Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Object 1
ISTORIC
Termenul de «gimnastica» vine de la cuvaintul grecesc «gymnos» care inseamna gol,
dezbracat, deoarece grecii executau exercitiile fizice in «palestrele» si «gimnaziile» lor, fara
imbracaminte. Parcurgand treptele de evolutie ale societatii, gimnastica s-a confundat cu educatia
fizica si a evoluat din timpurile cele mai indepartate si pana in zilele noastre. Astfel, egiptenii
preconizau o educatie fizica armonioasa, pentru formarea multilaterala a omului, prin practicarea
exercitiilorfizice, a muzicii si a dansului; hindusii dadeau o deosebita importanta exercitiilor fizice
avand unsistem de gimnastica si educatie fizica denumit «Pranaiama».
La chinezi gasim un sistem de gimnastica respiratorie recomandat ca mijloc de aparare a
organismului impotriva imbolnavirilor, creat de medicul Kong Fu (cu 2698 ani i.e.n.). Poporul care
a acordat insa cea mai mare importanta exercitiilor fizice este cel grec. El a creat cuvantul
«gimnastica» pentru a da un nume generic totalitatii exercitiilor fizicepracticate in scopul de a
contribui la intretinerea sanatatii, la intarirea corpului si lainfrumusetarea vietii spirituale. In
conceptia lor au existat trei laturi: igienica, militara si armonica. Latura militara a fost fundamentata
si practicata de catre spartani, iar latura idealului armonic de atenieni.
Object 2
In sec. XVII apar scoli si sisteme de gimnastica. Cel care a inventat aparatele de gimnastica
(bara fixa si paralelele) a fost reprezentantul scolii vechi germane Frederic Ludwig, iar cel care a
pus bazele sistemului de «gimnastica suedeza» a fost P.H. Ling.
La noi in Tara se aminteste pentru prima data de introducerea gimnasticii ca materie de
inavatamant in a doua jumatate a secolului al-XVIII-lea la «Scoala Domneasca de la St. Sava». Una
dintre figurile luminoase si sustinatorul gimnasticii lui Frederic Ludwig a fost Gheorghe Moceanu.
In 1981 s-au implinit 110 ani de cand dascalul ardelean Gheorghe Moceanu - venit de la Cluj la
Bucuresti - infiintase pe langa societatea «Tirul», prima «Scoala de gimnastica pentru scolari»!
Astfel Gheorghe Moceanu (1835-1909) devine primul pedagog roman care a cautat sa
introduca exercitiile fizice in activitatea elevilor. Iata cateva actiuni pentru care amintirea sa va
ramane perena: la sugestia sa se legifereaza introducerea gimnasticii in armata; utilizeaza dansurile
nationale ca mijloace de educatie fizica; introduce (in 1864) gimnastica in licee ca obiect facultativ;
scrie si publica (in 1869) prima «Carte de gimnastica»; initiaza gimnastica acrobatica; scrie o
lucrare despre gimnastica feminina.
Ramurile gimnasticii:
Dupa scopul urmarit ai mijioacele specifice de practicare, gimnastica poate fi impartita in
urmatoarele ramuri:
1. gimnastica elementara, care cuprinde:
- gimnastica de baza
- gimnastica igienica sau de inviorare
- gimnastica in productie
2. gimnastica sportiva, care cuprinde probe:
- pentru femei
- pentru barbati
- gimnastica ritmica
- gimnastica acrobatica
3. gimnastica ajutatoare, care cuprinde:
- gimnastica cu caracter de pregatire pentru alte discipline sportive
- gimnastica medicala;
Gimnastica de baza se adreseaza tuturor varstelor si se poate practica oriunde, chiar si acasa,
cuprinzand exercitii simple, libere. Gimnastica igienica poate fi practicata de la orice varsta, pana la
cea mai inaintata. Exercitiile de gimnastica igienica executate dimineata au scopul de «a trezi», de
«a inviora» organismul.
Gimnastica in productie foloseste exercitiile de gimnastica iin scopul de a intari sanatatea, de
a inlatura oboseala si de a mari capacitatea de lucru. Gimnastica ajutatoare pentru alte sporturi este
reprezentata prin exercitiile imprumutate diferitelor sporturi sau jocuri sportive, ridicand calitativ
valoarea pregatirii sportive.
