Thomas Hobbs (1588-1689) 06

Thomas Hobbs a fost un filozof englez, fiind cel mai bine cunoscut pentru munca sa
asupra filozofiei politice. El a fost fiu de preot şi a absolvit la prestigioasa Universitate Oxford
din Marea Britanie. Hobbs a trăit într-o perioadă de mari schimbări sociale, anume
anglicanismul lua locul catolicismului, iar regele devenea capul bisericii anglicane. Trebuie să
remarcăm că dupa moartea lui Hobbs apare legea „The bill of rights”(Declaraţia Drepturilor)
(1689), prin care era consfinţită dispariţia monarhiei absolutiste şi naşterea monarhiei
constituţionale.
Schimbarea societăţii engleze a venit, de asemenea, în urma executării monarhului
Carol 1 Stewart (1649), moment în care societatea a trecut de la monarhia absolută la un regim
parlamentar condus de Oliver Cromwel. Un alt element care a dus la dezvoltarea vieţii sociale
din Anglia secolului al XVII-lea, a fost cucerirea de noi teritorii, în lume, datorita noilor
descoperiri geografice pe care le dispută, în special cu Spania.
Thomas Hobbs în carte sa Leviathanul (1651) explică instituirea şi conservarea
Contractului Social, ce constituie fundamentul filosofiei politice occidentale. Hobbs prezintă
corpul social ca fiind un Leviatan, adică societatea este un corp cu o forţă imensă care nu poate
fi învinsă de nici o armă. Cartea sa prezintă simbolic pe copertă o reprezentare a Leviatanului
sub forma unui corp alcatuit dintr-o mulţime de oameni aglutinaţi, corp care ţine într-o mană o
sabie (desemnează puterea temporară a conducătorilor), iar în cealaltă mână sceptrul Papal
(reprezentând puterea spirituală). Papa pentru conducatorul corpului social reprezintă un fel de
învăţător, deoarece recomandările acestuia influenţează comportamentul regal pentru ca acesta
să fie pe placul divinităţii, asigurând, în acest fel, funcţionarea eficientă a corpului social.
În concepţia lui Hobbs: oamenii sunt egali de la natură; oamenii sunt legaţi de
divinitate şi trebuie să aibă comportamentul în sensul dorit de aceasta; omul trebuie să respecte
atât biserica cât şi conducerea politică, ceea ce implică faptul că monarhul cumulează atât
puterea politică (puterea temporală) cât şi puterea spirituală.
Putem trage concluzia că pentru Hobbs cel mai important personaj din corpul social
este monarhul. Astfel, Hobbs îşi exprimă împotrivirea faţă de tendinţele oamenilor de a nu se
subordona regelui. Deoarece, regele beneficia atât de atribute religioase prin care se adresează
pasiunilor omeneşti cât şi puterea politica prin care realizeaza ordinea sociala, Hobbs ne spune
că orice regim politic înseamnă utilizarea unor puteri necesare a produce satisfacţie pentru
marea masă de indivizi ai societăţii. Astfel, Hobbs deosebeşte:
 Regimul aristocratic - utilizarea puterii de către un grup de oameni, mai puţin în
beneficiul personal şi mai mult în beneficiul colectiv;
 Regimul democratic - utilizarea puterii de către majoritatea populaţiei, chiar şi atunci
când fiecare individ îşi urmăreşte beneficiul personal;
 Regimul monarhic - realizează deopotrivă beneficii colective şi individuale.
Instituirea Contractului Social - Thomas Hobbs susţine că din egalitatea indivizilor,
în cadrul corpului social, derivă o permanentă stare de razboi, deoarece „omul este lup pentru
om”, iar societatea este „un război al tuturor contra tuturor”. Hobbs susţine că există foarte
multe elemente ce îi determină pe oameni să se afle în starea permanentă de război, anume:

© CGT; AO & ED 06
  Prestigiul – „Gloria personală este umbrită de ambiţia prezentei altei persoane cu
merite mai mari”;
 Concurenţa – „Fiecare vrea să câştige, dar perspectiva câştigului este diminuată de
existenţa mai multor pretendenţi”, astfel nimeni nu poate pretinde pentru sine ceva fără
ca acel ceva să fie revendicat, în acelaşi timp, de toţi egalii săi;
Hobbs ne spune că pentru a evita situaţia de beligeranţă indivizii trebuie să recurgă la:
 Voinţa concordiei – persoanele trebuie să aibe voinţa să pastreze doar acele conţinuturi
care sunt comune:
 Acordarea consimţământului – cedarea voită a unui conţinut dorit şi de ceilalţi egali;
 Formularea contractului social – stabilirea prin convenţie a ceea ce se cuvine tuturor,
care generează binele colectiv şi implicit reduce starea de razboi.
Thomas Hobbs se exprimă astfel: „Războiul chiar dacă nu se exprimă direct, nu
înseamnă că indivizii nu au înşişi voinţa de a se război, prin urmare el poate izbucni oricând”.
Astfel, potrivit dreptului natural (dreptul celui mai tare) un individ poate să-şi impună cu forţa
voinţa în faţa celorlalţi. Aceasta poziţie favorabilă nu va deveni permanentă deoarece în anumite
situaţii cei slabi se pot asocia şi pot apela la viclenie pentru a-l transforma pe învingător într-o
victimă. Prin urmare, orice membru al corpului social poate să cunoască starea de vulnerabiltate
şi doar contractul social îl poate scuti pe individ de a experimenta această stare. Individul va
recurge la:
 acceptarea posturii de reprezentare – acordă monarhului dreptul de al reprezenta în
toate ipostazele civile;
 recunoaşterea ipostazei de supunere – individul va lua toate deciziile monarhului ca
reprezentând „cel mai mare bine posibil”.
Hobbs explică prin aceasta de ce: monarhii sunt reprezentanţii cei mai de seamă a
societăţii, iar aceştia trebuie ascultaţi de către supuşi, deoarece ei garantează egalitatea civilă şi
binele colectiv.
Conservarea Contractului Social - Forţa Contractului Social derivă din: (1) numărul
celor care participă la convenţie; (2) claritatea aplicării normelor şi convenţiilor în corpul social;
(3) existenţa unui garant excepţional acesta fiind monarhul. Thomas Hobbs descrie calităţile
excepţionale ale monarhului ca fiind derivate din urmatoarele atribuţii:
 deţine proprietatea absolută asupra bunurilor din societate şi le poate distribui sau
redistribui ori de câte ori consideră că este necesar;
 emite legi ce nu pot fi contrazise sau comentate de către contractanţi, deoarece monarhul
ştie cel mai bine ce înseamnă binele colectiv;
 este dincolo de bine şi de rău, prin urmare nu poate fi evaluat de către supuşi;
 nu poate fi înlăturat de la putere, eventual acesta poate renunţa prin abdicare.
Conform lui Hobbs indivizii în raport cu monarhul se obligă: (1) să nu părăsească
niciodată corpul social, fapt care ar echivala cu trădarea şi implicit cu negarea importanţei
monarhului; (2) să nu contracteze în acelaşi timp cu două corpuri sociale având conţinuturi
similare; (3) să se sacrifice pe sine atâta timp cât monarhul reprezintă identitatea corpului social.

© CGT; AO & ED 06