SFINTISORI (MUCENICI MOLDOVENESTI)

Manastirea Suzana (jud. Prahova), o manastire pe cat de retrasa

pe atat frumoasa, as,ezata undeva pe Valea Teleajanului, si despre care
intr-unul dintre numerele viitoare CREDINTA ILUSTRATA va va
povesti pendelete, ne-a incredinţat doua reţete pentru luna martie:
"mucenici moldovenesti" (maica Fevronia ii ocroteşte duios si le
spune "sfinţişori") si "crap umplut cu ce se poate", pentru ziua de
Blagoveştenie (25 martie), cand pestele urca pe căi doar de el stiute
pana in bucatariile chinoviilor din munte! Asadar vorba maicii
Fevronia, sa trecem la treaba, ca acu' toaca de vecernie şi n-am
făvucut nimic pe ziua de azi!

Pentru 25 de sfintisori (cam de 50 g sfmtisoru') avem nevoie de

urmatoarele, ia sezi bland, sa nu le incurcam! Care va sa zica, mai
intai se face maiaua din 100 ml de lapte cald (ca taman maine se
sfarseste Saptamana branzei si de luni ai intarcat-o!), vreo 50 g. de
drojdie ,,dă a bună" si 3 linguriţe de zahar. Se amesteca si se presara o
ţâră de faina deasupra sa nu se-nsingureze. O inchini, ii asterni un
stergar peste ea si-o lasi la dospit langa soba, asa, vreme de-un acatist
(adica vreo 20 de minute). Separat, topesti un sfert de zahar (250g) in
lapte cald (200ml), adaugi 9 linguri de untdelemn, coaja rasa de la o
lamaie, nu strica sa te gandesti si la o ţara de coaja de portocala si-un
varf de vanilie. lar daca ti se face dor de Maica Emilia, pui si un pic de
rom (60g), c-asa ii placea sfintiei ei, Dumnezeu s-o odihneasca! Iei 5
oua din cuibar (vezi sa fie d-alea de la Moţata, ca le face mari!), le dai
de marginea cratrţei si pui de-o parte albusul si de alta galbenusu', ai
grija sa nu dai pe tine! Albusul il baţi cu telu pana ii ies fulgii, adica se
face alb si pufos ca fulgul de la gasca Maicii Epiharia, c-avea saraca
vreo cinci, da' de cand a dat vulpea prin ele i-a ramas doar una, de-o
tine numai prin casa si atata-i de curata ca n-ai vazut asa ceva!
Galbenusul il freci cu o lingurija de sare, da' nu mult, numai asa cat
sa-1 zapacesti. Pui intr-un lighenaş 1 kg. de faina ,,prima" si, daca ai
terminat de citit acatistu', iei maiaua dospita de langa soba, o torni
peste faina si te-apuci de framantat aluatu', da' asa, cu credinţa tare in
Cel de Sus. Acu' sa nu-mi ramai cu ochii-n nori, ca-n vremea asta ai de
adaugat incetisor laptele-ncalzit cu zaharul (mă miram io sa nu uiti de
el!), mai apoi galbenusurile si niţel (150g) unt topit. La urma de tot pui
albusurile de zici ca-s Alba ca Zapada si te-apuci iarasi de framantat,
tot asa, ca la cat citesti un acatist (io il spui pe-al Sfantului Mucenic
Elefterie, fiindca il stiu pe deasupra). Acum, daca ai terminat, mai pui
5 linguri de untdelemn, dai slava lui Dumnezeu, lasi totu' la dospit si
vreun ceas si jumatate te iei de altceva, mai iesi la covor, mai iti citesti
canonu', vezi tu cum ţi le randuiesti. Daca vezi ca a crescut aluatu', iei
fundu' al mare de lemn, il mangai cu nitica faina, sa faca obrazu' fin,
incepi sa iei din aluat, faci bucaţele groase de-un deget si le rasucesti
ca pe-un 8, da' vezi sa fie rasucitura frumoasa ca unde-ti impletesti o
coada-n par! Apoi pui sfinţisorii unul cate unul in tava manjita bine cu
ulei, iei o pana de gasca (vezi ca am io una de pe la ,,raposatele"
Epihariei, e-n sertaru" de sus), ii ungi frumos cu zeama de la un ou
batut si-i aşezi la foe potrivit, dupa ce-ai zis rugaciunea. Acum vezi,
nu uiti de ei, ii mai bagi in seama din cand in cand, te mai duci, te mai
intorci, te mai uiţi, te mai sucesti, pana ii vezi la culoare ca s-au
rumenit aşa, ca merele aramii. La sfarsit le pui si lor podoaba, adica ii
mangai cu miere, le presari putina nuca macinata pe crestet, sa vada
cat de mult ii iubesti.