Una din cele mai importante teorii filosofice privind raportul dintre putere și legitimitate

este cea a Contractului Social care îii aparține lui Jean Jacques Rouseeau.
Jean Jacques Rousseau a fost un filosof francez de origine evreiască, scriitor și
compozitor, unul dintre cei mai iluștrii gânditori ai Iluminismului. A influențat într-o manieră
puternică principiile de drept și conștiință socială a epocii, ideile lui putând fi regăsite în
schimbările Revoluției Franceze.
Opera sa de căpătai, Contractul social, este considerată de mulți „un manual de drept
politic”. În opera sa întâlnim ideile de bază ale perioadei Iluministe, idei care s-au transpus și în
prezent în structura, organizarea și funcționarea statelor moderne. Vom prezenta în continuare
noțiunile discutate de Rousseau în lucrarea sa.
Despre dreptul celui mai puternic, Rousseau menționează că: „ cel mai tare nu-i niciodată
destul de puternic ca să poată fi întodeauna stăpân”. Forța, ne spune el, nu dă naștere niciunui
drept, astfel că nimeni nu este obligat să se supună decât puterilor legitime.
Niciun om nu are o autoritate naturală asupra semenului său. A renunța la libertate, spune
Rousseau, este echivalent cu a renunța la calitatea de om: „„Dreptul la sclavaj este nul”.
Drept urmare, soluția propusă de autor poartă numele unui contract social pe care el îl
definește astfel: ” A găsi o formă de asociație care să apere și să protejeze cu toată forța comună
persoana și bunurile fiecărui asociat și în cadrul căreia fiecare dintre ei, unindu-se cu toții, să nu
asculte totuși decât de el însuși și să rămână tot atât de liber”
Formulă fundamentală a contractului social este aceea că fiecare individ cedează
comunității drepturile sale, iar în schimbul acestora devine membru al acelei comunități. Dar, ca
parte a comunității, el primește în dar drepturile tuturor membrilor, legați de întreg. Individul
este privit în cadrul acestei comunități atât ca particular, cât și ca parte a suveranului. În
consecință, oricine refuză să se supună voinței generale va fi constrâns de corpul întreg, ceea ce
înseamnă că va fi obligat să fie liber.
Rousseau ne expune și concepția sa despre voință generală, un termen des întâlnit în
cadrul acestui manifest, și spune că nu este neapărat obligatoriu ca aceasta să fie unanimă, însă
este esențial că toate voturile să fie numărate. Voința generală reprezintă suma voințelor
particulare.
Conform ideilor lui Rousseau, suveranitatea este inalienabilă și indivizibilă. El vorbește
despre necesitatea legilor: ” Când întregul popor hotărăște cu privire la întregul popor…materia
asupra căreia se hotărăște este generală, întocmai că și voință” .
Principiul cel mai important poate din cadrul acestei opere îl reprezintă separația puterilor
în stat. Conceptul de libertate legat îndeaproape de cel de voință generală poate fi menținut doar
în absența unei persoane suficient de puternice încât să își impună voință particulară.
Ideile din „Contractul Social” se regăsesc peste tot în societatea contemporană. De
exemplu, separația puterilor în stat funcționează în prezent în toate statele democratice. Astfel,
dacă analizăm chiar România vom observa această separație clară între puteri: puterea legislativă
este deținută de către Parlament, cea executivă de către Guvern, iar cea judecătoarească de către
instațele judecătorești.
Un alt exemplu este chiar esența Contractului Social, aceea a majorității care își deleagă
puterea unei minorități pentru a fi guvernați eficient, regăsită în sistemul socio-politic și juridic al
tuturor statelor. Astfel, poporul prin intermediul votului acordă unei conduceri suveranitatea sa
pentru a fi reprezentată și guvernată.
În concluzie, ideile expuse de Rousseau în lucrările sale au inovat ideea de stat și au
rezistat și încă rezistă testului timpului prin eficiența de care au dat dovadă/