'\0

2 le>/f-

DE ACELAŞI AUTOR VIRGIL G H E O R G H I U

POPORUL NEMURITORILOR

ORA 25
SACRIFICAŢII DUNĂRII

A DOUA ŞANSĂ

DE LA ORA 25 LA ORA ETERNĂ

OMUL CARE CĂLĂTOREA SINGUR

NEMURITORII DE LA A G A P I A Roman

TINEREŢEA DOCTORULUI LUTHER

Ediţie î n g r i j i t ă de MIHAI VORNICU
CASA DE LA PETRODAVA

Prefaţa de PAUL MICLAl i

SPIONUL

VIAŢA LUI MAHOMED

CHRISTOS ÎN LIBAN
i i > : > . ( " ! ! ' , ] ,; ic;'*] . -j
MEMORII "

Editura O M E G A P R E S Editions du ROCHER

Bucureşti Paris

IW1

"1-1.1 5 5 4 2 8 *
 Coperta de DANIEL I O N IŢĂ

PREFAŢA

La p r e g ă t i r e a p e n t r u t i p a r a t e x t u l u i - c a r e apare
a c u m p r i m a o a r ă î n l i m b a r o m â n ă — , îngrijitorul
p r e z e n t e i ediţii a folosit m a n u s c r i s u l original
r o m a n e s c ş i v e r s i u n e a f r a n c e z ă , î n c a r e s-a De aproape doi ani se vorbeşte constant d e s p r e văduvirea
p u b l i c a t intn cartea, t r a d u s ă d e M o n i q u e Saint- culturii r o m â n e , f n j u m ă t a t e a d e veac p e c a r e a m t r ă i t - o sub t o -
C o m e , s u b titlul taiitarism, de un mare număr de valori care n-au putui intra în
circuitul spiritual, generaţii întregi neavînd acces la ceea ce fn
LA VINGT-CINQUIÈME HEURE Occident era deja un bun comun, la dispoziţia oricui.
Ed. P i o n , P a r i s Fireşte, într-un asemenea domeniu ierarhizările sfnt hazarda­
te. Dar sînt c a z u r i s t r i g ă t o a r e la c e r şi e l e t r e b u i e să f i e p u s e
în l u m i n ă , să se r e p a r e r e p e d e şi b i n e stricăciunile. P o a t e c e l
mai g r ă i t o r p r i n t r e acestea este t o c m a i romanul O R A 25 al marelui
scriitor r o m â n d i n e x i l , V i r g i l G h e o r g h i u . D u p ă r ă z b o i , e l a c o n ­
stituit unul d i n c e l e mai mari succese d e librărie, succes c a r e
n-a scăzut cu anii, d i m p o t r i v ă , cartea a cucerit î n t r e a g a p l a n e t ă ,
fiind tradusă practic în toate zonele, în mai t o a t e limbile. Numai
r o m â n i i n - a v e a u d r e p t u l s ă citească î n o r i g i n a l u n a d i n o p e r e l e
de vîrf a l e p r o p r i e i lor s p i r i t u a l i t ă ţ i . Şi în acest caz t o t a l i t a r i s m u l
de la noi a înregistrat un... record. De b u n ă s e a m ă , mulţi au fost
© Éditions du ROCHER, Paris cei c a r e a u c i t i t v o l u m u l î n v e r s i u n e a f r a n c e z ă , d e v e n i t ă p u n c t
d e r e f e r i n f ă , iar o c c i d e n t a l i i , ş i alţii d u p ă e i , nici nu-şi p u n e a u
d a r p r o b l e m a că de fapt această versiune are la b a z ă o r i g i n a l u l
românesc, î n g ă l b e n i t a s t ă z i .
O d a t ă cu autorul, noi cei care n-aveam acces la originalul
ISBN 9 7 3 - 9 5 0 3 9 - 6 - 9
scris în g r a i u l nostru, ne s i m ţ e a m exilaţi d i n propria noastră l i m b ă ,
din miezul fiinţei noastre spirituale. Vor spune unii că-n orice
rău e şi un b i n e : d a c ă V i r g i l G h e o r g h i u ar fi p u b l i c a t în mod
normal cartea în limba română, u r m î n d să fie t r a d u s ă ulterior în
 franceză, ea n-ar fi avuf poate acelaşi fulminant succes. Poate. dar vraja glasului era aproape aceeaşi. Şi-a exprimat bucuria că
Oricum insă, interdicţia publicării versiunii româneşti în fara noa­ vom p u t e a în sfîrşit p u b l i c a în ţară cartea lui de c ă p ă t î i . Căci
stră rămîne un mare traumatism, o amputare a literaturii noastre. treaba nu este chiar aşa simplă cum p a r e la prima vedere. Din
De neiertat. fericire, Editura OMEGAPRES a b e n e f i c i a t de sprijinul calificat al
M u l t ' spun c ă l i t e r a t u r a r o m â n ă e m a r c a t ă d e h a n d i c a p u l l i m b i i , p o e t e i C é l i n e V a r e n n e , p r i e t e n ă ş i m a r e a d m i r a t o a r e a lui V i r g i l
de f a p t u l că aceasta nu este larg cunoscută în lume. Ca u n u l c a r e Gheorghiu, de competenţa soţului său, profesorul Felician Lăzăro-
am p r e d a t - o mulţi ani în Franţa, nu cred acest lucru. Cu excepţia iu şi al D o m n u l u i Jean-Paul B e r t r a n d , d i r e c t o r la Editions du R O ­
creaţiilor în franceză şi engleză, cam toate literaturile se află în CHER, care deţine în prezent drepturile asupra operei lui Virgil
situaţia c e l e i r o m â n e ş t i şi nu v ă d de ce n o i am fi m a i c o m p l e x a ţ i Gheorghiu.
decît suedezii sau turcii. Pe de a l t ă parte, noi intrăm de drept H a b e n t sua fata l i b e l l i , c ă r ţ i l e îşi a u soarta lor. O R A 2 5 a r e
în circuitul de valori scrise în limbile romanice, iar trecerea de u n u ! d i n c e l e m a i i l u s t r e d e s t i n e . Să precizăm însă u l t i m e l e . s e c ­
la r o m â n ă la i t a l i a n ă sau s p a n i o l ă se f a c e cu u ş u r i n ţ ă ; la f r a n c e z ă v e n ţ e a l e a c e s t u i a . î n m o d simbolic, Edifions d u R O C H E R a d o r i t
mai g r e u , d a r m u l ţ u m i r e a e c u afît mai m a r e . G r a f i e c o m p e t e n ţ e i să t i p ă r e a s c ă O R A 25 în r o m â n e ş t e , urmînd ca tirajul să fie difuzat
şi sîrguinfei u n u i Marco Cugno în Italia sau Alain Păruit în Franţa, în ţară prin OMEGAPRES. Cum însă operaţia necesita un serios
literele noastre au pătruns masiv în zonele respective de cultură. travaliu f i l o l o g i c , acesta a fost încredinţat D o m n u l u i M i h a i Vornicu,
Rămîne să se c u l t i v e mai a s i d u u spaţiile i b e r i c e şi l a f i n o - a m e r i c a n e care a stabilit t e x t u l în f o r m a lui a c t u a l ă . A c e s t a a fost c u l e s cu
şi vom a v e a un meritat ecou în lume. Evident, paralel t r e b u i e p r o f e s i o n a l i t a t e , iar c i t i t o r u l e s t e p l ă c u t i m p r e s i o n a t d e a c u r a t e ­
făcute e f o r t u r i p e linie a n g l o f o n ă , g e r m a n o f o n ă ş.a. Oricum, în ţe, de însăşi forma literelor, a semnelor diacritice, unele din acestea
acest c o n t e x t , O R A 25 ocupă o poziţie de prim plan. fiind c a m e x o t i c e pentru u n t i p o g r a f f r a n c e z . C u m î n t o a r c e r e a î n
D a r citirea ei acum în r o m â n e ş t e înseamnă o benefică întoarce­ ţară era i m i n e n t ă , a m r u g a t p e D o m n u l Jean-Paul B e t r a n d să-mi
re la i z v o a r e , o d e s f ă t a r e cu a p ă vie, c e e a ce francezii spun cu î n c r e d i n ţ e z e f i l m e l e şi aşa se face că t e x t u l este d e c i cules în
o singură vorbă, r e s s o u r c e m e n t . £ ca şi c î n d t e - a i î n t o a r c e acasă Franţa, dar multiplicat de OMEGAPRES. Cum filmul era
după o lungă pribegie. Am citit O R A 25 în traceză la Paris în ((definitivu, ne cerem scuze pentru unele greşeli, dar acestea au
anii '60 şi am fost fascinat. Dar dislocării în spaţiu, simţeam farmecul lor, cînd ştim că tipografii francezi s-au aplecat cu atenţie
că-i corespunde dislocarea într-o altă limbă, deşi franceza era asupra unui text scris într-o l i m b ă pe care ei n-o c u n o ş t e a u . S p e r ă m
şi este meseria mea. In acelaşi timp, înţelegeam durerea autorului ca în e d i ţ i i viitoare să le î n d r e p t ă m , l u c r î n d în acelaşi t i m p î n ­
de a nu p u t e a să-şi v a d ă t ă r î m u r i l e natale, atît de g r ă i t o a r e în d e l u n g asupra dactilogramei iniţiale.
toată opera lui, precum şi frustrarea cititorilor din ţară de a nu Multă lume este la curent cu creaţia lui Virgil Gheorghiu din
putea să-l citească în original. Despre astfel de traumatisme e x i l ; p u ţ i n i însă ştiu că, d e ş i f o a r t e tînăr, el s-a realizat ca scriitor
s-a scris mult în Occident, se scrie acum la noi, dar niciodată î n ţ a r ă . D i s p u n e m d e cîfva t i m p d e M e m o r i i l e sale, scrise d e data
nu va fi d e s t u l de p r e g n a n t e v o c a t ă suferinţa m o r a l ă şi chiar fizică aceasta direct în l i m b a f r a n c e z ă , a căror t r a d u c e r e în l i m b a r o m â n ă
a celor care le-au îndurat ca atare. sperăm s-o putem publica cît mai repede posibil. Or, aceste

L-am c u n o s c u t pe Virgil G h e o r g h i u în 1 9 6 6 la Paris, cu prilejul Memorii relatează tocmai viaţa autorului înainte de a pleca din

lansării traducerii în franceză a unui cunoscut roman românesc ţară.

la acea vreme şi l-am întîlnit ulterior la Montpellier în 1970, unde Să subliniem cîteva coordonate menite să lămurească mai preg­

a ţinut o c o n f e r i n ţ ă d e s p r e g e n e z a O R E I 25 şi d e s p r e speranţa nant şi personalitatea scriitorului şi u n e l e înţelesuri fundamentale

luminii care va renaşte cîndva în ţara noastră. Mi-a oferit o de­ ale O R E I 2 5 . V i r g i l G h e o r g h i u s-a născut în 1916, î n t r - o f a m i l i e

dicaţie pe un v o l u m şi am d i s c u t a t firesc, ca şi c î n d e r a m c u n o ş t i n ţ e in care bărbaţii d e v e n e a u p r i n tradiţie p r e o ţ i . Figura a p r o a p e le­

vechi. Este felul lui generos de a a b o r d a o a m e n i i ca f i i n d f o ţ i gendară a tatălui apare în multe din lucrările p r o z a t o r u l u i , în-

prieteni posibili. Am vorbit recent cu el la telefon: era suferind, cepînd cu ORA 25, unde bătrînul preot este victima represiunii
 b o l ş e v i c e , d a r s e s t i n g e d i n viaţă î n t r - u n lagăr american, d u p ă tă d e p u n ă a r m e l e . R o m â n i a a o p r i t r ă z b o i u l . Ea a c a p i t u l a t f ă r ă
ce a fost salvai de nemţi. condifii. Armata sovietică a ocupat d e j a toată fara. România este
Adolescentul Gheorghiu nu poate urma seminarul teologic; captivă. Graniţele sale sînt sovietic închise. Nimeni nu mai poate
din motive materiale, e s t e n e v o i t să se înscrie la liceul militar fugi. Tata şi toţi ai mei sînt captivi. Izbucnesc în lacrimi. Plîng
din C e r n ă u f i , p e r i o a d ă c a r e e s t e z u g r ă v i t ă î n mai m u l t e d i n c ă r f i l e toată noaptea. Stau de veghe la moartea patriei mele. România
sa/e. Dar d u p ă instalarea în Franţa, se va consacra studiilor t e ­ nu m a i există. Sînt fără ţară. Exilat».
o l o g i c e ţi va fi h i r o t o n i s i t ca p r e o t , r e l u î n d ciclul ancestral al fa­ Din Iugoslavia, G h e o r g h i u pleacă spre Apus, dar frece prin
m i l i e i . C r e a t i a lui l i t e r a r ă v a f i m a r c a t ă d e p l i n d e a c e a s t ă n o u ă toate absurdurile stîrşitului de război, pe care le-a relatat în con­
ipostază spirituală. De subliniat că însuşi militantismul în numele ferinţe de care a m i n t e a m de la M o n t p e l l i e r . U l t i m a p a r t e a O R E I
d e m n i f ă f i i u m a n e se întemeiază la Virgil Gheorghiu pe o a s e m e n e a
25 este i m a g i n e a acestei p r i b e g i i . A b i a în 1948 el se stabileşte
axă morală de nezdruncinat.
în Franfa, iar cartea apare cu un an mai tîrziu, de unde putem
D u p ă terminarea liceului militar, Gheorghiu «coboară» la Bu­ deduce că ea a fost în parte scrisă ca un fel de c r o n i c ă trăită
cureşti, unde se confruntă d u r cu realităţile capitalei. In toamna a evenimentelor, simultană cu ele.
anului 1 9 3 6 se î n s c r i e la F a c u l t a t e a de Filosofic, iar paralel va In poetica modernă a romanului se numeşte «punere în
face s e c r e t a r i a t l i t e r a r , z i a r i s t i c ă şi, m a i cu s e a m ă , p o e z i e . P u b l i c ă abis» p r o c e d e u p r i n c a r e în cadrul g l o b a l al u n u i r o m a n se i n c l u d e
versuri şi e s t e elogios apreciat de critică şi de public. Se con­ un alt roman, c a z u l tipic fiind în această privinţă Falsificatorii de
t u r e a z ă astfel personalitatea viitorului scriitor: geniu reflexiv, Virgil bani a i lui A n d r e G i d e . 7 n O R A 2 5 s e i n s e r e a z ă r o m a n u l Iul T r a i a n
G h e o r g h i u r ă m î n e î n s ă t o a t ă v i a f a poet, el însuşi v ă z î n d în p o e z i e C o r u g ă , p e r s o n a j c a r e e s t e î n curs d e a scrie t o c m a i c a r t e a O R A
un fel profetic de a privi l u m e a , de a întrezări viitorul umanită-
2 5 , o r ă d e a p o c a l i p s , c e v i n e d u p ă c o n s u m a r e a duratei normale
fii.
d e d o u ă z e c i ş i p a t r u d e c e a s u r i . C o r u g ă este u n scriitor, u n d e s t i n
ORA 25 este şi un roman autobiografic, în măsura în care şi un martor, căci cu acest ultim termen semnează el jalbele pa­
personajul scriitor, Traian C o r u g ă se c o n f u n d ă cu a u t o r u l . A m î n d o i rodice, sarcastice, trimise autorităţilor din lagăr.
sînt p u ş i î n f a f a d i l e m e i d e n e d e z l e g a t a r ă z b o i u l u i , î n d e o s e b i Important este însă că p r i n acest roman în roman autorul îşi
în p l a n m o r a l , afectiv. V i r g i l G h e o r g h i u nu mai poate exersa me­ inserează în povestire propria viaţă ca într-un fel de sacrificiu
seria de ziarist la Timpul din pricina dragostei pentru Laleaua menit să ispăşească păcatele comise de torţionari. Din acest p u n c t
Neagră, alias E c a t e r i n a B u r b e a c a r e se v ă d e ş t e a fi de o r i g i n e d e v e d e r e , c a r t e a î n c e t e a z ă d e a mai f i o f i c f i u n e r o m â n e a s ­
israelifă. Cititorul va regăsi drama în romanul de fafă, încarnată că, î n f ă f i ş î n d u - n i - s e c a u n u i d i n c e l e m a i t u l b u r ă t o a r e d o c u m e n t e
în cuplul Traian Corugă — Eleonora West. în p l a n r e a l şi ficfional ale universului concentrafional, pe care l-a subîntins r ă z b o i u l .
c e l e d o u ă c u p l u r i a u d e s t i n e a n a l o g e : a u t o r u l c a ş i e r o u l sînt In răsturnarea de perspectivă literară d i n Europa Centrală şi
silifi să a c c e p t e un p o s t m i n o r de diplomat în Iugoslavia, ceea de Est, ORA 25 devine astfel o carte de certă actualitate, căci
ce î n s e m n a de f a p t un s u r g h i u n . S î n f e m în p l i n război. acum ficţiunea trece pe planul al doilea în favoarea documentelor
Memoriile lui Virgil Gheorghiu sînt continuate de ORA care atestă că realul întrece închipuirea. Epopeea de jumătate
2 5 , î n p l a n c r o n o l o g i c , căci c e l e d o u ă c ă r f i d i f e r ă f u n d a m e n t a l de veac a Europei de Est nu cere decît să fie relatată ca atare,
ca discurs: p r i m a e s t e o a u t o b i o g r a f i e , a d o u a un r o m a n . L e g ă t u r a suferinţele trebuie doar spuse şi astfel librăriile şi bibliotecile se
o r g a n i c ă dintre ele o c o n s t i f u e e x i l u l , d e t e r m i n a t de brusca răs­ vor î m b o g ă f i cu autentice i m a g i n i şi mărturisiri. In ele vor figura
turnare care a împins R o m â n i a în p r ă p a s t i e . Pe u l t i m a p a g i n ă d i n l a loc d e cinste c e l e p e s t e p a t r u z e c i d e v o l u m e scrise d e V i r g i l
Memorii citim telegrafic enunţurile următoare, care ating inima G h e o r g h i u , r e s t i t u i t e î n l i m b a lor f i r e a s c ă ; e l e z u g r ă v e s c m a g i s t r a l
ca nişte împunsături de cuţit: «La 23 august 1944, la ora zece legendarul spafiu românesc d i n M o l d o v a d e N o r d , î n narafiuni
seara, emisiunea postului de radio croat se opreşte brusc. Se di­ c a N e m u r i t o r i i d e l a A g a p i a sau C a s a d e l a P e t r o d a v a , l ă r g i n d
fuzează o e d i f i e s p e c i a l ă . R e g e l e R o m â n i e i o r d o n ă a r m a t e i s a l e preocupările scriitorului pînă la suprainspiraiele cercetări din Cris-
 tos în L i b a n sau V i a ţ a lui M a h o m e d . abat asupra lui. El este pus în succesive situaţii limită, î m p o t r i v a
Nu voi î n c e r c a s ă e x p l i c c i t i t o r i l o r sensul c ă r ţ i i d e f a ţ ă ; ei cărora însă nu se revoltă, ci încearcă să le «gospodărească» cu
au, cred, o repulsie de nenumăratele prefeţe pe care sistemul calm şi g r i j ă ţ ă r ă n e a s c ă .
cultural totalitar le impunea editurilor. «Cutare carte pune unele foate necazurile lui Ion sînt determinate de acte absurde:
p r o b l e m e de natură ideologică? — N u - i nimic, t o v a r ă ş i , v o m în­ «rechiziţionarea» lui ca evreu de către «şeful» jandarmilor din
sărcina un critic competent să facă o solidă prefaţă care să lă­ sat, c a r e ştie că e r o m â n , d a r v o i a să a b u z e z e de Suzana, nevasta
murească lucruri/e, se auzea vocea politrucului titrat, infiltrat în lui Ion. «Şeful» ar vrea să revină asupra faptului, dar reţeaua
cultură». D e a l t f e l , d u p ă v i z i o n a r e a f i l m u l u i susţinut d e m e m o r a b i l a birocratică a r ă z b o i u l u i nu-i mai p e r m i t e . E v a d a t în U n g a r i a , J o h a n n
interpretare a lui Anfhony Quinn, trama narativă e bine cunoscu­ M o r i t z e luat drept s p i o n român şi torturat pentru a mărturisi mi­
tă, iar î n ţ e l e s u r i l e sint p r e g n a n ? p u s e în relief. Â propos, cînd siunea. D e p o r t a t în G e r m a n i a , un m a r e specialist g e r m a n în su­
se pregăteau lucrările pentru filmare, realizatorii au cerut per­
perioritatea rasei germane, vede în Ion un exemplar absolut al
misiunea să f i l m e z e î n c e p u t u l s c e n a r i u l u i în R o m â n i a . C u m se p o a t e
acesteia.
bine ghici, nu li s-a dat aprobarea cerută. Atunci ei s-au deplasai
Ca paznic de lagăr, Johann facilitează evadarea unui grup
în B a n a t u l i u g o l a v şi am a v u t p l ă c e r e a să văd ţ ă r a n i , c ă r u ţ e şi
de francezi şi a j u n g e el însuşi în... l a g ă r e l e a m e r i c a n e , u n d e e s t e
cai d i n satele v e c i n e c e l u i î n c a r e m-am născut d i n c o a c e d e g r a n i ţ ă
suspectat d e a f i c r i m i n a l d e r ă z b o i nazist. A l t f e l spus, a b s u r d u r i l e
ş i p e A n t h o n y Q u i n n î m b r ă c a t c a l a noi, j u c î n d una d e d o i . Plăcută
se acumulează unul după altul într-un fel de sarabandă delirantă.
răzbunare a istoriei!
Dar Ion nu se revoltă, nu încearcă să se s a l v e z e d i n p r o p r i e i n ­
R o m a n u l - c a d r u al O R E I 25 e s t e p o v e s t e a p e r s o n a j u l u i interpre­ iţiativă. Este el un fatalist resemnat, un român care ştie că nu
tat de Anthony Quinn, tînărul ţăran român, cu numele oficial de p o a t e schimba faţa lumii? î n t r - o a n u m i t ă măsură, d a . î n a i n t e d e
lohann Moriiz, pe care însă mama lui îl numeşte I o n , creştin or­ toate însă I o n este, p r e z e n ţ ă vie, c a r e îşi caută locul în noul
todox în slujba preotului din sat. El trimite tangenţial la Ion univers u n d e este aruncat. Mai mult însă, Ion este un inocent
al lui Rebreanu. După ce primeşte b a n i i de la Traian, Ion al al cărui rost vine din firea lucrurilor şi a oamenilor. Nevino­
OREI 25 îşi face planuri gospodăreşti, aruncînd privirea peste vat, el f r i z e a z ă c a n d o a r e a , puritatea. N a i v , el nu este însă sărac
ogor. Se iscă în el «glasul pămîntului», înfiorat metaforic de cu d u h u l ; d i m p o t r i v ă , e s t e c o n v i n s că la mijloc e s t e o n e î n ţ e l e g e r e
«glasul iubirii», lată: "Pe urmă s-a aplecat şi a luat, cu mîna şi de fiecare dată cînd e chemat la şefi, crede ferm că aceştia
sfîngă, un pumn de ţărînă. Era caldă. Moritz a avut senzaţia că îi vor vesti eliberarea; dacă lucrul nu se î n f î m p l ă , el e x p l i c ă totuşi
strînge în p a l m ă ceva viu. C u m este c ă l d u r a u n u i p u i d e v r a b i e că e victima unei neînţelegeri, insistă să fie eliberat.
cînd îl ai între palme. Johann Moritz s-a aplecat şi a luat şi în Ion nu este un romantic al trăirii aberante a suferinţei. El uita
mîna dreaptă un p u m n de ţ ă r î n ă . A strîns-o în p u m n i cu p u t e r e , chiar l a u n m o m e n t d a t p e c e i d e acasă, n u c o m p l i c ă a n g o a s a n t
apoi a presărat-o î n a p o i pe cîmp. A înaintat prin porumb spre divorţul soţiei sau alte trădări mai evidente, dar necesare, va în­
p ă d u r e . La m i j l o c u l o g o r u l u i , a luat iar ţ ă r î n ă în m î n ă . «Şi asta ţelege el în cele din urmă. I o n este ca marii ţărani din satul
e caldă, şi-a zis. Tot o g o r u l e c a l d ca o fiinţă». A dus a p o i ţărînă meu: pentru ei lumea este un dat, pe care îl iau ca atare. Faci
lîngă obraz. M i r o s u l ei l-a p ă t r u n s în piept. «£ u n m i r o s tare tot ce poţi s-o înduri dacă e potrivnică, acţionezi, dar în limita
c a d e t u t u n . . . p a r f u m u l ăsta a l p ă m î n t u l u i » , s-a g î n d i t e l . " unui fatalism congenital, care nu vine din subtile raţionamen­
Ion este un destin cum rar s-au văzut în literaturile lumii şi te, ci d i n o b s e r v a r e a naturii şi a o a m e n i l o r . Cu O R A 25 se c o n ­
poate că în aceasta constă succesul constant al cărţii. ORA 25 t u r e a z ă un c h i p i n e d i t al n e a m u l u i r o m â n e s c : cu o f i l o s o f i e î n ­
eroul o trăieşte în suferinţi, torturi ce depăşesc limitele imaginaru­ născută, a c e s t a suportă lumea şi istoria, le duce în spate, ca să
lui. Şi totuşi cartea'nu este un roman de război, poate nici al spun aşa, întru dăinuire. Inocenţa lui funciară este un fel de a
universului concentraţionar ca atare. Altceva mult mai subtil dă fi, de a r ă m î n e m e r e u l i b e r .
substanţă v o l u m u l u i : reacţia lui Ion la t o a t e n e n o r o c i r i l e c a r e se In plus, această inocenţă are o anumită încărcătură poeţi-

