In gradina Ghetsimani

de Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu s-a nascut la 27 noiembrie 1884, comuna Pirscov,

judetul Buzau si a fost medic, poet, prozator şi dramaturg român. In
numarul din martie 1912 al revistei “Convorbiri literare”, Vasile
Voiculescu debuta cu poezia intitulata “Dor”. La Tipografia “Poporul”,
in 1916 ii apare primul volum intitulat simplu -“Poezii”.

Voiculescu este un poet traditionalist, abordand tematica religioasa in

opera sa. Vasile Voiculescu declara ca versurile sale "coapte in
cuptorul inimii" le varsa "ca pe un mir" la picioarele lui Dumnezeu.

OPERA LUI VASILE VOICULESCU :

Versuri
Poezii (1916)
Din ţara zimbrului (1918)
Pârga (1921)
Poeme cu îngeri (1927)
Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile
Voiculescu (1964)
Nuvele
Capul de zimbru, nuvele postume (1966)
Ultimul Berevoi, nuvele postume (1966)
Romane
Zahei orbul, roman elaborat între 1947- 1958 dar publicat postum în 1966
Teatru
Umbra
Fata ursului
La pragul minunii
“În Grădina Ghetsimani” de Vasile Voiculescu este o poezie de inspiraţie
religioasaă , autorul fiind inclus de G. Caă linescui îîn gruparea “Ortodoxiştii
-Iconografia mistică. Doctrina miracolului”, alaă turi de Nichifor Crainic-
teoreticianul traditionalismului. Poezia face parte din al treilea volum
voiculescian, Parga, anuntand tematic Poemele cu ingeri.

GENEZA:
Poem religios, In Grădina Ghetsemani se inspiraă din motivul biblic al
 In gradina Ghetsimani

de Vasile Voiculescu

Rugaă ciunii lui Iisus pe Muntele Maă slinilor, dupaă Cina cea de tainaă . Scena este
relatataă îîn Evangheliile dupaă Matei, Marcu, Luca şi îînfaă ţişataă îîn icoanele
bisericii creştine.
Poetul reţine zbuciumul interior: „Şi fiind îîn zbucium, mai cu staă ruinţaă Se ruga.
Şi sudoarea Lui s-a faă cut ca nişte picaă turi de saî nge ce cad pe paă maă nf (Luca,
22:44), dar deplaseazaă accentul dinspre componenta divinaă spre omenescul
suferinţei.
TEMA poeziei o reprezintaă ruga lui Iisus.
Fiind o poezie de inspiraţie religioasaă (iconograficaă ), aparţine lirismului
obiectiv, prin absenţa maă rcilor lexicale ale prezenţei eului liric, dar gradarea
intensitaă ţii suferinţei este marcataă prin punctele de suspensie şi propoziţia
exclamativaă .
TITLUL nu fixeazaă doar cadrul fizic al rugaă ciunii, ci denumeşte spaţiul sacru
cu semnificaţie îîn plan spiritual: locul purificaă rii lui Iisus de patimi, prin
virtuţi.
COMPOZITIONAL, poezia este alcaă tuitaă din patru strofe cu caracter
descriptiv. Primele trei strofe surprind planul subiectiv, starea sufleteascaă a lui
Iisus, iar ultima amplificaă suferinţa, care se raă sfraî nge asupra planului exterior,
al naturii.
Prima strofa redaă îîmpotrivirea Omului îîn faţa destinului, îîntr-o formulare
lapidaraă îîn incipit: „Isus lupta cu soarta şi nu primea paharul..". Paharul"
chinurilor la care va fi supus Iisus, dupa Rugaciunea din gradina, devenit
metafora comuna in limba romana, se asociaza in viziunea lui Voiculescu si cu
Graalul, paharul, spune legenda, din care Iisus ar fi baut la Cina cea de taina.
Tot legenda mai spune ca in acest pahar, pastrat ca o relicva, Iosif din
Arimateea ar fi cules picaturile de sange de sub crucea Rastignitului. Paharul
devine astfel Sfantul Graal, simbol al puritatii crestinismului. Postura christicaă
este tragicaă prin omenescul ei: „Caă zut pe braî nci îîn iarbaă se-mpotrivea
îîntruna". Verbele: lupta, nu primea, se-mpotrivea exprimaă refuzul asumaă rii
unui destin implacabil, îîn clipa de ezitare a Fiului lui Dumnezeu. Gestul
îîngenuncherii nu este al unui îînvins, ci al rugaă ciunii (invocarea divinitaă ţii şi
asceza spiritualaă ). Contrastul cromatic roşu-alb realizat prin metafore, pune îîn
evidenţaă zbuciumul sufletesc şi condiţia dualaă : „sudori de saî nge" (trupescul,
suferinţa fizicaă ), „chipu-i alb ca varuV (chipul sacru, componenta spiritualaă ).
Legaă tura terestru-ceresc este sugerataă prin versul: „Şi-amarnica-i strigare
staî rnea îîn slaă vi furtuna". Poetul surprinde natura duala a lui Isus: teama de
 In gradina Ghetsimani

