a t r u
încăpem n u m a i bine la masă.
F u cea dintâia dată, că Salvina sedii cu stăpânii la
mesă, d e c â n d se afla în casa lor, şi cea dintâiu servitore
ce fu poftită d e maica preotesa se m ă n â n c e cu ea la
masă fu Salvina, dar' p â n ă acum nu primise. A c u m înse,
d u p ă multele vorbiri şi înţelegeri avute cu Ionuţ, primi se
şedă şi ea cu el la o masă şi cu stăpânii ei.
Cinară în cea mai m a r e tăcere. Nici unul nu nimeria
v. n^ r. t i a n. n
f ~ trivifâ r>n
~ . . rarp Q P î n r p 1n —ă
— D
- n~ nj _ â. - rină disiP.
— ni ni n—a ,
dar' numai ca se fie fără v o r b ă : Salvina.. umple paharele,
umple păhărele... b a ni că-s pline? Ionuţ dimbi şi el şi
luând u n p a h a r în mână, grăi numai a t â t a : A p o i se ne
fie de b i n e ! Şi ciocni cu soru-sa şi cu c u m n a t u - s e u şi cu
Salvina. E a încă ciocni cu toţi şi d e astă-dată îşi muia
buzele cele subţiri în vin. E a r ' d u p ă - c e Ionuţ o î n t r e b ă :
N u m a i a t â t a ? E a răspunse d u p ă obiceiul ei: Şi atâta-'i
p r e a mult, dar' a c u m trecă ducă-se p e n t r u diua d e a d i !
— Aşa dic şi eu, p e n t r u diua d e a d i ! — a d a u s e
I o n u ţ ; — p e n t r u diua de adi, care a lăsat-o D o m n u l se ne
destăinuim tainele, se ştim p e cine avem la noi şi o r e e
vrednic se-1 ţinem între noi, se-1 a p r o p i e m de noi, ori
t r e b u e n u m a i decât d e p ă r t a t dela noi? Ce dici tu Salvina
la aceasta?
 — 101 —

— Ce se dic? Dic, că ai d r e p t a t e ! Vremile sunt

grele şi mai grele p o t se vie şi ar fi rău destul ca se ţii
în aretul casei omeni cari te p o t şi vinde la cas d e nevoe.
E u a m venit în munţi, că am ştiut că d e nu aflu în ei
adăpost din calea duşmanilor, atunci şi de m'oiu b ă g a în
g a u r ă d e şerpe tot nu scap dinaintea lor. Dar' cei-ce m e
primiră, nu ştiură p e cine primesc. A c u m a venit v r e m e a
ca d-vostră, trei oameni d e cinste şi d e omenie, se ştiţi
cine sunt şi d e u n d e sunt, se ştiţi dacă mai am d r e p t se
fiu ocrotită, ori t r e b u e s c isgonită?
— Salvina, — grăi Ionuţ, — de-ai fi chiar fata unui
ucigaş, p u r t a r e a ta te a r a t ă că eşti vrednică şe ai i n t r a r e
în ori-ce casă de omenie. A ş a d a r ă fii b u n ă şi n e s p u n e
cine eşti şi d e u n d e şi ce venturi te-au a d u s p e aici?
— A ş a dic şi eu, — grăi p o p a Nicolae.
— D'apoi se ve s p u n din fir în per. E u s u n t din
Ardei, din ţera H a ţ e g u l u i . Tatăl meu a fost p o p ă într'un
sat ce-i dic Vâlcele. L a părinţi e r a m numai eu şi un
frate, Toma. C â n d m e a p u c a m fecioriţă a a b ă t u t p e la
noi boierul ai cui sunt iobagii din Vâlcele cu u n copil al
lui, un domnişor, ce atunci îi mijiau musteţele. E u s p ă l a m
g r â u la fântână dinaintea casei, m a m a era în g r ă d k i ă plivia
legume, tata era în pridvor cetia din psaltirea asta ce o
p o r t eu d i m p r e u n ă cu paraclisul, ear' frate-meu T o m a îmi
scotea a p ă cu galeta. C â t ce întră boierul, t a t a îi pofti
în sus, T o m a îi ajută cocişului se desprindă, m a m a întră
şi ea înlăuntru, er' eu îmi căutai mai d e p a r t e d e lucru.
Dar' diavolul d e d o m n i ş o r nu merse în casă, el stătu tot p e
cocie şi prinse a vorbi cu m i n e : C u m m e c h e m ă ? d e câţi
ani s u n t ? am peţitori? şi c â t e şi mai câte. Eu, vedi bine,
trebuia să d a u r ă s p u n s ca la ficiorul boierului, dela c a r e
atîrnă, se fie t a t a p o p ă ori b a ? Şi d u p ă ce-i spusei tote
şi-i spusei că me cere ficiorul popii Buzdugan din Măceu,
care s'a popi lângă tatăl-seu, că-i bătrân, numai a t â t a dise
domnişorul: vS'a popi de a vrea tata«, apoi merse şi el
în lăuntru. Mult nu au stătat la noi şi s'au dus, dar' cât
a stat carul în c u r t e p â n ă se plece, boerul cel b e t r â n şi
cel tiner tot la m i n e se înholbară, d e m e t e m e a m că m'or
deochia. E r ' c â n d se plece, cel b e t r â n dise numai a t â t a :
 — 102 —

— A ş a părinte, cum am d i s : d e vreai, poţi fi p r o t o p o p ,

ori poţi fi despopit, alege.
— T a t a r â m a s e îngândurat, m a m a rupse într'un plâns
îndată-ce eşi t r ă s u r a boierului din o g r a d a nostră, er' eu
stam cu T o m a şi n e uitam încremeniţi unul la altul, apoi
la părinţii noştri. N u ştiam ce li-s'a întâmplat, ce p o r u n c ă
o fi a d u s d o m n u l d e a pus în aşa m a r e groză pe părinţii
mei. T a t a scose d e d u p ă şerpar acest paraclis, care adi, e
la mine 'n sîn, din acea minută d i m p r e u n ă cu psaltirea
cea subţire, şi c h e m â n d u - m e se me apropiu d e pridvor
îmi d i s e :
— Salvina, na acesta carte, este paraclisul Maicei
Domnului, ţine-1 t o t la tine, cetesce din el cât vei ave lu­
mină 'n ochi şi vieţă 'n ose. Maica Domnului te păzescă!
Ia-ţi c u r â n d ce poţi într'o p â r e c h e d e desagi şi tu T o m o
o petreci până la mătuşa vostră la p r e o t e s a din L u n c a n i ,
d e acolo ea o se ve trecă 'n ţeră, c â n d i-oiu trimite v o r b ă ;
er' acasă se nu veniţi până nu-ţi primi semn dela m i n e
»psaltirea cea g r o s ă ; înţeles'aţi ?«
E u prinseiu a plânge şi întrebaiu pe tata, d e ce-i aşa
g r a b ă se fug dela ei ? Er' el numai atâta-mi d i s e : S e mergi,
mai bine se mori pribegă, decât se ajungi fată necinstită
în casa boierului. Că uite, d r a g a t a t u l u i :
D e aceea fu el aici, m e îmbie se me facă p r o t o ­
p o p şi pe ficiorul popii din Maceu popă, dar' p â n ă va fi
el la curs în Sibiiu, tu — se stai la boer în curte. O bat­
j o c u r ă ca asta nu pote suferi sufletul meu. N e a m d e nea­
mul nostru a fost preoţi şi omeni cinstiţi, er' eu se vând
sufletul băiatei mele pentru un b r â u roşu ? Mai bine ra-
dă-mi şi barba, decât se ajung şi se p a t acea nele­
giuire.
M a m a plângea, eu plângeam, T o m a sta încremenit,
er' tata îşi freca manile şi striga, d e grabă, d e grabă, ga-
tă-te şi te du.
Şi m'am gătat repede. Mi-am scos din ladă doue rîn-
duri d e haine noue, mi-am luat salba cea d e bani în care
erau 4 0 d e taleri şi 5 galbini, tote le-am pus în desagi,
er' paraclisul în sîn şi încă în djua aceea am suit prin făget
p e c ă r a r e a boilor p â n ă la mătuşa din L u n c a n i .
 —• 103 —

L a s e p t e m â n a veni la noi unchiul diacul, fratele tatei,

şi ne spuse, că a d o u a di d u p ă fuga m e a cu a fratelui
meu sosi dela c u r t e a boierului o căruţă cu slujitori de ai
lui şi cu p o r u n c ă se m e d u c ă cu puterea, de n'oi voi se
m e r g d e bunăvoe. D a c ă nu m e aflară acasă, c u t r i e r a r ă t o t
satul, întrebară d e toţi vecinii că unde-s? Şi dacă nime
nu le spuse, legară pe tata şi pe m a m a şi-i suiră în că­
r u ţ ă se-i ducă la c u r t e a boerului. Inzădar le-a fost r u g a
înzădar văietarea, îi legară bulz şi-i duseră P e cale, m a m a
cum se smânci, cum nu, că sări din căruţă, dar' sări reu
că cădii sub rotă cu grumazii şi reinase mortă, er' la t a t a
cum ajunse la curte, îi râseră b a r b a şi-1 duseră în Deva,
în cetate, rob, sub n u m e că nu-i vrednic de preoţie, că
şi-a omorît p r e o t e a s a şi şi-a alungat copiii dela casă. A v e ­
r e a nostră totă o duse la c u r t e a boierescâ.
C â n d audii aceste, mi se făcu ceţă înaintea ochilor,
murii odată. E r ' când m'am deşteptat, frate-meu T o m a nu
era nicăiri, ci că fugise se între la miliţie de b u n ă v o e colo
la Bălgărad. Nici nu l-am mai vedut. E u mult nu putui
sta în Luncani, me t e m e m că vor da de u r m a mea, că
pusese 100 de taleri pe capul meu la acela care va d u c e
pe boierul u n d e sunt eu. Me t e m e a m se nu lăcomescă
cineva la bani şi se me vendă. Deci, din L u n c a n i coborîi
îmbrăcată b ă r b ă t e ş t e tot prin munţi şi prin păduri, p â n ă
ia un sat de-i dic Cujir. Acolo p e n t r u 4 taleri din z g a r d ă
îmi c u m p e r a i u 2 rînduri d e haine muiereşti, d e care p o r t ă
pe a c o l o ; un rînd îl îmbrăcaiu şi unul îl puseiu în desagă
şi plecaiu cu un cărăuş se vin încoce până la Zlatna şi
dela Zlatna în Bucium, că audisem în casa părinţilor mei
c â n d se a d u n a u popii la Nedee, că cine scapă o d a t ă aici
în munţi, acela-i m â n t u i t d e domni, că aici se t e m domnii
se vină. Cu m a r e g r e u ajunseiu, dar' în u r m ă îmi ajută
Maica Domnului şi nimerii aici. D e c â n d sunt aici, îmi
ştiţi p o v e s t e a ; ce se mai a d a u g ? De T o m a nu ştiu nimica,
nici d e tata nu ştiu d e a scăpat din temniţă ori b a ?
A c u m ştiţi cine s u n t ?
Aşa se mi ajute D u m n e d e u , p r e c u m am spus adeverul!«
Ionuţ cu p o p a Nicolae şi cu p r e o t e s a r ă m a s e r ă ca
înlemniţi când audirâ povestea Salvinei, er' ea r u p s e într'un
 — 104 —

plâns amar, dureros. Cel dintâiu ce se desmeteci fu I o n u ţ ;

se scula în piciore, se apropia de Salvina, o luâ în braţe,
o săruta pe frunte şi cu ochii lăcrămaţi şi suspinând d i s e :
— S i m ţ e m eu Salvina, că tu nu eşti o fată d e rînd.
A m e a vei fi, numai se p u t e m scote mai ântâiu pe t a t ă - t o
din închisore. încă m â n e plec şi îl scot viu ori mort, d e
u n d e va fi!
VI.
Revoluţia se începu în timp de o septemâna, din
2 — 7 N o e m v r i e 1 7 8 4 în 61 d e sate din districtul H u n e -
dorei devastaseră şi arseră 61 curţi nobilitare. Sufletul
lucrărei era G e o r g e Crişan. în 4 Noemvrie se întruniseră
toţi 3 căpitanii, Horia, Cloşca, şi Crişan cu oştirile lor la
Păltiniş lângă Blâjeni. în 5 Noemvrie devastară în Câm­
peni tot ce fu străin. Buciumanii sub c o n d u c e r e a lui Ionuţ
D a n d e a luară clopotul bisericei catolice. î n 9 N o e m v r i e
1 7 8 4 luară răsculaţii cocoşul d e pe biserica ref. din A b r u d ,
şi p u s e r ă c r u c e a în locul lui.
Dar' în 8 Noemvrie arestară p e H o r i a în Bucium-
Isbita în casele lui Macaveiu Băieşanu d e u n d e , de nu-1
scotea prietenul seu Ionuţ D a n d e a cu Românii din Mon­
tări, Satu şi Cerbu, vrăşmaşii lui l-ar fi dus la Zlatna, şi l-ar
fi dat pe mâna domnilor, care d e bunâ-semă nu-1 lăsau cu dile.
P e u n d e mergeu răsculaţii, tot c e n u ş e şi fum r ă m â n e a
din curţile d o m n e ş t i ; pe fete şi muieri ie siieu se-şi iapede
portul şi legea şi se se mărite d u p ă R o m â n i ţărani.
Groza era m a r e în d o m n i , ei căutau scăpare în ceta­
tea Devei, în Sibiiu, şi afară din ţeră. N u m e l e lui H o r i a
şi a soţilor sei deveni mai î n s p ă i m â n t ă t o r decât iadul
înaintea domnilor, er' la p o p o r era n u m e slăvit. în H o r i a
vedea poporul p e mântuitorul seu, vedea p e acela care
îndeplinesce p o r u n c a împăratului, vedea pe acela care va
face ca poporul să aibă numai un s t ă p â n sus în cer, pe
D u m n e d e u şi unul jos pe păment, pe împeratul. Din acea
pricină toţi, cei-ce audiau de numele lui Horia, alergau
se se înrâlnescă cu el ori cu căpitani de ai lui şi se între
în ceata lor.
Nobilimea încă se înarma, dar' a da piept cu răscu­
laţii nu cuteza, îşi t e m e a pielea.
 — 105