4C
că. Deşi asuprit, supus ritmului aberant al muncii forţate, Ion are mari, în ultimii ani. M-au interesai şi mă interesează încă acele

totuşi moralul lucrului bine lacul, fiind chiar mindru de aces­ a t i t u d i n i şi m a n i f e s t ă r i c a r e sînf marcate de sacra demnitate a celui

ta. Cînd sapă la canal, el se gîndeşte că va reveni cîndva cu surghiunit, care apără prin creaţie spiritualitatea românească. ORA
copiii, iar aceştia se vor minuna de ce a pulul face tatăl lor. Sau 25 e s t e d i n acest punct de vedere o carte sfîntă. «Tout le reste
cînd lucrează la fortificaţiile de pe graniţa maghiară, îşi închipuie est littérature».
cum le va vedea din Înaltul pădurii, ba ar vrea chiar să însemne Volumul de faţă este hărăzii deci să umple un gol în literele
trunchiurile de copaci, pentru a identifica mai tîrziu rodul muncii noastre şi el se plasează în seria altora multe, care au fost publicate
sale. recent: publicul nostru a putut l u a c o n t a c t d i r e c t cu literatura exi­
Ca toate realizările artistice de tipul OREI 25, cartea este mar­ lului, în cele mai multe cazuri prin editarea inedită a originalului
cată de un ritm trepidant, de gesturi, atitudini, conflicte şi drame. TUmânesc. De pe acum se întrevede locul aparte al creaţiei lui
Autorul pare că se şterge în spatele fluxului existenţial, pe care Constant Virgil Gheorghiu în acest ansamblu, al capodoperei sale,
îl prezintă ca atare. Cu timpul, în cărţile din urmă el devine însă ORA 25, în mod particular. Altfel spus, pe lîngă plăcerea lecturii
mult mai reflexiv. Dar chiar în O R A 25 ni se înfăţişează un adevărat ca atare, lucrări ca cea de faţă devin o b i e c t de studiu filolo­
sistem de gîndire, care devine mai clar conturat în ultima parte gic, comparativist etc. Cel mai urgenl se impune compararea celor
a cărfii. Este vorba de t e o r i a aşa numitului sclav tehnic, pe care două variante: cea franceză, care a lansat în lume pe autor şi
îl manipulează societatea aşa cum vrea. Am înţelege că toate cea românească, doldora de conotaţiile neamului şi limbii noastre.
necazurile vin de la tehnica m o d e r n ă , pe care războiul a cer­ Cîtă diferenţă între mărturisirea lui Ion din finalul cărţii în franceză
tificat-o şi a p u s - o nu numai in slujba n i m i c i r i i , d a r şi a umilirii «j'ai l a n g u i de toi» şi o r i g i n a l u l supraromânesc: «mi-a fost d o r
fiinfei umane. de t i n e » adresai soţiei în sfîrşit r e g ă s i t e .
Paul AMCLAU
Această viziune se c o n c r e t i z e a z ă sugestiv în s e c v e n ţ e l e de
muncă efectuate de I o n în G e r m a n i a : o b l i g a t să mute lăzile ce Bucureşti, august 1991
sosesc pe b a n d ă , el nu m a i p o a t e g î n d i la nimic, fiind indiferent
chaar la c o n ţ i n u t u l l ă z i l o r , s e c r e t , de a l t f e l . Şi în acest caz, Virgil
G h e o r g h i u anticipă e v o l u ţ i a lumii in p e r i o a d a p o s t b e l i c ă : ce să
mai s p u n e m a s t ă z i , c î n d a u t o m a t i z a r e a si r o b o t i z a r e a au atins culmi
de n e c o n c e p u t în O c c i d e n t şi în Japonia.' O m u l în faţa calculatoru-
luj e s t e m a i « d e ş t e p t » , d a r si m a i supus unor alcătuiri care îl
sufocă şi, m a i r ă u , îl e l i m i n ă d i n circuitul p r o d u c t i v p e n t r u a î n g r o ş a
păfura şomerilor.

D a r d i m e n s i u n e a cea mai p u t e r n i c ă a cărfii constă în d e n u n ţ a ­

rea t o t a l i t a r i s m u l u i sub t o a t e f o r m e l e , c u a b e r a n t e l e e v o l u ţ i i naziste
şi staliniste. Primele fac obiectul OREI 25, unde, abia la sfîr-
şit, se, m a n i f e s t ă şi teroarea sovietică. Aceasta va f a c e o b i e c t u l
cărţii care continuă O R A 25, apărută în f r a n c e z ă cu titlul La se-
conde chance şi a v î n d ca f e m e i instalarea r î n d u i e l i l o r c o m u n i s t e
în R o m â n i a . De aci p r e o c u p a r e a constantă a lui V i r g i l G h e o r g h i u
de a d e z v ă l u i faţa n e a g r ă a c o m u n i s m u l u i a b ă t u t a s u p r a ţ ă r i i sale,
act învăluit de aura militantismului creştin, ortodox.
N u a m c ă d e r e a ş i nici a m ă g i f o a r e a dorinţă d e a discuta nu­
anţele exilului românesc din Paris, pe care l-am cunoscut în linii
 Istoria, la fel ca drama şi ca romanul, este frica mitologiei. E <>
formă specială de înţelegere şi de expresie, in care —ca in basmele
dragi copiilor ori ca în visele proprii adulţilor sofisticaţi — graniţa
dintre real si imaginar n-a fost trasată. S-a spus, de exemplu, des­
pre Iliada că cine o citeşte ca pe o povestire istorică găseşte în ea
ficţiune, şi, în schimb, cine o citeşte ca pe o legendă găseşte isto­
rie.
Sub scest unghi, toate cărţile de istorie seamănă cu Iliada, fiindcă
ele nu pot niciodată să elimine în întregime ficţiunea. Simplul
fapt de a alege, de a ordona şi de a prezenta faptele constituie o
tehnică care aparţine domeniului ficţiunii...

ArnoldJ. TOYNBEE,

A S t u d y of H i s t o r y
 FÎNTÎNA

-M ie n u - m i vine să cred că pleci ! a zis S u z a n a , l i p i n d u -

se de trupul lui J o h a n n M o r i t z .
A pus mîinile pe capul bărbatului şi i-a mîngîiat părul n e g r u
cu palmele. El s-a dat un pas înapoi.
— De ce nu crezi ? a zis el aspru. P o i m î i n e d i m i n e a ţ ă , la răsă­
ritul soarelui, plec.
— Ştiu ! a m u r m u r a t ea.
Stăteau a m î n d o i în picioare lîngă gard. Era răcoare. T r e c u s e
de miezul nopţii. El i-a dat mîinile la o parte şi a zis :
— A c u m , la revedere !
— M a i stai un m i n u t ! a şoptit ea.
— De ce să mai stau ? V o c e a lui era hotărîtă. E tîrziu. M î i n e
am treabă !
Ea n-a răspuns, dar s-a strîns şi mai aproape de el. Şi-a lipit
obrazul de pielea pieptului lui, d î n d u - i cămaşa în lături, apoi a
ridicat ochii spre cer.
— U i t e ce frumos se văd stelele ! a zis ea.
Bărbatul aştepta ca ea să-i spună ceva important. C r e d e a că
de aceea 1-a rugat să mai stea un minut. Ii vorbea însă despre
stele. El şi-a retras trupul de lîngă ea şi a vrut să se d e p ă r t e z e .

