Platon (427-348 îen) 01.

Platon a fost un fiul unor aristocraţi atenieni, ce a trăit în perioada numită “Secolul de
aur a lui Pericle”şi care a beneficiat de o educaţie aleasă. El a cunoscut gloria în epoca în care
Atena deţinea întâietatea în domeniile: ştiinţei, artei şi filosofiei. În acea perioadă, Atena a
cunoscut o dezvoltare făra precedent, ca urmare a războaielor dintre polis-urile greceşti. În acest
context, Platon, ce a fost discipolul lui Socrate, a scris opera pe care o apreciem şi astăzi; iar cea
mai importantă lucrăre a sa se numeşte „Dialoguri”, în care personajul principal este Socrate.
Lucrări importante pentru istoria sociologiei, scride de Platon, sunt: „Republica” şi „Legile”.
Platon înfiinţează o şcoală pe care o numeşte „Academia” (388 îen), loc unde va
conferenţia despre om, societate şi cosmos. Academia înfiinţată, în Atena, de către Platon, este
considerată prima instituţie de învăţământ superior din lume.
Platon concepea societatea ca pe un corp imens ce putea fi structurat şi funcţiona
asemănător corpului uman. El spunea că acest corp uman realizează acele trebuinţe
fundamentale ale societăţii, anume: (1) trebuinţa de consum - în societate există o clasă a
producatorilor formată din sclavi, agricultori şi meseriaşi; (2) trebuinţa de apărare - societatea
trebuia să deţină o clasă a războinicilor/militarilor şi a paznicilor/poliţiei; (3) trebuinţa de
conducere -societatea a creeat clasa filosofilor.
Platon identifică pentru cele trei clase de trebuinţe tipuri specifice de virtuţi, anume:
(1) Clasa producătorilor - considera o virtute supunerea, deţinea dorinţa de producere a
plăcerilor, anume îndestularea cu mâncare, băutură şi sex,; (2) Clasa luptătorilor - considera o
virtute curajul, prezenta dorinţa pasiunii şi punea la mare preţ onoarea şi prestigiul; (3) Clasa
conducătorilor - virtutea pe care o preţuia era înţelepciunea, se diferenţia net de celelalte două
clase, aceasta dorindu-şi să găsească adevarul prin extinderea cunoaşterii. Putem concluziona că
în acea perioadă prin sistemul de educaţie oamenii se diferenţiau în clase distribuite în mod
natural.
Platon ne spune că realizarea educaţiei, în acea perioadă, presupunea parcurgerea unor
etape formative:
 etapa 1-15 ani – copilul trebuia lăsat liber urmând a se confrunta şi cunoaşte direct
realităţile vieţii fizice şi a mediului înconjurator, astfel ajungând să înţeleagă neajunsurile
acesteia. Acum, copilul îşi fortifica starea fizica formându-şi tipurile de dorinţe
individuale. Cei ce rămâmeau cantonaţi doar în zona dorinţelor şi plăcerii implicit vor face
parte din clasa producătorilor fără a urma alte trepte de educaţie. La sfârşitul acestei
perioade din viaţă, educatorii decideau în ce masură acesta putea să-şi continue educaţia.
 etapa 15-30 ani –indivizii selectaţi erau formaţi pentru a activa în clasa paznicilor sau a
războinicilor. Ei primeau informaţii despre corpurile cereşti, corpurile sociale şi corpul
statal, cunoştinţe necesare a fi utilizate în război. Tot acum, ei află despre diversitatea
artelor, derulează activităţi din punct de vedere fizic dezvoltându-se prin gimnastică şi
mânuirea armelor. Odată cu împlinirea vârstei de 30 de ani cei aleşi erau supuşi unui nou
examen, iar foarte puţini dintre aceştia erau acceptaţi în etapa a treia de educaţie.
 etapa 31-50 ani – în acest interval al vieţii, cei aleşi învăţau modul de formulare al legilor,
matematica (considerată sursa de informaţie exactă) şi dialectica (presupunea cunoaşterea

© CGT; AO & ED 01
 punerii în dialog şi în consens a elementelor contradictorii sau care se exclud). Dintre cei
care parcurgeau această ultimă etapă erau selectaţi cei ce puteau deveni conducători ai
societăţii sau puteau ocupa înalte magistraturi.
Poziţiile de conducere cele mai importante erau fi atribuite doar după o perioadă
îndelungată de ucenicie, în jurul vârstei de 50 ani.
Platon explica aplicarea principiului dreptăţii folosindu-se de urmatoarele:
 cetăţeanul nu poate fi considerat drept până nu-şi plăteşte datoriile;
 datoriile trebuiesc plătite faţă de prieteni prin practicarea binelui şi faţă de dusmani prin
practicarea răului, pentru practicarea binelui sau al răului cetăţeanul trebuia să deţină forţa
necesară;
 practicarea dreptăţii era apanajul celor puternici, iar faţetele dreptăţii reflectau voinţa celor
puternici.
 introducerea convenţiilor (a normelor şi legilor) a fost realizată de către societate din
necesitatea de a îngrădi forţele discreţionare. Astfel, cu cât societatea produce mai multe
norme, care sunt respectate de către toţi indivizii, dreptatea va deveni o valoare generală.
Platon distinge 5 tipuri de regimuri politice ce pot exista în cadrul societăţii, anume:
 Regimul Regalist Aristocrat – constituit atunci când există concordanţa între populaţie şi
mărimea bunurilor de consum, iar principiul dreptăţii se aplica cu multă eficienţă. Într-un
de regim domina „virtutea înţelepciunii” peste „forţa clasei războinicilor”, iar onoarea
devine virtutea grupului de aristocraţi care sprijină conducerea regelui. Astfel, binele
colectiv este uşor de produs întrucât cei ce conduc nu sunt dominaţi de dorinţa de înavuţire.
 Regimul Timocratic – clasa militarilor deţine puterea şi aceştia pentru a avea capacitatea
de înaltă apărare vor dispune ca: proprietăţile materiale să fie utilizate în comun; femeile să
fie stăpânite în comun, iar copii rezultaţi nu-şi vor cunoaşte părinţii pentru a nu diminua
capacitatea militară. De asemenea, toate resursele statului vor fi subordinate scopului de
întărirea a puterii militare, a regimului. Ca o consecinţă, în astfel de regimuri pot să apără
descoperiri în domeniul ştiintelor generate de necesităţile militare.
 Regimul Oligarhic – un astfel de regim este structurat pe două clase situate pe poziţii
diametral opuse, anume: clasa bogată (care deţine poziţiile cheie în societate) şi clasa
săracă (permanent subordonată şi dependentă de prima clasă). Acum, avantajele ce vor
rezulta în interiorul unui astfel de stat vor fi distribuite de regulă celor din clasa bogată.
 Regimul Democratic – în societăţi conduse de un astfel de regim politic puterea aparţine
teoretic tuturor, oamenii sunt egali doar de la natură, dar în realitate ei nu sunt egali şi
astfel nu au acelaşi acces la putere. Astfel, în democraţie putem spune: „căţeaua stă alături
de stăpână, măgarul alături de cal, iar profesorul se teme de studentul lui”, prin urmare
democraţia produce demagogie şi anarhie.
 Regimul Tiranic – este acel regim politic în care puterea aparţine unui singur individ. De
obicei, acest individ preia puterea acţionând în sensul binelui colectiv, însă ulterior el va
acţiona discreţionar şi va folosi puterea în interes personal.

© CGT; AO & ED 01