în 12 N o e m v r i e însă succese armatei împerăteşti a

p u n e pe răsculaţi în linişte, încheiând armistiţiul dela Ti-
bru, u n d e se dicea, că jalbele ţăranilor vor fi c ă u t a t e şi ju­
decate, numai se fie p e pace. Poporul credu, dar' u n glas
ca d e argint se audi din m u l ţ i m e :
A c u m vă făgăduesc cerul şi pământul, m a r e a cu sarea,
fiindcă văd că voi sunteţi mai tari, er' după-ce vă veţi
împrăştia voi şi s'or întări ei, ale vostre vor fi numai fur­
cile şi s p â n d u r ă t o r i l e ! Nu vă plecaţi nici la o p a c e ! Ţineţi
luptă dreaptă, să v e d e m care pe c a r e ? S l o b o d ă p e toţi
robii din temniţă şi p u n ă şi ei armele jos, atunci se le
p u n e m şi noi, mai c u r â n d ba, că ştiu eu cine sunt domnii
între smeii-n ei de d o m n i !
C o m a n d a n t u l oştirei împerăteşti, la sfatul boierilor,
dă p o r u n c ă se prindă pe cel-ce amuţă poporul se nu se p u n ă
p e pace. Dar' cine a strigat? Nime nu ştia, n i m e nu spunea.
Atunci strigă locotenentul Lendvai a d o u a - o r ă : Cine s u m u ţ â
p o p o r u l ? S e vină înainte să-şi dee s e m ă !
Şi atunci eşi din mulţime un flăcău d e să-i tai faţa
cu un fir d e per, d e frumos ce era, şi înainta s p r e loco­
t e n e n t cu o furcă d e fer în mână, singura a r m ă ce o avea,
şi cu glas p e t r u n d ă t o r dise :
— E u am dis şi dic poporului se nu vă credă nimic,
că minciuni es p e s t e buzele v o s t r e ; voi voiţi ca s e n e îm-
praştîem, ca voi se ve puteţi întări şi se daţi navala asu­
pra satelor nostre şi să ne înfundaţi prin t e m n i ţ e şi să ne
spânduraţi, cu vină şi fără vină!
— Cine eşti tu ? — î n t r e b ă Lendvai, mirat de a t â t a curaj.
— Cine se fiu? S u n t Salvina, logodnica lui Ionuţ
Dandea, care cădii adi-dimineţă de p e cal, căci ai voştri
îi puşcară calul, er' p e el îl făcură una cu pământul, după-ce-1
vâdură jos sub cal...
A t u n c i un glonţ dintr'un pistol fluieră pe lângă
faţa Salvinei. E a nu-şi perdîi curajul. Ca fulgerul de r e p e d e
a r u n c ă furca cea d e fer spre Lendvai şi ea fugi prin mul­
ţime, ear' furca r â m a s e înţepenită in braţul oficerului
Din acea minută nime n'a mai vedut pe Salvina. Dar'
multă vreme, şi d u p ă încetarea revoluţiei, s p u n e a u muntenii
vorbele ei şi a d ă u g a u :
 — 106 —

— D e ascultam noi d e Salvina n u ajungeau lucrurile

u n d e au ajuns, nu ne-ar fi p u t u t s u p u n e nime, că tot A r ­
dealul ar fi fost în flăcări în câteva dile şi tot p o p o r u l
era una, ear' domnii n'ar fi avut mai mult p u t e r e a s u p r a
n o a s t r ă ; aşa, — bine ne face! A m ascultat d e domni,
ne-am risipit şi risipiţi am r e m a s . P e căpitani 'i-au prins,
'i-au omorît, ear' pe ai noştri 'i-au batjocorit cum au
p u t u t mai u r î t ! Mulţi au pierit prin temniţe, mulţi au
fost traşi p e roată şi în ţ e a p ă şi omorîţi în d e o s e b i t e
chipuri, ear' cei-ce au remas, e vai şi a m a r d e dilele n o a s t r e !
D e atunci mulţi Moţi din munţi Abrudului, c â n d au
o fetiţă îi pun numele Salvina, ca se fie ca Salvina popei,
ca logodnica lui Ionuţi D a n d e a , că p â n ă într'aceea nici o
femeie n'a fost în munţi cu numele Salvina.

Susana eea nebună.

HLi fiţi păgâni la inimă, omeni b u n i ; nu luaţi în bă­
taie d e j o c pe biata Susana cea nebună, că şi ea-i zidirea
lui D u m n e d e u , ca şi voi. Si ea nu-i d e vină, decă adi e
cum e ! Voia lui D u m n e d e u a fâcut'o cum e şi nu tot-
d e u n a a fost ea aşa.
Ei, h e i ! S'o fi vedut odată, acu-'s 3 0 şi mai bine d e
ani, n'aţi fi luat'o 'n bătaie de joc, şi d e ar fi adi, cum era
atunci, copii voştri n'ar striga d u p ă ea. D e r ' adi nu-i, cum
a fost o d a t ă ; adi e b a b ă sbârcită, căruntă, zdrenţuită, cu
capul plecat în păment, cu b â t a într'o m â n ă şi cu straiţa
de-a umer. U m b l ă pripită, tot mogorojind din gură, t o t
certându-se cu copii de pe uliţă şi cu fetele şi cu feciorii,
şi cu toţi omenii.
Dar' ea nu face nimănui nici un reu, d e c ă omul îi dă
b u n ă p a c e ; der' decă cineva o necăjesce, atunci înjură şi
blastemă cât o ia g u r a : »Fire-ai d e rîs la l u m e ! Ardă-ţi
focul capul şi năravul!« şi alte multe înjurături şi blăsteme
d e felul acesta aruncă asupra celora, ce nu-i d a u pace.
T r ă e s c e din cerşit, de ici capătă o bucată d e pâne, d e colo
o lingură de lapte, ori ceva fiertură! muierea ceea-i dă o
haină veche, cealaltă-i face aşternut d e p a e într'un unghiu
 — 107 —

al casei, şi aşa t r ă e s c e d e p e o di pe alta, c e r t â n d u - s e cu

copii satului şi povestind cu d r a g ceea ce a r e la inimă
t u t u r o r femeilor, cari vreu s'o asculte.
Povestea ei e scurtă, der' o spune p e di d e d e c e şi d e
d o u e deci de ori, încât toţi o sciu a c u m de-a r o s t u l : »Vine
amuşi din c ă t a n e Pavelul Onului. vine d e b u n ă semă, c'am
făcut p e n t r u el mătănii pe-o cupă de grâu, şi c u m sosesce,
cum m e ia, m e r g e m colo la p o p a Ursu, ne c u n u n ă şi apoi se
vedi veselia!«
Atâta i totă povestea ei, care o scie adi totă î m p r e -
giurimea. Şi nu-i modru se nu o scie, că d e trei-deci d e
ani la toţi o spune, câţi vreu s'o asculte, şi o ascultă cele
muieri, şi o î m b u n a : Va veni, Susană, colo la tomna, că
atunci vin feciorii din cătane. Apoi ea se b u c u r ă şi rîde,
şi rîde d e se mai înăduşesce r î d e n d ; totă roşesce şi-i es
lacrămile de rîs. A p o i plecă se se gate, se nu o afle Pavelul
Onului negătată. V a r a se p u n e la părău, se spală, se scaldă,
îşi spală rufele, le întinde p e ţ e r m u r e şi p â n ă se uscă tot c â n t ă :
Frundă verde bobule
Ia-me-'n braţe donile
Şi me treci dea urile,
Pe unde s cătanele !
Treci-me pân' la Braşeu
C'acolo-i şi badea meu
Cu pană verde 'n ciacău.
D e c ă cineva-i strică atunci voia cea bună, decă o
conturbă, atunci se înfurieză şi î n c e p e : D a nu-ţi poţi pădi
calea! Fire-ai de rîs la lume şi la ţ e r ă ! Ardă-ţi focul capul
şi neravul!»

înainte de asta cu vre-o treideci şi mai bine d e ani,

nu era în Corabia şi jur fată frumosă ca S u s a n a lelii
Sânzâiana. E a trăia numai cu măsa într'o căsuţă a clejii,
sub biserică, p e n t r u care făcea la p o p a Ursu câte-va dile
d e lucru la sapă, ori la secere, ori la plivit în grădină. Că
d e u n d e venise în Corabia lelea Sânzâiana, cine a fost
tatăl Susanei şi din ce trăiau ele, asta nimenea nu scia
d e b u n ă semă. Lelea Sânzâiana veni în Corabia c â n d era
S u s a n a ca de 4 — 5 ani şi c u m veni, umblă 2 — 3 dile prin
sat, apoi o p u s e p o p a Ursu în casa clejii, cea d e sub biserică şi
 - 108 —

acolo au şedut ele p â n ă se făcu Susana fată de măritat.

C u m se aşedâ lelea Sânzâiana în sat, de loc îi merse
vestea că scie bine căuta p e s t e l e :
O stea, cu o stea,
T u scii orenda mea . . . .
Ba că scie da de n o r o c şi că-'i m a r e d e s c â n t ă t o r e
p e n t r u tot felul d e bole. Aşa, trăind ea cu Susănica ei în
căsuţa clejii, era des căutată de cele m u i e r i ; u n a venia cu
o olă de l a p t e : Fi bună, lele Sânzâiana, vedi ce a m a r îi
este băiatului ăstuia al meu, că aşa s a r e prin s o m n şi
vorbesce-'n laturi! — » 0 fi cădut în cel spăriat«, dicea
lelea Sânzâiana, »adă o cămăşuţă de-a lui să-i descânt şi
ţi-oiu da nisce b u r u i e n e culese din D i u a Crucii, se-1 afumi
şi nu i a fi nimica». Altă muiere venia cu o legătură d e
făină d e g r â u : Lele Sânzâiana, ore ce p o t e fi cu copila
mea, că a r d e ca-n foc, şi o d o r e rău capul? — » 0 fi
deochiată, săraca, adă o olă cu stropi dela m o r ă să-'i des­
c â n t ă m » . Altă m u i e r e aducea un blid m a r e plin d e u r d ă :
Lele Sânzâiana, cu T o d o r u - m e u nu-'i bine, nu mănâncă,
nu bea, nu dorme, tot ofteză prin somn, piere d e p e pi-
ciore! O r e ce amarul l'o fi ajuns! — » 0 fi călcat în u r m ă
d e fată bătrână, c o t â n g a n u l ; adu-mi o lecă d e p e r d e al
lui şi o chiotore dela cămaşa lui cea d e serbători, i-om
descânta, ţi-oiu da ceva de afumat şi i-a t r e c e !«
Şi t o t aşa era la lelea Sânzâiana, d e dimineţa p â n ă
sera, veniau şi mergeau muierile ca la moră, şi nici una
nu eşia nemângăiată, nici u n a nu se î n t o r c e a acasă fără
nădejde, der nici una nu-i călca casa cu m â n a golâ, astfel
că ea, deşi nici găină n a v e a la casă, d e r nu 'i se ciuntă
făina şi s m â n t â n ă , laptele şi u r d a şi caşul, şi c â t e şi mai
câte, tot p e n t r u poveţe bune, p e n t r u sfaturi înţelepte, p e n ­
tru descântecele d e tot felul şi p e n t r u b u r u i e n e a d u n a t e
din Diua crucii.
Aşa trăia lelea Sânzâiana, mai cinstită, mai c ă u t a t ă
şi mai p e odihnă decât un popă. R a r o vedeai la lucru,
mai numai când făcea dilele popii p e n t r u casă, altcum
tot pe acasă făcând de m â n c a r e p e n t r u ea şi p e n t r u c o ­
pilă, t o r c â n d într'un caier, iarna d e c â n e p ă şi vara d e
lână, ori î m p u n g â n d într'o cusătură. D e r ' avea cele d e
 — 109 —

lipsă p e n t r u traiu, n i m e n'o vedea p e la vecini d u p ă îm­

p r u m u t , nici-odată nu 'i se ciuntă făina, lemnele şi de
dulcele. Vestea îi m e r s e p â n ă 'n cale d e trei dile, giur
împregiur şi era tot mai c ă u t a t ă şi tot cu mai m a r e în­
c r e d e r e alerga lumea la ea, mai cu semă muierile.
D e r t r e c â n d din vreme, crescea şi Susănica, ca din
apă, ba se făcu S u s a n ă întreagă, lucra tot lucrul şi juca 'n
tot jocul. Apoi, cum era S u s a n a fată lelii Sânzâiana celei fer-
m e c ă t o r e , c u m era frumosă şi drăcosă, o jucau tot feciori
aleşi, de o p a r t e că le era dragă, er de altă p a r t e că se
temeau, se nu se s u p e r e lelea Sânzâiana, a s u p r a lor, căci
p r e c u m scia multe farmece de bine, tot aşa p o t e că scia
şi farmece d e cele rele, cari schimonosesc p e om, îi t r a g
g u r a la urechiâ, ori îl p o r t ă n e b u n pe cele deluri.
P a c e l e vremi în Corabie cel mai m a r e gazdă e r a O n u
lui Afrim, un bogat sgârcit şi avea numai un fecior, p e Pavel.
C â n d s'apucâ Pavel holteiaş, atunci s a p u c a şi S u s a n a fecio-
riţă. Şi se întelniau ei, ca tinerii, mai la o clacă, mai la
şedetore, mai la joc, şi glumiau şi jucau, p â n ă o d a t ă Pavel
simte nu sciu ce, ca un fior plăcut, trecendu-i prin inimă.
Şi din minuta aceea numai p e Susana o j u c a în tot jocul,
numai lângă ea se aşeda în şedetore, şi, c â n d îl trimetea
tatăs'o d u p ă omeni la lucru, mai intâiu p e la ea a b ă t e a :
»Tu, Susană, o dis tata, că poţi veni m â n e la noi la sapă,
secere ?« Er' Susana nici o d a t ă nu dicea, că nu pote, de
aceea ea, de primăvera până tomna, mai mult m â n c a dintr'un
blid cu Pavel, d e c â t cu mă-sa, că într'o brazdă cu el şi lucra.
Lui O n u 'i plăcea d e Susana se o aibă în brazdă, că
săpa ca ori-ce bărbat, er' la serere nu o întrecea nici o
femeie. A p o i cât era diulica nu-i mai sta g u r a 'n loc, t o t
c â n t a ; în veci n'o vedea-i superată, lucra dela inimă şi
cânta dela i n i m ă ; din asta pricină lui b a d e a O n u îi plăcea
d e Susana, er' fiind şi frumosâ, Pavel numai nu se o m o r a
de dragul ei.
Aşa trecură vre-o p a t r u ani de-a rîndul, că feciorii
noştri cu 15 ani se învaţă a lucra şi a juca, er' fetele
;

cu 13 — 14 ani sciu tot lucrul şi tot jocul şi t o t e horile.