de Vasile Voiculescu

moarte- umana, depasirea momentelor de spaima prin intelegerea sensului

misiunii sale- divina. “Lupta” acestuia cu moartea reprezinta, la modul
alegoric, eternul conflict intre suflet si trup sau spirit si materie.
Strofele a doua şi a treia constituie a doua secvenţaă poeticaă , realizataă îîn
jurul metaforei-simbol „grozava cupaă ". Vagul religios persistaă şi îîn strofa a
doua, iniţial, „soarta", aici, „o maî naă nendurataă ". Dramatismul este sugerat de
valoarea de superlativ stilistic a epitetelor: „manaă nendurataă ", „grozava cupaă ",
iar rezistenţa la ispitire (cale a purificaă rii spirituale), prin epitetele „sete
uriaşaă ", „infama baă uturaă ". Rezistenţa la ispitire implicaă suferinţa îîn plan
fiziologic şi sufletesc: „Şi-o sete uriaşaă sta sufletul saă ~i rupaă ...".
Oximoronul relevaă interiorizarea, trecerea la o altaă etapaă a purificaă rii de
patimi, de la lupta cu lumea la lupta cu sinele: „îîn apa ei verzuie jucau sterlici
de miere/ Şi sub veninul groaznic simţea caă e dulceaţaă ...". Versurile reiau
imaginea infamei baă uturi a ispitirii, sub forma jocului aparenţaă -esenţaă ,
benefic-malefic. Imaginea artisticaă ,faă lcile-ncleştaă ndu-şi exprimaă gestul de
refuz al jocului duplicitar, halucinant. Versul „Baă taî ndu-se cu moartea, uitase de
viaţaă " concentreazaă sensul luptei christice: moartea trupului - viaţa de apoi.
Strofa a patra constituie ultima secvenţaă poeticaă , proiecţia suferinţei
interioare asupra cadrului natural. Se utilizeazaă personificarea şi hiperbola
pentru descrierea elementelor decorului: „Deasupra, faă raă tihnaă , se fraă maî ntau
maă slinii,/ Paă reau caă vor saă fugaă din loc, saă nu~l mai vadaă ...". Imaginea apoca-
lipticaă este sugerataă prin sintagma „vraiştea graă dinii”. Mesagerii divini, îîngerii,
nu îînsoţesc îîn mod explicit zbaterea omului, dar se remarcaă metafora baă taă i de
aripi care susţine ambiguitatea limbajului poetic: îîngerii maî ntuirii sau îîngerul
morţii. Ultimul vers, „Şi uliii de searaă dau roate dupaă pradaă ", îîntaă reşte sugestia
morţii/ imaginea, thanatosului prin: simbolul „uliii, simbolistica temporalaă :
„de searaă " şi aceea a gestului: „dau roate dupaă pradaă ". Ultima strofa evoca un
peisaj tragic, contorsionat, proiectie exterioara a dramei interioare.
Semnificatia poeziei este aceea ca refuzul mortii, al vointei divine, este de
fapt refuzul vietii adevarate, al vietii vesnice, provenit din dificultatea omului
de a se desparti de viata pamanteasca. Tributar procedeelor poeziei
conceptuale de la inceputul secolului, Voiculescu scrie cu majuscule notiunile
pe care le transforma in alegorie: Soarta, Paharul, Moartea, Viata.
Pe drept cuvant- spune Vladimir Streinu- putem tine pe Voiculescu alaturi
de T. Arghezi ca poet al inspiratiei religioase romanesti. De asemenea, Ovid S.
 In gradina Ghetsimani

de Vasile Voiculescu

Crohmalniceanu il declara pe Voiculescu “poetul cu cea mai pronuntata

inclinatie religioasa”, avand o convingere nestramutata a existentei lui D-zeu.
V. Voiculescu- in orizontul traditionalismului
Critica literara a observat doua tendinte in legatura cu opera voiculesciana: pe de o parte
creatia antuma, reprezentativa in cel mai inalt grad pentru orientarea traditionalista (in
varianta sa ortodoxist-gandirista), si pe de alta parte, creatia postuma, intampinata ca un
reviriment, ca o surprinzatoare desfasurare a modernitatii scriitorului.
Principiile traditionaliste pe care le adopta in opera sa Voiculescu, sunt:
legarea artei de viata;
 valorificarea folclorului, elogiul creatiei populare;
 poezia, opera de arta este un mod de existenta, este insasi viata;
 ortodoxismul, credinta;
 tendinta etica a scrierilor sale;
 poetul nu se poate detasa complet de implicatiile morale ale faptului existential.
Nivelul morfosintactic
- verbele la timpul imperfect, modul indicativ , modul gerunziu confera valoarea durativaă
a acţiunilor;
- rolul expresiv al adverbului: îîntruna (sens iterativ); deasupra (proiecţie cosmicaă a
suferinţei);
- conjuncţia adversativaă dar susţine ideea îîmpotrivirii, a rezistenţei la ispitaă ;
- topica afectivaă (inversiuni şi dislocaă ri sintactice)
Nivelul lexico-semantic
- prezenţa unor regionalisme: „sterlici”; expresii populare: „pe branci, „faă raă tihnaă " , pentru
intensificarea dramatismului;
- terminologia abstractaă , lexicul îîmprumutat din sfera cosmicului şi a naturii
- caî mpul semantic al paharului: „grozava cupaă ", „infama baă uturaă ", „apa ei verzuie";
- opoziţia venin - dulceaţaă ,relevaă ispitirea;
- sens denotativ/ sensuri conotative, limbajul metaforic.
Nivelul stilistic
- puternicul imagism realizat prin cultivarea epitetului, adesea îîn inversiune, a metaforei-
simbol, a oximoronului.
Nivelul fonetic şi prozodic
- pauzele marcate de punctele de suspensie -intensificarea suferinţei;
- conservarea prozodiei clasice;
- patru catrene; maă sura versurilor: 14 silabe; ritm iambic; rimaă îîncrucişataă .
In gradina Ghetsimani

de Vasile Voiculescu