Gimnastica sportiva este ramura gimnasticii cu caracter competitiv, desfaturata pe baza unui
program de exercitii diferentiate pe categorii de virsta, sex si valoare, in vederea ridicarii maiestriei
sportive.
Gimnastica medicala contribuie la refacerea capacitatii de munca a organismului in urma
unor accidente survenite sau a imbolnavirii organismului. De asemenea ea mai contribuie la
corectarea unor deficiente fizice sau vicii de atitudine, adresandu-se deci numai unei categorii de
copii, tineri si adulti.
Gimnastica respiratorie poate fi incadrata in toate aceste ramuri ale gimnasticii, insa este
folosita cel mai des in gimnastica medicala.
GIMNASTICA RESPIRATORIE
Metoda de kinetoterapie respiratorie, constand in invatarea subiectului sa-si controleze si sa
lucreze muschii respiratori toracici si abdominali. Gimnastica respiratorie este indicata in toate
bolile cronice care afecteaza respiratia: brontita cronica, astm, emfizem, mucoviscidoza etc. Ea
permite imbunatatirea ventilatiei de aer in plamani, oxigenarea sangelui si, in consecinta, a
travaliului muscular si a posibilitatilor de efort fizic. Kinetoterapeutul arata bolnavului ce miscari
ale toracelui si abdomenului trebuie sa faca si care muschi ai toracelui si abdomenului trebuie sa se
contracte; indeosebi, il invata pe subiect rolul abdomenului: exercitii de inspiratie profunda,
obtinuta prin contractarea muschilor abdominali (prin 'sugerea burtii'), urmata de o inspiratie pasiva,
apoi activa, relaxand aceiasi muschi.
KINETOTERAPIA RESPIRATORIE
Programele de gimnastica respiratorie ocupa un loc important in recuperarea pacientilor cu afectiuni
cronice respiratorii. Desi diferite, aceste programe au un obiectiv comun: ameliorarea ventilatiei
pulmonare.
Prin kinetoterapie respiratorie se pot folosi pentru afectiunile
aparatului respirator, sub forma de aerosol, urmatorii factori
terapeutici:
- ape alcaline clorurate sodice cu efect de fluidificare si facilitare a
eliminarii secretiilor
bronsice
- ape sulfuroase cu efect antiinflamator si antiseptic pe mucoasele
cailor respiratorii.
Terapia respiratorie
- Respiratia corecta se poate face foarte usor, dar, din pacate, multi dintre noi si-au pierdut
acest exercitiu. Pentru a putea respira la capacitate maxima trebuie sa avem musculatura toracica
relaxata, iar prin inspiratie sa ne umplem foarte bine plamanii cu aer, pentru a putea introduce in
sange o cantitate cat mai mare de oxigen. Oxigenarea sangelui este esentiala in toate procesele
chimice ale organismului. Toate procesele de ardere din corpul omenesc consuma oxigen. Fara acest
element vital, metabolismul va avea de suferit; nu va putea sa sintetizeze elementele benefice si,
mai ales, nu va putea elimina toxinele din organism. Fara sa ne dam seama, dintr-o respiratie
deficitara se nasc boli cronice, care ne pot afecta, pe rand, toate organele. Din pacate, nimeni nu-si
da seama de importanta respiratiei. Eu, de exemplu, nici dupa ce am absolvit Institutul de Educatie
Fizica nu stiam sa respir corect. Nimeni n-a pus accent pe gimnastica respiratorie. Cand m-am
angajat la Institutul de Pneumoftiziologie, am studiat gimnastica respiratorie din literatura de
specialitate care se gasea in acea vreme si mi-am dat seama de importanta respiratiei. Am invatat sa-
mi relaxez toracele, sa-mi folosesc diafragmul la capacitate maxima, pentru o respiratie cat mai
eficienta. Si, slava Domnului, asta m-a ajutat toata viata.
- Care sunt beneficiile aduse de o respiratie sanatoasa?
- O respiratie corecta si completa poate avea numeroase beneficii asupra organismului:
· Imbunatateste calitatea sangelui si oxigenarea plamanilor, aceasta ajutand la eliminarea
toxinelor din organism.
· Imbunatateste digestia si asimilarea hranei. Primind mai mult oxigen, stomacul functioneaza
mai eficient. Digestia se face mai bine atunci cand hrana este oxigenata.