Prin sat se vorbia mult d e s p r e aceşti doi tineri. Unii
diceau una, alţii alta, ca omenii, der' într'o vorbă toţi erau,
că a d e c ă lelea Sânzâiana a dat m ă t r ă g u n ă la Pavelu Onului,
de numai pe Susana ei o jocă, numai pe ea o v e d e ; ba
babele mai diceau şi aceea, că Sânzâiana a orbit şi pe
bocotanul Onu, de o tine în brazda lui si la casa lui, şi
la blidul lui.
Ce-i d r e p t îi drept, că a d e c ă în timpul din u r m ă era
S u s a n a tot c a m p e la Onul, şi când nu avea lucrători la
câmp. Că la o gazdă m a r e cât este d e lucru ? Mai d e
c e r n u t g r â u ori făină, mai d e lucrat la c â n e p ă şi lână, mai
d e văruit şi câte şi mai câte. C â n d era timpul ţesutului,
Susana era cu săptămânile dea lungul în casa Onului, aşa,
că ea scia p e la el tot ce este şi u n d e este.
Din aceste pricine şi ea nu se p u t e a nici gândi, că
d o r ă Pavel, d u p ă ce a scăpa d e cătane. n'a lua-o p e e a ;
t o t aşa gândia şi lelea Sânzâiana, şi-i p ă r e a bine c â n d se
gândia, că va fi cuscră cu bocotanul Onul.
D e r ' veni vremea »numeruşului«.
P e Onul îl sfătui p o p a Ursu şi primarul satului se facă
rugări p e n t r u Pavel, că va scăpa, câ-i singur la părinţi.
Dar' rugările acelea, lăcrâmăţiile, cum le dice poporul, nu
se fac d e pomană, er' Onul era o m s c u m p şi se g â n d i a :
d e ce se cheltuesc ? da d e nu l'or lua! Ba d u p ă ce vedu,
că Pavel e o r b d e d r a g o s t e p e n t r u Susana, se gândia, că
ar fi chiar bine d e l-ar lua Neamţul la regulă, dor' va uita
p e sărântoca aceea, că ori cum, bine că-i frumoasă şi har­
nică, da-i fata nimănui, nimeni nu scie d e u n d e e şi cine
i-a fost t a t ă ? E r ' el e d i n t r e o a m e n i !
A ş a trecu di d u p ă di, lăcrămăţii nu făcu, er când colo
— p e Pavel îl iau cătană. A c u m se p u s e p e gânduri b a d e a
Onu, dar' e r a târdiu, că pe Pavel îl duseră frumuşel la re­
giment, d e u n d e scia, că doi-sprezece ani nu scapă, ba de-a
fi o bătaie, lesne se p o t e întâmpla se nu-şi mai vadă satul,
înainte d e plecare însă, îi spuse S u s a n a a ş a : »Nu te t e m e
Pavele, că tu mult nu-i c â t u n i ; m e p u n cu m a m a şi facem
mătănii pe o c u p ă d e grâu p e n t r u tine, ca se te s c a p e
D u m n e d e u d e urgisita cea de cătunie«. E r ' P a v e l dise aşa :
»Susănică dragă, dacă faceţi voi ceva, ca se scap din cătă-
niă, atunci se scii, că de b u n ă semă, c u m ajung acasă, ne
l u ă m ; aşa să-mi ajute D u m n e d e u ! «
 — 111 —

Şi Pavel s'a dus cătană, er b a d e a O n u cu lelea

Marina, cu muierea lui, r e m a s e r ă fără fecior, fără ajutor.
S u s a n a şi mă-sa, Sânzâiana, remaseră mai întristate, der cu
nădejdea, că în scurtă v r e m e l'or p u t e scote. Pusu-s'a
b a d e a O n u şi a v e n d u t doi boi şi s'a dus cu banii la
oraş, înfundând p e cei corporali şi sergenţi cu bani şi
b e u t u r ă , der aceia ce p u t e a u face? A t â t a că lui Pavel îi
da pace, nu-1 mai p u n e a u la tot lucrul; u n d e p u t e a u îl
cruţau, der se-1 lase acasă nu sta în p u t e r e a lor. L e l e a
Sânzâiana înse cu S u s a n a ei nu se mai arătau prin s a t ;
cine le călca casa, le afla tot fâcend mătănii, p e t o t firul
de grâu câte-o mătanie şi tot dicend rugăciunile. De
t o m n a p a n ă lângă Pasci tot făcură la mătănii, er c â n d fu
cupa de grâu t o t ă muiată dintr'o olă într'altă, cum făcuse
mătănii pe tot firul de grâu, atunci le erau genunchii şi
nodurile degetelor tote carne viiă, der şi vestea veni în
sat, că Pavelu Onului vine dela oste.
Şi nu era glumă ceea-ce se audia. In Joia Pascilor
sosi Pavelu Onului acasă şi spuse că-i slobodit d e tot,
fiind-că dela Boboteză t o t în spital a stat cu un picior
şi a c u m l'au trimis acasă se se vindece, că doftorii cei
cătuneşti nu-1 p o t vindeca. Bucuria lui b a d e a O n u fu
m a r e că-i sosesce feciorul chiar pe la v r e m e a cea mai
potrivită, c â n d e d e eşit cu plugul. Bucuria lelii Marina
încă era mare, că a scăpat puiul mamii a t â t de u ş o r ;
der mai tare se b u c u r a Susana cu măsa, că nu le-au fost
mătaniile d e geaba, că a sosit Pavel se mai aibă şi ea
dile bune, d e veselia, că destul au ajunat şi s'a r u g a t
p â n ă a fost el dus. D e r lucrul naibii! Pavel, cel ce sosise
nu mai era cel ce se dasese, nu mai ţinea aşa mult la
Susana, nu mai c r e d e a că mătăniiile şi rugăciunile ei l'au
adus, ci c r e d e a c e e a ce-i spusese corporalul, că adecă el
a făcut de l'au slobodit, el a pus vorbă la doftori şi l'a
domnul c ă p i t a n ; de astă p ă r e r e era şi b a d e a Onul, c a r e
n u m a i nu-şi smulgea unghiile, că a v e n d u t o părechiă d e
boi şi toţi banii i-a p r ă p ă d i t în oraş cu şargele, d e şi-a
scăpat feciorul din cătane. Satul tot scia, că S u s a n a cu
mă-sa au făcut mătănii p e o cupă d e grâu ca se scape
p e Pavel de cătane, der şi aceea scia, că Onul tot din
 — 112 —

acea pricină a v e n d u t o părechiă d e boi de cei scumpi.

A c u m b a d e a Onul, ca om sgârcit şi reu de p a g u b ă ce
era, tot cu cei doi boi visa. E r în serbătorile Pascilor
spuse oarzin lui Pavel: me copile, de c ă t a n e te-am scăpat
cu m a r e necas, der doi boi s a u dus ca se te p o t s c ă p a ; acum
d u p ă ce ti-i întrăma, vedi de te însoră, nu-mi pasă pe
cine-'i lua, d e r baremi doi bo; în locul celor ce i-am vendut
se-mi aducă, că-i greu numai cu 4 boi la ogor, în şesă m e r g e
mai bine şi mai cu spor, der a c u m noi n'avem decât patru.
— Dar' ce o se dicâ Susana, şi »mă-sa?« î n t r e b ă
lelea Marină.
— »Aceea-i t r e a b a lor, ce-or dice, ele nu-s de casa
noastră, că nici le scie n i m e de unde-s, nici cine-s? Cea
bătrână-i o vrăjitore hameşă, ce trăeşte din minciuni, er
cea tineră-i o javră, ce s'ar p u n e cu p u t e r e a 'n binele
m e u ; de-ar avea b a r e m i doi boi, n'aş mai dice ba, der
aşa — nu se pote, şi pace şi sânetate.
Pavel asculta. Vorbele tătâne-seu i-se p ă r e u tare vorbe
cu minte, că Pavel era în m u l t e forme ca tăiat din tatăl-seu,
mai cu semă c â n d era vorba d e avere, dicea ca şi tată-so :
»Ce-i al meu, e al meu, ce-i al altuia încă se fie al meu!«
R e u îi părea că S u s a n a nu are baremi doi boi, se o potă
lua, că ori-cum, da-i era dragă, ba-'i era d r a g ă ca sufletul
şi-1 d u r e a inima c â n d îşi a d u c e a a m i n t e cât d e d r a g îi e r a
şi ei de el. Der' tată-so nu-i da d o u e cu d o u e : S e c ă u t ă m
o fată d e starea nostră, care se ştie preţui averea, că S u s a n a
nu-i d e noi, e calică, adusă d e apă, măsa-i o strigoie şi
apoi credi că Susana de dragul teu a venit la noi ? Nu, ea
a venit se c a p e t e plată p e n t r u lucru şi m â n c a r e 'n gură,
că acasă i-se lungeau urechile de fome. D e dragul teu nici
un vas la m ă t a n'a spălat; Susanii îi tot un drac, lucră
la mine ori la altul, numai plată se c a p e t e ; apoi cât e
diulica d e m a r e nu-i stă g u r a 'n loc, tot horesce ca o nebună.
A m audit'o horind câte n lume şi 'n s o r e ; b a m e chiar batjo­
corea în hore, nu ştiu cum foc s'o a r d ă dicea la secere, c ă :
Ţine Domne diua lungă
La gazda nost s ă i ajungă!
Cu a c e e a h o r e numai b ă t e a şaua, u n d e diceam că se
se p o r t e secerătorele, ca minteni e seră. Nu-i vorbă, i-ar
 - 113 —

plăcea binele nostru, casa nostră, şi d e dragul lor dice că

te p l a c e ; dar' se fi un calic ca ea, nici nu s'ar uita la tine.
Dar' D n m n e d e u aşa a lăsat: Bogaţi cu bogaţi, calici cu
calici! Tu-ţi caută una d e seama ta, cum e A n a c o n t r a ­
sului, F l o a r e a primarului, T o d o s i a curatorului, ori altă fată,
pe cine-i vrea, numai ea una nu, că nu-i de noi, nu-i din
n e a m şi n a r e numai ce-i pe e a ; şi-a afla şi ea un venit
pe apă ca şi ea!«
Aşa povăţuia bocotanul Onul pe Pavelul lui, er' Pavel
îsi g â n d i a : Bine dice t a t a !
A doua di de Pasci era horă m a r e înaintea bisericii.
T o t satul era a d u n a t acolo, tinerii jucau, băeţii ciocneau
oue, er' bătrânii şi cei însuraţi se uitau la joc. Pavel încă
se trase până acolo, dar nu întră în joc, îl d u r e a piciorul.
Se aşedâ pe un bolovan m a r e şi se uita la joc. S u s a n a
încă era acolo, se puse lângă el şi povesti cu el, dar' nu
mult, că un flăcău o c h e m ă la joc E a vru se se r e t r a g ă ,
dar' Pavel îi d i s e : mergi şi jocă, că a m â n d o i cine scie c â n d
vom juca. E a întră cu ficiorul acela în joc, er' Pavel se
luă încetişor şi merse aţă acasă. îi părea bine, că ea jocă
cu alţii ca se aibă podoimă cu ce se se d e s p a r t ă d e ea.
Susana îl vădu m e r g â n d dela horă şi ca u n şerpe-i t r e c u
prin sîn, der er se g â n d i : »îl dore reu piciorul« !
D u p ă ce încetă iocul S u s a n a încă m e r s e ată acasă.
Uşa o află închisă, că măsa încă era dusă prin sat S e p u s e
deci pe prismă şi plânse şi plânse, nici ea nu mai scia d e
ce p l â n g e : de ce a făcut atâtea mătănii înzadar? Că ce-i
bolnav Pavel ? Ori că presimţia ceva mai reu p e n t r u dînsa ?
Aşa o află măsa p l â n g â n d şi începu la e a : Dar' cei cu
tine fată? D e ce plângi? Nu te supăra nimic, că Pavel
a r e lec, s'a vindeca, şi de-i scrisă se fiă al teu, al teu va
fi; d e u n d e nu, chiar d e te-ai bate cu capul d e păreţi,
tot nu-i al teu. O m u l socotesce, dar' D u m n e d e u r â n d u e s c e .
Apoi, am cam audit, că d e c â n d a venit din cătane, tată-s'o
îl d e s m â n t ă de casa nostră, dar' se se facă cenuşă, el t o t
o se vină Ia noi, d e nu d e alta, b a t ă r să-I vindec Ia picior,
că lec nu a r e numai în buruenile, care le sciu eu. De-oiu
vedea, că-i s b u r d ă mintea în alte părţi, atunci vai şi a m a r
de ciolanele lui.
8
 — 114 —

