Test nr.

10
Gorbatovschii Viorel, gr 1 examen
I. Concepţiile politico-juridice ale lui John Locke
1.1.Descrieţi teoria contractului social în viziunea lui John Locke.
Lock afirma ca omul este o fiinta sociala,daca omul nu ar fi astfel societatea civila nu ar fi
fost posibil sa fie constituita.Trecerea de la starea de natura la societatea civila a fost posibila
pentru ca starea de natura are unele caracteristici care o apropie de societatea civila si face
posibila aceasta trecere.Lock sustien ca trecerea de la starea naturala la societatea civila a avut
loc in urma unui consens general prin care oamenii au dorit un maximum de securitate si
libertate.Trecerea de la Statul natural la statul civil sa facut in baza unui contract bazat pe
consimtamintul comun.Obiectul contractului este garantia drepturilor naturale nu suprimarea lor
in favoarea suveranului.Singurul drept pe care asociatii il pun la dispozitia societatii civile este
acela de a pedepsi si a face dreptate.Ca in orice contract daca una dintre parti nu respecta
obligatia, contractul poate fi anulat.
1.2.Analizaţi principiile obligatorii pentru stabilirea regimului de libertate evidenţiate de John
Locke.
  John Locke consideră că "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea
doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranța și securitatea comunității și ale bunurilor și
integrității personale a fiecărui cetățean".
Libertatea indivizilor reprezintă o regulă imuabilă de viaţă, obligatorie pentru toţi membrii
societăţii. Garanţia libertăţii o constituie egalitatea tuturor, obligativitatea legii. Legile elaborate
de stat trebuie să corespundă legii naturale, ca expresie generală pentru toţi, atît pentru legislator,
cît şi pentru indivizi. Membrii societăţii trebuie să se conducă de acele legi de care se conduce
societatea, deoarece toți sînt egali după legea naturii.
Necesitatea existenței legilor este vitală pentru existența societății și pentru supraviețuirea
comunității: „Dacă nu va fi dirijată de anumite legi, iar membri săi nu vor accepta să respecte o
anumită ordine, nici o societate – oricât de liberă ar fi sau oricât de lipsită de importanță ar fi
ocazia pentru care a fost constituită … nu va putea să subziste sau să se mențină unite, ci se va
destrăma și sfărâma în bucăți”.
1.3.Apreciaţi contribuţia lui John Locke la formularea teoriei separării puterilor.
Prima formulare doctrinară expresă a teoriei separaţiei puterilor, cu evocarea importanţei
acestei separări pentru garantarea libertăţilor individuale, aparţine filosofului englez John Locke.
Anume de numele lui Locke este legată prima concepţie desfăşurată despre separaţia puterilor şi,
desigur, reflectă specificul activităţii conducerii puterii statale care a constituit una din pietrele
de temelie ale doctrinei dreptului constituţional. John Locke afirmă că în activitatea unui stat al
libertăţii trebuie să fie reflectată prin separaţia puterilor în stat, iar activitatea statului poate fi
analizată după trei direcţii principale de exercitare a puterii de stat: legislativă, executivă şi
federativă. În concepţia lui Locke, puterea legislativă trebuie să aparţină parlamentului şi era
considerată putere supremă, deoarece – era dată de la Dumnezeu şi fiind considerată sfântă, dicta
reguli de conduită general obligatorii. Puterea executivă, limitată la aplicarea legilor şi la
rezolvarea unor cazuri care nu puteau fi prevăzute şi determinate prin lege, urma să fie
încredinţată monarhului. Puterea federativă este îndreptată spre asigurarea securităţii societăţii în
relaţiile externe. Această putere, în opinia autorului, se ocupă cu problemele păcii şi a războiului,
cu formarea coaliţiilor şi uniunilor, precum şi cu discutarea altor întrebări cu persoanele şi statele
străine şi, în general, prerogative cu caracter diplomatic.
 Dar dacă filosoful Locke distinge trei funcţii separate în activitatea de ansamblu a statului, el
nu cere în schimb ca fiecare dintre ele să fie încredinţată unor organe separate. În opinia lui,
numai funcţia legislativă şi cea executivă trebuie să fie exercitate de titulari distincţi şi
independenţi.