· Imbunatateste activitatea sistemului nervos, implicit a creierului, a maduvei spinarii, a
centrilor nervosi si a nervilor in general (creierul are mare nevoie de oxigen, consumand de trei ori
mai mult oxigen decat restul organismului).
· Reintinereste pielea. Printr-o oxigenare eficienta, pielea devine mai neteda si se reduc
substantial ridurile.
· Miscarile diafragmului in timpul unei respiratii corecte, profunde, maseaza organele interne
din zona abdomenului (stomac, intestin subtire, ficat, pancreas). Miscarea de ridicare a
diafragmului, ca urmare a unui inspir profund, maseaza de asemenea si inima. Astfel, este stimulata
circulatia sangelui in organele interne.
· Plamanii devin mai sanatosi si mai rezistenti.
· Respiratia corecta duce, de asemenea, la reglarea greutatii corporale. Excesul de oxigen arde
mai eficient grasimile.
· Respiratia relaxeaza mintea si trupul. O respiratie ritmica regularizeaza bataile inimii si
relaxeaza muschii. Aceasta duce la o relaxare reflexa a mintii, reducandu-se astfel anxietatea.
· Respiratia sanatoasa creste elasticitatea plamanilor si a cutiei toracice, sporind capacitatea
respiratorie.
Un om sanatos va observa efectele benefice inca din prima saptamana: mai multa relaxare,
mai putina oboseala, cresterea randamentului intelectual, o stare deosebita de confort si de bine.
Bolnavii - si ma refer aici in primul rand la cei care au probleme bronho-pulmonare - isi pot
imbunatati capacitatea respiratorie, diminuata la foarte multi dintre ei. De exemplu, eu am facut
cercetare pe cazurile de pleurezie (apa la plamani) si, dupa ce au facut gimnastica respiratorie,
foarte multi bolnavi au scapat de operatie. Un caz spectaculos a fost cel al unui bolnav de bronho-
pneumopatie cronica obstructiva, in varsta de 65 de ani, care mai avea capacitate respiratorie de 27-
28%. Bietul de el abia sufla, era mereu obosit, ii era greu sa faca si drumul de la pat pana la baie.
Toate tratamentele instituite in spital au dat gres. Neputincios, medicul i-a recomandat ca ultima
solutie gimnastica respiratorie. Din cauza oboselii, venea la sala o data la 10 zile, iar in rest facea
exercitii acasa. Acest om avea o vointa nemaipomenita, nu sarea peste nici un exercitiu. Dupa un an
de zile de la externare, a venit la mine cu un buchet de flori si mi-a spus ca merge 5 km zilnic fara
sa oboseasca si se simte mult mai bine.
Toate bolile pulmonare trebuie sa beneficieze de gimnastica respiratorie, aceasta fiind indicata
in Tbc, bronsiectazii, astm bronsic, tuberculoze, postoperator, chiar si in cancerul pulmonar.
Nu se recomanda gimnastica respiratorie in fazele acute ale bolilor primare.
Actiune:
-Principala actiune a muschiului diafragm este cea de inspir, realizata prin cresterea volumului si
scaderea presiunii in cavitatea toracica si scaderea volumului si presiunii in cavitatea abdominala.
Agonistul diafragmului este muschiul transvers abdominal. Actiunea diafragmului creste diamentrul
toracic cranio-caudal in inspir. Pozitia corpului este foarte importanta in actiunea diafragmului: in
decubit dorsal diafragmul are cea mai mare amplitudine, iar in pozitia sezand sau ghemuit cea mai
mica
-In expir diafragmul revine pasiv la pozitia sa initiala prin actiunea elastica a plamanului si prin
presiunea abdominala.
-Ca principal muschi insiprator asigura 65% din ventilatia de repaus, aici intra si muschi
asccensori: scaleni, SCM, intercostali.
Tehnica de lucru:
.Po
z itie
:
stand cu spatele lipit de spalier (sau o mobila mai inalta), mainile apuca o sipca a spalierului (sau o
piesa din mobilier).
D. Cu baston
E.
Cu piciorul ghemuit
.Pozitie: culcat pe o parte, cu bratul de sprijin pus sub cap, piciorul de deasupra indoit si genunchiul
din partea de jos sprijinit pe sol.