Pavel o ducea reu cu piciorul lui, d e abia-1 p u t e a

pune-n păment, tot era spart — fiemesura p e lemne, şi numai
dacă-1 înfăşa cum înfăşii copiii, p u t e a umbla cu el. A l t c u m
la faţă era r u m e n şi frumos de nime n'ar fi dis, că-i bolnav,
că dela inimă ar fi tot m â n c a t şi mânca, că avea de unde.
Dar' ce se facă, se-i trecă ? Doftorii ce-i mari cătunesci
nu l-au p u t u t scăpa, atunci ce doftor se mai întrebăm,
dicea b a d e a Onu, care se t e m e a de cheltuele. »De nu alta,
mi-or m â n c a şi doftorii doi boi şi tot boleac a fi. Mai
bine, tu muere, mergi pe la cele babe, dar' de i-or afla lec ?«
— «D'apoi la ce babe; că aci în aretul nostru cea
mai sciută îi b a b a Sânzâiana, dar' ea...«
— »Ea l'a tămădui, numai îi du o legătură d e făină
d e grâu şi o strugea de slănină, că n'are ce b ă g a în gură,
sciu că n'a băga b u r u e n e d e cele din Diua crucii!«
— » D ' a p o i dacă dici, ducem'oiu, dar' p a r e că mi-e
ore cum-va se-i calc casa, dacă nu l'aşi pe Pavel se-i
iee fata«.
— «Dacă-di cum se nu-ţi fie ore c u m - v a ? ! Nu-i pof-
tesci în cinste, îi duci ce scii că n'are şi ea ţi-a da o m â n ă
de buruiene, atâta-i tot lucrul«.
Aşa se înţelesese b a d e a Onul cu lelea Marină, er' Pavel
asculta şi ofta. Prin mintea lui umbla feluri d e feluri de
gânduri. O r e nu-i făcătură n e canul meu. tioată de baba,
că ce i-am lăsat fata? Că drept, că io nu i-am spus că
o las, dar' b a b a aia scie şi gândul o m e n i l o r ; nu cred că
nu scie ea ce am vorbit cu tata. Dar' d e cumva, în loc
se-mi d e e b u r u i e n e prielnice, mi-a da b u r u i e n e se m e
o m o r e ? T o t cu de aceste îşi b ă t e a bietul Pavel capul, apoi
îi mai era si d r a g ă fata si se şi t e m e a d e blăstămul ei şi
d e fermecele mâne-sa, dar' la fata contrasului încă-i sta
gândul, că contrasul avea 6 boi ca 6 lei, er' A n a când
scia, că o a u d e Pavel îi c â n t a se se n ă d ă i a s c ă :
Bădiţă cu buze moi
Fă-te negustor de boi
Şi vină de mas la noi,
C'are tata şese boi
Şi din şese vinde doi;
Doi îi vinde, doi opresce
Doi mi-i dă mie de destre
 E r ' Pavel, când audia cânteca, g â n d i a : deu, se-mi d e e
boii cei din tânjală se-i pun în frunte la ai nostrii, n'ar fi
nime 'n sat cu 6 boi ca mine. Apoi sta cu gândul la boii
contrasului şi la oile lui şi fiindu i capul plin tot de boi
şi de oi, nu mai încăpea în el şi S u s a n a lelii Sânzâiana,
cu atât mai vîrtos că şi A n a contrasului era frumosă d e ­
stul şi cât nu era — se făcea, că d o r ă s p u n e c â n t a r e a :
Rumenela din potică
Face pe lelea voinică!
A treia di d e Pasci, des de dimineţă, se duse lelea
Marină la baba Sânzâiana, încărcată ca d e acasă, cu d o u ă
corfe mari, în c a r e a v e a : ole cu lapte dulce, t ă n i e r e cu
brândă, legături de făină şi de grâu şi d e mălaiu, apoi
oue, unt, slănină şi chiar un picioruţ d e miel. C â n d întră
în casa cea de sub biserică a babii, era cât p'aci se uite
că-i d e d i s : Christos a înviat, atâta se m i n u n a d e rîndu-
ela ce află acolo. Că era un pat a s c e r n u t până 'n pod de
sus, tot cu perini de b u m b a c cusute 'n crucite, c u m n u m a i
S u s a n a scia cose p'acele vremi, apoi ş t e r g a r e p e la icone,
tote ţesute în forme şi 'n pana bradului, apoi icone, vase
tote sclipiau ca argintul d e spălate ce erau, er' pareţii erau
albi de puteai scrie pe ei.
Lelea Marină nu fusese d o r ă nici o d a t ă în casa babii,
de aceea sta mirată, c â n d o vedea atât d e împodobită,
mult mai împodobită, d e c â t a ei, că era m u e r e d e gazdă
şi din gazde. Cu o a r u n c ă t u r ă de ochi vedu lelea Marină
tot ce era de vedut, apoi închidend uşa d i s e : »Christos a
înviat! Şi sfintele serbători se fie d e folos la totă lumea
si n o u ă ! «
— « A d e v ă r a t c'a înviat! D u m n e d e u te a u d ă ! Treci
şi şedi! CJre în ce se însemn, c a v i i şi d-ta o d a t ă la noi?«
— »Sadă binele si s ă n ă t a t e a ! E a t ' aci ti-am a d u s c â t e
ceva, fi bună şi p u n e bine, ce ni-a ajutat D u m n e d e u d e
ţi-am p u t u t aduce. D a S u s a n a unde-i ?«
— »S'o dus d u p ă a p ă la ciurgău, d a r ' nu sciu ce
biată-i e, că totă noptiţa n'a d u r m i t ; se văieta d e d u r e r e
de cap«.
— «D'apoi răul lesne vine, dar' anevoie se duce. D o r ă
aşa păţim şi noi cu Pavelul n o s t r u ; d e c â n d l'o d u s în
8*
 — 116 —

focuita ai d e cătunie, ce i-s'â iscat la u n picior, ce nu, destul

că tot i-o spart. D e aceea am venit doră-i sci ceva lec
p e n t r u bietul fecior, că dumniata la multă lume ai ajutat«.
— «D'apoi lecui e la D u m n e d e u sfântul. El, drăguţul
de El, d ă bolele şi Sfinţia sa le şi ia, când se milostivesce.
D r e p t şi mai drept, că D u m n e d e u a pus p u t e r e de vin­
d e c a r e în b u r u e n e p e n t r u t o t e bolele, n u m a i nu le scie
nimeni p e tote, vai d e noi şi de sufletul nostru, că s u n t e m
păcătoşi. Dar' de n'am fi aşa răi cum suntem, am afla lec
la totă boia, că totă boia are lec. L a Pavel, lele Marină, numai
p e nimerite nu-i p o t da lec, t r e b u e se-i văd buba, şi voiu cerca,
i-oiu descânta, i-oiu căuta buruiene, că D o m n e ! C e n'aş
face eu tocmai p e n t r u el, care s'a avut ca un frate, cu
copila nostră?!«
— »D'apoiu îi face bine şi-i veni p â n ă la noi, c â n d
îi gândi că-i bine«.
— »M'oiu d u c e în de seră, că adi e Marţi, şi Marţi
sera-i chiar bine. D a r ' d e o c a m d a t ă nu-i daţi vin nici vinars
se b e a şi m â n c ă r i daţi-i tot cam dulci, nimic cu oţet«.
Intr'aceste sosi şi Susana acasă cu 2 urciore pline d e
apă rece dela ciurgău. C â n d vădii pe lelea Marină la ei,
făcii nisce ochi mari, se întrebă singură pe sine, că o r e
d e ce a venit? Dar' lelea Marină o luă p e s t e picior : »N6
vedi, d r a g a lelii, că şi eu vin odată la v o i ! T o t dice!, că
eu nu a b a t nici când pe la voi, etă amu-s aci. Dar' ce-ţi-e ?
Că mi-a spus măta, că eşti betegă?«
— »Me d o r e capul, lele Marină, d e găndesci că-i
spart«.
— »Te-o fi deochiat cineva eri la j o c ; nu i-ai stîns
cărbuni, lele Sânzâiana ?«
— »M'o fi deochiat turnul bisericii«, dise S u s a n a
rîdînd, şi eşi afară, d u p ă cum era deprinsă se facă t o t d e u n a ,
când avea mamâ-sa d e dat vr'un sfat la cele muieri.
Dar' nu mult stătu lelea Marină, ci îşi luă corfele cele
golite, îşi luă r e m a s b u n şi se duse acasă, m i r â n d u - s e d e
renduelă cea b u n ă ce o află la b a b a Sânziana. S e vede,
că are fată mare, îşi gândi ea.
— »Nu ţi-am spus Susană«, dise b a b a cătră fată, d u p ă
ce r ă m a s e r ă singure, »nu ţi-am spus, că ori ce vor face,
t r e b u e se ne caute, d e nu de alt-ceva, b a r e m i se-i vindec
bolecul? L a s ă numai, vedu-te şperlă de bocotan, se te ved!«
Colo 'n deseră b a b a Sânzâiana merse încet tot pe lângă
garduri, cum îi era datina, p â n ă acasă la bocotanul Onu.
Acolo îşi vedîi d e lucru, daslegâ piciorul lui Pavel, îl căută,
îi descântă, îi d ă d u feluri şi feluri de b u r u e n e , cu c a r e se
se lege, unele fierte în lapte, altele aşa u s c a t e c u m erau.
T o t aşa făcii şi dimineţa şi tot mereu vre-o d o u e s e p t e -
mâni de-a rîndul. Şi nici odată nu pleca b a b a cu m â n a
golă dela lelea Marină, t o t d e u n a o încărca cu ce avea mai
b u n la casă. Der' minunea minunilor, nici luj Pavel nu-i
era mai bine, nici nu întreba caro-va, nici el, nici mă-sa,
nici tasă-s'o, că ce mai face biata Susana. Din asta pri­
cină, b a b a da leacurile d u p ă cum scia ea, tot unul se ajute
şi d o u e se strice.
Bocotanul era îngrijat, lelea Marină era îngrijată, er'
Pavel se gândia s i n g u r : ore de-aş p r i n d e a vorbi cu b a b a
d e Susana, da de mi-ar afla mai îngrabă leacul. Deci odată,
c â n d era numai el cu b a b a în casă o î n t r e b ă : »Lele Sân­
ziana, ce mai face Susana?»
» F a c e bine, dragul lelii, că-i sănetosă, totă diua a d u n ă
b u r u e n e p e n t r u piciorul teu şi sera tot face mătănii se te
scole D u m n e d e u . O lecă-i cam scârbită, cum de tatâ-t'o n'o
mai chiamâ la lucru, ca în anii trecuţi, c u m d e nu-i mai
dă prilegiu se se a b a t ă p'aici, se te vadă«
Pavel oftă. îşi a d u s e aminte d e d r a g o s t e a cea din-
tâia, ce o avuse el cu S u s a n a ; că d o r ă dice şi c â n t e c u l :
Mândra mea cea de demult
Pus'am gând se te zeuit
Că.
Nici o pomă nu-i dulcie
Ca struguraşul din vie
Şi dragostea cea dintâie!
Baba pricepu oftatul lui P a v e l ; scia că el b u c u r o s ar
mai sta de vorbă cu Susana, de nu l'ar opri tată-s'o. Dar'
d e ce era b a b a Sânzâiana b a b ă meşteră, decă n'ar fi fost
ea în stare s'aducă p e Pavel p â n ă la ei ? Scia ea ce se facă!
O d a t ă , într'o dimineţă, c â n d m e r s e se lecuescă p e Pavel,
prinse a se v ă e t a : »Vai, puiul mătuşii, aşa-s d e betegă, d e
 — 118 —

p e n t r u alt o m n'aş fi eşit din casă. Me tem c'oiu c a d e la

pat, că-'s bătrână, fătul meu, m'ajung slăbiciunile b e t r â n e -
ţelor. A c u m te leg cum se cade, der' de-i vede, că colea
p e la ojină io nu viu aici, atunci t r a g e t e tu cum vei p u t e
p â n ă la noi, că nu-i peste lume, ţi-a p r i n d e şi bine o lecâ
de mişcare, să nu se înţepenescă vinele«.
— »Voiu m e r g e lele Sânzâiana«. Şi de-odată cu sera
merse Pavel şchiopătând pân' la lelea Sânzâiana Aceea era
la pat — »Drăguţ D o m n e « — g e m e a d e betegă, dar' nu-i
era nimic. Şi se sculă ea încetinel din pat, şi-i deslegâ
piciorul, şi-1» spălă, şi îl legă erăşi spunendu-i : »în dece
dile, d u p ă D u m n e d e u , nici u r m ă d e b u b ă nu-i mai ave la
picior, numai vino în totă dimineţa şi-'n totă sera, d e n'oiu
p u t e eu merge, să te lecuesc«.
Apoi Pavel plecă din casa babii, er' Susana-1 p e t r e c u
pân'afarâ, acolo se puseră pe prispă la vorbă şi uita Pavel
d e spusa tătâne-său, prinse în b r a ţ e pe Susana şi o săruta,
şi o desmierdâ, de gândeai că dragostea din şepte sate
totă-i acolea. E r ' ea nu se ferea, der' d e o d a t ă începu a
p l â n g e : »lasă-mă Pavele, că în zădar me săruţi, că sciu eu
bine pe unde-ţi sburdă mintea. Lasă-me în amarul meu,
mai bine nu ne cunosceam. T e - a m iubit şi te iubesc cum
altă fată n'a mai iubit de c â n d lumea şi pămentul, der'
ce-s de vină decă-s săracă? L a noi se potrivesce disa
cântecului:
Nu veni bade la noi
Că mama nu ţi a da boi,
Dar' te du la cea găzdacă
Că ţi-a da doi boi şi-o vacă
Şi locul de peste apă ;
Dar' se scii Pavele c ă :
Locul apa l'a mâna,
Boi cânii i-or mânca
T u cu hîda-i rămânea !
»Dar' nu vorbi aşa, Susană, cine ţi-a spus una ca asta ?
Nu vedi ce t r a g eu cu piciorul ăsta? Mie nu-mi s b u r d ă
mintea d u p ă însurat; las se mă vindec c u m se cade, s p u n e
la lelea Sânzâiana să facă leacurile, c u m ştie mai bine, că
îndată ce m ă vindec, te iau«.
 — 119 —