17

/6
 ORA 25
Şi-a a d u s a m i n t e însă că pleacă şi c ă , cel puţin trei ani, n-are
s-o mai vadă. Şi s-a uitat şi el la stele, ca să-i facă ei plăcere.
— O a r e este adevărat că fiecare om are steaua lui pe cer şi,
cînd o m u l m o a r e , steaua lui cade ?
— De unde vrei să ştiu eu asta ? a răspuns el.
A c u m e r a h o t ă r î t să plece :
— La revedere ! a zis.
— O a r e şi noi avem stelele noastre pe cer ? a întrebat S u z a n a .
— Le avem, ca şi ceilalţi oameni ! a răspuns M o r i t z . Pe cer
sau în frunte !
I-a luat capul, cu p a l m e l e , de pe pieptul lui şi i 1-a dat d e o ­
parte. A p o i a plecat. Ea 1-a c o n d u s pînă în d r u m , ţinîndu-1 de
mină. Se uita uneori la stele, alteori la el.
— Te-aştept m î i n e seară ! a zis ea.
El n-a î n t o r s privirea. A răspuns, d e p ă r t î n d u - s e :
— D a c ă nu plouă, vin !
S u z a n a ar fi vrut să alerge d u p ă el, să-1 roage să vină chiar
dacă plouă. D a r el se depărta, cu paşii mari. Pe urmă, a dispărut
d u p ă c o l ţ u l grădinilor. F e m e i a a r ă m a s î n c ă puţin pe loc. Şi-a
întins rochia pe şolduri, cu palmele, scuturînd firele de iarbă,
î n a i n t e de a intra în curte, s-a uitat la iarba motolită de sub nuc,
unde stătuseră culcaţi unul lîngă altul. In nări mai simţea m i r o ­
sul pielii şi al trupului lui. Era un miros de iarbă strivită, de
t u t u n şi de s î m b u r e de cireaşă...
J o h a n n M o r i t z a străbătut cîmpul şi s-a î n d r e p t a t spre casă,
fluierînd. Era î m b r ă c a t cu p a n t a l o n i negri, s o l d ă ţ e ş t i , avea
c ă m a ş ă albă, d e s c h e i a t ă la gît, şi picioarele goale. De cîteva ori
s-a oprit din fluierat şi a căscat. Apoi s-a gîndit la femeia pe
care o lăsase în u r m ă — la S u z a n a — şi i-a venit să rîdă de între­
bările ei despre stele. « F e m e i l e sînt ca şi copiii. Le trec tot felul
de întrebări prin cap '. » — şi-a zis el. Apoi s-a gîndit la călătoria
pe care are să o facă, spre A m e r i c a , peste o zi. D u p ă aceea, nu
s-a mai gîndit la nimic. îi era somn. De-abia aştepta să ajungă
acasă şi să se culce. M î i n e trebuie să se scoale cînd s-o l u m i n a
de ziuă. Era u l t i m a zi de lucru. Şi pînă la z i u ă nu mai e r a u decît
vreo cîteva ceasuri.
J o h a n n M o r i t z a grăbit pasul.
18
ORA 25
2
A d o u a zi, în zori, J o h a n n M o r i t z s-a oprit la c i ş m e a u a din
mijlocul satului şi, descheindu-şi larg c ă m a ş a la piept, a luat de
cîteva ori apă rece în p u m n i , frecîndu-şi obrajii şi gîtul. î m p r e ­
jur nu era nimeni. Sătenii nu se sculaseră încă. El a p o r n i t , prin
mijlocul uliţei. P a l m e l e ude şi le-a uscat trecindu-le prin păr.
Şi-a potrivit apoi gulerul cămăşii, fără să îl încheie, şi a privit
satul, de pe care se ridica o ceaţă albă cum e laptele.
Acesta e satul Fîntîna, din R o m â n i a . J o h a n n M o r i t z s-a năs­
cut aici, cu 25 de ani în urmă. A c u m , privind casele mici şi cele
trei biserici — catolică, p r o t e s t a n t ă şi o r t o d o x ă —, şi-a a d u s
aminte că S u z a n a îl î n t r e b a s e d a c ă n-o să-i fie d o r de sat, cînd o
să fie departe. A rîs, a t u n c i , de î n t r e b a r e a ei şi a r ă s p u n s că el e
bărbat : n u m a i femeilor le este dor. A c u m , însă, simte în piept
o părere de rău, ca un abur, fiindcă t r e b u i e să plece. A î n c e p u t
din nou să fluiere şi nu s-a mai uitat la sat.
C a s a preotului A l e x a n d r u Korugă e la m a r g i n e a şoselei, nu
departe de biserica o r t o d o x ă . P o a r t a e încuiată. J o h a n n M o r i t z
s-a aplecat şi a luat cheia ascunsă sub poartă, a n u m e ca s-o
găsească el d i m i n e a ţ a , cînd vine la lucru. A d e s c u i a t p o a r t a
veche de stejar, fără grabă, şi a intrat în curte. C î i n i i au venit în
calea lui şi l-au înconjurat prietenoşi. îl c u n o ş t e a u , fiindcă
J o h a n n M o r i t z l u c r e a z ă l a p r e o t u l A l e x a n d r u K o r u g ă d e şase
ani, în fiecare zi. Aici este la el acasă. A s t ă z i este însă u l t i m a zi
de lucru. Pe u r m ă îşi va lua simbria şi îi va spune p r e o t u l u i că
pleacă. Pînă acum nu îl a n u n ţ a s e încă.
J o h a n n M o r i t z a i n t r a t în m a g a z i e şi a scos c o ş u r i l e ,
aşezîndu-le în căruţă. Preotul a ieşit în c e r d a c , numai în c ă m a ş ă
albă de pînză de in şi în pantaloni. Atunci se ridicase din pat.
M o r i t z 1-a salutat z î m b i n d . A lăsat coşul din mînă, şi-a scuturat
p a l m e l e de praf şi a urcat în c e a r d a c , luînd din mîna bătrînului
cana albă, plină cu apă.
— Lăsaţi că vă torn eu !
J o h a n n M o r i t z a turnat apă în palmele făcute căuş ale preotu­
lui. Privea degetele lungi, ca de femeie, cu pielea albă, şi se uita
cu plăcere c u m bătrînul îşi s ă p u n e ş t e barba c ă r u n t ă , gîtul şi
19
 ORA 25
frunte/a. Privind, M o r t i z uita să t o a r n e apă. Preotul aştepta cu
:
p u m n i i întinşi şi a c o p e r i ţ i de clăbuci. A t u n c i M o r i t z se s i m ţ e a ş i
se înroşea.
P r e o t u l K o r u g ă e p a r o h u l bisericii o r t o d o x e din Fîntîna. Nu
are decît cincizeci de ani. B a r b a şi părul îi sînt însă ca argintul.
T r u p u l înalt, subţire, parcă nu are carne şi s e a m ă n ă cu trupurile
sfinţilor din icoanele bisericii o r t o d o x e . T r u p u l îi este de bătrîn.
C î n d te uiţi însă ochii lui şi cînd îl a u z i vorbind, vezi că preotul
e tînăr.
D u p ă ce a t e r m i n a t de spălat, preotul a început să-şi usuce
obrajii şi g î t u l cu p r o s o p u l aspru. M o r i t z stătea l i n g ă el, cu c a n a
în mînă.
— P ă r i n t e , aş v r e a să vă spun ceval ! a zis.
— A ş t e a p t ă să m ă - m b r a c ! a răspuns preotul.
A intrat în casă, l u î n d cana g o a l ă din m î n a lui J o h a n n M o r i t z .
în prag, s-a î n t o r s :
— Şi eu am să-ţi spun ţie ceva ! a zis preotul z î m b i n d . C e v a
care are să te b u c u r e . A c u m p u n e c o ş u r i l e în c ă r u ţ t ă şi î n h a m ă
caii !
I n p r i m e l e ceasuri ale d i m i n e ţ t i i , J o h a n n M o r i t z ş i p r e o t u l
A l e x a n d r u K o r u g ă au cules merele şi le-au aşezat în saci, tăcuţi.
C î n d s o a r e l e r a l a u m ă r u l l o r , p r e o t u l s-a o f p r i t . A î n t i n s
braţele, obosit.
— Să facem o p a u z ă !
— Să facem ! a zis M o r i t z .
S-au î n d r e p t a t spre sacii plini cu mere. A p o i s-au aşezat, u n u l
pe un sac, celălalt pe alt sac. P r e o t u l a căutat în b u z u n a r u l pan­
t a l o n i l o r p a c h e t u l de ţigări pe care îl aducea î n t o t d e a u n a pentru
M o r i t z şi i 1-a î n t i n s .
— Parcă voiai să-mi spui ceva, a zis preotul.
— Voiam, părinte !
M o r i t z şi-a aprins ţigarea şi a aruncat chibritul în iarbă,
u i t î n d u - s e la el c u m se stinge. A c u m îi era g r e u să-i spuie p r e o ­
tului că pleacă. Ar fi vrut să amîne.
— S ă - ţ i spun eu întîi ce veste b u n ă am pentru tine ! a zis
preotul.
Lui M o r i t z îi părea bine că nu trebuie să vorbească î n c ă des­
pre plecare.
— C a m e r a cea m i c ă de lîngă bucătărie stă goală, a zis p r e o ­
tul. M - a m g î n d i t că ar fi bine să te m u ţ i tu în ea. Preoteasa a
spoit-o şi a p u s p e r d e l u ţ e la ferestre şi aşternuturi curate. A c a s ă
20
ORA 25
la voi tot nu este loc. Tu şi bătrînii aveţi n u m a i o î n c ă p e r e .
M î i n e , cînd vii, adu-ţi lucrurile !
— M î i n e nu vin la lucru !
— A t u n c i , p o i m î i n e ! a zis p r e o t u l . C a m e r a este de azi
înainte a ta !
— Nu m a i vin d e l o c la lucru, a zis M o r i t z . M î i n e plec în
America !
— Mîine ?
Preotul a deschis ochii mari.
— M î i n e ! La răsăritul soarelui !
Vocea lui M o r i t z era hotărîtă. D a r era aburită de o c a l d ă
părere de rău. Şi de puţină jenă.
— Am p r i m i t scrisoare că vaporul e la C o n s t a n ţ a . Stă n u m a i
trei zile în port !
P r e o t u l ştia c ă J o h a n n M o r i t z vrea s ă p l e c e î n A m e r i c a . M u l ţ i
ţărani tineri pleacă în A m e r i c a şi, d u p ă d o i sau trei ani, se î n t o r c
în sat cu bani şi îşi c u m p ă r ă p ă m î n t . Ţ ă r a n i i c a r e au fost în
A m e r i c a au cele mai frumoase g o s p o d ă r i i d i n F î n t î n a . P r e o t u l u i
îi părea bine că şi M o r i t z va pleca. D u p ă cîţiva ani, va avea şi el
o g o s p o d ă r i e frumoasă în sat. Nu ştia însă că pleacă aşa de
curind. N u - i spusese nimic pînă în clipa aceea. Şi l u c r a s e r ă t o a t ă
vremea u m ă r l i n g ă u m ă r . în fiecare zi.
— Abia ieri am p r i m i t scrisoarea, a zis M o r i t z .
— P l e c i singur ?
— Cu G h i ţ ă Ion ! a zis M o r t i z . Ne angajăm pe vapor, ca să
l u c r ă m l a c a z a n e . î n felul ăsta n u t r e b u i e s ă p l ă t i m p e n t r u d r u m
decît 500 de lei de căciulă. A r e el un prieten la C o n s t a n ţ a , chiar
în port, c a r e a v o r b i t să fim angajaţi pe vapor.
Preotul i-a urat n o r o c m u l t ; însă îi părea rău că se d e s p a r t e
d e el. J o h a n n M o r i t z era tînăr. Era m u n c i t o r . Era o m d e o m e ­
nie. D a r era sărac. Nu avea nici o p a l m ă de pămînt.
în restul zilei, c u l e g î n d merele, cei d o i bărbaţi mai mult au
tăcut. Cînd şi şi cînd, bătrînul povestea despre America;
M o r i t z asculta. De cîteva ori a oftat. îi părea a c u m şi l u i rău că
pleacă. Seara, d u p ă ce şi-a luat simbria, M o r i t z a stat cu ochii
plecaţi în faţa preotului. A î n t î r z i a t î n c ă o clipă, deşi nu era
necesar. Nu se p u t e a despărţi. Bătrînul 1-a bătut pe u m ă r .
— Să-mi scrii, cînd ajungi acolo ! a zis preotul. M î i n e d i m i ­
neaţă, v i n o să-ţi d a u un pachet cu m î n c a r e p e n t r u d r u m !
21
 ORA 25
D u p ă ce i-a n u m ă r a t încă cinci bancnote de o sută, în afară
de simbrie, preotul a zis :
— Vino cînd s-o l u m i n a de ziuă ! Bate la fereastra mea încet ;
e bine să nu a u d ă preoteasa. Ştii, femeile sînt mai zgîrcite. Eu
pregătesc sacul cu m e r i n d e din seara asta. C î n d vrei să pleci ?
— La răsăritul soarelui, mă întîlnesc cu G h i ţ ă Ion m a r g i n e a
satului.
— T o c m a i bine ai timp să treci întîi pe la mine. Altfel ţi-aş fi
spus să vii în seara asta.
— M a i bine mîine ! a zis J o h a n n M o r i t z .
Se g î n d e a că în aceea îl aştepta S u z a n a . Apoi a plecat.
3 zat. Aici, în Fîntîna lui, oficia serviciul religios în fiecare d u m i ­
Preotul Korugă a aşezat rucsacul cu provizii lîngă perete, sub
fereastră. A stins lumina. Pe urmă a intrai în pat.
î n a i n t e de a î n c h i d e ochii, s-a gîndit la călătoria lui J o h a n n
M o r t i z spre A m e r i c a . C î n d pregătise sacul cu m e r i n d e , avusese
senzaţia că pleacă el. Cu treizeci de ani în urmă, îşi făcuse şi el
g e a m a n t a n e l e să plece. De abia îşi luase titlul de d o c t o r în teo­
logie şi fusese angajat misionar de colonia o r t o d o x ă din M i c h i -
gan. Cu o s ă p t ă m î n ă înainte de plecare, a trimis telegramă că
r e n u n ţ ă la post. O c u n o s c u s e pe preoteasa lui şi s-a căsătorit.
De atunci este paroh al bisericii din Fîntîna. Satul este mic.
Viaţa, aspră. D u p ă sosirea în Fîntîna, i-a părut rău că renunţase
la plecare. Dar e r a prea tîrziu. A m e r i c a a r ă m a s un vis neîmpli­
nit. De cîte ori pleacă un ţăran peste ocean, el îi dă ţigări, mîn-
carc, bani de d r u m , şi îl roagă să îi scrie de-acolo. Acestea toate
le făcea a s c u n z î n d u - s c de preoteasă. Ea nu s-ar fi opus. D a r
bătrînul avea senzaţia că atunci cînd se gîndeşte la A m e r i c a îi
este O a r e c u m infidel soţiei. FI r e n u n ţ a s e la A m e r i c a pentru ea.
Rivalitatea rămăsese, insă, ascunsă — şi lupta se mai d ă d e a încă
intre cele d o u ă dragoste. Plecarea lui J o h a n n M o r i t z era însă
altfel decît celelalte. M o r i t z era omul lui de încredere. De aceea
simţea că, o d a t ă cu sosirea lui M o r i t z pe pămîntul Americii,
păşea şi o parte din fiinţa Iui în L u m e a N o u ă .
17
ORA 25
Afară era lună plină. Preotul A l e x a n d r u K o r u g ă nu p u t e a
adormi. S-a ridicat din pat. A aprins lumina. A căutat în biblio­
tecă, ale cărei rafturi acopereau trei pereţi, de jos pînă în tavan.
A scos o carte. î n a i n t e de a o d e s c h i d e , s-a uitat la rafturile
pline. Erau cărţi englezeşti, g e r m a n e , franţuzeşti şi italieneşti.
In alt raft erau clasicii, în greceşte şi latineşte. F i e c a r e din aceste
cărţi îi fusese prietenă în cursul celor treizeci de ani de cînd
l o c u i e ş t e în F î n t î n a . U n e o r i se î n t r e a b ă de ce nu a făcut o
carieră universitară. Prietenii îl stătuiseră să vină la universitatea
din Bucureşti sau la cea din Iaşi. De d o u ă ori i s-a oferit c a t e d r a
de Istorie a Bisericii. El a refuzat. Şi nu i-a părut rău că a refu­
nică şi sărbătoare, iar in restul săptămînii făcea agricultură, albi-
nărit şi p o m i c u l t u r ă . Seara citea. Viitorul îl accepta aşa c u m îl
primea din mîinile destinului. O singură dată căutase să forţeze
destinul : cînd voise să plece în America. U t i l i z a s e toate forţeie
lui omeneşti ca să plece. Şi, deşi nu a neglijat nimic, n-a plecat.
A rămas pe loc. Intervenise un fapt neprevăzut. De atunci nu-şi
mai face planuri de viitor în care să creadă cu certitudinea că se
vor realiza.
Preotul a pus cartea la loc, în raft. « O a r e îmi pare rău cu
adevărat că n-am plecat în A m e r i c a acum treizeci de ani ? » s-a
întrebat. « Dacă nu-mi pare rău, atunci de ce am Reisefiebcr 1
acum, cînd pleacă J o h a n n M o r i t z ? » Invelindu-se cu cuvertura,
s-a gîndit : « Nu e părerea de rău că n-am plecat. E d u r e r e a
nostalgiei după un lucru despre care avem iluzia că există, d a r
pe care nu-1 d o b i n d i m niciodată. Dacă atingem cu simţurile acel
lucru, constatăm că el nu este ceea ce d o r e a m noi. P o a t e că
^America nu este ceea ce caut. Este numai pretextul căutării.
America e cTinveriţie a nostalgiei noastre. Poate că d u r e r e a de a
nu fi cunoscut A m e r i c a este mai mică decît durerea pe care aş fi
avut-o dacă aş fi cunoscut-o. »
T o t u ş i , p r e o t u l K o r u g ă n-a p u t u t a d o r m i . F"ra e m o ţ i o n a t .
Aştepta să se l u m i n e z e de ziuă, ca şi cum el ar fi fost acela care
' Neliniştea călătoriei, (^crm.)
23
 ORA 25
t r e b u i a să se întîlnească cu Ghiţă Ion la m a r g i n e a satului şi să
plece la C o n s t a n ţ a , u n d e îi aşteaptă vaporul care « nu stă decît
trei zile în port ».
C î n d s-a deşteptat, era î n c ă î n t u n e r i c . D a r cocoşii c î n t a s e r ă
de z i u ă . A deschis fereastra. D r u m u l era pustiu. Satul era învă­
luit î n t r - o ceaţă albicioasă. P r e o t u l a desfăcut sacul, care e r a
r e z e m a t de perete, şi a p u s î n ă u n t r u cutia de ţigări de pe masă.
« D a c ă J o h a n n M o r i t z pleacă, nu mai am cui da ţigările să le
fumeze. P e n t r u el le c u m p ă r a s e m » — şi-a zis. F e r e a s t r a î n c e ­
p u s e să se l u m i n e z e . Pe d r u m s-au a u z i t paşi. Au trecut pe lîngă
p o a r t ă şi s-au stins în d e p ă r t a r e . « D a c ă nu se grăbeşte, are să
î n t î r z i e la î n t î l n i r e » — şi-a zis preotul. Apoi a ieşit în ceardac.
S-a spălat cu apă rece. M o r i t z nu era în curte, ca să vină să-i
t o a r n e pe mîini.
S o a r e l e răsărise; J o h a n n M o r i t z nu a venit încă. P r e o t u l 1-a
aşteptat p î n â la a m i a z ă . Pe u r m ă şi-a î n c h i p u i t că M o r i t z s-a
deşteptat t î r z i u şi nu a mai avut t i m p să treacă să-şi ia sacul cu
a l i m e n t e , î n a i n t e de a pleca. « Păcat că n-a v e n i t ! îi î m p a c h e t a ­
sem m e r i n d e p e n t r u trei săptămîni », şi-a zis preotul. « Ar fi
avut şi în A m e r i c a pentru p r i m e l e zile ! »
— V i n o la m a s ă , A l e x a n d r e ! a spus preoteasa.
A p ă r u s e în p r a g u l uşii.
— I m e d i a t ! a răspuns preotul.
A î m p i n s sacul sub pat. L-a î m p i n s cu d u r e r e a cu care dai
d e o p a r t e u n l u c r u l a care t r e b u i e s ă r e n u n ţ i î m p o t r i v a d o r i n ţ e i
t a l e : dar p e n t r u t o t d e a u n a . U l t i m a lui şansă de a ajunge în
A m e r i c a , fie şi « p r i n p r o c u r ă », era pierdută. A ş a c u m fusese
cu t r e i z e c i de ani în u r m ă .
Se d u s e la masă. « Prin J o h a n n M o r i t z , d a c ă ar fi luat sacul,
mi s-ar fi p ă r u t că eu î n s u m i călătoresc. Qui facit per alium facit
1
per se . Păcat că n-a v e n i t ! » — şi-a zis.
în o d a i a I o l a n d e i — soţia lui I o r g u Iordan — e î n c ă l u m i n ă . O
l u m i n ă albă, g i n g a ş ă : î n a i n t e de a r ă z b a t e prin fereastră, trece
p r i n abajurul de mătase.
L u m e a spune că I o l a n d a este o femeie nefericită. A venit în
sat, î m p r e u n ă cu Iorgu Iordan, a c u m d o u ă z e c i şi cinci de ani.
A u p o p o s i t călări l a c i r c i u m a satului. N i m e n i n u ştia d e u n d e
vin. Se v e d e a însă că vin de departe. Ea era r o m â n c ă — el, nu.
1
Cine face prin altul face prin sine. (lat)
24
ORA 25
M a i t î r z i u , s-a aflat că vin d i n U n g a r i a . Erau î m b r ă c a ţ i a m î n d o i
cu şube mari, î m b l ă n i t e . D u p ă ce au mîncat friptură şi au băut
vin — el, î n g h i ţ i n d porţii d u b l e , i a r ea, abia atingîndu-se de
mîncare şi b ă u t u r ă , ca o vrabie —, au d o r m i t a m î n d o i în c a m e r a
cîrciumarului. Peste trei zile s-a ştiut că r ă m î n în sat p e n t r u tot­
deauna, iar d u p ă cîteva săptămîni au c u m p ă r a t c i r c i u m a . De
atunci locuiesc în F î n t î n a . C î n d au venit. Iorgu Iordan nu ştia
româneşte. A c u m vorbeşte bine. î n sat, n u sînt î n s ă prieteni c u
nimeni. N i c i cînd au avut un copil, pe S u z a n a , nu f-au dat să
înveţe la şcoala d i n sat, ca să nu se î m p r i e t e n e a s c ă cu copiii
ţăranilor. S u z a n a a învăţat carte la oraş.
Sătenii nu o văd pe I o l a n d a d e c î t atunci cînd se d u c e la bise­
rica o r t o d o x ă sau cînd se d u c e la o r a ş , în trăsură l î n g ă I o r g u
Iordan, mică numai j u m ă t a t e cît trupul uriaşului. Are pârul
blond ca m ă t a s e a de b o r a n g i c şi ochii albaştri. S u z a n a s e a m ă n ă
cu m a m a ei ca d o u ă picături de apă. Asta-i tot ce se ştie despre
Iorgu Iordan. î n t r - o iarnă, a î m p u ş c a t un om c a r e voia să i n t r e
în casă. L-a î m p u ş c a t cu a r m a de vînătoare, drept în frunte. J a n ­
darmii au spus că I o r g u I o r d a n era în d r e p t u l lui, să î m p u ş t e pe
cineva care intra n o a p t e a în casa lui ca să-i fure banii. Sătenii
n-au fost de aceeaşi părere cu j a n d a r m i i . Ei au zis că o m o r u l
rămîne omor. D a r faptele au î n c e p u t să se uite. Se p e t r e c u s e r ă
cu mulţi ani în u r m ă .
J o h a n n M o r i t z a v ă z u t p r i n s p ă r t u r a g a r d u l u i c u m şi l u m i n a
de la camera Iolandei se face întîi mică, t r e m u r ă o clipă, apoi se
stinge. A d u s p a l m e l e p î l n i e la g u r ă şi a strigat :
— Cucuvau ! Cu-cu-vau !
Strigătul lui M o r i t z a sfîşiat v ă z d u h u l ca un cuţit. E c o u l l - a
repetat. Pe u r m ă a fost tăcere. O clipă. F e r e a s t r a din colţul de
m i a z ă n o a p t e al casei lui I o r g u I o r d a n s-a deschis. S u z a n a a sărit
din c a m e r ă , abia a t i n g î n d pervazul ferestrei. A străbătut c u r t e a
în goană şi în vîrful picioarelor. A ieşit din curte prin spărtura
gardului, u n d e o aştepta J o h a n n M o r i t z .
— De ce mă strigi tot cu « cucuvau » ? a î n t r e b a t ea.
Ajunsese de cealaltă parte a gardului. M o r i t z a vrut s-dîm
brăţişeze. Ea s-a ferit.
25
 ORA 25
— Ţ i - a m spus să nu mai strigi « cucuvau » !
— C u m să te strig ? a întrebat M o r i t z .
— O r i c u m , a zis ca. Strigătul cucuvăii nu e bun, aduce neno­
roc şi moarte. Asta a d u c e !
— Fleacuri băbeşti ! a zis M o r i t z . Altă pasăre care să cînte
ziua şi noaptea, şi pe vreme bună şi pe v r e m e rea, şi vara, şi
iarna, nu e ! N u m a i cucuvaia. Ştii tu altă pasăre ? P r i v i g h e t o a r e a
cîntă doar primăvara. Dacă te strig seara ca privighetorile,
taică-tu înţelege că e glas de om. Vrei să afle uriaşul ?
— Nu vreau să afle, a zis ea. D a r cucuvaia aduce m o a r t e !
— N u - s eu de vină, a zis M o r i t z . De ce n-a făcut D u m n e z e u
altă pasăre care să cînte în toate a n o t i m p u r i l e şi la toate ceasu­
rile, fără să prevestească m o a r t e ? Dar acum n-are rost să ne
certăm. Azi a fost ultima seară cînd te-am mai strigat. D e - a c u m
nu ne mai î n t î l n i m pe furiş. Fu plec mîine dimineaţă. C î n d vin,
te iau de nevastă. N-o să mai trebuiască să te chem la gard cu
strigătul cucuvăii.
A prins-o în braţe. Fa s-a lipit de el. L-a încercuit cu braţele
pe d u p ă cap. Se aflau sub nucul u n d e s t ă t u s e r ă cu o seară
înainte şi în toate serile, de patru luni, de cînd s-au întîlnit întîia
oară. M o r i t z a simţit cum trupul femeii se lasă cu toată greuta­
tea pe braţele lui. A sprijinit-o, ca să nu cadă, şi a aşezat-o pe
iarbă. S-a aşezat şi el lîngă ea. T r u p u l ei era acum încolăcit ca un
şarpe, ca o iederă, de al lui. Nu au vorbit, nici unul, nici altul.
M î i n i l e s-au căutat prin întuneric. Şi el, şi ea au închis ochii.
G u r i l e li s-au lipit.
U n d e v a , în fundul grădinii lui Iorgu Iordan, s-au auzit greie­
rii. Apoi greierii au tăcut. Ei erau tot îmbrăţişaţi. Nu-şi spuneau
nimic. La ciţiva paşi, întinsă, era rochia albastră a Suzanei. O
scosese ca să n-o vadă maică-sa şifonată şi înverzită de iarba de
sub nuc. N o r u l de cerneală care acoperise luna pînă atunci s-a
dat d e o p a r t e şi a c u m umerii goi ai femeii străluceau. M o r i t z îşi
scosese şi el c ă m a ş a şi o aşternuse pe iarbă, sub trupul Suzanei.
Pieptul lui lucea, asudat. Lîngă umerii albi ai Suzanei, pielea lui