F. Cu miscare de brate
7 ml O2/min/kg
7-11 ml O2/min/kg
11-14 mlO2/min/kg
14-18ml O2/min/kg
18-25 ml O2/min/kg
25-28 mlO2/min/kg
28-32 ml O2/min/kg
Peste 32 ml O2/min/kg
Exercitiile de respiratie profunda pot fi practicate in orice moment al zilei, dar e preferabil sa
fie executate dimineata si seara, in afara zilelor cand este ceata.
Dimineata aerul este mai pur, iar omul, ca urmare a repausului din timpul noptii, este intr-o
dispozitie mult mai buna pentru a culege din plin beneficiile unei largi si profunde respiratii.
Seara, inainte de culcare, aerul este usor purificat prin incetinirea circulatiei stradale. Se va respira
profund, in cursul plimbarilor si in timpul exercitiilor fizice.
Exercitiile respiratorii sunt foarte eficace, daca le executam in apropierea arborilor sau a
plantelor verzi, care prin actiunea lor clorofiliana insanatosesc atmosfera si o imbogatesc cu oxigen.
In schimb, trebuie sa indepartam plantele si florile din locul unde dormim, caci in timpul noptii,
prin respiratia lor viciaza aerul ambiant (elimina dioxid de carbon). Unele flori sunt chiar
periculoase, prin parfumurile lor violente si efluviile toxice pe care le degaja. Exemplu:
rododendronul, oleandrul, crinul, violetele etc.
Exercitiile de respiratie profunda sunt simple si accesibile tuturor. Ele sunt contraindicate in
epilepsie si tuberculoza pulmonara, caci risca agravarea hemoptiziei.
Daca respiratia se executa pe loc, intr-o sala sau o camera, este necesar sa se faca inainte
cateva miscari de gimnastica, altfel surplusul de oxigen adus in plamani prin inspiratie profunda
este aruncat, aproape in totalitate, prin actul expiratiei. Exercitiul fizic mareste oxigenarea si
provoaca un apel de oxigen. Exercitiile respiratorii profunde sunt indicate mai ales la sfarsitul
exercitiilor cotidiene de gimnastica in camera.
Pozitia de plecare este aceea de drepti, cu fereastra larg deschisa. Inspiratia incepe cu
umplerea cu aer a partii inferioare a plamanilor, imaginandu-ne ca aerul patrunde in abdomen, care
este proiectat inainte. Apoi, fara timp de oprire, se umplu plamanii cu aer, proiectand toracele
inainte, pana la nivelul claviculelor. Odata ce plamanii sunt plini cu aer, se lasa sa se coboare usor
coastele inferioare, apoi superioare. Pantecele se resoarbe.
Dupa aceasta expiratie fortata urmeaza o inspiratie. Inspiratia se face numai prin nas, iar
expiratia se face pe nas sau pe gura. Durata totala a exercitiului va fi de 3-8 minute. In nici un caz
nu se va prelungi, astfel ca inima sa nu mai bata normal sau sa avem senzatia de greata, de
ameteala. Daca apar asemenea simptome, inseamna ca exercitiul a durat prea mult, ca
antrenamentul este insuficient sau ca ritmul respirator nu convine corpului.
Exercitiile de respiratie yoga practicate insistent prezinta riscuri, caci inspiratia profunda,
prelungita, cu retinerea aerului in plamani un interval de timp de la cateva secunde la cateva minute,
poate deveni chiar periculoasa, deoarece dilatarea peste masura a alveolelor pulmonare poate
determina tulburari circulatorii, susceptibile a provoca ele insele emfizem pulmonar, ameteala si
chiar sincopa. De asemenea, pot favoriza ecluziuni de tuberculoza pulmonara. In schimb, exercitiile
pe care le recomandam, fiind fiziologice, nu prezinta inconveniente. Ele asigura o buna oxigenare a
tesuturilor, dezvolta capacitatea toracica, regleaza activitatea cardiaca si stimuleaza organele
digestive. Factorii care regularizeaza respiratia regularizeaza si ritmul cardiac. Pe de alta parte,
nervii care antreneaza plamanii antreneaza si stomacul, intestinul si chiar ficatul. Este deci posibil
ca redand plamanilor o activitate normala, sa se amelioreze pe cale reflexa si functiile tubului
digestiv.
Educarea respiratiei
Aparatul respirator, pe langa functia de a asigura schimbarile gazoase necesare intretinerii
vietii, au un rol hotarator si in actul vorbirii. In timpul expiratiei, suflul atinge corzile vocale aflate
in pozitie fonica si prin subordonarea acesteia se produce sunetul. Studiul miscarilor respiratorii si
indepartarea dereglarilor lor ocupa un rol primordial in educarea vorbirii.