Şi er' o drăgosti şi er' o sărută d e gândei că s'o

o m o r e cu dragostea. A r fi stat mai mult decă b a b a din casă
n'ar fi strigat! »Susană, Susană, hai dă-mi o lecă d e a p ă « .
Pavel pe cale tot buzele Susanei le simţia pe ale sale,
gândul lui numai la ea era, d e abia ascepta se treacă noptea,
se vină dimineţa, se m e a r g ă la b a b ă se-1 lege.
— »Cam mult ai şedut la b a b a « , dise tată-s'o d u p ă
ce ajunse acasă, »paremi-se, că mai mult ai stat cu strigoia
cea tineră, d e c â t cu cea b e t r â n ă Dar' se ştii Pavele, că
ce ţi-am spus odată, eu d e aceea me ţin. S e te ved vindecat
şi se te însor cum ştiu eu, se-mi vină în o g r a d ă boii ceia,
ce i-am m â n c a t cu şargele, până te-am scos din cătane.
Pavel nu dise nimic.
A c u m era între ciocan şi ileu; Susana-i era dragă, de
măsa se şi temea, dar' nu avea boi, ca se a d u c ă la tată-s'o
în locul celor ce ia cheltuit cu scosul din cătane. S e nu
mai meargă la ea — nu putea, că atunci cine se-1 lecuiască ?
D e merge, nu s e p o t e scăpa se nu se uite la Susana, er'
d e o vedea, îl apuca frigurile de n'o p u t e a s ă r u t a b a r e m i
odată. T o t ă n o p t e a îl frământară g â n d u r i de aceste.
A d o u a di tată-s'o m e r s e des de dirnineţă la câmp,
er' măsa-1 p e t r e c u p e Pavel până la b a b a Sânzâiana, că şi
aşa mai avea se-i a d u c ă c â t e ceva, o leacă d e urdă, o şter-
gură cu făină, o cupşoră de lapte, vedi, cum d u c bogaţii la
săraci, când au lipsă n e încunjurată de ei. P â n ă însă a nu
pleca d e acasă îi spuse Pavel a ş a : »Mamă, eu nu sciu
ce se dic de piciorul ăsta al m e u : doftorii nu-1 sciu vindeca,
er' b a b a Sânzâiana m e t e m că nu vrea se-1 vindece, d e o
p a r t e ca se c a p e t e tot m e r e u câte ceva dela noi, d e altă
p a r t e că . . . . vedi d-ta«.
»Ei, pentru-că tată-to nu te lasă să-'i iei fata. Dar',
ce se dicem, nici nu-i d e n o i ; nu i b a g nici o v i n ă : îi har­
nică şi frumosă, dar' nu-i din omeni, e fata nimărui, fata
unei strigoie bătrâne. Ne-ar rîde împrejurimea se audă,
că n e am încuscrit cu strigoia acea betrână. F ă r ă , p e n t r u
aceea te p o t e vindeca, că n'om lăsa-o numa'aşa, am vorbit
cu tatăt-o şi 'i-om da o viţea numai se te vindece, se se
a p u c e şi ea la ceva zestre p e seama Susanei».
 — 120 —

C â n d i n t r a r ă la b a b ă în bordeiu ea era pe pat, er'

S u s a n a era la foc, făcea ceva de m â n c a r e . Ii d ă d u lelea
Marină cele a d u s e şi se d e p ă r t a d u p ă ce vorbi o lecă cu
baba şi cu fata ei şi după-ce rugă p e babă se facă cum
ştie ea mai bine, şisă-i vindece ficiorul, că şi ei vor cunosce-o.
C â n d plecă o p e t r e c u Susana pân' afară şi acolea o întrebă
lelea Marină; »Ce mai dice măta, Susană, t r e c e c u r â n d la
Pavel ?«
—- »I-a t r e c e lele Marină, p e s t e vre-o d e c e dile, aşa
dice mama, că bubele au prins a albi şi-1 t o t m ă n â n c ă pe
lengă ele, s e m n că se vindecă«.
— »D'apoi d e ar da D u m n e d e u se 'i t r e c â se potă
munci, că t a r e ne r ă m â n e lucrul îndărăt, că b a d e t ' o nu mai
învinge p e t o t locul. Dar' tu ce mai faci?«
— »Eu grijesc de m ă m u c a şi a d u n b u r u e n e p e n t r u
Pavel, d u p ă cum mă povăţueşte e a ; altcum sunt sănătosâ«.
— »D'apoi bine că eşti sănătoasă, draga lelii. Dar' eu
stau p r e a mult, că am de făcut m â n c a r e la lucrători. Să­
nătate bună!«
— « D u m n e d e u îţi d e e bine şi sănătate!«
Lelea Marină plecă g â n d i n d : Nici nu-i m o d r u să nu-i
fie dragă la Pavel, că-i şi frumosă, bat'o pustia de fată!
S u s a n a o petrecu din ochi g â n d i n d : Bine că te duci,
se mai văd ce dice Pavel. Paremi-se însă, că din făgă-
daşul lui nimic s'a alege, dar' atunci va fi rău, rău d e tot
va fi, că aprind casa pe el, satul întreg îl a p r i n d !
T r e c u di d u p ă di şi Pavel din di în di se făcea tot
mai bine şi mai bine, p â n ă în urmă, colo p e la S â n t ă Mărie
nu mai şchiopăta d e loc, ranele 'i se vindecară de numai
puţină u r m ă roşie mai r ă m a s e ; dureri nu mai simţia. P ă n '
atunci în totă diua m e r g e a d e d o u ă ori ja b a b a Sânzâiana,
că ea sta t o t acasă, dicea că-i bolnavă, nu p o t e umbla p e
la betegi, şi în t o t d e u n a c â n d m e r g e a dela babă, drăgostia
şi s ă r u t a p e S u s a n a cea frumosă şi tot m e r e u îi făgăduia,
că numai să se vindece, la t o m n a se însoră şi o ia.
E r a d e r ă cam p e la S â n t ă Mărie când era vindecat
deplin. A t u n c i îi spuse b a b a a ş a : »Alte leacuri nu mai
pune, fără, p a n ă va peri şi roşaţa aceea u n d e au fost ranele,
nu lucra tare se te obosesci, ori se asudi, că se p o t isca
 — 121 —

eră bubele, şi se pot boboti, nici nu te sdrobi t a r e cu jocul,

că, de ţi s'or isca bubele de nou, mai cu g r e u s'or vindeca«.
Plăti bocotanul bine p e babă, datui-au doi saci plini
plinuţi cu g r â u şi unul cu mălaiu, trimisu-i-a un car d e
lemne, apoi caş şi câte şi mai câte. D a r ' baba, c â n d vedu
atâtea daruri dela bocotanul cel sgârcit, sciu numai decât,
că acele nu-s a b u n ă ; scia că prin acele-i plăteşte ostenela
o m e n e s c e şi-i dă se înţelegă, că d e aci încolo nimic nu mai
au la olaltă. S e nădâi şi Susana, de ce le trimite b a d e a
Onul atâtea d a r u r i : ca se-şi p u n ă pofta 'n cuiu d u p ă Pavel.
-— Aşa şi fii. Din minuta aceea Pavel nu le mai călca
casa. L a joc juca p e alte fete bogate, er' pe S u s a n a se
făcea a nici nu o vedea. Din asta pricină S u s a n a nici nu
mai mergea la joc, ci şedea acasă şi cocea în ea o manie
mare, manie nespusă.
D u p ă culesul viilor numai audi pe p o p a vestind în
biserică: «Păşesc la taina sfintei căsătorii şi se vestesc
întâia o r ă : Pavel C a t a r a m ă a lui O n u lui Afrim cu F i r u ţ a
lui Ion Tăpălagă, a m e n d o i d e aci din sat. Cine scie ceva
piedecă între ei, s'aducă înainte la maica biserica«. Toţi
omenii din biserică r ă s p u n s e r ă : » D u m n e d e u le ajute, se fie
într'un ceas bun şi cu n o r o c ! «
S u s a n a era la biserică şi, când audi vestirea, se făcu
albă ca păretele, era cât p'aci se cadă de pe piciore. Dar'
se întări în fire şi-şi g â n d i : Voiu vede eu ce s'a alege din
n u n t a lor! Apoi eşi din biserică şi m e r s e aţă acasă, colo
în căsuţa cea d e sub biserică. Şi cum întră în lăuntru
prinse a cânta cât o lua g u r a :
Minţişi bade, minţişi câne
Că n'ai om drag ca pe mine;
Pe mine rn'ai celuit,
Cu alta te ai credinţit,
Dară de-a vrea Precesta
Cu ea nu ti-i cununa!
Şi: Bată-te bade sfinţii
Pe petra bisericii,
M a i învăţat a iubi'
Şi amu me laşi a don'....
Şi: Bade pentru dumniata
Me topesc ca cânepa;
 — 122 —

Bade, de doruţul teu,

Me topesc ca inu-'n t e u !
Năfrămuţă cu trei pui,
Fireai, bade, al dracului,
Ce dici astădi, mâne nu-i!
Cât o fost bade vara
T o t aşa ţi-o mers gura,
Că Ia tomna mii lua;
Er' când fii colea tomna
Dat-ai mâna cu alta.

Omenii, eşind dela biserică o audiau cântând, dar' tre­

ceau p'acolo glumind, ca cei n e p ă s ă t o r i ; muerile eşind din
biserică, o audiau şi ele, şi m e r g e a u lin şi chitilin ascultând
bine se a u d ă totă vorba cântecului, se aibă ce povesti acasă.
P e s t e un ceas satul era plin, că Pavelu Onului s'a eredinţit
cu F i r u ţ a lui Ion Tăpălagă, er' că S u s a n a babii Sânzâiana
s'a lăudat în h o r e (cantecă) c ă : »Deră de-a vrea Precesta,
cu ea nu s'a cu nuna«. Apoi mai a d ă o g e a u c â t e ceva şi
dela ele, şi numai de ea vorbiau. Unele d i c e a u : »Mai bine
ar face Pavel se iee pe Susana, că ea cu mătăniile ei l'a
adus din cătane, măsa l'a făcut om din schilav ce fusese,
şi-i fată harnică şi frumosă, mai harnică şi mai frumosă
decât F i r u ţ a lui Tăpălagă, care în adevăr e o tăpălăgosă,
gândesci că-i o raţă«.
Altele îsi dau cu socotelă altmintrelea ele diceu a s a :
« D u m n e d e u a renduit bogat cu bogat, calic cu calic; tata
lui Pavel nu se putea încuscri au şolomănăriţa cea sărăn-
tocă că l-ar fi rîs şi cânii«.
Dar' câte u n vîj bătrân, c â n d audia sfatul boreselor şi
al babelor, le s p u n e a numai d o u ă trei v o r b e : »En' tăceţi,
borese hăi! De-i dela D u m n e d e u lucrul acesta ce ei l-au
început, s'or lua, d e u n d e nu — încă a v e m să v e d e m minuni
şi comedii din lucrul acesta. Bogat — nebogat, nu stă frumos
se amăgescă şi să a d e m e n e s c ă p'o biată fată săracă şi bolundă,
nu-i stă bine să-i umplă capul d e greluşi şi d e gărgăuni
şi apoi s'o părăsescă, ca p'o haină stricată».

A c a s ă afla S u s a n a pe măsa făcend d e prând. A c e e a

cum o audi horind se nădâi u n d e b a t horile ei, dar' o lăsa
să şi le gate. D a r ' d u p ă ce şi le gătâ, începu b a b a : »Tu,
 — 123 —

d r a g a mamii, ce eşti necăjită? P e cine au vestit în biserică ?

