21.

Jean-Jaques Rousseau (1712-1778). Ce este Pactul Social?

Contractul social sau Principiile dreptlui politic (1762) constituie o lucrare de filosofie
politică scrisă de către Jean-Jaques Rousseau ce reprezintă un punct de cotitură al modernităţii.
Această operă a devenit unul dintre cele mai importante texte de filosofie politică, deoarece
afirmă principiul suveranităţii poporului bazată pe conceptul de libertate, egalitate şi voinţă
generală.
Contractul social, conform celor prezentate de către Rousseau, are drept principal scop
asigurarea libertăţii individului. Însă acest lucru este realizat prin înstrăinarea libertaţii naturale
pentru a obţine în schimb o libertate convenţională. Astfel, fiecare individ câştigă din aceast
participare la contractul social, deoarece libertatea naturală nu este garantată, pe când libertatea
convenţionala este protejata prin contract de către toţi.
În capitolul VI – „Despre pactul social”, Rousseau prezintă un răspuns original la
întrebarea pe care a pus-o de la începutul lucrării. Anume, el încercă să determine dacă în
ordinea civilă pot exista unele reguli de administrare legitimă în condiţii de siguranţă. Cu alte
cuvinte Rousseau caută să răspundă la întrebarea: cum poate să arate o autoritate ce poate să fie
impusa în mod legitim unui popor?, definind astfel problema fundamentală a contractului social.
Jean-Jaques Rousseau, spune : „Găsirea unei forme de asociaţie care să apere şi să ocrotească
cu totalul forţei comune persona şi bunurile fiecărui asociat şi prin care, fiecare unindu-se cu
toţi să nu asculte decât de el însuşi şi să fie liber tot atat de mult ca mai inainte”.
Originalitatea soluţiei propouse de Rousseau este accea că merge dincolo de dualismul
existent între oameni şi puterea politică. El vede constituirea unei puteri politice bazate pe
contractul social, care asigură însăşi baza existenţei umane, anume omul va renunţa la libertatea
naturală pentru libertatea convenţională consimţind astfel pactul social. Putem spune, în aceste
condiţii, că puterea politică, în măsura în care aceasta se bazează pe contractul social, reprezintă
condiţia posibilităţii existenţei oamenilor ca oameni şi nu doar o simpla agregare.

Jean-Jaques Rousseau spune ca, dacă vom înlătura din pactul social tot ceea ce nu este de
natura lui, îl putem rezuma pe acesta în următorii termini: „fiecare dintre noi îşi pune în comun
întreaga persoană şi putere sub conducerea supremă a voinţei generale şi-l primim apoi pe
fiecare membru ca parte indivizibilă a unui întreg”. Acest act de asociere produce un corp moral
şi colectiv alcătuit din tot atât de mulţi membrii câţi compun ansamblul, astfel acest pact social
primeşte o identitate comună de viaţă şi voinţă. De aici decurg mai multe consecinţe, anume:
aranjamentul este identic şi total pentru toţi; fiecare nu are un interes de a nu face nedreptăţi
deoarece aceste nedreptăţ îl vor afecta în mod direct; în cele din urmă fiecare oferind tuturor se
va mulţumi pe sine.

© CGT;AO&ED 21