M o r i t z părea neagră ca scoarţa copacilor.
— Iani, a zis ea, nu vreau să pleci !
— C u m poţi vorbi aşa ? a zis el, supărat. Ştii că dacă nu plec
în A m e r i c a nu putem c u m p ă r a pămînt. Dacă nu avem pămînt,
nu te pot lua de nevastă. Un de vrei să stăm dacă nu avem casă
şi nici o palmă de o g o r ? Peste trei ani mă-ntorc cu bani şi ne
c u n u n ă m . Sau nu mai vrei să ne c u n u n ă m ?
26
ORA 25
— Vreau, a zis ea. D a r nu vreau să pleci în A m e r i c a !
— Şi cu ce vrei să c u m p ă r pămînt ?
johann Moritz a zîmbit :
— Ştii că am şi arvunit ogorul lui N i c o l a e Porfir ? C î n d mă-
ntorc, îi aduc restul.
j o h a n n M o r i t z a î n c e p u t să povestească c u m a vorbit cu Por­
fir d e s p r e o g o r , c u m s - a d u s a p o i ş i l - a v ă z u t , c u m o s ă
construiască el casa, staulul şi celelalte.
— Iani, dacă pleci, să ştii că nu mă mai găseşti vie cînd te-
ntorci ! a zis S u z a n a , fără să asculte ce povesteşte el.
— Ce ţi-a venit d e o d a t ă ?
M o r i t z era supărat.^
— N i m i c , a zis ea. îţi spun însă ce simt în inima mea. Tu poţi
să nu dai crezare. Dar n-ai să mă mâi găseşti cînd te-ntorci !
— Ba am să te găsesc, a zis M o r i t z . Tu rămîi d o a r acasă, la
taică-tu şi la maică-ta, c u m ai stat şi pînă a c u m . N - a m nici o
grijă de tine. D o a r nu te las în d r u m !
Ea a început să plîngă încet.
— Ce ai ? a întrebat el.
Apoi a sărutat-o pe gură. Buzele femeii erau reci şi sărate de
lacrămi.
— Spune-mi, ce ai ?
— Tu ai să zici iar că sînt prostii femeieşti ! Mai bine să nu-ţi
spun !
— N-am să mai zic că sînt prostii femeieşti !
— Eu cred că tata are să mă o m o a r e , a zis ea.
— C i n e ţi-a mai băgat şi asta în cap ?
Vocea lui era aspră.
— C u m are să te o m o a r e taică-tu ?
— Ştiam eu că nu mă crezi ! a zis ea. Dar t r e m u r toată de
frică. Eu ştiu că-i adevărat ce simt. T a t a a aflat ceva. Nu ştiu de
unde, dar a aflat. De-aia are să mă o m o a r e !
— Ce ştie taică-tu ?
— Despre noi, a zis ea. Despre d r a g o s t e !
4
I e ş i n d d i n c u r t e a p r e o t u l u i , J o h a n n M o r i t z s-a o p r i t l a
cişmeaua de la m a r g i n e a şoselei. S-â spălat. Apoi s-a îndreptat
27
 ORA 25
spre p a r t e a de m i a z ă z i a satului. A c o l o locuieşte N i c o l a e Porfir,
ţ ă r a n u l care are la m a r g i n e a p ă d u r i i un teren de v î n z a r e . M o r i t z
a intrat în c u r t e a lui.
— M î i n e plec în A m e r i c a ! a zis el. Vin î n a p o i cu bani ca să
c u m p ă r ogorul. V r e a u să ţi d a u î n a i n t e de plecare o arvună, ca
să nu-1 vinzi altuia.
— C î t vrei să stai în A m e r i c a ? a î n t r e b a t ţăranul.
— P î n ă a d u n banii. Doi sau trei ani.
— M a i mult, nici n-ai nevoie să s t a i ! în trei ani îţi faci suma.
N i m e n i n-a stat mai m u l t de trei ani. în A m e r i c a se cîştigă banii
uşor.
— Ce arvună să-ţi las ? a î n t r e b a t M o r i t z .
— N u - i n e v o i e de bani. D a c ă vii peste treî ani cu 50.000 de
lei, ai ogorul. Nu-1 d a u n i n ă n u i . Te-aştept.
M o r i t z a scos, totuşi, un t e a n c de hîrtii din b u z u n a r u l panta­
l o n i l o r şi 1-a n u m ă r a t pe prispa casei.
— Ai aici 3.000 de lei, a zis. E m a i bine să-ţi d a u o arvună !
J o h a n n M o r i t z i-a strîns m î n a lui N i c o l a e Porfir, în semn că
tîrgul s-a făcut. A p o i a plecat. Nu se î n t u n e c a s e încă. V o i a să
v a d ă o g o r u l pe care-1 arvunise. Se uitase la el de n e n u m ă r a t e ori.
îl cunoştea foarte bine. D a r a c u m e altceva. A c u m o g o r u l este
al lui. Nu r ă m î n e decît să a d u c ă banii.
5 tîna. O casă mare", cu acoperişul de ţiglă roşie. J o h a n n M o r i t z
J o h a n n M o r i t z o luă direct peste cîmp. A mers repede.
C ă m a ş a i se lipise de piele, u d ă de năduşeală. Nu avusese r ă b ­
d a r e să m e a r g ă încet. C î n d a ajuns în faţa p ă d u r i i de stejari, s-a
oprit. î n t r e el şi p ă d u r e se î n t i n d e a o g o r u l lui. Era s e m ă n a t cu
p o r u m b . P o r u m b u l era înalt cît el. N u era u n o g o r mare. Atîţ
cît să-ţi faci pe el o casă, curte, g r ă d i n ă de z a r z a v a t şi un ochi
de livadă. L-a m ă s u r a t cu privirea, de la un capăt la celălalt. O
dată în lung. Pe u r m ă în lat. Privea c u m se î n a l ţ ă , d e a s u p r a ciu­
curilor v e r z i ai p o r u m b u l u i , acoperişul casei, c u m p ă n a fîntînii,
poarta înaltă de stejar, staulul vitelor. De m u l t e ori se uitase el
la o g o r şi i se păruse că vede g o s p o d ă r i a aievea, d a r n i c i o d a t ă
nu fusese ca a c u m . P a r c ă erau a d e v ă r a t e t o a t e . A ş a c u m le
28
ORA 25
plănuise. J o h a n n M o r t i z a zîmbit, privind valurile de p o r u m b ,
care foşneau în bătaia vîntului. Pe u r m ă s-a aplecat şi a luat, cu
mîna stîngă, un p u m n de ţărînă. Era caldă. M o r i t z a avut s e n z a ­
ţia că strînge î n p a l m ă ceva viu. C ă l d u r a ţarinii d e pe o g o r era la
fel cu c ă l d u r a unui t r u p în viaţă. C u m este c ă l d u r a u n u i pui de
vrabie c î n d îl ai î n t r e p a l m e . J o h a n n M o r i t z s-a aplecat şi a luat
şi în m î n a d r e a p t ă un p u m n de ţărînă. A strîns-o în p u m n i cu
p u t e r e , apoi a p r e s ă r a t - o î n a p o i pe c î m p . A î n a i n t a t prin
p o r u m b spre p ă d u r e . La mijlocul o g o r u l u i , a luat iar ţ ă r î n ă l î n g a
m î n ă . « Şi a s t a e c a l d ă », şi-a z i s . « T o t o g o r u l e c a l d c a . o
fiinţă. »A d u s apoi ţărînă l î n g ă o b r a z . M i r o s u l ei l-a p ă t r u n s în
piept. « E un m i r o s tare ca de tutun... parfumul ăsta al p ă m î n t u -
lui », s-a gîndit el.
J o h a n n M o r i t z a ridicat fruntea. Şi-a deschis larg pieptul. A
sorbit cu putere, pînă şi-a u m p l u t p l ă m î n i i , aerul î n m i r e s m a t de
pe o g o r u l lui. A tăcut-o de cîteva ori. Pe u r m ă a plecat pe ace­
laşi d r u m pe care venise. « S u z a n a mă aşteaptă a c u m ! » — s-a
g î n d i t J o h a n n M o r i t z . Şi a î n c e p u t să fluiere.
6
Iorgu Iordan, tatăl S u z a n e i , are casa la m a r g i n e a satului F î n -
s-a apropiat p r i n grădini de fundul curţii. S-a oprit şi a privit
prin spărtura g a r d u l u i .
Iorgu I o r d a n ieşea din casă. A păşit apăsat în c e a r d a c şi a
î n c h i s o b l o a n e l e de la ferestre. A tras z ă v o a r e l e a încuiat uşile
pe rînd cu cheia. M o r i t z îi u r m ă r e a mişcările. D u p ă ce a z ă v o r i t
uşile şi ferestrele, Iorgu I o r d a n a privit b ă n u i t o r î m p r e j u r . Pe
u r m ă a coborît scările. T r e p t e l e de l e m n au t r o z n i t sub g r e u t a ­
tea paşilor lui de uriaş. Era î m b r ă c a t , ca de obicei, cu jachetă,
c i z m e scurte şi p a n t a l o n i de călărie. A străbătut g r ă d i n a din faţa
casei, pînă la p o a r t ă . A î m p i n s z ă v o r u l s m u c i t , cu m î n i e , a
învîrtit cheia de d o u ă ori şi s-a î n t o r s legănîndu-se. A înconju­
rat clădirea, uitîndu-se în toate părţile, ca şi c u m ar fi c ă u t a t pe
cineva ascuns în grădină. A intrat în casă prin uşa din spate. S-a
auzit o cheie î n v î r t i t ă în broască de d o u ă ori. Apoi a fost tăcere.
29
 ORA 25
Iorgu a intrat în c a m e r a lui de culcare. Pereţii sînt încărcaţi
cu trofee de vînătoare, cu capete î m p ă i a t e de cerbi, de lupi şi de
urşi. î n t r e vulturii î m p ă i a ţ i şi coarnele de cerb stau agăţate puşti
de vînătoare, pistoale şi cartuşiere. La m a r g i n e a patului uriaş,
d o u ă piei negre de urs. Iorgu Iordan a călcat cu c i z m e l e peste
pieile urşilor negri şi a luat dm cuier o armă, pe care a aşezat-o
sprijinită de pat. A scos din sertarul noptierei un revolver, o
l u m î n a r e şi o cutie de chibrituri. Le-a pus alături, pe masă, şi s-a
aşezat pe marginea patului. Şi-a scos cizmele. Respira greu.
C i z m e l e le-a lăsat, una lîngă alta, pe capetele blănilor de urşi.
Aşa le pune în fiecare noapte, t o t d e a u n a în acelaşi loc, ca să le
găsească pe î n t u n e r i c , cînd î n t i n d e mîna. La urmă, s-a d e z b r ă ­
cat şi a intrat în pat, înfundîndu-se între pernele albe, ca un urs
în zăpadă.
De lîngă gard, J o h a n n M o r t i z a văzut c u m se stinge l u m i n a
de la c a m e r a lui Iorgu Iordan. A devenit mai întîi mică, t r e m u -
rînd de cîteva ori, pînă a dispărut. Fereastra a r ă m a s neagră, ca
un ochi de întuneric.
J o h a n n M o r i t z s-a d e p ă r t a t de ea. T r u p u l Suzanei strălu­
cea gol pe iarbă, ca de m a r m u r ă .
— Ti-a spus taică-tu ceva ? a î n t r e b a t el.
— Nu !
— Te-a certat ?
— Nu !
— Atunci de u n d e ştii că a aflat ?
— î m i spune inima, a zis ea.
Plîngea acum mai tare.
— Dar nu-i numai inima care-mi spune c-are să o m o a r e . Azi
la p r î n z , cînd am adus m î n c a r e a la masă, tata s-a uitat la nune
cu ochii mari şi d u ş m ă n o ş i . Pe u r m ă a zis răstit : « Intoarce-te
cu faţa la perete ! »F.u m-am întors. Am simţit, deşi eram cu
spatele, c u m se uita la şoldurile mele. Ii s i m ţ e a m ochii pe şol­
duri. Iar a zis : « î n t o a r c e - t e cu faţa la fereastră ! » M - a privit
tot aşa de lung. Dintr-o parte. S-a uitat ţintă la pîntecul meu, la
şoldurile mele, aşa c u m se uită la cai. La u r m ă , a ţipat mînios :
« Ieşi afară, putoare ! » Şi n-a mai mîncat. F.u am ieşit. In clipa
aia am ştiut că aflat. A aflat totul. T a t a mă mai certase de m u l t e
ori înainte. M - a şi bătut, cînd eram mică. Pînă m-a umplut de
sînge m-a bătut, dar nu m-a făcut n i c i o d a t ă « p u t o a r e » !
— De unde putea să afle ? a întrebat M o r i t z . Nu ne-a văzut
niciodată î n t î l n i n d u - n e .
3C
ORA 25
— Nu ne-a văzut, dar ştie totul.
— De unde poate să ştie ?
— S-a uitat la mine şi a v ă z u t !
J o h a n n M o r t i z a rîs. Pe u r m ă a sărutat-o pe frunte.
— C h i a r d a c ă s-a u i t a t l a t i n e c u b e n o c l u l , t o t n - a v ă z u t
nimic ! a zis. Ce putea să vadă ? Tu crezi că se vede la o femeie
d u p ă ce face d r a g o s t e ? A s t e a toate sînt numai închipuiri ale
tale !
— Nu se vede d u p ă ce faci d r a g o s t e , ştiu asta, a zis ea. D a r
tata cunoaşte. El vede şi la iepe. Ştie, cînd se uită de depart-e,
dacă o iapă are să capete m î n z . Toţi prietenii tatii se m i n u n e a z ă
cum ştie el asta.
— Tu crezi că eşti însărcinată ?
— Nu sînt !
— Atunci nu-i nimic râu, a zis el. Peste doi sau trei ani vin
înapoi cu b a n i . m u l ţ i . C u m p ă r ă m p â m i n t , ne c u n u n ă m la bise­
rica părintelui Korugâ, facem casă şi g o s p o d ă r i e frumoasă, şi o
să fim fericiţi ! Nu-i aşa, S u z a n a ?
Ea s-a lipit de el. L-a luat în braţe cu toată puterea. Parcă i-ar
fi fost frică. T r e m u r a .
— Dac-ai fi tu aici, nu mi-ar fi teamă ! a zis ea. Dar, d u p ă ce
pleci tu, am să m o r de frică. C h i a r dacă nu m ă - m t p u ş c ă tata cu
puşca de vînătoare, tot nu mă mai găseşti vie. Am să m o r de
frică în lipsa ta. în fiecare noapte încui uşa şi cu cheia, şi cu
zăvorul. C î n d aud paşii tatii, îmi pun perna peste cap de frică.
J o h a n n M o r i t z a mîngîiat-o pe spate, a cuprins-o cu braţele
şi a tras-o spre el. N-au mai vorbit. Ea era fericită că e lîngă el.
El era m u l ţ u m i t ca ea nu mai plînge şi că nu îi mai e frică.
C î n d a u c î n t a t c o c o ş i i d e z i u ă , s-au r i d i c a t . S u z a n a ş i - a
î m b r ă c a t rochia, rece şi udă de rouă. M o r i t z şi-a pus cămaşa şi a
dus-o de braţ, u r m ă r i n d - o cum se strecoară, prin crăpătura gar­
dului, în curte.
D u p ă ce a trecut d i n c o l o , Suzana a ţipat. Un ţipăt scurt.
J o h a n n M o r i t z s-a uitat d u p ă ea. Dar femeia nu mai era în
curte : se strîngea la pieptul lui, disperată. Nici n-o văzuse cînd
s-a-ntors. T r e m u r a ca trestia. Tot trupul îi tremura. Şi era fier­
binte. J o h a n n M o r i t z s-a uitat prin spărtura gardului.
Fereastra de la camera Suzanei era luminată şi larg deschisă.
Iorgu Iordan, în cămaşă de noapte, se mişca prin cameră. Avea
felinarul în mînă, parcă ar fi căutat ceva. M o r i t z a mîngîiat cu
p a l m a capul femeii, strîngînd-o la pieptul lui, mai mult ca s-o
31
 ORA 25
î m p i e d i c e de a-1 vedea pe taică-su c u m c a u t ă cu felinarul în
o d a i a ei. Dar S u z a n a v ă z u s e , de aceea se strîngea lîngă el. N i c i
nu putea plînge, de g r o a z ă . A p o i s-a auzit vocea lui Iorgu Ior­
dan, înjura. J o h a n n M o r i t z privea trupul uriaşului. Lîngă el a
apărut statura firavă a Iolandei. A stat lîngă Iorgu Iordan n u m a i
o clipă. U r i a ş u l s-a î n t o r s cu spatele spre fereastră. F e m e i a nu se
mai vedea. D i s p ă r u s e în u m b r a t r u p u l u i masiv al lui Iorgu Ior­
dan. Pe u r m ă s-au auzit ţipetele Iolandei. Ea nu se vedea de loc.
Ţ i p e t e l e erau î n s ă ascuţite, lungi : p ă t r u n d e a u prin fiecare por.
L u m i n a din c a m e r a S u z a n e i se stinse. Fereastra rămăsese des­
chisă, d a r î n t u n e c a t ă . Ţ i p e t e l e Iolandei au sfirtecat noaptea, şi
mai d i s p e r a t e , apoi s-au stins. O v r e m e s-au auzit înăbuşit, p u i a
au încetat. F e m e i a c ă z u s e . Iorgu Iordan o călca în picioare, cu
l u m i n a stinsă.
— M a m a ! a zis S u z a n a . O o m o a r ă pe m a m a !
S-a smucit de la pieptul lui J o h a n n M o r i t z , v o i n d să fugă. El
a ţinut-o strîns şi a c o n t i n u a t s-o m î n g î i e . O clipă i-a lăsat capul
din braţe : ar fi vrut să alerge în ajutorul femeii z d r o b i t e în
bătaie. M o r i t z s i m ţ e a că, d a c ă nu sare inediat să o scoată din
mîinile uriaşului, va fi prea tîrziu. M u ş c h i i îi erau î n c o r d a ţ i . Dar
nu s-a dus. Ştia că e z a d a r n i c . El era cu mîinile goale, uriaşul
aveau arme. U r i a ş u l era cît un m u n t e . Instinctul îl oprea să
î n c e a p ă o l u p t ă inutilă.
J o h a n n M o r i t z a l u a t - o pe S u z a n a în braţe. Ea se z b ă t e a ; el a
strîns-o şi a pornit peste o g o a r e , cu pas repede. I se părea că
uriaşul plecase î n c ă u t a r e a S u z a n e i , c u a r m a d e vînătoare. T r e ­
buia să o a s c u n d ă , s-o d u c ă u n d e v a departe. C î t mai departe de
casa cu acoperişul roşu. A l e r g a cu ochii închişi. în spate, parcă
a u z e a paşii uriaşului, care îl u r m ă r e a , ca s-o î m p u ş t e pe femeia
din braţele lui.
8 J o h a n n M o r i t z a privit casele albe, pe rînd, de la un capăt la
J o h a n n M o r i t z a c o n t i n u a t să m e a r g ă n u m a i peste c î m p , oco­
lind d r u m u l . D i n cînd în cînd, se î m p i e d i c a de m u ş u r o a i e , gata
să cadă. Era semn că obosise. Nu ştia cît a m e r s . Puterile i se
sleiseră, îşi simţea braţele stoarse de vlagă. S u d o a r e a îi curgea
32
ORA 25
de pe frunte în o c h i şi nu m a i vedea pe unde calcă. S-a o p r i t
u n d e a j u n s e s e , î n m i j l o c u l u n u i lan d e p o r u m b , § i a a ş e z a t
p o v a r a din braţe pe ţărînă. M a i departe nu o p u t e a d u c e . A
întins picioarele S u z a n e i pe p ă m î n t u l umed de r o u ă şi i-a învelit
g e n u n c h i i goi cu rochia albastră. I-a aşezat mîinile frumos, de-a
l u n g u l trupului. Stătea în g e n u n c h i lîngă ea. M o r i t z a r u p t din
d r e a p t a şi din s t î n g a frunze de p o r u m b şi i le-a p u s S u z a n e i sub
cap, ca să-i fie m o a l e . A r u p t alte frunze. I le-a p u s sub t r u p ,
făcîndu-i un culcuş de verdeaţă. Ea nu scosese nici un cuvînt.
P a l m e l e lui M o r i t z au m î n g î i a t - o pe obraji, pe frunte şi pe păr.-
S-a ridicat apoi în picioare. De-abia a c u m simţea d u r e r e a din
trup. în u m e r i , în m u ş c h i i braţelor şi ai picioarelor, p a r c ă îl
î n ţ e p a u ace. « Am alergat o b u c a t ă de d r u m », şi-a zis. R i d i c î n d
fruntea, a v ă z u t că cerul î n c e p e să se l u m i n e z e albăstrui. î n t o r -
c î n d u - ş i privirile, J o h a n n M o r i t z a v ă z u t p ă d u r e a de stejari,
care se afla la cîţiva paşi în spate. î n t î i nu i-a venit să creadă. î ş i
î n c h i p u i a că visează. Pe u r m ă s-a convins că este adevărat. T r e ­
m u r a . El şi S u z a n a se aflau pe ogorul lui N i c o l a e Porfir. A i c i
ajunseseră, în fuga lor oarbă, fară să ştie. Foile de p o r u m b pe
care le rupsese — şi pe care z ă c e a a c u m S u z a n a — erau foi de
p o r u m b de pe ogorul arvunit de el în ajun. Pe o b r a z u l lui
J o h a n n M o r i t z au î n c e p u t să lunece d o u ă lacrămi, care s-au
amestecat ou şiroaiele de n ă d u ş e a l ă ce îi curgeau de pe frunte.
Apoi lacrămile au căzut în ţarina ogorului, care — J o h a n n
M o r i t z ştia a c u m — nu va mai fi n i c i o d a t ă al lui, fiindcă el nu va
mai pleca în A m e r i c a , să a d u c ă banii cu care să-1 plătească.
9
De pe ogorul lui N i c o l a e Porfir se vedea tot statul F î n t î n a .
altul al satului. Pe u r m ă s-a uitat la femeia care zăcea pe frunze
de p o r u m b , la picioarele lui. Se î n t r e b a , î n t o r c î n d iar ochii spre
casele din sat, u n d e o va p u t e a adăposti. R e n u n ţ a s e să mai plece
în A m e r i c a . R e n u n ţ a s e la p ă m î n t u l arvunit în ajun. T o a t e astea
fiindcă femeia pe care o i u b e a avea nevoie de el. Nu p u t e a s-o
lase singură. D a r nu era deajuns. îi trebuia un adăpost p e n t r u
33
 ORA 25
ea. D i n t r e toate casele pe care le privise cu luare a m i n t e , n u m a i
în d o u ă s-ar p u t e a d u c e : la ai lui sau la părintele A l e x a n d r u
Korugă. C e i l a l ţ i săteni nu i-ar da nici unul adăpost, ştia asta. Le
e frică de Iorgu Iordan. T u t u r o r le e frică de uriaş. La părinţii
lui nu-i loc p e n t r u S u z a n a . N - a u decît o singură încăpere. La
preotul K o r u g ă nu se p o a t e d u c e cu o femeie cu care nu e cunu­
nat. Şi nici n-ar vrea să-i facă p r e o t u l u i neplăceri : Iorgu Iordan
ar fi venit cu a r m a - n m î n ă să-i ceară socoteală că o g ă z d u i e ş t e
pe S u z a n a . M o r i t z nu vrea să se î n t î m p l e asta. Dar nici pe
S u z a n a n-o poate lăsa pe c î m p .
D u p ă o clipă de c h i b z u i n ţ ă , a luat-o din n o u pe S u z a n a in
braţe şi a pornit cu ea spre sat. F e m e i a era palidă. « S-ambolnă-
vit de frică », g î n d e ş t e el. Din cînd în cînd îi ascultă inima : bate
încet. M o r i t z se grăbeşte să ajungă în sat.
10
C î n d a ajuns în faţa casei lui, soarele răsărise. J o h a n n M o r i t z
a aşezat-o pe S u z a n a pe prispă, r e z e m a t ă de perete, şi a privit
răsăritul.- C h i a r a c u m , la m a r g i n e a satului, îl a ş t e a p t ă Ghiţă Ion,
ca să plece î m p r e u n ă în A m e r i c a . A strîns dinţii, ca să-şi a d u n e
voinţa, apoi s-a î n t o r s cu spatele spre răsărit şi a intrat în casa
părinţilor săi. V o i a să-i r o a g e s-o p r i m e a s c ă pe S u z a n a la ei.
Aristiţa, m a m a lui J o h a n n M o r i t z , era o femeie supărăcioasă. El
ar fi vorbit n u m a i cu taică-su. D a r , cînd a păşit pragul, Aristiţa
a ridicat capul de pe pernă.
— Vrei să-ţi iei sacul de d r u m ? a î n t r e b a t ea. E l î n g ă uşă !
M o r i t z n-a răspuns.
— De ce stai în mijlocul casei ca un strigoi ? a î n t r e b a t iar
bătrîna. Sărut-o pe m a i c ă - t a pe o b r a z , ia-ţi r ă m a s bun de la
taică-tu şi grăbeşte-te ! Să nu cheltuieşti banii acolo şi să-i aduci
acasă !
— Nu mai plec în A m e r i c a , a zis J o h a n n M o r i t z .
— Nu mai pleci ?
B ă t r î n a s-a ridicat din pat.
— Nu !
— N i c i G h i ţ ă nu pleacă ?
— El pleacă ! r ă s p u n s M o r i t z .
34
ORA 25
Aristiţa simţea că s-a î n t î m p l a t ceva. A început să se î m b r a c e ,
trăgîndu-şi rochia peste cap.
— De ce nu pleci ? Ţ i - a furat cineva banii de d r u m ?
— Nu !
—
Te-ai certat cu G h i ţ ă ?
— Nu m - a m certat !
— A t u n c i , ce s-a-ntîmplat ?
Aristiţa e r a acum în mijlocul casei, înfuriată.
— N i m i c nu s-a-ntîmplat, a zis el. Vreau să m ă - n s o r ! De-aia
nu mai plec în A m e r i c a !
V o c e a lui M o r i t z t r e m u r a . Nu ştia c u m să le explice.
A r i s t i ţ a 1-a p r i n s de u m e r i , cu degetele crispate. îl zgîlţîia.
— V r e a u să-i vorbesc tatii, a zis M o r i t z . Nu vorbesc cu d u m ­
neata !
— Cu mine să vorbeşti, a ţipat ea. Eu te-am făcut, din carnea
şi din sîngele m e u ! Nu te-a făcut taică-tu !
— Potoleşte-te, m u i e r e ! a zis bătrînul.
R i d i c a s e capul din aşternut şi era î m p ă c i u i t o r . A r i s t i ţ a nu-1
asculta; se bătea cu palmele peste pîntece.
— M ă r u n t a i e l e mele le-ai supt ! M i e mi-ai supt laptele, nele-
g i u i t u l e ! Drept răsplată îmi spui că nu vorbeşti cu m i n e ?
— V o r b e s c şi cu d u m n e a t a , a zis M o r i t z .
M a i c ă - s a plîngea. El a vrut s-o c o n s o l e z e :
— V o r b e s c n u m a i cu d u m n e a t a , dar te rog să stai liniştită !
B ă t r î n a s-a aşezat pe m a r g i n e a patului, cu obrajii în p a l m e .
F u s e s e rănită în m î n d r i a ei de m a m ă . D a r nici d u r e r e a n-o p u t e a
face să tacă ; nu p u t e a tăcea în nici o î m p r e j u r a r e a vieţii.
— Cu cine vrei să te-nsori ? a î n t r e b a t ea.
— Am să-ţi spun î n d a t ă , a zis M o r i t z . D a r n u m a i d a c ă stai
liniştită !
— î n t î i să-mi spui cu cine vrei să te-nsori ! Eu sînt m a m a ta
şi trebuie să ştiu !
— Spune-i, Ioane, cu cine vrei să te-nsori, ca să se potolească
maică-ta !
Bătrînul v e d e a că A r i s t i ţ a e pe cale să i z b u c n e a s c ă într-un
n o u acces de furie.
J o h a n n M o r i t z era convins că n u m e l e fetei n-o va potoli pe
maică-sa. O va face chiar să se-nfurie şi mai rău.
— M ă - n s o r cu fata lui Iorgu Iordan, a zis. Cu S u z a n a !
A r i s t i ţ a a sărit de pe pat, năpustindu-se spre el ca o leoaică.
Dar nu ca să-1 sfîşie, ci ca să-1 î m b r ă ţ i ş e z e .
35