Doră pe Pavel cu F i r u ţ a lui Ioan Tăpălagă ?«
— »Pe ei, mamă, pe ei i-a vestit popa, n'ar ajunge
sera din ia-seră!«
— »Nu fi s u p ă r a t ă d r a g a mamii, că dela vestiri pân'
la c u n u n i e încă-i o h o r e bună. Sunt trei săptămâni, s c u m p a
mami, şi în trei septemâni, d o m n e multe se mai p o t schimba.
T u Susană, într'o s ă p t ă m â n ă numai, dice diacul din cazanie,
audi, numai într'o singură septemână, dice că a făcut D-deu
totă l u m e a : audi d r a g a mamii, totă lumea într'o s e p t e m â n ă
ba n u m a 'n şese dile, că a şeptea di a odihnit: d'apoi în
3 septemâni, c â t e nu se mai pot face şi desface? Hei, draga
mamii, p â n ă peste 3 săptămâni pote să fie ori Pavel ori
Fira, ori că ei a m e n d o i sub glie, atunci s ă n ă t a t e b u n ă
cununie!»
— »Că mai bine eu sub glie, mamă, d e c â t să văd
cu ochii mei cum îi c u n u n ă p o p a ; mai bine, mamă, a p r i n d
biserica pe ei, d e s'a d u c e minune în totă lumea! Apoi nu
mi-ar fi ciudă mamă, decă m'ar lăsa p e n t r u o fată mai
ca omenii, dar' p e n t r u tăpălaga aceea, m a m ă — n u m a i
că ce are boi. . îmi vine s'o sugrum u n d e oiu întelni-o, ori
se m e r g se aprind casa pe ea, se ardă cu tot binele lor,
mâncaşi-ar boii îmbuţiţi cu nemul, se şi-i m ă n â n c e .
— »Dar' taci d r a c a mamii mi mai vorib' a<?a ră va
fi cum va vrea D u m n e d e u , nu cum voiu voi eu, ori tu, ori
altul«.
A doua di, des de dirnineţă, pe n e m â n c a t e , se luă b a b a
Sânzâiana şi se d u s e d e acasă. — »Rămâi şi ai grije d e
casă« dise cătră Susana, »eu m e r g o leacă 'n sat, p o t e
nu m'oiu a b a t e p â n ă cătr'amedi. T u fâ-ţi d e m â n c a r e şi-mi
lasă şi mie o lecuţă«. Şi se duse aţă la bocotanul, la Onul
Cataramă. Si nimeri bine, că toti căsenii bocotanului erau
acasă. Deci îşi dise b a b a : în bun ceas am plecat d e acasă,
o se r u p e m ori în sus, ori în jos. »Bună dimineţa!« dise
ea intrând în casa bocotanului.
—• »Să-ţi dee D d e u bine« — r ă s p u n s e lelea Marină,
»treci şi şedi lele Sânzâiană«.
Bocotanul nu dise nici albă nici negră, cătră baba, ci
un fior rece-i trecu prin tot trupul, când o vedu i n t r â n d :
 — 124 —

Pavel încă nu dise nimic, el r ă m a s e ca pironit pe scaun,

unde-1 aflase baba.
— «Şedă binele şi sănătatea«, a r ă s p u n s baba, »că
n'am venit să şed, fără — no — o lecă t o t să şed, să vă
şadă n o r o c u L . »Dar' ce mai faceţi? Cum te mai simţi
la picior. Pavele, nu s'a obrintit cumva cum ai jucat la
credinţă?«
•— »Nu, lele Sânzâiană«, răspunse lelea Marină, »nu-l
mai dore. D-deu să-ti dee bine şi sănătate, că bine l-ai
lecuit».
— «D'apoi bine, că nu-1 mai d o r e « , dise baba, »bine
că 'i-a trecut, că era pagubă, fecior tinăr şi frumos să se
stingă dintr'un picior.... Şi di, aţi credinţit cu F i r u ţ a lui
Ion T ă p ă l a g ă ? H m ! se vă d e e D u m n e d e u noroc, dar' eu
ca o b a b ă amărîtâ, din mintea mea cea prostâ aşa dic, că
din n u n t a aceea nimic s'a alege«.
— »Ba s'a alege« — r ă s p u n s e apăsat b o c o t a n u l O n u ,
c a r e p â n ă într'aceea nu disese nimic, numai strîngea fălcile
şi-şi muşca buzele de necaz, că atât d e dimineţâ, chiar
L u n i dimineţă, la începutul septămânei, a venit hârca a c e e a
la casa lui, şi babele sunt măr asin rău la casă, dacă-ţi
întră ele mai întâiu, L u n i dimineţa.
—- »Ba s'a alege!« mai r e p e t ă el odată, »şi chiar de
nu s'ar alege, tot nu m'oiu încuscri cu o bosorcanie ca tine
şi n'oiu a d u c e 'n casă de noră o javră cu fata ta, care
sucise capul meleanului!«
— »Nu te cătrăni aşa t a r e Onule«, dise b a b a Sân­
zâiana, »nu te cătrăni aşa tare, că n'ai d e c e ; d-ta esci
cap de b ă r b a t şi ar trebui să fii mai cu m i n t e decât o
biată d e babă, c u m sunt eu. E u n'am venit aci să mă
sfădesc cu d-ta, nici am venit să-ţi cer ceva, că slavă
Domnului, nu rîvnesc la bogăţia n i m ă r u i ; cât n e t r e b u e
nouă la d o u e guri avem destul, ba încă p r e a destul. D a r '
am venit să vorbesc cu d-ta şi cu lelea Marină şi cu Pavel,
ca şi cu nişte omeni d e cinste şi d e omeni, d u p ă c u m vă
ţine tot satul că sunteţi«.
— »Apoi ce vrei dară?« întrebă Onul răstit: »di
c u r e n d că n'am v r e m e să stau cu babele în minciuni. D o r ă
nu ţi-am plătit p â n ' ce mi-ai lecuit feciorul ?«
 — 125 —

— »Ba plătit, bunul D u m n e d e u să-ţi d e e bine şi să­

nătate, mi-ai plătit o m e n e ş t e ; dar' aci-i vorba de altceva,
d e cinstea fetei mele, d e cinstea bordeiului meu, c a r e a
călcat-o în piciore ficiorul d-ta!e şi s'a j u r a t p e câte-s p e
lume şi p e sub sore, că a lua pe Susana, vorba c â n t e c u l u i :
Cât o fost bade vara
T o t aşa ţi-o mers gura,
Că la tomna mi-i lua;
Când o fost colea tomna,
T u dai mână cu alta. .
— »Bine-ii aşa O n u l e ? F r u m o s e aşa? A ş a vrea
D u m n e d e u , că feciorii cei bogaţi se batjocorescă pe fetele
cele sărace şi apoi se le lase d e rîs la lume? Spune-mi
d e ai fi d-ta în locul meu, ce ai face ?«
— »Ei!« r ă s p u n s e Onul răstit, »ţi-am spus, că n'am
v r e m e se stau cu babele 'n minciuni; n'am se mă spove­
desc. Javra de fată se nu-mi fi a d e m e n i t feciorul şi p a c e
şi s ă n ă t a t e ! Hai, Pavele la lucru, nu sta g u r ă căscată
ascultând nebuniile babii, er' tu babă te du frumuşel acasă
şi descântă-i Susanii, dor' s'a afla vr'un n e b u n se o iee şi
pe ea, că d e casa nostră nu-i!«
— «Mulţămusc d-tale, Onule. Asta-i mulţămita, că
ţi-am a d u s feciorul din c ă t a n e cu lacrămile nostre, cu r u g ă ­
ciunile şi cu rnătănule n o s t r e ; asta-i mulţamul, că ce l'am
vindecat şi l'am făcut din schilav om ca omenii!«
— »De l'ai lecuit — ţi-am plătit; d e socoti că nu
ţi-am plătit destul, spune, că am de unde-ţi. plăti«.
— »Ai, ai, D u m n e d e u , să-ti d e e bine si sănătate. T i n e
însă minte Onule, că D u m n e d e u nu b a t e cu b â t a p e cei
ce-şi calcă jurământul, p e cei ce batjocoresc p e cei săraci«.
Baba eşi oftând, er' Onul cu ai lui r ă m a s e r ă cătrăniţi.
Nici unul nu dise nimic ci-şi căutară d e lucru, cuprinşi
fiind d e feluri şi feluri d e gânduri. L e l e a Marină t o t ă era
rece, că b a b a va face farmece şi te miri ce 'i va a j u n g e ;
b a d e a Onul înjura în gândul lui p e baba, care-i a m ă r e s c e
dilele cu vorbele şi cu ameninţările e i ; Pavel sta la î n d o e l ă :
se facă n u n t ă cu fata lui Ion Tăpălagă ori se strice şi se
iee p e S u s a n a ? A v e r e a lui Tăpălagâ-i plăcea, că doră era
 — 126 —

feciorul tătâneseu, dar' ochii Susanei îi plăcea şi mai mult,

er' d e farmecele babei s e t e m e a mai reu d e c â t de foc.
Baba se duse dela Onul aţă la popa, pe care-1 află
în p o r t ă :
— »Bună dimineţa, părinte!« Şi-i săruta mâna.
— « D u m n e d e u te blagoslovescâ, babă, da ce mai faci,
ce veste n e aduci ?«
— «Mulţumesc d-tale, părinte, tot am face, ca bă­
trânii, dar' vedi d-ta, necasuri vin şi t r e c şi peste gazde,
dar' peste nesce biete muieri serace cum n o r t r e c e ?
N'ar p u t e părintele osteni până 'n casă, am se me jeluesc
de ceva«.
—• »Ba bucuros, babă«.
Şi intrară amendoi în casă, u n d e b a b a începu : «Uite,
de ce am venit la d-ta, cinstite părinte, s e faci bine se nu
cununi pe Pavelu Onului cu fata lui Ion Tăpălagă, că el
s'ar c a d e se iee p e Susana mea, că vedi d-ta, ia făgăduit
că o va lua şi a m u o lasă d e ruşine la sat«.
— »Aşa ar fi s e fia, babă, dar' u n a ca aceea nu se
pote, că vedi d-ta, Onu-i gazdă mare, n ' a r e numai p e Pavel,
e în s t a r e se p o r t e cu tine pâră păn' la vlădicie şi t o t nu
s'a încuscri cu tine. F ă r ă eu d a t o r sunt se cerc, d a r ' reu
me t e m că 'nzadar mi-oiu reci g u r a « .
— «D'apoi aşa e, părinte, dar' uite d-ta, nu-i cu dreptul.
Că copila m e a ani de dile a fost în brazda lui, p e plată,
nu-i vorbă, dar' scii d-ta cum mai plătesc bogaţii. Apoi,
d u p ă ce au dus p e Pavel cătană, noi ne-am trudit de l'am
scăpat, lacrămile şi mătăniile n o s t r e l'au slobodit din cătane,
nu boii lui. D u p ă ce a venit acasă boleac, eu l'am vin­
decat cu ajutorul lui D u m n e d e u . Apoi, o r e ca se fie b ă r b a t
la fata lui Tăpălagă ne-am ostenit noi a t â t a p e n t r u el ?
D r e p t se-ţi spun, părinte, de-i cununi, n'o fi bine, că-i p e c a t
de morte că fata m e a ...
Cu aceste vorbe b a b a îşi luă r e m a s b u n dela popa,
care r ă m a s e îngândurat, de-6rece d e farmecele babii Sân­
zâiana, cine nu se t e m e a ? E r a colea p e la p r â n d u l cel b u n
c â n d eşia b a b a Sânsâiana dela popa. că t o m n a - s dilele
numai ceas d e scurte, er' bocotanul Onul ş e d e într'un c a p ă t
d e sat şi p o p a chiar dinsus d e sat, lângă biserică. Afară
 — 127 —

d e aceea uliţa era tinosă er' b a b a slabă şi cătrănită, gândiai

că prin p ă m e n t umblă d e cătrănită ce era.
D u p ă - c e se vădii în d r u m îşi d i s e : mai am d e m e r s
în d o u e locuri, la Ion Tăpălagă şi la Zacheiu Păun, câ, ci-că
el e nănaş la Pavelu Onului. Mergând aşa p e d r u m bor-
corosind ca babele stă odată locului şi se s o c o t e : S e m e r g
întâiu la Ion T ă p ă l a g ă ori la Zacheiu P ă u n ? O se m e r g
la Zacheiu, că şede mai a p r o p e d e aici, p e Ion T ă p ă l a g ă
îl las mai în u r m ă Aşa şi făcu. Merse aţă la Zacheiu Păun,
care încă era unul din fruntaşii satului.
— »Bună dimineţa se ve dee D u m n e d e u « , dise b a b a
intrând în casă.
— »Să-ţi d e e D u m n e d e u bine şi sănătate, babă, treci
şi şedi«.
— «Şedă binele şi s ă n e t a t e a « . I )a şedi se ne şedă stupii,
dise lelea Frăsinica, nevasta lui Zacheiu, care ţine în b r a ţ e
unica lor copilă, pe Elenuţa, cea de 2 ani şi o juca prin casă.
-— «D'apoi o se şed o lecă, se ve şadă binele la casă,
Da, uite Zacheiu d e ce venii la d-ta; am înţeles că d-ta
esci nănaş la Pavelu Onului«.
— »D'apoi babă, d u p ă drept aşa s'ar cade, că eu se-1
cunun, că ai noştri au fost cununat pe tatăs'o, pe finu
O n u ; dar' de ce b a b ă ? «
— «D'apoi uite Zacheiu, nu-i cu cale lucru ce face
Onul. Că se vedi d-ta: Pavel Onului s'a a c ă ţ a t ca scaiul
d e oie d e fata mea, ba ia făgăduit că o ia, ba una, b a
alta, destul că mi-a făcut casa şi copila d e ruşine, şi d u p ă
drept, ar trebui se se ţină d e . v o r b ă , se nu mai u m b l e p e
la fata lui Tăpălagă, ci se iee pe Susana«.
—- »Aşa-i, babă, de fost, dar' eu ştii d-ta sunt nănaş,
nu am se p o r u n c e s c pe cine se iee, d e c â t se-i c u n u n ; apoi
ducă el la icone o n e g r ă de ţigancă, ori o grofoie, mie-mi
e tot una, datorinţa mea-i se-i port. F ă r ă , eu voiu vorbi,
babă, şi cu finu O n u şi cu finu Pavel, b a şi cu b a d e a Ion
Tăpălagă voiu vorbi d e s p r e lucrul acesta, fi p e pace«.
— « D u m n e d e u să-ţi dee bine, d r a g u mătuşii, n u m a i
p e aceea venii se-ţi s p u n ce cale-i pe v a l e ; amu vedi d-ta
şi fă ce poţi, că şi b a b a : de-a trăi va răsplăţi, de-a muri
— p a o s ţi-a fi. S e r ă m â n e ţ i cu bine!«
 — 128 —