II. Concepţiile politico-juridice ale lui Spence

2.1 Expuneţi ideile politico – juridice ale lui Spencer.
Pe baza concepţiilor evoluţioniste, Spencer a construit un sistem întreg de filosofie. Potrivit
lui Spencer, viaţa este un gigantic proces ritmic, o mişcare continuă de formaţie şi de
descompunere. \Sensul acestei mişcări este ceea ce constituie evoluţia, iar ea consistă în mod mai
precis dintr-o trecere de la omogen la heterogen, de la nediferenţial la diferenţial, de la
incoerent la coerent. Societatea umană este asimilată unui organism biologic. Prin efectul
selecţiei naturale, speciile se transformă, adaptîndu-se încetulcu încetul condiţiilor mediului,
cele care nu se adaptează, pier.
O privire interesantă asupra relaţiei om si societate o realizează Herbert Spencer.
Contemporan şi admirator al lui Ch. Darwin, \Spencer proiectează o viziune
organicistă, considerând societatea ca un câmp al luptei  pentru existenţă. In domeniul
dreptului, Spencer formulează un ansamblu de principii de etică absolută,intre care principiul
fundamental este ``Fiecare poate să facă ceea ce voieşte, numai să nu lezeze libertatea egală a
celorlalţi" complementarul acestui principiu se referă la consecinţe, şi el sună astfel
``fiecare trebuie să suporte consecinţele propriei sale naturi şi ale propriei sale conduit``.I n
baza acestor principii, Spencer formulează o listă a drepturilor naturale ale omului,
derivate din ele : dreptul de a se mi şca liber, dreptul de proprietate, dreptul
liberului schimb, dreptul libertăţii de credinţă,libertatea cultului, a cuvântului, a
presei libere, etc.Esenţa concepţiei lui Spencer este organizarea vieţii sociale, astfel
încât individului să i se permită maximum posibil de drepturi şi libertăţi, statul fiind doar
un protector al acestora.
2.2.Analizaţi comparaţia organismului individual şi a celui social de către Spencer.
Problema originii statului si dreptului, a cauzelor care au determinat aparitia lor, a
preocupat gindirea umana inca din perioada antichitatii. In incercarea de a raspunde la intrebarea:
cind si de ce au aparut statul si dreptul, care este sursa si fundamentul lor au fost gasite
raspunsuri diferite. Teoria organica a aparut in secolul al XIX-lea, avindu-i ca reprezentanti de
baza pe juristul elvetian Johann Kaspar Bluntschli, sociologul francez Auguste Borms,
sociologul, filosoful englez Herbert Spencer. Dupa parerea lor statul este un organism social
compus din oameni, tot astfel cum organismul animal se compune din celule. Herbert Spencer,
cum am mentionat, este unul dintre cei care si-a adus aportul la promovarea acestei teorii. H.
Spencer si-a fundamentat conceptia sa pe teoria evolutiei lui Charles Darwin, care dupa
indelungate cercetari a ajuns la concluzia ca animalele, pentru a putea supravietui trebuie sa
sustina o lupta cu mediul; orice fiinta vie trebuie sa faca un efort pentru a se afirma impotriva
dificultatilor naturale, adica este o lupta pentru viata ("struggle for life"); ca urmare a acestei
lupte,,unele dintre fiintele vii, adica cele mai adaptate, nu cele mai bune, supravietuiesc, iar
altele, cel mai putin adaptate mediului, pier. Se face deci o alegere, o selectie naturala. Intreaga
teorie darwinista se bazeaza pe doua principii: lupta pentru viata si selectia naturala. Ceea ce se
intimpla individului, se intimpla deopotriva si speciei: prin efectul selectiei naturale, speciile se
transforma, adaptindu-se incetul cu incetul conditiilor mediului, cele care nu se adapteaza, pier.
Potrivit lui Spencer, viata este un gigantic proces ritmic, o miscare continua de formatie si de
descompunere. Sensul acestei miscari este ceea ce constituie evolutia, iar ea consista in mod mai
precis dintr-o trecere de la omogen la heterogen, de la nediferential la diferential, de la incoerent
la coerent. Societatea umana este asimilata unui organism biologic.
Doctrina lui Spencer se sprijina pe urmatoarele idei fundamentale:
o Sociabilitatea si moralitatea sunt conditii de viata pentru individ;
o Individul se adapteaza conditiilor sociale dupa principiul ereditatii;
o Morala, datoria, justisia devin, pe aceasta cale, instincte bazate pe experiente care au invatat
generatia precedenta modul cel mai util de viata care i-a permis sa supravietuiasca. Spencer
preconiza ca, in viitor, individul va fi perfect adaptat necesitatilor vietii sociale.

2.2 Evaluaţi importanţa ideii de libertate pentru construcţia juridică prin prisma conceptului de
libertate a lui Spencer.
Liberalismul, ca tip de atitudine, sociala, este “Dispozitia de a nu interveni in credinte,
atitudini sau actiuni, in pofida lipsei de simpatie sau antipatie fata de de ele”. In sensul cel mai
larg, poate fi definit si drept “o filozofie care reprezinta o atitudine favorabila dezvoltarii libere si
depline a individului si eliminarii legilor, institutiilor si credintelor care restrictioneaza
dezvoltarea umana”. Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individuala, creativitatea
individuala, responsabilitatea si independenta personala, respectul drepturilor indivizilor,
egalitatea in fata legii.
Un alt dintre cele mai cunoscute aspecte ale teoriei lui Herbert Spencer este apărarea
individualismului și a liberalismului. Filosoful și sociologul consideră că este necesară limitarea
puterii conducătorilor și să promoveze dezvoltarea individuală și autonomă a fiecărui membru al
societății.
Autorul a considerat că societățile ar trebui guvernate în conformitate cu legile naturii, fiind
de preferat o intervenție minimă a administrației în viața indivizilor, inclusiv aspecte precum
educația. El credea că progresul a apărut din adaptarea cetățenilor liberi la o societate fluidă și în
schimbar