ORA 25
— A c u m înţeleg de ce nu mai pleci în A m e r i c a , a zis ea şi 1-a
sărutat l u n g pe ochi, pe frunte şi pe obraji. Nu erai prost să te
d u c i în A m e r i c a , să l u c r e z i ca s a l a h o r şi să te-ntorci vlăguit şi
bolnav p e n t r u cîteva z e c i de mii de lei. Tu ai ascultat sfatul pe
care ţi l-am dat eu t o t d e a u n a , să te-nsori c-o fată b o g a t ă !
O c h i i Aristiţei străluceau de fericire.
— A c u m am să trăiesc şi eu bine ! O să am rochii de catifea !
O sa am t r ă s u r ă ! O să mă m u t în casa cuscrului Iorgu Iordan.
E d r e p t u l m e u ! Al Aristiţei ! F i i n d c ă eu l-am făcut pe Ion fru­
m o s şi deştept, de s-a-ndrăgostit de el şi-1 ia de bărbat cea m a i
b o g a t ă fată din s a t ; o fată cu casă, cu pivniţă de piatră, cu
p ă m î n t m u l t , cai şi t r ă s u r ă !
— Potoleşte-te, femeie ! a zis bătrinul.
G l a s u l îi era însă la fel de t r e m u r a t . P e r s p e c t i v a bogăţiei îl
e m o ţ i o n a s e ' ş i pe el. Şi-a răsucit o ţigare, fără să se ridice din
aşternut.
— O să mă m u t în casa lui I o r g u I o r d a n , a zis iar Aristiţa. Pe
tine te las aici, s-a a d r e s a t ea bătrînului. Eu t r e b u i e să fiu alături
de băiatul m e u . C i n e să-i dea sfaturi tinerei neveste, d a c ă n-o să
fiu eu acolo ?
— M a m ă , î n c ă n-am t e r m i n a t ! a zis M o r i t z .
— Spune tot ce vrei, d r a g u l e ! M a m a te ascultă !
— F ă g ă d u i e ş t e - m i că mă asculţi liniştită !
— F a c tot ce zici tu !
A r i s t i ţ a 1-a m î n g î i a t pe o b r a z .
— M a m ă , a c o n t i n u a t M o r i t z , eu m ă - n s o r cu S u z a n a fără
voia lui Iorgu Iordan.
— Principalul e să te-nsori cu ea, a zis Aristiţa. Să mă văd eu
c u s c r a lui Iorgu I o r d a n , b o g ă t a ş u l ! P u ţ i n î m i pasă d a c ă el vrea
sau nu vrea !
— C u s c r a lui o să fii, m a m ă , d a r b o g a t ă n-o să fii !
— Şi cine o să-i ia averea ? a î n t r e b a t Aristiţa. Iorgu I o r d a n
n-o are decît pe S u z a n a . D o a r n-o s-o m ă r i t e fără zestre, cînd îi
e plină pivniţa cu ulcele cu bani de aur, î n g r o p a t e - n pămînt. De
zestre, d r a g u l e , mă îngrijesc eu ! Tu nu te pricepi !
— M a m ă , eu m ă - n s o r cu S u z a n a , nu cu a v e r e a ei ! a zis
Moritz.
— Ai vrea p o a t e să zici că ţi-e m a i d r a g ă fata decît averea ?
— Da, m a m ă !
— Prostii ! D a r eu te înţeleg. Lasă că dreg eu lucrurile. Pe
m i n e nu mă p ă c ă l e ş t e n i m e n i !
36
ORA 25
Aristiţa se g î n d e a c u m o să se t o c m e a s c ă cu Iorgu I o r d a n
p e n t r u zestre şi c u m n-o să facă nici o concesie. J o h a n n M o r i t z
a povestit î n t î m p l a r e a din n o a p t e a trecută.
M a i c ă - s a a tresărit şi a î n t r e b a t :
— Nu vrea să se mai î n t o a r c ă la taică-su n i c i o d a t ă ?
— Nu, a răspuns Johann M o r i t z . Iorgu Iordan o omoară
dacă se-ntoarce.
— O o m o a r ă , a zis şi bâtrînul. Cu Iorgu nu te poţi juca. F a t a
are dreptate. T a i c ă - s u e ca fiarele. C î n d e m î n i o s , scoate pistolul
şi î m p u ş c ă . C e i m a i frumoşi cai i-a-mpuşcat la m î n i e , cu m î n a
lui. Şi d o a r îşi i u b e a caii m a i m u l t decît ochii din cap. O - m p u ş c â
şi pe fată, d a c ă se-ntoarce. A c u m , d u p ă ce-a prins-o c-a fugit
n o a p t e a din casă...
— î ţ i m u l ţ u m e s c , tată, că mă-nţelegi, a zis M o r i t z .
— D a c ă aşa stau l u c r u r i l e , de ce să n u - n ţ e l e g ? c o n t i n u ă
bătrinul. Eu îl c u n o s c pe Iorgu.
— T o t u ş i , peste cîteva zile, am p u t e a s-o t r i m i t e m pe fată
acasă, a zis Aristiţa. Mă d u c eu cu ea !
— S u z a n a nu se mai d u c e acasă ! a zis M o r i t z . N - o las eu !
— Şi ce vrei să faci cu ea fără avere ? a î n t r e b a t Aristiţa. S a u
vrei să t r a g i mîţa de coadă în sărăcie, de d r a g u l ei ? F e m e i se
găsesc pe toate d r u m u r i l e ; fără avere, n-o ia nimeni. N i c i tu nu
eşti prost, Ioane, s-o iei fără avere !
— Eu mă î n s o r cu S u z a n a fără avere ! a zis el.
— Ai î n n e b u n i t ? P e n t r u o m u i e r e fără zestre să laşi tot şi să
nu m a i pleci în A m e r i c a ? T o t u l p e n t r u un petec de n e g r e a ţ ă
muierească ?
— M a i c ă - t a are d r e p t a t e ! a zis bătrinul. Astfel de prostii nu
t r e b u i e să faci ! Tu ai să pleci în A m e r i c a , aşa c u m ai plănuit.
C î n d te-ntorci, ai să-ţi c u m p e r i p ă m î n t , ai să-ţi faci casă şi să
te-nsori. F e m e i se găsesc destule !
— Nu m a i plec, a zis M o r i t z .
— C r e z i că e prea t î r z i u ? a î n t r e b a t bătrinul. G h i ţ ă te mai
aşteaptă la m a r g i n e a satului. D a c ă te grăbeşti, îl ajungi. D e - a b i a
a răsărit soarele !
— Ai tu inima asta, tată, să-mi ceri s-o părăsesc pe fată şi să
plec în A m e r i c a ?
— U n d e e fata ? a î n t r e b a t Aristiţa.
— La uşă, a zis M o r i t z .
37
 ORA 25
F e ţ e l e bătrînilor s-au lungit de u i m i r e . A r i s t i ţ a s-a ridicat, ca
s-o v a d ă pe S u z a n a . M o r i t z s-a aşezat în faţa uşii şi a oprit-o să
iasă din cameră.
— M a m ă , te rog ceva. P r i m e ş t e - o pe S u z a n a la noi pentru
cîteva zile, pînă-i găsim un adăpost ! E fiica voastră a c u m .
— Vrei s-o a d u c i să trăiască cu noi ?
Aristiţa era furioasă.
— Vrei să vină Iorgu Iordan să n e - m p u ş t e , pe m i n e şi pe
taică-tu ?
— Nu vezi că n-avem loc în casă nici p e n t r u noi ? a zis bătrî-
nul. U n d e vrei să d o a r m ă ? N u , Ioane, nu se p o a t e !
— Ai vrea p o a t e să şi m ă n î n c e la noi ? a î n t r e b a t Aristiţa. Ai
vrea să l u ă m m î n c a r e a de la gura noastră şi să i-o d ă m ei ?
J o h a n n M o r i t z a aplecat privirea în pămînt. Se aşteptase să
î n t î m p i n e o p o z i ţ i e din p a r t e a m a m e i , dar nu-şi î n c h i p u i s e că şi
taică-su va fi î m p o t r i v ă .
— A t u n c i S u z a n a r ă m î n e aici n u m a i p î n ă diseară, a zis el.
N - a m u n d e - o duce a c u m . Diseară plecăm la oraş şi eu caut de
lucru. E bolnavă de s p a i m a pe care-a avut-o azi-noapte. Dacă
nu d o a r m e puţin, nu p o a t e m e r g e pe jos pînă la oraş.
— A z i n-avem nimic de m î n c a r e , a zis bătrîna. D a c ă vrei să
stea flamîndă, poate să r ă m î n ă !
— Am să a d u c eu de m î n c a r e , a zis M o r i t z . R ă m î n e n u m a i ca
să se odihnească. N i c i nu se p o a t e ţine pe picioare.
— Taică-tu e bolnav şi trebuie să stea t o a t ă z i u a în pat ! a zis
Aristiţa. U n d e vrei s-o culci ? în pat cu taică-tu ?
— Dacă nu este loc în casă, atunci o să d o a r m ă afară, în paie,
u n d e d o r m şi eu, a zis J o h a n n M o r i t z .
— A s t a se p o a t e , a zis A r i s t i ţ a . De m î n c a r e nu am însă
nimic !
J o h a n n M o r i t z s-a î n d r e p t a t spre ieşire. în prag s-a oprit. S-a
adresat bătrînului, care îşi răsucea o n o u ă ţigare.
— Tată, am o r u g ă m i n t e , a zis. în cele cîteva ceasuri cît o să
stea fata la noi, vă rog să vă purtaţi frumos cu ea. E destul de
necăjită şi-aşa !
— î n d r ă z n e ş t i , n e r u ş i n a t u l e , să-înveţi pe taică-tu şi pe maică-
ta c u m să se poarte ? a strigat Aristiţa. De cînd e mai deştept
oul decît găina ? In loc să te duci în A m e r i c a şi să-ţi faci un rost
în viaţă, ne vii cu m u i e r e a pe cap, şi-ai vrea să ţi-o h r ă n i m noi,
oameni bătrîni ! A c u m ne mai dai şi sfaturi c u m să ne p u r t ă m !
38
ORA 25
A r i s t i ţ a s-a aplecat să ia un l e m n , ca să-1 lovească pe M o r i t z .
El nu s-a clintit. D a c ă maică-sa l-ar fi lovit, nu s-ar fi î m p o t r i ­
vit. Era învăţat cu loviturile şi cu ocările. T o a t ă copilăria nu-i
fusese decît un şir nesfîrşit de lovituri şi ocări.
— O să vă purtaţi frumos cu ea ? a î n t r e b a t el z î m b i n d . Eu
m ă - n t o r c repede. Mă duc pînă-n sat, să a d u c ceva de mîncare.
Apoi a ieşit din cameră. S u z a n a stătea în faţa casei, n e m i ş ­
c a t ă , a c o l o u n d e o l ă s a s e el. M o r i t z i-a pus m î n a pe c a p ,
mîngîind-o.
— Eu plec în sat. M ă - n t o r c în cîteva m i n u t e , a zis el. Vrei să '
te o d i h n e ş t i puţin ? C î n d te scoli, m î n c ă m şi plecăm î m p r e u n ă
la oraş.
— Nu r ă m î n e m aici ? a î n t r e b a t ea, î n g r o z i t ă de perspectiva
drumului.
— N u . V i n o a c u m cu mine !
A ridicat-o de subţiori şi a dus-o în spatele casei, u n d e era o
claie de paie. A ajutat-o să se î n t i n d ă , a c o p e r i n d u - i g e n u n c h i i cu
rochia.
— A c u m d o r m i ! a zis el. D a c ă nu te odihneşti, n-ai să poţi să
mergi. Sînt d o u ă z e c i de k i l o m e t r i pînă la oraş !
S u z a n a a z î m b i t , r e c u n o s c ă t o a r e , fiindcă îi d ă d u s e posibilita­
tea să se î n t i n d ă pe un aşternut moale şi să r ă m î n ă singură.
C a p u l îi a r d e a de febră, urechile îi vîjîiau. De-abia î n ţ e l e g e a
cuvintele lui.
— D a c ă vine m a m a şi caută ceartă cu tine, fă-te că nu î n ţ e ­
legi ! a zis M o r i t z . Nu e în t o a n e bune !
J o h a n n M o r i t z a plecat. D u p ă ce a ajuns în şosea, a î n t o r s
capul spre ea şi a zîmbit. D a r ea era cu ochii închişi.
11
A r i s t i ţ a ieşit din c a m e r ă i m e d i a t d u p ă plecarea fiului ei. S-a
uitat lung, cu mîinile în şolduri, la trupul femeii care şedea
întinsă pe paie. S u z a n a a deschis ochii. A privit nasul ascuţit, ca
ciocul vulturilor, obrajii fanaţi, de culoarea măslinei, şi a î n c h i s
ochii din nou. C u t e a m ă .
— Eu sînt m a m a lui Ion, a zis bătrîna.
39
 ORA 25
S u z a n a a schiţat, cu capul, un gest de r ă s p u n s şi de salut.
A p o i şi-a tras rochia albastră în jos, cît a p u t u t mai mult, aco-
perindu-şi g e n u n c h i i , căci b â t r î n a îi privea p i c i o a r e l e şi şoldu­
rile, ca şi c u m ar fi surprins-o goală.
— Vrei să te măriţi, nu-i aşa ? a î n t r e b a t bâtrîna rînjind.
— Da, a răspuns Suzana.
— C r e d şi eu că vrei m ă r i t i ş , a zis Aristiţa. Eşti cît o iapă de
mare !
S u z a n a şi-a a s c u n s obrajii în paie. B â t r î n a s-a apropiat de ea
şi i-a ţipat în urechi :
— N - a i găsit însă p r o s t u l care să te ia de nevastă, frumoaso !
F ă r ă zestre, nu te ia nimeni. D a c ă te-ai culcat cu el e treaba ta.
D a r de nevastă nu te ia !
S u z a n a s-a ridicat, sprijinită în coate. V o i a să plece. Aristiţa
era î n s ă aplecată d e a s u p r a ei.
— Iani a plecat ? a î n t r e b a t S u z a n a .
î n t r e b a s e de t e a m ă , ca să s c h i m b e vorba.
— C a r e Iani ? a zis A r i s t i ţ a , mirată. A i c i nu e n i m e n i pe care
să-1 c h e m e Iani !
S u z a n a se uita la bătrînă î n m ă r m u r i t ă . Nu ştia ce să facă.
— D e s p r e ce Iani vorbeşti ? a î n t r e b a t din n o u Aristiţa. Sau
ţi-ai p i e r d u t minţile şi te c r e z i a l t u n d e v a ?
— D e s p r e Iani, fiul d u m i t a l e , a m u r m u r a t S u z a n a , cu j u m ă ­
tate de gură.
— Pe fiul m e u îl c h e a m ă Ion ! a zis b ă t r i n a aspru. A ş a l-am
b o t e z a t eu, m a m a lui, ş i n i m e n i n - a r e d r e p t u l să-i s c h i m b e
n u m e l e pe care i l-am dat. î n ţ e l e g i ce-ţi s p u n ?
S u z a n a a privit p u m n u l a m e n i n ţ ă t o r al Aristiţei.
— Am înţeles, a zis.
Şi-a a d u s a m i n t e de c u v i n t e l e lui M o r i t z , că trebuie să fie
î m p ă c i u i t o a r e , şi a a d ă u g a t :
— Ion sau Iani este acelaşi n u m e . A ş a am socotit eu.
S c u z a ei a îndîrjit-o pe bătrînă şi mai tare :
— Vrei să mă-nveţi tu c u m îl c h e a m ă pe băiatul m e u ? î ţ i
sparg capul cu piatra, d a c ă - n d r ă z n e ş t i ! N e r u ş i n a t o şi curvo !
— N - a m vrut să te s u p ă r ! a zis S u z a n a .
M î i n i l e bătrînei au înşfăcat-o însă de u m e r i şi au î n c e p u t s-o
zgîlţîie. Ţipa. De d u p ă colţul casei a a p ă r u t bătrînul M o r i t z ,
n u m a i în cămaşă. Se ridicase din pat, atras de ţipete. Era cu
40
ORA 25
ţ i g a r e a în gură. A r i s t i ţ a a lăsat-o pe fată din strînsoare şi s-a
î n t o r s către bărbatul ei, v î n ă t ă de m î n i e :
— Ai p o m e n i t o n e r u ş i n a r e mai m a r e ? P u t o a r e a î m i s p u n e că
eu nu ştiu c u m îl c h e a m ă pe băiatul nostru ! Mă scoate d i n
minţi !
A r i s t i ţ a a luat un bolovan.
— îi sparg capul ca la şarpe ! a zis ea, cu b o l o v a n u l în mînă.
A c u m î i sparg c a p u l !
B ă t r î n u l a prins-o de braţ :
— P o t o l e ş t e - t e , m u i e r e ! a z i s el, î m p i n g î n d - o pe A r i s t i ţ a
spre uşă.
A p o i s-a a p r o p i a t de S u z a n a . I-a luat m î n a şi a privit-o cu
milă.
— Nu mai plînge ! N - a r e nici un rost să plîngi !
— U n d e este Iani ? a î n t r e b a t S u z a n a .
— Se î n t o a r c e î n d a t ă . Fii liniştită !
S u z a n a se simţea ocrotită. M î n a bătrînlui era m a r e şi aspră.
— F e t i ţ o , eu îţi d a u o p o v a ţ ă şi ar fi bine dacă ai u r m a - o .
î n t o a r c e - t e acasă, la tatăl şi la m a m a ta !
Ea plîngea.
— Aici nu poţi sta, a c o n t i n u a t bătrînul. D a c ă r ă m î i aici,
A r i s t i ţ a te strînge de gît sau îţi sparge capul cu pietroiul. A ş a se
î n t î m p l ă , c u m mă vezi şi c u m te v ă d ! Este păcat să se p e t r e a c ă
v ă r s a r e de sînge ! Ion, cînd o vedea, o o m o a r ă pe maică-sa. Şi
ăsta-i m a r e p ă c a t ! Mă a u z i tu ?
— Aud !
B u z e l e S u z a n e i au r ă s p u n s parcă fără să se mişte.
— Eu te stătuiesc să te ridici şi să pleci. P l e a c ă p î n ă să se
î n t o a r c ă Ion din sat. Ia-o prin p o r u m b şi du-te la m a i c ă - t a şi la
taică-tu ! C î n d o să vina Ion, am să-i spun c-ai plecat pe şosea,
şi n-o să te mai găsească. Pe u r m ă o să uitaţi, şi unul, şi altul.
Sînteţi tineri, tinereţea uită repede. H a i , scoală-te şi du-te !
S u z a n a s t ă t e a c u faţa î n jos. A v e a u r e c h i l e a s t u p a t e . N u
auzise ce-i spusese bătrînul.
— Nu vrei să pleci ? a î n t r e b a t bătrînul.
V o i a s-o ia în braţe şi s-o d u c ă el pîn-acasă. S-a gîndit î n s ă că
Ion nu i-ar ierta asta. S-a ridicat.
— D a c ă se-ntîmplă o m o r , a zis, n u m a i tu ai să tragi păcatul.
F i i n d c ă nu mă asculţi. Eu m i - a m făcut d a t o r i a şi ţi-am spus.
S u z a n a a r ă m a s singură. B ă t r î n u l a intrat în casă. J o h a n n
M o r i t z a venit din sat cu o oală de lapte şi 1-a p u s la fiert.
41
 ORA 25 ORA 25