— «Sănătate b u n ă « .
Baba plecă aţă spre casa lui Ion Tăpălagă, care era
chiar în cela capăt d e sat, în mijlocul unei grădini mari,
ocolită cu sălci.
Zacheiu P ă u n cu Frăsinica lui r ă m a s e povestind d e
năcasul ce a d a t peste capul babii. O căiau pe biata babă,
că le prinsese bine în câteva r â n d u r i ; numai pe Ilenuţa
lor o scosese în d o u ă reduri dela morte, că o deochiesă
te miri ce ochi r ă i ; apoi o junincă de 3 ani, era cădută
de p e piciore, se mai b ă t e a cu m o r t e a când a ajuns b a b a
Sânzâiana, şi cum i-a descântat, cum i-a trecut şi s'a sculat.
D'apoi Frăsinica, cât n e c a s avii cu înţărcatul Ilenutii si, de
nu era b a b a Sânzâiana de-a îndemână, te miri ce ajungea.
Ba şi la Zacheiu, când era holteiu 'i se făcuse o uimă
subsuora stângă şi vre-o 2 săptămâni nu p u t u lucra nimic
nici a-şi î m b r ă c ă mâneca cămeşii nu putea, şi D u m n e d e u
scie c â t chin ar mai fi tras, d e nu nimeria baba Sânzâ­
iana să-i d e s c â n t e şi se-i facă legături cu s ă m â n ţ ă de în
fiertă 'n lapte dulce. Deci, b a b a făcuse mult bine lui Za­
cheiu şi casei sale, de aceea şi Zacheiu şi Frăsinica lui
erau nu sciu cum ca opăriţi, c â n d audiră r u g a r e a cea jal­
nică a ei«.
— »Tu Frăsinica«, — dise Zacheiu, — »tu, scii tu,
că finu O n u nu face bine cum face ? Tu, dacă odată ia Pavel
i-a fost d r a g ă şi-i e dragă Susana babii şi o a făcut d e ru­
şine, lase-1 să o iee, t u ; că-i lesne a batjocori o biată fată
săracă şi sglobie, d'ai g r e u a r ă b d a batjocura. Apoi, grăind ade­
vărul, ori c â n d îi mai mult vrednică Susana babii decât F i r u ţ a « .
— »Aşa-i, Zacheiu«, r ă s p u n s e Frăsinica, dar' vedi că
finu O n u umblă numai d u p ă bogăţie, vedi tu ce dice, că
boii care i-a m â n c a t cu sergenţii de-a scos p e Pavel din
cătane, se-i a d u c ă n o r a « .
— »Aşa-i, tu Frăsinica, dar' uite, eu n'am lăcomit la
boii nimărui, şi tot avem ce ne trebue. Socoti tu, că Tă­
pălagă n'a fost trimis vorbă şi la mine, c â n d mă credin-
ţisem cu tine, se m e r g se iau p e M ă r t u ţ a lui, care-i d u p ă
diacu, că-mi d ă patru boi şi 2 0 de oi, dar' eu...«.
— E i ! ţie ţi-a fost mai dragi ochii mei decât boii şi
oile lui, vâdu-te g r a s se te văd! pare-ţi r ă u ?
 — 129 —

— «Adecă, ce se dic, atunci îmi s b u r d a mintea şi la

boii şi la oile lui, dar' când îmi a d u c e a m a m i n t e că pe
lângă ele t r e b u e se iau şi p e Mărtuţa, îmi d i c e a m :
Boii-s buni, moşia-mi place,
Dar' cu hîda ce m'oiu face?*
— »Ai! tu hoţule, aşa-ţi gândiai tu de biata Mărtuţa ?«
— »D'apoi me jurasem, că nu-mi t r e b u e nici chiar d e
aş sci că mor d e d o r d e om«.
— »E, ş'apoi pe mine nu me ceruse Mitru lui Tăpălagă ?«
— »Nu l'ar fi lăsat tată-s'o se te ia, că n'avei zestre«.
— »Ba nu n r a ş fi dus d u p ă el, mai bine împletiam
cosiţă albă; ce gândesci ? Cu Mitru se fi m â n c a t dintr'un
blid... du-1 drace!»
— »încă din câţi copiii a avut Ion Tăpălagă, Firuţa-i
o ţîrâ mai cu şedere«.
— »D'apoi nu i tocmai slută, da-i ajunge şi ei d e hîdă.
Eu, se fiu fecior, nu mi-ar trebui nici se-mi d e e tată-s'o
bani cu sacul. Sciu că nici Pavel n'o mai ia d e dragă.
— «Pentru blagă, că şi el e sbârnăit, ca şi tată-s'o«.
Baba merse dela Zacheiu P ă u n aţă la Ion Tăpălagă. Dar'
trebui se stee mult la portă, până eşi cineva se o a p e r e
d e câni. De-ar fi cutezat se între, t o t e o sfărticau, că la
bogaţi şi câni-s mai răi decât la alţi omeni, nu se ogoie în
veci, nu pot b a g s e m ă nici aţîpi de fome. C â n d o vedură
Tăpălăgoşii (c'aşa numiau omenii pe căsenii lui Tăpălagă),
intrând în o g r a d a lor, numai decât se nădăiră, că d e ce
umblă b a b a pe la ei, că d o r ă ştia satul tot, că Pavel se
ţinuse cu fata babii si audise satul întreg ameninţările Su-
sanei, care le s p u n e a în hore. Deci b ă t r â n u l Tăpălagă, ca
mai c u m i n t e esi în ogradă înaintea babei se vadă el mai
întâiu, de ce-i calcă baba ograda, că nu fusese la ei nici d e
patru ani de dile, d e când le descântase la un j u n e de mătrici.
— »Bunâ diua, se dee D u m n e d e u b a d e I6ne«.
— »Bună să-ţi fiă inima, babă!« răspunse bocotanul.
»Dar' ce venturi te p o r t ă pe aici ?«
— «D'apoi — vedi d-ta, ca omul cu năcas. A m venit
să me jeluesc şi la d-ta, că şi la părintele mă jeluii d e
năpastea ce a cădut pe casa mea«.
9
 — 130 —

-— »Ce năpaste, babă?« întrebă b o c o t a n u l ; se făcea

d r a g D o m n e a nu sci încătrău bat vorbele babii.
— »D'apoi uite, b a d e Ione, Pavel ăsta al Onului, care
a credinţit cu fata d-tale, a îmbăjăuat, fata mea cu fâgâ-
daşuri c'a lua-o şi a lua-a. Ea, bolundă şi brudie de
minte, l'a c r e d u t ; a m u el se credinţesce cu fata d-tale şi
p e a m e a o lasă d e batjocură la sat şi de hulă la tot
ţinutul. S p u n e - m i d-ta, bine şi frumos face, cum face?«
— »D'apoi, babă, eu nu sciu ce se d i c ; sciu atâta
că mi-a petit fata, ei îi place, din zestre ne-am învoit şi
că peste 2 săptămâni va fi ospăţul, tu să-ţi fi avut grije
de fată; altcum tu multe meşteşuguri scii...«.
— »Bine, b a d e Ione, decă grăesci aşa, să scii că fata
d-tale cu Pavelu Onului nu s'a c u n u n a ; d e s'a cununa,
uite Ione, scuipă aici, în b a r b a asta sbârcită«.
Bocotanii se a d u n a r ă la olaltă şi ţinură sfat: Ce i
de-a face? Că d e fermecele babii se temeau.
Din sfatul lor eşi, că să nu a m â n e ospăţul atâta, ci
o vestire să o plătescă, şi când s'a face a d o u a vestire
să facă şi cununia, numai decât.
Aşa şi făcură. S â m b ă t ă se gătară de nuntă, ca pe
D u m i n e c a d u p ă amedi, să se cunune. Chemătorii cutrierară
satul din casă 'n casă şi chiămară la ospăţ, er druscele
u m b l a r ă pe la casele cu fete şi le chiămară pe seră la joc la
steag. Druscele veniră şi la Susana, dar' aflarâ numai pe
b a b ă a c a s ă : »Să faci bine mătuşă, să laşi astară pe Susana la
şirotesce la F i r u ţ a Tăpălăganilor«. »Voiu lăsat-o, dragile
mătuşii, c u m să n'o las, că doră d e la voie b u n ă cine se trage«.
— »Dar' Susana unde-i mătuşă ?«
— »S'a dus la moră, dar' mintenî v i n e ; o, ce rău
i-a păre, că n'a fost acasă c â n d aţi chiămat'o«.
A doua di d u p ă amedi se audiau puşcături dese de
pistol la casa lui Tăpălagă şi la ceea a lui O n u bocotanul.
Ş e s e boi fură împănaţi şi înjugaţi, ca să plece d u p ă miresă,
s'o ducă la biserică în carul cu 6 boi. Stegarul zurgălea stegul,
lăutarii diceu, feciorii strigau, fetele erau înşirate pe lângă
păreţi şi p e lângă portă, satul întreg era strîns, ca la nuntă.
Carul mirelui pleca d u p ă nănaşi şi cu nănaşii d u p ă
miresă s'o ducă la cununia. Cuscrii erau înşiraţi tot doi
 — 131 -

cu doi dinaintea carului cu 6 boi şi m e r g e u c â n t â n d d u p ă

cetera ţiganilor, cari erau în c a r :
Şedeţi fete pe gunoiu
C'om veni şi după voi
Când vor fi Pascile Joi,
Cu şese boi înjugaţi
Când vor fi Pascile Marţi.
In fundul carului sta mirele şi nănaşii, în mijloc sta
ţiganii cu druscele, care şi ele căntau d u p ă c e t e r ă :
Dela mire venim gata Mirele i-o prins la rudă
La miresă — amu fac vatra! Se ne facă nouă ciudă
Serac car cu şese boi Sărăcuţi boi din tânjală
D'a mirelui numai doi: Frumos fecior mâi în şală
Aşa s'au dus cu carul pană la Ion Tăpălagă. acasă,
de acolo au luat miresa cu multe ceremonii, c u m e datina
la nunţile nostre, au pus'o în car între nănaşi, mirele s'a
aşedat între drusce, în faţa miserei şi aşa au plecat cătră
biserică, feciorii iuind, fetele cântau d u p ă ceteră, er satul
întreg mergea în u r m a carului şi în preajma lui, că d o r ă
era n u n t ă mare, se încuscreau cei mai bocotani din sat,
apoi şi era o v r e m e frumosă, cum e t o m n a câte odată,
nici rece nici prea caldă, di senină ca laptele.
Biserica din Corabie e p e o ridicătură mică, cât se
vede peste tot satul, care altcum încă e aşedat p e un
podeiu înclinat spre miedădi. Impregiurul bisericei e cimi-
teriul, în partea de cătră resărit a cimiterului, a p r o p e d e
biserică, ceva mai jos în d u n g a podereiului, se vede u n
coperiş de casă m i c ă ; casa nu se vede. A c e e a casă mică,
de b â r n e acoperită cu paie, e a bisericei şi p o p a o da p e
dile de lucru la b a b a Sânzâiana, la d e s c â n t ă t o r e a cea mare.
Când suia carul nuntaşilor spre biserică, dacă s'ar fi
uitat cineva cu b ă g a r e d e semă, ar fi zărit la cornul casei
între casă şi gard, u n tip de femee spionind prin gard
intrarea miriteilor în biserică şi apoi p u n e n d o motroşcă
fumegândă în cornul casei, sub streşina d e cătră resărit
şi altă motroşcă în cornul d e cătră miedă-nopte, apoi co­
b o r â n d încet p e cărăruşă p r i n t r e sălcile ce duceu p â n ă 'n
vale şi trecend valea şi apoi a p u c â n d cărarea prin tufişul,
care d u c e aţă la Ciceu. T o t atunci ar fi vedut o femee
m e r g e n d la casa Onului şi d e acolo la a lui Tăpălagă.
9*
 — 132 —