La copii, la nastere, se poate identifica o respiratie diafragmatica, care spre varsta prescolara
se transforma in respiratie toraco-abdominala iar inspre pubertate se diferentiaza in functie de sex.
Respiratia este ritmica, insa ritmul respirator nu este uniform. Cu cat varsta este mai mica,
cu atat labilitatea ritmului respirator este mai accentuata. Astfel, in respiratia neverbala inspiratia si
respiratia au o durata aproximativ egala. In vorbire acest raport se schimba. Expiratia devine mai
prelungita deoarece emisiile verbale se fac numai in aceasta faza. Inspiratia devine mai adanca si
mai rapida, efectuandu-se in pauzele dintre sintagme si propozitii.
- Suflarea asupra unei lumanari aprinse pentru a o stinge (variatii ale distantei, de la mic la mare).
- Prin suflare se mentine flacara lumanarii intr-o pozitie inclinata, fara ca sa se stinga, pe o durata
cat mai mare.
- Se sufla alternativ pe gura si pe nas asupra unui geam sau oglinzi pentru a le aburi.
- Inspir scurt si adanc, expir lung si uniform pe gura, intrerupt de o pauza. In timpul pauzei nu se
inspira aer. Exercitiul se desfasoara in urmatoarea succesiune: inspir, expir, pauza expiratorie, expir.
- Inspir scurt si expir lung intrerupt de doua pauze: inspir, expir, pauza expir, pauza, expir. Idem pe
nas.
- Din pozitia de drepti, se inspira cand se duc ambele maini inainte si indarat, descriind un cerc in
jurul capului si se expira odata cu revenirea capului la pozitia initiala.
- Din pozitia de drepti, cu mainile lipite de corp, se inspira odata cu indoirea coatelor si apropierea
lor la spate si se expira odata cu revenirea la pozitia initiala.
- O mana se lipeste de spate sub omoplat, iar cealalta se duce dupa cap si se inspira. Se executa
odata cu revenirea la pozitia initiala.
- Cu mainile intinse se prind capetele unui bat si se ridica deasupra capului, inspirand. In expir se
revine la pozitia initiala.
- Batul se prinde la spate cu coatele. La expir, batul se strange cu coatele si preseaza spatele,
stimuland participarea abdomenului.
Sfatul medicului
Principalele contraindicatii ale activitatii fizice se refera la persoanele cu afectiuni cardiace
grave (insuficienta cardiaca, infarct). Indiferent de varsta si de eventuale afectiuni, important este ca
amatorii de miscare sa ceara sfatul medicului inainte de a incepe practicarea unei activitati fizice.
Exercitiile trebuie adaptate fiecarei persoane in parte. Dr. Gigi Teodoru ne aminteste ca 'lupta contra
sedentarismului nu presupune o competitie sportiva. Cei care fac o activitate fizica pentru
mentinerea sanatatii nu trebuie sa doboare recorduri'.
Pentru o sanatate buna de-a lungul vietii noastre, trebuie sa se impuna ideea ca vom
face tot posibilul sa prevenim orice boala, inainte de a aparea prin eliminarea pe cat posibil a
stresului, printr-un mod de viata adaptat necesitatilor noastre, prin odihna sau exercitii fizice
repetate zi de zi. Din statisticile existente, se apreciaza ca 80℅ din bolile omului contemporan
pot fi prevenite, folosind secretele bunului simt in controlul propriei sanatati.
Bibliografie:
1. Ana-Maria Dragomir: sanatate acasa articole/1083-gimnastica respiratorie invata sa respiri
corect.;
2. Articol:< interviu cu doamna Daniela Dinea,profesor de educatie fizica si are 30 de ani de
experienta profesionala ca instructor de gimnastica medicala la Institutul de Pneumoftiziologie
'Marius Nasta' din Bucuresti.> Florentin Popa, Sursa: Formula As;
3. Articol:,,Respirati profund, traiti mai mult" Irina Bucsinescu, ziarul Evenimentul, 07-04-2005;
4. "Sfatul medicului"- kinezitetapie respiratorie
RESPIRATORII,www.physiotherapy.ro//afectiuni_respiratorii_afectiuni%20BFT.pdf
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/GIMNASTICA-RESPIRATORIE81.php