— N o u ă nu ne-ai a d u s n i c i o d a t ă lapte, a zis Aristiţa. P u t o r i i B ă t r î n a a î n t o r s capul. L-a fulgerat cu privirile. A m a i lovit-o

din curte îi dai lapte să bea ! F ă c e a m eu m a i bine d a c ă te strîn- o d a t ă pe S u z a n a , fără să se uite la ea. Pe u r m ă a fugit în
g e a m de gît cînd erai m i c , în loc să te ţin în braţe şi să te las să- porumb.
mi sugi pieptul !
Faţa S u z a n e i era plină de sînge. B u z e l e şi ochii i se umflaseră.
J o h a n n M o r t i z stătea în g e n u n c h i , lîngă vatră, şi privea cum
O a l a cu lapte i se spărsese în poală, şi cioburile o tăiaseră la
arde focul. Se prefăcea că nu a u d e cuvintele maică-sii. Aristiţa
a m b e l e mîini. Picurii roşii de sînge se a m e s t e c a u cu laptele, în
s-a apropiat de el.
pete mari, pe r o c h i a albastră. J o h a n n M o r i t z a luat-o în braţe.
— Să pleci pe loc cu ea din casa m e a ! a zis. S-o duci de-aici,
A plecat. în faţa uşii s-a oprit şi şi-a luat sacul din prag. A p o i
că altfel o o m o r ! D a c ă n-o duci din faţa m e a , o strîng de gît cu
a părăsit curtea, cu sacul în spate şi cu femeia în braţe. M e r g e a
degetele astea. Le vezi ?
cu acelaşi pas legănat. P o v a r a din spate şi povara din braţe erau
— D u p ă ce bea laptele, p l e c ă m ! a r ă s p u n s M o r i t z .
însă prea grele, ca să p o a t ă m e r g e cu fruntea sus. Şi el păşea cu
Nu privise m â i n i l e maică-sii, care arătau c u m o v o r strînge
capul în p ă m â n t .
de gît pe S u z a n a .
— P l e c ă m la oraş şi n-ai s-o m a i vezi n i c i o d a t ă !
— F ă r ă lapte nu poate pleca c o n t e s a ? a î n t r e b a t Aristiţa.
M a m a ta p o a t e fără să bea lapte d i m i n e a ţ a ! Ea, nu !
M o r i t z a luat oala de pe foc. L a p t e l e nu fiersese încă. D a r era
cald. El a ieşit din c a m e r ă fără a-i privi pe bătrîni. S u z a n a a tre­
12
sărit cînd a auzit paşi î n d r e p t î n d u - s e spre ea.
— Eu sînt, a zis M o r i t z . Ţ i - a m a d u s lapte cald !
I-a î n t i n s oala. C î n d s-a l u m i n a t de ziuă, Iorgu Iordan a dat cailor apă şi
o v ă z . I-a m î n g î i a t pe fiecare pe c o a m ă şi pe cap. A v e a opt cai.
— Nu v r e a u lapte, a m u r m u r a t ea.
Pe patru dintre ei nu-i î n h ă m a la trăsură. îi păstra n u m a i p e n t r u
— Măcar puţin !
călărie şi p e n t r u frumuseţea lor. Erau cai negri, de sînge arab,
S u z a n a a luat cana în m î n ă . J o h a n n M o r i t z a intrat în casă,
cu picioarele subţiri şi nervoase. A c e ş t i a erau prietenii lui. I o r g u
să-şi ia sacul. Sacul pe care îl pregătise p e n t r u p l e c a r e a în A m e ­
Iordan a istorisit cailor î n t î m p l a r e a cu S u z a n a . C a i l o r le s p u n e a
rica.
tot ce avea pe inimă. în o a m e n i nu avea î n c r e d e r e . C a i i se uitau
— Pleci şi tu cu ea ? a î n t r e b a t Aristiţa.
la el, cu ochii strălucitori ca oglinzile.
— Plec ! a răspuns el.
— A c u m m u i e r e a m e a zace cu oasele z d r o b i t e în casă. Pe
— Bine !
d u ş u m e l e ! a zis el.
A r i s t i ţ a a scrîşnit din dinţi.
în t i m p ce M o r i t z îşi scotea boarfele de sub pat, A r i s t i ţ a a C a i i nu au clipit. Iorgu Iordan a luat privirea lor drept un
ieşit în curte. S u z a n a a v ă z u t - o î n d r e p t î n d u - s e spre ea. Şi a reproş :
î n c r e m e n i t cu cana în m î n ă . — D a c ă spuneţi voi, am s-o d u c la spital !
— R i d i c ă - t e cît mai poţi m e r g e ! a zis Aristiţa. î ţ i rup oasele, P e s t e o j u m ă t a t e de c e a s , ieşea din sat cu t r ă s u r a şi se
curvo ! î n d r e p t a spre oraş. Iolanda era înfăşurată î n t r - o m a n t a . S t ă t e a
î n a i n t e de a t e r m i n a fraza, a cuprins-o pe S u z a n a cu m î n a culcată cu ochii în sus, între perne. La spital au ajuns prea
stîngă de păr, iar cu d r e a p t a a î n c e p u t s-o lovească. S u z a n a a d e v r e m e . N u venise nici u n doctor.
ţipat. J o h a n n M o r i t z a c r e z u t că a u d e ţipetele Iolandei şi a ieşit A aşteptat în trăsură, la p o a r t a spitalului, pînă la ora opt.
în curte. î n t r e t i m p , a vorbit cu caii. Cu nevasta lui n-a s c h i m b a t nici o
— Ce faci, m a m ă ! a strigat el. vorbă, nu i-a aruncat nici m ă c a r o privire. La opt a tras trăsura