Biserica e r a plină de omeni, t o t satul era acolo numai

1
doi flăcăi erau remaşi lângă boi. P o p a cu diacu cântau,
er' când luâ d e pe altar cununile cele de spic de grâu,
ce le făcuseră fetele la Rusale, când au fost cu iconele în
ţarină, şi se î n d r e p t ă cu ele în mână cătră m i r i ; când chiar
voi se î n t r e b e : tu mire din b u n ă voia te cununi cu miresă
acesta? Atunci se audi de afară: »foc!« E r ' biserica se
ilumina şi prin ferestrile dela resărit se vedeu schinteile
şi flacăra eşind din casa babii, cât ai fi jurat că biserica
a luat foc. Groza era mare. Toţi grăbiră spre uşă, preotul
a r u n c ă cununile pe o măsuţă şi fugi şi el spre uşă, uitând,
că t r e b u e să-şi d e s b r a c e falonul mai întâiu; o lumină, ce
ardea în m â n a mirelui, se apropia de florile cele de t e r g
a miresei şi acele luară foc, ea d â n d se le stingă, aprinse
p r o p o d a unei b a b e . învâlmăşala era ca la turnul Vavilo-
nului: în biserică flăcări şi fum, afară p a r a şi scânieile din
casa babii băteu în bârnele birericei, în tinda bisericei era
o g r ă m a d ă de omeni peste olaltă cum cădeu peste p r a g eşind
din biserică, p o p a Ursu uitase că-i popă şi că-i în biserică, striga
din r e s p u t e r i : »daţi loc, fireţi ai dracului, se scotem iconele«.
Omenii care cum eşiau din biserică, se aruncau la
garduri se le rupă, se le dărîme, se nu iee foc şi se fugă
focul până 'n casele şi în strînsura popii, alţii cu pari se
t r u d e u se surupe casa cea de b â r n e a babii, ca se a r d ă
jos, se nu dee flacăra în biserică şi se ardă şi aceea. Toţi
erau cuprinşi numai d e primejdia, în care era biserica; nime
nu se gândia, decă din casa babii sunt scose lucrurile ce
biată sunt d e p r e ţ ori b a ; nime nu se gândia la miri, nici
la cununie, toţi lucrau din răsputeri se scape biserica de
foc, ochii t u t u r o r erau aţîntiţi numai acolo.
Atunci, dintr'odată, se audi un glas din m u l ţ i m e ! »Arde
la mirele!« Şi alt glas: »Arde la miresa!» Toţi stau în­
lemniţi, căutau cu ochii pe mire, şi-1 aflară ajutând la stin­
gerea casei, tot funingene, tot pârlit şi pălit la haine şi la
faţă, şi aflară pe miresă cărând alăturea cu alte muieri apă
cu cofa din vale şi a r u n c â n d pe b â r n e l e bisericii pe cum
le povăţuia popa, ca se nu iee foc.
D a r ' glasul acela strigă şi a doua oră şi a treia o r ă :
» A r d e la mirele, a r d e la miresa!« A t u n c i unii-şi î n d r e p t a u ochii
 — 133 —

spre sat în jos, adecă casa mirelui şi casa miresei a n i e n d o u e

erau în flăcări fumul era până la nori, para mai alăturea cu fumul.
«Bătaia lui D u m n e d e u « , strigă p o p a
»Bătaia lui D u m n e d e u « , strigă şi nănaşu.
Atunci satul tot, cum era a d u n a t aci la biserică, ca
la c o m a n d ă se împărţi în 3 c e t e ; neamurile şi prietinii
Onului alergară spre casa lui, cu el şi cu mirele, se scape
ce vor putea din flăcări; nemurile şi prietinii lui Ion Tăpălagă
alergară spre casa lui, d o r ă vor pute scăpa cât de cât, ceva din
foc, popa cu nănaşul şi cu o cetă de calici, r e m a s e r ă se poto-
le-;câ focul la casa babii şi se păzescă, se nu iee biserica foc
Sera se apropia, că tomna dilele-'s ceas de scurte, dar'
focurile nu mai încetau. Dela biserică se vedea tot satul,
când era senin cât de cât, der' amu, d u p ă ce însera, se vedea
mai bine decât în diua d e Rusale, când îi vremea cea mai bună.
Si cum nu s'a vedea, d e trei focuri zdravene ce a r d e a u în cele
trei părţi ale satului: la miadă-nopte casa babii d e sub biserică,
la resărit casa lui Tăpălagă, er' la sfinţit casa Onului.
E r a a p r o p e miedul nopţii când era d e tot arsă casa
babii, de se p u t u r ă omenii împrăscia, fără frică că doră bise­
rica va mai putea lua foc, dar' şi atunci lăsară 2 omeni
de strajă, că de ar prinde a bate vent şi al rescoli speria,
se bată clopotele într'o dungă, se esă satul şi se nu lase
biserica pradă flăcărilor. L a Onul inse arse focul totă nop-
tiţa, că, când îl zăriră dela biserică, era încinsă totă casa.
Apoi casa lui încă era de b â r n e şi acoperită cu paie d u p ă
cum era p'atunci tote casele din sat, şi după casă era gard
de nuele streşinit cu spini şi paie, pe el merse focul ca
un şerpe p â n ă la şură, care încă era acoperită cu pae,
er' din şură luară foc grajdurile, grânarele, coteţele, jiredile,
clăile, stogurile şi totă agonisita. încă era n o r o c pe sat,
că Onul mutase pe vecinii din drepta şi din stânga în capul
satului şi dămolise casele lor, ca se-şi mărescă grădina, şi
aşa a d u n ă t u r a lui şi casa lui era într'o grădină mare, er'
casele vecinilor erau binişor d e p ă r t a t e de a lui, că altcum
tot satul ardea, că de cătră sfinţit bătea ventul spre re­
sărit, adecă spre grosul satului S e zăria de diuă şi în
grădina Onului tot ardeau doue vetre mari d e tăciuni g r o ­
zavi şi sătenii stau jur împrejur cu furcile cele de fer, în
 — 134 —

mână, eră unii trăgeau cu sapele ţerînă p e marginele vetrei,

se nu a r d ă cu a t â t a putere, pădiau ca se nu iee ventul
cumva vr'un c ă r b u n e se-1 ducă în streşina d e gard ori în
alt loc, ce s'ar p u t e aprinde. P e Onul nime nu l'a vedut
la foc cât a fost noptiţa de m a r e ; numai lelea Marină
umbla plângând şi frecându-şi manile şi văetându-se: Vai
de sufletul nostru, ce o se m â n c ă m ? u n d e se şedem şi cu
ce se ne scotem vitele din iernă? Agonisita dintr'o vieţă
se duce în vent în câteva m i n u t e ! Pavel încă n u m a într'un
târdiu veni la foc, d u p ă ce a dus p e tată s'o la nănaşu-s'o
şi l'a pus pe pat legat cu piciorele de olaltâ şi cu manile
'n spate. Că b a d e a Onul, bocotanul, când zări dela bise­
rică fum gros şi flacără eşind din casa lui, cum era spă-
riat din fire, atunci îşi şi pierdu minţile şi începu a striga:
Prindeţi strigoia, că ea mi-a aprins casa, m'a sărăcit. Şi
nu alerga b a d e a O n u spre casă, ci — cu pălăria 'n m â n ă —
fugea de-a lungul uliţii d u p ă femei s t r i g â n d : Prindeţi stri­
goia, n'aţi vedut strigoia?
Dacă Pavel al lui a voit a-1 ţinea, se nu se facă şi
d e rîs la sat, d u p ă ce de p a g u b ă este, el a strigat cât îl
luâ g u r a : Aşa, tu nu me l'aşi se prind strigoaia, se o a d u c
în flăcări, că eşti una cu e a ; atunci m e r g dar' şi me a r u n c
singur în foc, dacă îmi arde binele şi bogăţia, la ce se
mai trăesc? Fiind lucrul aşa, vedi bine, cei mai de a p r o p e
ai lui vedură de-1 puseră la b u n a d ă p o s t şi-1 ţinură legat
p â n ă şi-a veni în fire. Lelea Marină, buigată de cap, cum
era şi ea, vedând cum 'i a r d e agonisita din totă vieţa,
nici nu băga de semă, că Onul ei nu-i ca 'n palmă. De
scos ceva din foc, nici vorbă n'a fost, cu atât mai vârtos
că p â n ă atunci nime nu apucase vr'un foc în Corabia, d e
când lumea, deci a c u m toţi îşi pierduse capul, umblau bui-
gaţi, fără a sci d e ce se se apuce. L a n u n t ă nime nu se
mai gândiu, nici că ar fi fost cu ce nunti.
L a Tăpălagă, adecă la socrul cel mic încă era ca şi
la socrul cel m a r e : fum, flacără, foc şi iar foc, foc pus d e
mână de om nu iscat din întâmplare. C â n d vedu T ă p ă ­
lagă din uşa bisericii focul la casa lui, hăţi d u p ă sine pe
fia-sa Firuţa, adecă pe miresă: Hai, las'o 'n foc cununia,
că la noi cântă cocoşul cel roşu în vârful căsii.
 — 135 -

Şi se luă cu o cetâ de omeni d u p ă el. haidi, hai, prin

cele uliciore şi peste garduri şi prin grădini, d o r va ajunge
acasă curend, să p o t ă scote câte ceva. Der p a c e ! Nimic,
chiar nimic n'a p u t u t scote, nici baremi o aţă cât se-ţi
înfăşuri p e lângă un deget. Ars'a casa şi şura, grajdurile
şi coteţele, hambarele şi stogurile, jiredile şi clăile, chiar şi
stupina 'i-a ars cu stupi cu tot.
Când fu L u n i dimineţa, cei doi bocotani cari eri erau
socrii avuţi, mulţămeau celor ce le ducea c â t e o p â n e
d o u e , câte o legăturiţă d e brânză ori o bucată de slănină.
Ei, cari numai eri nu mai demult, erau pregătiţi se s a t u r e
un sat d e omeni, adi n'aveau o b u c ă t u r ă ; ei, cari erau
n u m a i eri cei mai avuţi în Corabia, cari ar fi fost în stare
se îmbrace j u m e t a t e satul cu pânzăturile şi cu pănurile
lor, adi n'aveau numai ce erau pe ei N'aveau nici u n d e
a-şi pleca capul, decă creştinii cei buni, neamurile şi ve­
cinii, nu 'i-ar fi primit în casă, şi, le-ar fi murit vitele d e
fbme, decă bunii creştini nu le-ar fi împărţit între ei se le
ierneze de p o m a n ă şi apoi scose din iernă se le dea înapoi.
Abia a doua di prinseră omenii a se desmeteci din
îngăimăcela, în care-i a d u s e focurile d e eri. încet cu
încetul îşi veni şi O n u 'n ori. Dar' şi trez tot aceea o
ţina morţiş, că strigoia de Sânzâiana cu fata ei au aprins
t o t e trei casele, ca se zădărnicescă nunta. D e aceea părere
erau toţi sătenii, d a r ' — minunea minunilor! ce s'au făcut ele,
că suflet de om nu le-a vedut nicâiri ? Ars'au în casă ? Luat'au
lumea 'n cap ? Ascunse-s undeva ? — Nime nu putea spune.
V r e m e a tăcu şi trecu, încet cu încetul vindecă şi
p a g u b a ce o făcuse focurile cele mari, că ce nu vindecă
v r e m e a ? în locul casei celei d e b â r n e d e sub biserică,
satul ridică şcolă; Onul ridică în primăvara viitore casă
şi şură şi grajduri d e petră, acoperite cu ţigle aduse din
o r a ş ; Tăpălagă încă nu se lăsă mai p e jos decât Onul, în
nădejdea că d u p ă ce s'or mai înciripa o lecă tot cuscrii
vor fi, dar' din cuscrenia lor nu se alese nimic. Că, d r e p t
şi mai drept, Onul stăruia pe lângă Pavel se iee p e fata
lui Tăpălagă, cu care de j u m e t a t e sunt şi cumnaţi — cum
dicea Tăpălagă, dar' Pavel nu voi nici decât. Tată, dicea
el, — D u m n e d e u m'ar certa şi mai tare decât ântăia-oră,
 — 136 —

de-aşi cerca a o d u c e în cununie. A m du-s'o odată.

D u m n e d e u ne-a împrăsciat chiar când era se ne p u n ă
p o p a cununile pe c a p ; mai mult nu m e r g nici cu ea, nici
cu a l t a : încă cu Susana mai că n'asi dice ba.
Dar' u n d e era Susana ?

L a vre-o două-deci de ani dela întâmplarea cu focu­

rile cele trei de odată şi cu eşirea miriteilor necununaţi
din cununie, nimeri în Corabia o babă sbârcită, căruntă,
zdrenţuită, cu capul plecat în păment, cu b â t a într'o mână,
şi cu traista de-a umăr. Umbla tot pripită, tot certându-se
cu cei copii de pe uliţe şi cu fetele şi cu feciorii şi cu
toţi omenii. Dacă însă o lua omul cu buna, apoi povestea
că ea-i miresa lui Pavelu Onului, care, cum vine din c ă t a n e
— m e d u c e la popa Ursu se ne cunune, ş'apoi se vedi
veselie? Şi vine de bună seamă — de nu adi — mâne,
dar vine, c a m făcut p e n t r u el mătănii p'o cupă de g r â u
să-'l scap din cătane. Omenii din corabia audindu-o îşi
aduseră a m i n t e d e Susana cea frumosă, d e fata fermecătorei
Sânzâiana, şi de tote întâmplările din dilele ei cele b u n e
când trăia bine cu Pavelu Onului şi o întrebară d e măsa
şi d e fuga lor din Corabia. D a r nu r ă s p u n d e a nimic de
ales. Cine o vedea, nime nu dicea că i S u s a n a cea de
odată. Pavelu Onului încă a vc (lut-o. n'a cunoscut-o şi nu
l'a cunoscut. El încă era alb ca oia. D a c ă i-a s p u s : Su-
sună, eu îs Pavelu Onului, ea i-a r ă s p u n s : Minţi că nici
Onul nu-i aşa c ă r u n t ca t i n e ! Pavelu Onului are per galbin
şi numai acuma-i mijesc m u s t e ţ e l e ; tu eşti hîd şi b e t r â n ;
Apoi rîdea — rîdea.
A c u m sciţi cine-i Susana cea n e b u n ă ? Veţi pricepe doră
şi pricina nebunelii e i ; deci: Nu fiţi păgâni la inimă, nu o
luaţi în bătaia d e joc, că şi ea-i zidirea lui D-deu, ca şi voi!