42 43
 ORA 25
l î n g ă scări, a l u a t - o pe I o l a n d a în braţe aşa c u m era, înfăşată, cu
pernele pe care şezuse cu tot — căci mîinile lui erau pe m ă s u r a
staturii — şi a dus-o în cabinetul de consultaţie. Au fost c h e m a ţ i
p r i m i i la vizită. M e d i c u l s-a uitat la femeia cu capul umflat,
plină de sînge, în v r e m e ce sora de caritate îi scotea m a n t a u a .
I o l a n d a r ă m ă s e s e î n t i n s ă , n u m a i în c ă m a ş a de n o a p t e , care se
năclăise de sînge şi i se lipise de piele. B o l n a v a nu scotea nici un
cuvînt.
— C i n e a bă^uţ^o ? a î n t r e b a t d o c t o r u l .
— A s t a nu-i d u m i t a l e ! a zis I o r g u Iordan. T r e a b a d u m i t a l e e
să o faci sănătoasă ! D-aia eşti d o c t o r şi d-aia am a d u s - o aici, la
spital !
D u p ă aceste cuvinte, I o r g u I o r d a n n-a vrut să m a i d e a nici o
l ă m u r i r e . M e d i c u l a e x a m i n a t - o pe I o l a n d a şi a t r a n s p o r t a t - o în
sala de operaţie. A v e a nevoie de o g r a b n i c ă intervenţie chirurgi­
cală.
— Eu am să p l e c acasă şi să vă las să vă faceţi meseria d u m ­
neavoastră, a zis I o r g u I o r d a n .
Şi-a p u s pălăria pe c a p şi s-a î n d r e p t a t spre uşă.
— Ce costă, plătesc ! Vă d a u şi banii î n a i n t e , dacă aveţi t i m p
să-mi faceţi s o c o t e a l a p î n ă s-o operaţi ; sau vă las un a c o n t !
Şi şi-a dus 1 m î n a la b u z u n a r , să scoată portofelul.
— î n c ă nu poţi p l e c a ! a zis d o c t o r u l . T r e b u i e să m a i aştepţi
puţin !
— De ce să aştept ? a î n t r e b a t Iorgu Iordan.
N u - i p l ă c e a să i se d e a o r d i n e . V o i a să plece cît m a i r e p e d e
din s p i t a l : m i r o s u l de d o c t o r i i îl sufoca. A p o i îi era şi milă.
« D u p ă ce-am sfărîmat-o eu în p i c i o a r e , o m a i taie şi d o c t o ­
rii ! », s-a gîndit. îi era milă. D a r nu voia să arate. Nu voia.
A v e a nevoie de aer. Să respire aer curat p î n ă în fundul p l ă m î n i -
lor...
D u p ă un sfert de ceas a apărut p r o c u r o r u l , însoţit de un jan­
d a r m . L-a c h e m a t pe I o r g u I o r d a n în c a n c e l a r i a spitalului şi i-a
luat un interogatoriu,, L-a î n t r e b a t care-i e n u m e l e , u n d e
locuieşte, cîţi ani are şi d a c ă el este cel care a b ă t u t - o pe femeie.
Iorgu I o r d a n a r ă s p u n s m o r o c ă n o s la toate î n t r e b ă r i l e . P r i v i r e a
îi era ca sticla. Şi tot ca sticla a r ă m a s şi c î n d p r o c u r o r u l i-a spus
că îl a r e s t e a z ă p e n t r u schingiuire. N u m a i c î n d j a n d a r m u l i-a p u s
44
ORA 25
m î n a p e u m ă r , c a să-1 s c o a t ă d i n c a m e r ă , I o r g u I o r d a n s-a
s c h i m b a t la faţă, d e v e n i n d palid.
— Mă d u c e ţ i la î n c h i s o a r e ? a î n t r e b a t el.
— La î n c h i s o a r e !
— Şi cu caii mei, caii care sînt î n h ă m a ţ i la trăsură, în faţa spi­
talului, ce faceţi ?
P r o c u r o r u l s-a uitat la j a n d a r m .
— N - a i pe n i m e n i care să-ngrijească de ei ?
— Pe n i m e n i ! a r ă s p u n s Iorgu Iordan.
^ Să-i d ă m p o m p i e r i l o r ! a zis j a n d a r m u l . P o m p i e r i i m a i au
şi alţi cai. La î n c h i s o a r e n-avem unde-i ţine !
P r o c u r o r u l a m u l ţ u m i t cu un z î m b e t j a n d a r m u l u i , fiindcă-1
scosese din î n c u r c ă t u r ă . El n-ar fi ştiut ce să facă cu caii aresta­
tului. A p o i a plecat. P r o c u r o r u l se n u m e ş t e G e o r g e D a m i a n şi a
venit cu cîteva zile m a i î n a i n t e în oraş. A c e s t a este p r i m u l lui
post.
La a m i a z ă , c î n d se p r e g ă t e a să se d u c ă la masă, p r o c u r o r u l
D a m i a n a fost înştiinţat că Iorgu I o r d a n a încercat să se sinu­
cidă, aruncîndu-se în cap pe cimentul din celulă. R a p o r t u l
d i r e c t o r u l u i î n c h i s o r i i spune :
Arestatul a declarat la spital că încearcă să-şi curme viaţa din
cauză că nu poate suporta gîndul că, acasă, cei patru cai de rasă
pe care îi posedă sînt însetaţi şi flămînzi. Se pare că sinucigaşul
este un pasionat iubitor de cai. Starea sănătăţii lui este gravă.
O altă notă, a d u s ă î m p r e u n ă cu aceasta, a n u n ţ a că I o l a n d a
I o r d a n a î n c e t a t din v i a ţ ă la spital. P r o c u r o r u l G e o r g e D a m i a n a
simţit în g u r ă un gust de cenuşă. La restaurant, şi-a spălat m î i ­
nile î n d e l u n g , cu apă m u l t ă şi m u l t săpun. « L e g e a — şi-a zis el
— îl va pedepsi pe Iorgu I o r d a n cu cîţiva ani î n c h i s o a r e , p e n t r u
lovituri c a u z a t o a r e de moarte, aplicate soţiei lui. Dar aceste
l o v i t u r i şi faptul că iubeşte mai m u l t caii decît o a m e n i i nu sînt
p ă c a t e l e lui capitale ; sînt n u m a i efectele u n e i m e n t a l i t ă ţ i . P ă c a ­
tul lui I o r g u Iordan este barbaria. Ca orice barbar, el subeva­
l u e a z ă o m u l pînă la a-1 anula. P e n t r u păcatul ăsta î n s ă — din
care d e c u r g în m o d firesc toate celelalte —, el nu va fi pedepsit
de nici o lege. B a r b a r i a nu este o a t i t u d i n e ilegală decît în a n u ­
mite cazuri. »
45
 ORA 25
13
S u z a n a a mers cîţiva k i l o m e t r i , apoi s-a aşezat pe jos, la mar­
ginea d r u m u l u i . Era frîntă de oboseală. T r u p u l îi a r d e a de febră.
— Eu nu mai pot m e r g e , Iani ! a zis, î n t i n z î n d u - s e pe iarbă.
Se aflau la j u m ă t a t e a d r u m u l u i dintre F î n t î n a şi oraş. El a
lăsat-o să d o a r m ă , a ş t e p î n d să treacă vreo căruţă care s-o ia
pînă la oraş. D a r pe lîngă ei au trecut n u m a i o a m e n i călări sau
pe jos. Pe la cinci d u p ă - a m i a z ă a început să plouă. J o h a n n
M o r i t z a ridicat fruntea spre cer. P l o a i a rece îi cădea pe obraji.
El se g î n d e a : « D a c ă p l o u a ieri-seara, nu mă d u c e a m s-o întîl-
nesc pe S u z a n a . Ea ar fi fost a c u m acasă. Iar eu aş fi fost pe
vapor, la C o n s t a n ţ a . D a r nu e c u m vrea o m u l , ci cum vrea
Domnul !"
Ploaia n-a contenit pînă seara. C î n d s-a î n t u n e c a t , J o h a n n
M o r i t z s-a decis să î n t r e p r i n d ă ceva.
— Mă duc în sat, să caut o căruţă ! a zis el.
î n a i n t e de a pleca, a privit cu milă la S u z a n a , c u m stătea sub
un acoperit de frunze. R o c h i a albastră şi părul îi erau ude. T r e ­
m u r a . Dinţii îi c l ă n ţ ă n e a u de frig.
— C u m vrei tu, Iani !
— N - o să-ţi fie frică s i n g u r ă ? a î n t r e b a t el.
— D a c ă te-ntorci tu, n-o să-mi fie frică !
El a sărutat-o şi a plecat. C î n d a ajuns în F î n t î n a , era î n t u n e ­
ric b e z n ă . Ţ ă r a n i i se culcaseră. A u m b l a t din casă-n casă, dar
n-a găsit pe nimeni care să-1 ajute. T o ţ i î n t r e b a u cine e femeia.
C î n d a u z e a u că e fata lui Iorgu I o r d a n , se scuzau, spuneau că
nu au loc. Le era frică. A p r o a p e de m i e z u l nopţii, J o h a n n
M o r i t z a intrat în c u r t e a p r e o t u l u i Korugă. în bibliotecă era
l u m i n ă . în faţa scărilor se afla o m a ş i n ă neagră, mare ; strălucea
prin î n t u n e r i c , în ploaie, ca o o g l i n d ă . Din casă se a u z e a u voci
străine. « Părintele are musafiri », şi-a zis M o r i t z şi a dat să
plece. « Nu se cade să-i fac s u p ă r a r e t o c m a i a c u m !"
Pe acoperişul casei, p l o a i a cădea torenţial. M o r i t z a ascultat o
clipă. Şi-a adus a m i n t e că S u z a n a e s i n g u r ă pe c î m p , şi a bătut
cu d e g e t u l , î n c e t , în fereastră.
46
ORA 25
14
— Ai venit tocmai cînd aveam nevoie mai mare de tine ! a
spus p r e o t u l Korugă, ajutîndu-i fiului său, T r a i a n , să s c o a t ă
g e a m a n t a n e l e din a u t o m o b i l u l care se oprise lîngă c e a r d a c , cu
botul m a r e şi lucios înfundat în frunzişul de viţă şi trandafiri
agăţători. Ploua cu găleata.
— Nu eşti singur ? s-a m i r a t preotul.
Din m a ş i n ă mai coborîse un tînăr.
— E G e o r g e D a m i a n , a spus T r a i a n , coleg de facultate şi
foarte bun prieten. L-am întîlnit d u p ă - m a s ă în oraş : e noul
p r o c u r o r al j u d e c ă t o r i e i de p a c e din districtul nostru.
P r e o t u l şi-a cerut scuze că nu era î m b r ă c a t cum se cuvine
cînd p r i m e ş t i oaspeţi, apoi i-a d u s pe tineri în salon. I-a lăsat
singuri. P r o c u r o r u l a privit ceasul cu cuc, scoarţele o r i e n t a l e de
pe pereţi şi rafturile cu cărţi, care erau peste tot.
— Ştiu la ce te gîndeşti, a zfs T r a i a n rîzînd. Te întrebi c u m se
face ca un r o m a n c i e r m o d e r n , care cîntă a u t o m o b i l u l , avionul,
barul şi l u m i n i l e electrice, să se fi născut şi copilărit î n t r - o casă
în care totul pare să nu fi mişcat d e - u n secol. N u - i aşa ?
P r o c u r o r u l s-a î n r o ş i t :
— î n t r - a d e v ă r , la asta mă g î n d e a m .
P r e o t u l K o r u g ă a intrat în cameră. M î i n i l e lui, cu d e g e t e l e
lungi şi uscate, au a p r i n s l a m p a cu g a z şi au aşezat-o cu s o l e m ­
nitate în mijlocul mesei.
T r a i a n deschisese valiza de piele şi scotea pachete f r u m o s ,
a m b a l a t e . Le-a p u s pe masă. Pe u r m ă a deschis o sticlă de vin şi
a c h e m a t - o pe m a i c ă - s a . C î n d a a p ă r u t p r e o t e a s a , T r a i a n a
u m p l u t paharele şi a scos d i n t r - o învelitoare aurie d o u ă cărţi
legate în piele.
— Iată ultimul meu r o m a n ! Al optelea ! Ca de obicei, v-am
a d u s — ţie şi m a m e i — p r i m e l e d o u ă e x e m p l a r e care au ieşit de
sub presă, şi ciocnesc cu voi acelaşi v i n d e la « C a p s a » din care
am băut şi cînd au apărut celelalte şapte cărţi. Vă amintiţi ce
fericit e r a m cînd am venit acasă cu p r i m u l meu r o m a n ?
P r e o t u l Korugă a luat cartea fiului său în mîini cum lua
cărţile sfinte în altar. P r e o t e a s a a apucat-o cu vîrfurile d e g e t e ­
lor, apoi a a ş e z a t - o pe m a r g i n e a mesei.
47
 ORA 25
— Eu am haine m u r d a r e de u n t u r a de la b u c ă t ă r i e , a zis ea.
Nu v r e a u să p ă t e z cartea lui T r a i a n !
— Al treilea e x e m p l a r e p e n t r u tine, G e o r g e !
P r e o t u l 1-a sărutat pe T r a i a n pe frunte. P r o c u r o r u l i-a strîns
mîna. M a i c ă - s a 1-a sărutat pe o b r a z , s p u n î n d u - i la u r e c h e , d a r
destul de tare, ca să a u d ă toată l u m e a :
— Pe celelalte nu l e - a m citit î n c ă , T r a i a n e , te rog să mă ierţi !
Mi le-a povestit taică-tu. Pe ăsta îl citesc eu, cu ochii mei. Nu
v r e a u să m o r fără să citesc o carte scrisă de fiul meu !
T r a i a n era î n d u i o ş a t . A ciocnit cu fiecare.
— Eu t r e b u i e să mă d u c la b u c ă t ă r i e , s-a scuzat preoteasa.
— M a i stai un m i n u t , m a m ă ! a zis T r a i a n . Eu am venit cu
î n c ă un scop. U n u l tot atît de i m p o r t a n t cît cartea !
T r a i a n K o r u g ă a scos din b u z u n a r un plic şi i 1-a p u s în m î n ă
tatălui său.
— Aici sînt d r e p t u r i l e mele de a u t o r p e n t r u p r i m a ediţie a
acestui r o m a n . Cu ele d o r e s c să-mi c u m p ă r un teren de casă
aici, în F î n t î n a ; d a c ă se p o a t e , c h i a r lîngă voi. V r e a u să-mi
construiesc o casă în c a r e să mă m u t şi să trăiesc p î n ă la sfîrşitul
vieţii mele !
P r e o t u l a luat plicul şi 1-a a ş e z a t pe m a s ă , z î m b i n d . Preoteasa
şi-a şters ochii cu poala şorţului şi a zis :
— Ştiu eu că asta o spui n u m a i ca să ne faci n o u ă p l ă c e r e ! Tu
nu p o ţ i sta în F î n t î n a n i c i o d a t ă mai m u l t de trei zile. De fiecare
d a t ă p r o m i ţ i că stai o l u n ă , şi d u p ă d o u ă - t r e i zile te urci în
m a ş i n ă şi pleci. Pe u r m ă nu te m a i v ă d cu lunile...
— A c u m o să-mi fac aici casă ! a zis T r a i a n .
— C h i a r dacă-ţi faci casă, n-ai să stai în ea ! a spus preoteasa.
Tu n-ai r ă b d a r e să stai pe loc. L i n i ş t e a te m a c i n ă , te ştiu eu !
— Nu credeţi nici u n u l ! V ă d că nu credeţi. Eu, însă, dacă o
să r ă m î n în viaţă, vă invit de azi în doi ani în casa m e a din F î n ­
tîna. A t u n c i o să mă c r e d e ţ i ! M a i m u l t nu vă spun.
15
D u p ă cină, p r e o t u l 1-a î n t r e b a t pe T r a i a n ce p r o i e c t e literare
are. El a ezitat să r ă s p u n d ă . Pe u r m ă a zis :
48
ORA 25
— R o m a n u l meu viitor va fi o istorie reală. N u m a i tehnica va
fi de r o m a n . Personajele v o r exista în realitate. V o r p u t e a fi
v ă z u t e , i n t e r v i e v a t e de cititori şi salutate pe stradă. U n e o r i mă
g î n d e s c să le p u n şi adresele ; eventual, şi n u m e r e l e de telefon...
— Şi c a r e sînt aceste p e r s o a n e c ă r o r a vrei să le faci publici­
tate ? a î n t r e b a t p r o c u r o r u l z î m b i n d .
— Eroii mei sînt toţi o a m e n i i de pe faţa p ă m î n t u l u i ! a spus
T r a i a n . D a r , fiindcă nici H o m e r n-ar p u t e a scrie un r o m a n cu
d o u ă m i l i a r d e de eroi, voi lua n u m a i un n u m ă r m i n i m de p e r s o ­
naje. P r o b a b i l , z e c e — m a i m u l t nu e necesar. Ele v o r trăi însă
aceleaşi e v e n i m e n t e care li se î n t î m p l ă t u t u r o r .
— Eroii tăi v o r fi deci aleşi d u p ă c r i t e r i i ştiinţifice, ca să
r e p r e z i n t e rasa o m e n e s c ă în esenţa ei ? a î n t r e b a t p r o c u r o r u l .
— N u , a r ă s p u n e T r a i a n . V o r fi luaţi la î n t î m p l a r e . N u - i
n e v o i e să-i aleg d u p ă criterii ştiinţifice. Ce li se-ntîmplă lor li se
va întîmplă tuturor oamenilor de pe pămînt, cu neînsemnate
deosebiri de d a t ă şi n u a n ţ e . Sînt e v e n i m e n t e c ă r o r a nu le va
scăpa nici o fiinţă o m e n e a s c ă , şi ca să le înfăţişez nu-i n e v o i e să-
mi aleg eroii. Pot să-i iau la î n t î m p l a r e . O să iau, din cele d o u ă
m i l i a r d e de o a m e n i , zece pe care îi c u n o s c m a i bine. O să iau o
familie, în speţă — familia mea. Tata, m a m a , eu, tu, a r g a t u l din
curtea tatii, u n u sau doi d i n t r e prietenii noştri şi cîţiva vecini.
P r e o t u l K o r u g ă a z î m b i t şi a u m p l u t paharele cu vin.
— Eu v o i n o t a tot ce li se î n t î m p l ă acestor personaje în cur­
sul anilor, a c o n t i n u a t T r a i a n . C r e d că v o r fi lucruri e x t r a o r d i ­
nare. Fiecărui om de pe faţa p ă m î n t u l u i i se v o r î n t î m p l ă , în
c u r s u l a n i l o r v i i t o r i , l u c r u r i e x t r a o r d i n a r e , c u m n u s-a m a i
î n t î m p l a t n i c i o d a t ă de-a l u n g u l istoriei.
— D a c ă sînt fapte d r a m a t i c e , sper că ele nu se v o r î n t î m p l ă
decît în r o m a n u l t ă u ! a zis p r o c u r o r u l .
— F a p t e l e d r a m a t i c e se vor î n t î m p l ă întîi în realitate, şi
n u m a i d u p ă aceea în r o m a n u l eu, a zis T r a i a n .
— A d i c ă voi trăi şi eu e v e n i m e n t e d r a m a t i c e ? a î n t r e b a t p r o ­
curorul. Tu ştii că eu am o e x i s t e n ţ ă care nu i-ar interesa pe citi­
torii de r o m a n e . Eu nu sînt a v e n t u r i e r !
— C e i m a i m u l ţ i o a m e n i de pe faţa p ă m î n t u l u i nu sînt aven­
turieri, d r a g ă G e o r g e ! T o t u ş i , v o r fi obligaţi să trăiască aven­
turi d r a m a t i c e , pe care nici scriitorii de r o m a n e s e n z a ţ i o n a l e
n-ar î n d r ă z n i să le i m a g i n e z e !
— Şi ce ni se v a - n t î m p l a ? a î n t r e b a t p r o c u r o r u l , ironic.
49
 ORA 25
— Nu fi ironic, G e o r g e ! a zis T r a i a n . Eu simt că s-a p r o d u s
în j u r u l nostru un e v e n i m e n t mare. Nu ştiu c î n d a început,
u n d e s-a p r o d u s m a i întîi şi nici cît va dura. D a r îl simt. N e - a
prins în v î l t o a r e a lui şi ne va sfîşia, s m u l g î n d u - n e carnea de pe
t r u p , sfărîmîndu-ne os cu os. Simt acest e v e n i m e n t c u m simt
şoarecii scufundarea v a s u l u i şi fug la mal. N o i nu p u t e m fugi
nicăieri...
— La ce e v e n i m e n t faci a l u z i e ?
— Numeşte-1 revoluţie, d a c ă vrei ! a zis T r a i a n . O revoluţie
de p r o p o r ţ i i i n i m a g i n a b i l e , c ă r e i a nu-i va scăpa nici un om. T o ţ i
v o r fi victimele ei.
— Şi c î n d va i z b u c n i această revoluţie ? a î n t r e b a t p r o c u r o ­
rul, n e l u î n d în serios afirmaţiile lui T r a i a n .
— R e v o l u ţ i a s-a d e c l a n ş a t deja, d r a g ă G e o r g e ! R e v o l u ţ i a a
i z b u c n i t , în c i u d a s c p e t i c i s m u l u i şi a ironiei tale şi a majorităţii
o a m e n i l o r ! T a t a , tu, eu, m a m a şi ceilalţi v o m l u a act încetul cu
î n c e t u l de pericol şi v o m î n c e r c a să ne a s c u n d e m . U n i i au şi
î n c e p u t să se a s c u n d ă , ca a n i m a l e l e sălbatice cînd simt furtuna.
Eu v r e a u să vin la ţaţă} C o m u n i ş t i i spun că fasciştii sînt de vină
şi cred că pericolul va fi î n d e p ă r t a t dacă reuşesc să-i d i s t r u g ă pe
fascişti. N a z i ş t i i vor să se salveze, u c i g î n d u - i pe evrei. A s t e a nu
sînt însă decît s i m p t o m e l e fricii pe care o trăiesc o a m e n i i în faţa
p e r i c o l u l u i , care e unul şi acelaşi peste tot. N u m a i zvîrcolirile
o a m e n i l o r la a p r o p i e r e a lui sînt diferite.
— Şi care este marele pericol care-i a m e n i n ţ ă pe toţi o a m e ­
nii ? a î n t r e b a t p r o c u r o r u l .
— Sclavul tehnic ! a r ă s p u n s T r a i a n . II cunoşti şi tu, George.
Sclavul tehnic este servitorul care ne face zilnic mii de servicii.
El ne î m p i n g e a u t o m o b i l u l , ne a p r i n d e l u m i n a , ne t o a r n ă apă pe
mîini cînd ne s p ă l ă m , ne face masaje, ne spune l u c r u r i care să ne
a m u z e c î n d î n t o a r c e m b u t o n u l a p a r a t u l u i de r a d i o , face şosele,
taie munţii...
— B ă n u i a m eu că-i v o r b a de o metaforă poetică nic e o reali­
tate. Existenţa lui nu p o a t e fi t ă g ă d u i t ă .
— N u - i t ă g ă d u i e s c existenţa, a zis p r o c u r o r u l . D a r de ce să-i
spun « sclav tehnic » ? E o forţă m e c a n i c ă , şi n i m i c mai mult !
— Sclavii umani, colegii sclavilor tehnici din societatea
c o n t e m p o r a n ă , e r a u c o n s i d e r a ţ i de greci şi de r o m a n i tot ca o
forţă oarbă, egali cu l u c r u r i l e neînsufleţite. P u t e a u fi v î n d u ţ i ,
c u m p ă r a ţ i , dăruiţi sau ucişi. S i n g u r a lor v a l o a r e erau forţa m u ş -
50
ORA 25
chilor şi capacitatea de m u n c ă . Exact acelaşi criteriu d u p ă care
valorificăm noi astăzi sclavul tehnic.
— D a r există totuşi m a r i diferenţe, a zis p r o c u r o r u l . Nu poţi
î n l o c u i sclavul u m a n cu sclavul tehnic.
— T o c m a i că-1 p o ţ i î n l o c u i ! a zis T r a i a n . Sclavul tehnic s-a
d o v e d i t m a i o r d o n a t şi m a u p u ţ i n costisitor decît sclavul u m a n .
î n l o c u i r e a u n u i a cu celalalt s-a făcut v e r t i g i n o s , î n c e p î n d cu
galerele. A c u m navele sînt î m p i n s e pe m a r e nu de sclavii u m a n i ,
ci de cei tehnici. Seara, o m u l bogat — care-şi p o a t e p e r m i t e să
aibă sclavi — nu mai bate din p a l m e , c u m făcea o m o l o g u l lui
din A t e n a sau din R o m a , ca să vină sclavele cu l u m î n ă r i l e
aprinse, ci apasă pe b u t o n u l de lîngă el, şi sclavii tehnici îi fac
l u m i n ă . S c l a v u l t e h n i c face f o c u l ş i î n c ă l z e ş t e a p a r t a m e n t u l ,
î n c ă l z e ş t e apa la baie, d e s c h i d e ferei rele, face vînt cu e v a n t a i u l .
El are avantajul — asupra c o l e g u l u : lui u m a n — că e m a i bine
dresat, nu se a u d e şi nu se vede : iu apare decît atunci cînd e
invitat. î ţ i d u c e scrisoarea de d r a g o s t e într-o secundă, şi c h i a r
vocea ţi-o d u c e , pînă la u r e c h e a iubitei. Sclavii tehnici sînt ser­
vitori perfecţi. F a c agricultură, r ă z b o i , poliţie, politică, a d m i ­
n i s t r a ţ i e . T o a t e a c t i v i t ă ţ i l e o m e n e ş t i a u fost î n v ă ţ a t e ş i s î n t
p r a c t i c a t e de sclavii tehnici. Fac calcule în birouri, p i c t e a z ă ,
cîntă, d a n s e a z ă , z b o a r ă în v ă z d u h , c o b o a r ă sub apă. Sclavul
t e h n i c este u t i l i z a t p e n t r u funcţia d e c ă l ă u şi-i e x e c u t ă p e
condamnaţii la moarte, vindecă bolile în spitale, alături de
medici, îl asistă pe preot la oficierea serviciului divin.
T r a i a n K o r u g ă s-a î n t r e r u p t şi a d u s p a h a r u l la b u z e . Afară se
a u z e a ploaia.
— T e r m i n i m e d i a t aceasta d i g r e s i u n e , a zis el. Eu personal, ca
să vă fac o m ă r t u r i s i r e , mă simt p e r m a n e n t în societate, chiar
cînd s-ar crede că sînt singur. V ă d m i ş c î n d u - s e în jurul meu
aceşti sclavi tehnici, gata în orice clipă să mă servească şi să mă
ajute. Ei î m i a p r i n d ţigarea, î m i spun ce se petrece în jurul m e u ,
îmi luminează drumul noaptea. Viaţa mea se desfăşoară în
aceeaşi c a d e n ţ ă cu a acestor prieteni invizibili. Mă aflu mai mult
în c o m p a n i a lor decît în cea a o a m e n i l o r şi sînt capabil de sacri­
ficii pentru ei. De aceea nu pot sta mult la F î n t î n a , d u p ă c u m a
r e m a r c a t m a m a : la B u c u r e ş t i mă aşteaptă sclavii mei tehnici.
Noi sîntem mult mai bogaţi decît anticii, care aveau numai
cîteva d u z i n i de sclavi de persoană. N o i avem sute, mii de
sclavi. A c u m vreau să vă î n t r e b : cîţi sclavi tehnici credeţi că se
51
 ORA 25
află în m o m e n t u l de faţă în plină activitate pe suprafaţa p ă m î n -
tului ? C î t e v a zeci de m i l i a r d e . Şi cîţi o a m e n i există pe glob ?
— D o u ă m i l i a r d e , a răspuns p r o c u r o r u l .
— Exact. S u p e r i o r i t a t e a n u m e r i c ă a sclavilor tehnici care
p o p u l e a z ă p ă m î n t u l este deci covîrşitoare. Ţ i n î n d seamă de fap­
tul că ei deţin p u n c t e l e c a r d i n a l e în o r g a n i z a r e a societăţii
c o n t e m p o r a n e , pericolul este evident. Ca să vorbim în termeni
militari, sclavii tehnici au în mîinile lor p u n c t e l e strategice vitale
ale societăţii noastre. A r m a t a , căile de c o m u n i c a ţ i e , a p r o v i z i o ­
narea şi industria, ca să nu le n u m e s c decît pe cele capitale in
existenţa socială. Sclavii tehnici sînt un proletariat — d a c ă prin
acest cuvînt î n ţ e l e g e m un g r u p care se a n ă într-o societate la un
m o m e n t istoric, fără a fi i n t e g r a t acelei societăţi. C o n d u c e r e a
este în mîinile c o a m e n i l o r . Eu nu voi scrie un r o m a n fantastic.
Deci nu voi descrie c u m aceste zeci de m i l i a r d e de sclavi tehnici
se revoltă peste n o a p t e şi fac r e v o l u ţ i e , b ă g î n d u - i pe oameni m
lagăre şi închisori, d e c a p i t î n d u - i pe eşafod ori executîndu-i pe
s c a u n u l e l e c t r i c . A s t f e l d e r e v o l u ţ i i p o t face n u m a i s c l a v i i
umani. Voi descrie fapte reale : în realitate, acest proletariat
tehnic face revoluţie, d a r nu pe b a r i c a d e , c u m fac sau au făcut
echivalenţii lui umani. Sclavii tehnici au o majoritate n u m e r i c ă
z d r o b i t o a r e în societatea de azi. E un fapt concret. In cadrul
acestei societăţi, ei a c ţ i o n e a z ă d u p ă legi proprii, care diferă de
ale o a m e n i l o r . Din aceste legi de c o n d u i t ă ale sclavilor tehnici,
m e n ţ i o n e z n u m a i a u t o m a t i s m u l , uniformitatea şi anonimatul.
O societate în care există cîteva zeci de m i l i a r d e de sclavi teh­
nici şi n u m a i d o u ă m i l i a r d e de o a m e n i — chiar d a c ă oamenii
g u v e r n e a z ă — va avea caracteristicile majorităţii proletare. în
imperiul r o m a n , sclavii v o r b e a u , se î n c h i n a u şi trăiau d u p ă obi­
ceiurile lor, aduse din Grecia, din T r a c i a sau din alte ţări ocu­
pate. Sclavii tehnici din societatea noastră îşi p ă s t r e a z ă şi ei
caracteristicile lor şi trăiesc d u p ă legile naturii lor. Influenţa
acesteia e din ce în ce mai m a r e . Pentru a p u t e a u t i l i z a sclavii
tehnici, oamenii sînt forţaţi să c u n o a s c ă şi să le i m i t e obiceiurile
şi legile. O r i c e p a t r o n trebuie să înveţe ceva din l i m b a şi din
obiceiurile angajaţilor săi, ca să le poată c o m a n d a . O c u p a n t u l ,
cînd este în inferioritate n u m e r i c ă , a d o p t ă a p r o a p e î n t o t d e a u n a
limba şi obiceiurile p o p o r u l u i învins — din c o m o d i t a t e sau din
interese practice —, cu toate că el stăpîneşte.
A ş a se î n t î m p l ă şi în societatea noastră, deşi nu ne convine să
recunoaştem.
52
ORA 25
î n v ă ţ ă m legile şi limbajul sclavilor noştri — în consecinţă, ale
sclavilor tehnici — ca să-i c o n d u c e m mai bine. T o t o d a t ă , r e n u n ­
ţ ă m pe nesimţite la calităţile şi la legile noastre o m e n e ş t i . Ne
d e z u m a n i z ă m , a d o p t î n d m o d u l de viaţă al sclavilor tehnici. Pri­
mul simpton al d e z u m a n i z ă r i i o m u l u i este s u b e v a l u a r e a lui.
O m u l se a p r e c i a z ă pe el însuşi şi pe semenii lui d u p ă criterii
t e h n i c e , ca e l e m e n t î n l o c u i b i l . S o c i e t a t e a c o n t e m p o r a n ă , care
c u p r i n d e un om la fiecare d o u ă sau trei d u z i n i de sclavi tehnici,
trebuie să fie o r g a n i z a t ă , ca să funcţioneze, d u p ă legile tehnice.
Nu m a i e o societate creată sută la sută d u p ă necesităţile naturii
u m a n e , ci u n a ridicată pe necesităţile tehnicii. De aici î n c e p e
drama.
O a m e n i i se trezesc obligaţi să trăiască şi să se c o m p o r t e d u p ă
legi străine celor u m a n e . C i n e nu respectă legile maşinii — d e v e ­
nite legi ale societăţii — este sancţionat. O m u l , care trăieşte în
m i n o r i t a t e , d e v i n e c u t i m p u l o m i n o r i t a t e p r o l e t a r ă . El este
exclus din societatea căreia îi aparţine, d a r in care nu se mai
p o a t e i n t e g r a , fiindcă nu îi p e r m i t e c o n d i ţ i a lui u m a n ă . De aici
r e z u l t ă un sentiment de inferioritate şi d o r i n ţ a de a i m i t a
maşina, de a se l e p ă d a de caracterul lui de fiinţă u m a n ă , care îl
ţine d e p a r t e de centrul activităţii sociale. D e z u m a n i z a r e a conti­
nuă sub diferite forme : r e n u n ţ a r e a la s e n t i m e n t e , r e d u c e r e a
relaţiilor sociale la ceva categoric, precis şi a u t o m a t , c u m sînt
relaţiile î n t r e piesele unei maşini. R i t m u l şi limbajul sclavului
tehnic este imitat în relaţiile sociale, în a d m i n i s t r a ţ i e , în arţe —
p i c t u r ă , l i t e r a t u r ă , d a n s . O a m e n i i devin papagalii sclavilor teh­
nici, în clipa asta s î n t e m însă de-abia la î n c e p u t u l d r a m e i . De la
acest punct î m i î n c e p r o m a n u l , adică viaţa tatii, a ta, G e o r g e , a
m a m e i , a m e a şi a celorlalţi eroi.
— A s t a î n s e a m n ă că ne transformăm în o a m e n i - m a ş i n i ? a
întrebat procurorul.
A v e a acelaşi ton glumeţ.
— T o c m a i că nu ne p u t e m transforma ! a zis T r a i a n K o r u g ă .
De aceea evenimentele sînt d r a m a t i c e . C i o c n i r e a d i n t r e cele
d o u ă realităţi — tehnică şi u m a n ă — s-a p r o d u s . Sclavii tehnici
vor cîştiga lupta. Se vor e m a n c i p a şi vor deveni cetăţeni tehnici
ai societăţii noastre. O a m e n i i v o r ajunge proletarii unei socie­
tăţi o r g a n i z a t e d u p ă cerinţele şi natura majorităţii cetăţenilor ei,
adică a cetăţenilor tehnici.
— Şi c u m se va p r o d u c e asta în practică ? a î n t r e b a t p r o c u r o ­
rul.
53
 ORA 25
— Şi eu sînt curios. Dar, în acelaşi t i m p , cuprins de teamă. Aş
prefera să fiu m o r t , spre a nu asista la crucificarea m e a şi a
s e m e n i l o r mei.
— Te referi la a n u m e e v e n i m e n t e concrete ? a î n t r e b a t iar
procurorul.
— T o a t e e v e n i m e n t e l e c a r e se desfăşoară pe faţa p ă m î n t u l u i
în ceasul ăsta şi care se vor desfăşura în anii u r m ă t o r i nu sînt
decît fazele şi s i m p t o m e l e revoluţiei sclavilor tehnici. P î n ă la
u r m ă , o a m e n i i nu v o r mai p u t e a locui în societate cu n a t u r a lor
omenească. V o r fi socotiţi ca egali, uniformi, şi v o r fi trataţi
d u p ă aceleaşi legi care se aplică sclavilor tehnici, fără nici o
concesie faţă de n a t u r a lor diferită. Se v o r face arestări a u t o ­
m a t e , c o n d a m n ă r i a u t o m a t e , distracţii a u t o m a t e , execuţii a u t o ­
m a t e . Individul nu va mai avea d r e p t u l la existenţă şi va fi ridi­
culizat ca un piston ori altă piesă de m a ş i n ă care ar vrea să d u c ă
o existenţă separată. R e v o l u ţ i a se va î n t i n d e pe întregul pămînt.
Nu ne vom putea ascunde nici în păduri. Nici în insule.
N i c ă i e r i . Va fi sîngeroasă. N i c i 6 n a ţ i u n e nu se va p u t e a apăra.
T o a t e a r m a t e l e din l u m e v o r fi alcătuite d o a r din mercenari,
care se vor bate pentru consolidarea unei societăţi tehnice,
u n d e o m u l nu mai are ce c ă u t a cu n a t u r a lui de om. P î n ă a c u m ,
a r m a t e l e l u p t a u p e n t r u cuceriri de noi teritorii şi bogăţii, p e n t r u
c h e s t i u n i d e m î n d r i e n a ţ i o n a l ă , p e n t r u i n t e r e s e l e p r i v a t e ale
regilor sau ale î m p ă r a ţ i l o r , de jaf ori de m ă r i r e . T o a t e astea erau
scopuri omeneşti. A c u m soldaţii vor lupta pentru interesele
unei societăţi în care ei nu au voie să trăiască decît la m a r g i n e ,
ca proletari. C r e d că este cea mai n e a g r ă e p o c ă din istoria o m e ­
nirii. N i c i o d a t ă nu a fost o m u l mai neluat în s e a m ă şi mai dis­
preţuit, în societăţile b a r b a r e , un om valora mai puţin decît un
cal, de exemplu. C e e a ce se mai vede şi astăzi la anumite
p o p o a r e şi la a n u m i ţ i indivizi. Tu îmi povesteai t o c m a i despre
un ţăran care şi-a ucis nevasta şi nu i-a părut rău, d a r a încercat
să se sinucidă din d i s p e r a r e , că n-are cine-i a d ă p a caii cît e el
închis. A c e a s t a este s u b e v a l u a r e a o m u l u i în societăţile primi­
tive, u n d e sacrificiul u m a n e curent. în societatea c o n t e m p o ­
rană, sacrificiul u m a n a devenit un fapt î n c ă mai banal. V i a ţ a
o m u l u i are valoare n u m a i ca sursă de energie. C r i t e r i i l e de apre­
ciere sînt p u r t e h n i c e . N e a g r a b a r b a r i e t e h n i c ă ! La ea v o m
ajunge, d u p ă v i c t o r i a d e p l i n ă a sclavilor tehnici !
• — Şi cînd se va p r o d u c e r e v o l u ţ i a pe care o profetizezi tu ? a
î n t r e b a t procurorul.
54
ORA 25
— A şi î n c e p u t ! V o m participa la desfăşurarea ei. C e i mai
mulţi d i n t r e noi nu v o m supravieţui. De aceea îmi e t e a m ă că nu
voi t e r m i n a n i c i o d a t ă această carte. Voi fi şi eu nimicit în revo­
luţie...
— G î n d u r i negre ! a zis p r o c u r o r u l .
— Eu sînt poet, G e o r g e ! Eu am un simţ în p l u s , cu care pre­
văd viitorul. P o e t u l e un profet. R e g r e t că văd viitorul în n e g r u ,
că trebuie să spun lucruri triste. D a r m i s i u n e a m e a de poet mă
o b l i g ă să le spun cu voce tare, chiar cînd sînt neplăcute !
— Tu crezi serios în ce; spui ?
— D i n nefericire, sînt convins !
— C r e d e a m că e n u m a i literatură !
— Nu e l i t e r a t u r ă , a zis T r a i a n . în fiecare noapte, aştept să mi
se î n t î m p l e ceva.
— C e - a r p u t e a să ţi se î n t î m p l e ? a întrebat p r o c u r o r u l .
— O r i c e ! a răspuns T r a i a n . Din clipa în care o m u l a fost
r e d u s la o singură d i m e n s i u n e , aceea de valoare tehnico-socială,
i se p o a t e î n t î m p l a orice. P o t fi areţtat, t r i m i s la m u n c ă silnică,
e x t e r m i n a t , obligat să î n d e p l i n e s c cine ştie ce fel de m u n c i pen­
tru un plan de cinci ani, pentru î m b u n ă t ă ţ i r e a rasei sau p e n t r u
alte scopuri necesare societăţii tehnice, fără nici un menajament
p e n t r u p e r s o a n a mea. Societatea tehnică l u c r e a z ă exclusiv d u p ă
m e t o d e t e h n i c e , n u m a i abstracţiuni, planuri, şi are o s i n g u r ă
morală : producţia.
— C r e z i că e posibil să fim arestaţi ?
P r o c u r o r u l nu mai era ironic. î n t r e b a s e cu t e a m a cu care ceri
ghicitoarei să-ţi spună viitorul, deşi nu crezi în cărţi.
— N i c i un om nu va mai rămîne liber, pe t o a t ă faţa p ă m î n t u ­
lui ! a zis T r a i a n Korugă.
— V o m m u r i deci în închisori fără să fim vinovaţi de nici o
c r i m ă ? a mai î n t r e b a t p r o c u r o r u l .
— Nu ! a zis T r a i a n . O m u l va fi ţinut în lanţurile societăţii
tehnice un t i m p foarte lung. D a r nu va m u r i în lanţuri. Societa­
tea tehnică p o a t e crea confort, nu însă şi spirit. Şi fără spirit nu
există geniu. O societate lipsită de o a m e n i de geniu dispare.
S o c i e t a t e a tehnică, care se i n s t a u r e a z ă acum în locul celei occi­
dentale şi care va cuceri î n t r e g u l p ă m î n t , va pieri şi ea !
T r a i a n a scos o carte din bibliotecă, a căutat un pasaj şi a citit
cu voce tare :
— Ilustrul Albert Einstein afirmă că ar fi suficientă înlănţui­
rea a numai două generaţii succesive, în şirul de creiere de mîna-
55
 ORA 25
ntîi, deosebit de dotate pentru fizică, pentru ca toate construcţiile
bazate pe această ştiinţă să se năruie.
Lăsînd cartea, a c o n t i n u a t , cu a p r i n d e r e :
— D u p ă d e c ă d e r e a şi p r ă b u ş i r e a societăţii tehnice, va veni
renaşterea valorilor u m a n e şi spirituale. A c e a s t ă m a r e l u m i n ă va
veni probabil din răsărit. D i n Asia. D a r nu din R u s i a . Ruşii s-au
î n c h i n a t electricităţii din o c c i d e n t şi v o r pieri o d a t ă cu el, de
p ă c a t u l o c c i d e n t u l u i . O m u l oriental, el va î n v i n g e societatea
tehnică şi va utiliza energia electrică n u m a i p e n t r u i l u m i n a t u l
străzilor şi al l o c u i n ţ e l o r ! El nu se va p r o s t e r n a în faţa electrici­
tăţii, c u m fac astăzi, în barbaria şi i d o l a t r i a lor, o a m e n i i din
societatea tehnică o c c i d e n t a l ă . D r u m u l vieţii u m a n e şi al sufle­
tului, îl va l u m i n a nu electric, ci cu l u m i n a eternă a spiritului.
C ă c i cu spiritul va c o n d u c e o m u l oriental m a ş i n i l e societăţii
tehnice, cu geniul a r m o n i e i m u z i c a l e , aşa c u m dirijorul c o n d u c e
orchestra. D a r n o u ă nu ne va fi dat să trăim această epocă. N o i
t r ă i m v r e m e a în care o m u l se î n c h i n ă soarelui electric, ca un
barbar...
— O să m u r i m deci în l a n ţ u r i ! a zis p r o c u r o r u l .
— N o i personal o să m u r i m a p r o a p e s i g u r în lanţurile barba­
rilor tehnici ! R o m a n u l m e u va fi c a r t e a acestui epilog.
— Ce titlu ai ?
— Ora 25, a z i s T r a i a n . A c e s t a e s t e t i m p u l în c a r e o r i c e
î n c e r c a r e de salvare e p r e a t î r z i e : chiar M e s i a d a c ă ar veni, ar fi
prea tîrziu. E nu u l t i m a oră, ci o oră d u p ă cea d i n u r m ă oră.
Este, cu p r e c i z i e , t i m p u l societăţii o c c i d e n t a l e . E o r a actuală.
O r a exactă !...
16
P r e o t u l tăcea, cu t î m p l a sprijinită în palmă.
— P ă r i n t e , a spus p r o c u r o r u l , d a c ă profeţiile lui T r a i a n sînt
adevărate şi d a c ă o m u l e sortit să fie n i m i c i t ori luat ca sclav,
biserica nu p o a t e ajuta cu n i m i c la salvarea societăţii c o n t e m p o ­
rane ? D a c ă biserica nu-1 p o a t e m î n t u i pe om în aceste ceasuri
de i m p a s , ce rol mai are biserica pe l u m e ?
1
Hermann v o n Keyserling.
56
ORA 25
P r e o t u l A l e x a n d r u K o r u g ă s-a gîndit o clipă. Apoi a zis :
— Biserica nu p o a t e salva societăţile, d a r poate a d u c e mîn-
tuire i n d i v i z i l o r din care ele sînt alcătuite.
— Sfinţia-ta crezi că profeţiile lui T r a i a n s-ar p u t e a î m p l i n i ?
— De obicei, cred în cuvîntul poeţilor, a r ă s p u n s preotul. Şi,
d u p ă p ă r e r e a m e a , T r a i a n este un m a r e poet !
— M u l ţ u m e s c , t a t ă ! a z i s T r a i a n . Se î n r o ş i s e , m ă g u l i t de
laudă. Mi se pare că a trecut cineva p r i n c e a r d a c !
C e i trei bărbaţi au ascultat cu atenţie. Nu se a u z e a deeît
ploaia, c a r e cădea torenţial.
— D a c ă era cineva, a u z e a m c î i n i i ! a zis preotul. N u m a i pe
J o h a n n M o r i t z , a r g a t u l , nu-1 l a t r ă . D a r e l d o a r m e a c u m p e
vapor !
— T o t u ş i , am a u z i t pe cineva urcînd scările ! a zis T r a i a n .
Am simţurile foarte ascuţite 1
— O fi vreun sclav tehnic e v a d a t de la a u t o m o b i l u l tău ! a rîs
p r o c u r o r u l . Te p o m e n e ş t i c-au d e c l a n ş a t revoluţia şi vin să ne ia
p r i z o n i e r i chiar în n o a p t e a asta ! De fapt, cîţi sclavi tehnici ai tu
în serviciul a u t o m o b i l u l u i tău, T r a i a n e ?
— S o c o t e ş t e şi singur, a zis T r a i a n . 55 de c a i - p u t e r e , şi fie­
care cal-putere e egal cu şapte o a m e n i !
— Efectivul c î t o r v a c o m p a n i i ! Şi noi sîntem n u m a i t r e i ! în
c a z de atac, n-avem altă ieşire decît capitularea n e c o n d i ţ i o n a t ă .
— F ă r ă c o m p l i c i t a t e a unui o m , sclavii tehnici nu-i pot a t a c a
pe o a m e n i ! a zis T r a i a n . Cu c o m p l i c i t a t e a unui cetăţean — care
e altceva decît o m u l —, sclavii tehnici sînt î n s ă apocaliptici !
— Ce n u m e ş t i tu cetăţean ? a î n t r e b a t procurorul. N o i toţi
s î n t e m cetăţeni !
— Cetăţeanul este un om care trăieşte n u m a i d i m e n s i u n e a
socială a vieţii. E ca un piston de m a ş i n ă , nu face decît o singură
m i ş c a r e şi o repetă la infinit. C e t ă ţ e a n u l e cea mai a p o c a l i p t i c ă
fiară, a p ă r u t ă pe faţa p ă m î n t u l u i prin î n c r u c i ş a r e a o m u l u i cu
sclavul tehnic. A r e c r u z i m e a a n i m a l u l u i şi indiferenţa rece a
maşinii. C e l mai desăvîrşit tip de cetăţean a fost creat de ruşi :
comisarul !
La fereastră s-au auzit d o u ă bătăi uşoare.
— V - a m spus eu că am auzit pe cineva afară ! a zis Traian.
S i m ţ u r i l e poeţilor nu mint n i c i o d a t ă !
57
 ORA 25
17
P r e o t u l a ieşit în c e a r d a c , lăsînd uşa deschisă. Un val de aer
rece a p ă t r u n s în c a m e r ă . B ă t r î n u l s-a î n t o r s însoţit de un tînăr.
N o u l venit apărea cu capul gol, n u m a i în c ă m a ş ă şi-n pantaloni.
Era ud leoarcă.
— A c e s t a e J o h a n n M o r i t z , a zis preotul.
I-a î n t i n s lui M o r i t z un p a h a r de vin, a r ă t î n d u - i din ochi un
scaun. T î n ă r u l a refuzat şi a r ă m a s în picioare, l î n g ă uşă. Nu
voia să u d e covorul şi s c a u n u l , a ş e z î n d u - s e . D i n p ă r îi şiroia apa
ca dintr-o streaşină. Se c u n o ş t e a că mersese m u l t prin ploaie.
— Ţi s-a-ntîmplat ceva ? Vrei să-mi vorbeşti î n t r e patru
ochi ? 1-a î n t r e b a t preotul.
— P o t să vă spun şi aici, a zis M o r i t z .
— M i - a părut rău că n-ai trecut d i m i n e a ţ ă să iei sacul !
-Nu mai plec în A m e r i c a ! a zis M o r i t z .
S-a uitat la cei doi tineri de la masă. Pe u r m ă , în ochii preotu­
lui şi a a d ă u g a t :
— Ieri mi-aţi spus c ă - m i daţi voie să d o r m în c a m e r a de lîngă
bucătărie !
P r e o t u l î n ţ e l e g e a a c u m d e c e venise J o h a n n M o r i t z î n plină
noapte şi bătuse Ta geam.
— C a m e r a e a ta ! a zis. Te poţi m u t a cînd vrei !
— Poate să d o a r m ă altcineva în ea n o a p t e a asta ? a î n t r e b a t
Moritz.
— S i g u r că p o a t e ! a r ă s p u n s preotul. Era din n o u n e d u m e ­
rit : simţea că lui M o r i t z i se î n t î m p l a s e ceva deosebit. Dacă
cineva se află în nevoie şi tu îi dai adăpost e foarte frumos din
p a r t e a ta !
— Se află în m a r e nevoie ! a zis M o r i t z . E S u z a n a , fata lui lui
Iorgu Iordan. A fugit de-acasă, ca să n-o o m o a r e taică-su !
Şi-a a d u s a m i n t e că toţi ţăranii la care î n c e r c a s e îl refuzaseră.
Se uita în ochii p r e o t u l u i .
— D a c ă e frig în c a m e r ă , fă p u ţ i n foc ! a zis bătrînul. Ştii
u n d e sînt lemnele...
J o h a n n M o r i t z nu mişca de lîngă uşă. Nu voia să plece
înainte de a-i povesti p r e o t u l u i , ca la spovedanie, totul, aşa cum
58
ORA 25
se-ntîmplase. C î n d a ajuns la sfîrşit şi a spus că fata se află pe
c î m p , la j u m ă t a t e a d r u m u l u i spre oraş, T r a i a n K o r u g ă s-a ridi­
cat şi şi-a î m b r ă c a t pardesiul. Au plecat, el şi J o h a n n M o r i t z , cu
automobilul.
D u p ă o j u m ă t a t e de ceas, m a ş i n a a oprit în acelaşi loc, l î n g ă
c e a r d a c . M o r i t z a l u a t - o pe S u z a n a în braţe. P r o c u r o r u l stătea
în c e a r d a c şi privea scena. P r e o t e a s a m e r g e a în stînga lui J o h a n n
M o r i t z , sprijinindu-1. î n dreapta, era preotul. T o ţ i trei p ă ş e a u
rar prin ploaie. F a t a şedea în braţele lui M o r i t z ca un copil care
d o a r m e . P r o c u r o r u l s-a uitat la r o c h i a albastră u d ă şi lipită -de
coapse. C î n d T r a i a n a intrat în salon, p r o c u r o r u l a venit d u p ă
el.
— Eşti ud l e o a r c ă ! a spus G e o r g e D a m i á n .
T r a i a n s-a î n r o ş i t , p r i v i n d u - ş i p a n t o f i i m u r d a r i d e n o r o i .
A p o i hainele ude. Se lăsase plouat inutil. Pe c î m p nu fusese
nevoie de ajutorul lui. M o r i t z o ridicase singur pe fată şi o aşe­
zase în maşină. T r a i a n a stat însă tot timpul lîngă el, în ploaie.
C o n d u i t a î i fusese a b s u r d ă . A n a l i z î n d u - s e , T r a i a n K o r u g ă a
c o n c h i s că, d a c ă ar fi din n o u în aceaşi situaţie, ar p r o c e d a la fel.
« E necesitatea de a p a r t i c i p a la d u r e r e a o m u l u i de l î n g ă m i n e ,
chiar d a c ă ajutorul m e u n-are nici o v a l o a r e p r a c t i c ă » — şi-a
zis.
P r e o t u l a intrat în cameră. A v e a părul şi hainele ude. A p a i se
scurgea de pe frunte pe obraji şi pe barbă. îl însoţise pe J o h a n n
M o r i t z prin ploaie, c u m făcuse ş i T r a i a n K o r u g ă p e c î m p . F ă r ă
să fie n e v o i e de ajutorul lor.
« Şi D u m n e z e u a săvîrşit astfel de acte inutile, cînd a creat
u n i v e r s u l » — s-a g î n d i t T r a i a n . « D u m n e z e u a f ă c u t a t î t e a
l u c r u r i fără folos practic ! D a r t o c m a i ele sînt cele m a i frumoase
de pe faţa p ă m î n t u l u i ! Viaţa o m u l u i , de e x e m p l u , e o creaţie
inutilă din p u n c t de v e d e r e logic. Tot aşa de inutilă ca şederea
m e a şi a tatii în ploaie, alături de J o h a n n M o r i t z . D a r febra vie­
ţii este splendidă. Cu toată z ă d ă r n i c i a ei, e inegalabilă în frumu­
seţe ! "
— Să nu răceşti, T r a i a n e ! a zis preotul.
— Nu cred să răcesc ! a zis Traian. C u m îi m e r g e bolnavei ?
— A r e febră. M a i c ă - t a i-a făcut ceai şi o doftoriceşte. D u m ­
n e z e u îţi va ajuta, T r a i a n e , c-ai a d u s - o cu m a ş i n a ! B i e ţ i i
o a m e n i aveau nevoie de ajutorul nostru !
C e a s u l cu cuc a cîntat m i e z u l nopţii.
59
 ORA 25 ORA 25

T o a t e , aşa c u m le visase el. S u z a n a d o r m e a cînd a intrat el în

cameră. I-a pus banii sub p e r n ă şi s-a d u s să se culce în fîn.
C î n d M o r i t z trecea ffuierînd p e sub fereastra b i b l i o t e c i i ,
18 p r e o t u l îi spunea lui T r a i a n :
— Nu trebuia să-i vorbesc t o c m a i a c u m de căsătorie. în cea­
sul acesta, m a m a S u z a n e i e m o a r t ă , la m o r g a spitalului, şi taică-
J o h a n n M o r i t z a bătut la uşă. Nu p u t e a aştepta p î n ă a d o u a su e în p u ş c ă r i e , cu mîinile pătate de sînge. Nu era m o m e n t u l să
zi. Venise să m u l ţ u m e a s c ă p r e o t u l u i şi lui T r a i a n î n a i n t e de a se v o r b e s c de n u n t ă !
culca. D i n toate n e n o r o c i r i l e care se abătuseră a s u p r a lui în ulti­ — Ei nu ştiu nimic despre ce s-a î n t î m p l a t ! a zis T r a i a n . îşi
m e l e d o u ă z e c i şi p a t r u de ceasuri, nu-i r ă m ă s e s e decît o atitu­ fac p l a n u r i de viitor şi sînt fericiţi cu d r a g o s t e a lor şi cu banii pe
d i n e de r e c u n o ş t i n ţ ă faţă de cei care l-au ajutat. îi părea bine că care i-au primit !
fata este la adăpost. Că nu se î n t î m p l a s e mai rău.
— Sînt fericiţi, cînd ar avea m o t i v e de jale de d o l i u !...
T r a i a n K o r u g ă îl privea pe M o r i t z cu ochii mari. L-a î n t r e ­ — într-adevăr ! a zis procurorul. C î n d cunoşti adevărul
rupt brusc şi a spus : întreg, fericirea lor de a c u m ţi se pare o profanare.
— T a t ă , cînd o să vin în F î n t î n a , o să găsesc g ă z d u i r e la tine ! — O r i c e b u c u r i e u m a n ă , a zis T r a i a n , dacă o a n a l i z ă m şi o
Dă-i lui J o h a n n M o r i t z banii pe care ţi i-am î n c r e d i n ţ a t ! Să-şi r a p o r t ă m la a n s a m b l u , e un act cinic şi profanator !
facă el casă : el are m a i m a r e nevoie d e c î t m i n e de o casă în Fîn­ C e a s u l cu cuc a sunat ora unu. C e i trei bărbaţi din b i b l i o t e c a
tîna ! p r e o t u l u i K o r u g ă au ascultat ceasul şi ploaia.
P r e o t u l a luat plicul şi i l-a î n t i n s cu simplitate lui M o r i t z ,
fără cuvinte de prisos. J o h a n n M o r i t z a deschis plicul. I se părea
că nu înţelesese bine. C î n d a v ă z u t î n s ă teancul de b a n c n o t e ,
ochii i s-au făcut m a r i , ca ai o a m e n i l o r care văd î m p l i n i n d u - s e o
m i n u n e . A dat să s p u n ă ceva, d a r nici în sufletul lui nu era loc
pentru cuvinte. A strins d o a r plicul î n t r e p a l m e . Şi a tăcut.
— M u l ţ u m e ş t e d o m n u l u i T r a i a n ! a zis p r e o t u l , într-un tîr-
ziu. A p o i du-te şi te c u l c ă ! B a n i i dă-i S u z a n e i ! F e m e i l e îi păs­
t r e a z ă mai bine.
— P o a t e M o r i t z v r e a să mai bea un p a h a r de vin, a c u m , cînd
e p r o p r i e t a r în F î n t î n a ! a spus p r o c u r o r u l z î m b i n d .
P r e o t e a s a a intrat în cameră. M o r i t z a lăsat paharul de la
b u z e şi s-a uitat la ea. P r e o t e a s a a zis că fetei îi este mai bine. Pe
u r m ă l-a luat pe preot d e o p a r t e şi i-a şoptit ceva la ureche.
Bătrînul a încreţit fruntea, apoi s-a destins. M o r i t z îi u r m ă r e a
fiecare mişcare.
— Nu e nimic rău ! a zis preotul. P r e o t e a s a mi-a spus că si să
fii tată. T r e b u i e să te c u n u n i î n a i n t e !
J o h a n n M o r i t z le-a strîns m î n a lui T r a i a n K o r u g ă ş i p r o c u r o ­
rului, şi a plecat. Ploua,
î n a i n t e de a coborî din c e a r d a c , şi-a p u s banii în sîn, ca să nu
se ude. Plicul era cald. Şi m o a l e . Strîngîndu-1 sub braţ, l î n g ă
piele, M o r i t z v e d e a în faţa lui casa, g a r d u l , fîntîna, grădina.

60 61
 C A R T E A ÎNTÎI

19

D u p ă doi ani, Iorgu Iordan a fost eliberat din î n c h i s o a r e .

El s-a î n t o r s în ţara din care venise cu 27 de ani în urmă.
î n a i n t e de a pleca, a trecut încă o d a t ă prin F î n t î n a . Şeful
p o s t u l u i de j a n d a r m i , m e r g î n d pe uliţa satului, a v ă z u t că feres­
trele de la casa cu acoperişul roşu, care aveau t o t d e a u n a obl oa ­
nele trase, erau a c u m deschise, şi a intrat să vadă ce este. Iorgu
Iordan u m b l a prin spatele casei. î m p a c h e t a .
— Se c u n o a ş t e că sînteţi om bogat, d o m n u l e Iorgu ! a zis
j a n d a r m u l . V - a costat m u l ţ i bani eliberarea ?
U r i a ş u l a ridicat capul spre j a n d a r m :
— Nu înţeleg ! a zis.
V o r b e a aspru.
— î n t r e b dacă aţi plătit m u l t ca să ieşiţi din î n c h i s o a r e . Aţi
fost d o a r c o n d a m n a t la zece ani !
Iorgu I o r d a n a lăsat c i o c a n u l pe care-1 avea în m î n ă . A scos
din b u z u n a r u l jachetei v e r z u i o hîrtie, a r u n c î n d - o sub ochii
p l u t o n i e r u l u i . A c o n t i n u a t apoi să bată cu ciocanul. Şi a zis apă­
sat :
— A s t a n u m a i ca să ştii cu cine ai de-a face ! în c î t e v a zile
î m b r a c uniforma de subofiţer SS. Eu sînt cetăţean g e r m a n şi mă
d u c să-mi fac d a t o r i a faţă de patrie. A c u m ştii de ce mi-au dat
d r u m u l din î nc h is oa re. Nu era ce ţi-ai î n c h i p u i t !
J a n d a r m u l a citit o r d i n u l de m o b i l i z a r e a lui Iorgu Iordan.
Ştia că cetăţenii g e r m a n i erau eliberaţi din închisori, cu c o n d i ţ i a

63
 ORA 25
să se î n t o a r c ă în ţara lor şi să se î n r o l e z e în armată. A î m p ă t u r i t
hîrtia şi a întins-o înapoi u r i a ş u l u i , z î m b i n d .
— C i t e ş t e şi aici ! a zis I o r g u I o r d a n , scoţînd altă hîrtie.
Era o scrisoare de m u l ţ u m i r e . U r i a ş u l d o n a s e a r m a t e i ger­
m a n e t o a t a averea lui, ca să se c u m p e r e cu ea un Panzer. A m b a ­
sadorul M a r e l u i R e i c h G e r m a n îi trimisese la î n c h i s o a r e o scri­
soare de m u l ţ u m i r e . J a n d a r m u l a desfăcut-o fără s-o p o a t ă citi,
fiindcă era pe nemţeşte. D a r a privit zvasticile şi v u l t u r i i din
antet. Apoi s-a uitat la ştampile.
— V i n d e ţ i casa, sau o mai păstraţi ? a î n t r e b a t j a n d a r m u l .
— Panzer-ul c u m p ă r a t cu banii mei a şi intrat în foc ! a zis
Iorgu I o r d a n , fără să r ă s p u n d ă la î n t r e b a r e . C u r î n d îl voi u r m a
şi eu. Nu mai sînt tînăr, dar M a r e l e R e i c h G e r m a n are nevoie
de m i n e aşea c u m sînt !
Iorgu Iordan a î m p ă t u r i t hîrtiile şi le-a pus în b u z u n a r . Pe
u r m ă a luat iar ciocanul şi s-a î n t o r s spre lăzile lui de călătorie.
Nu se mai uita la j a n d a r m . C î n d plutonierul i-a spus « la reve­
dere », Iorgu Iordan a m o r m ă i t aspru ceva, fără să ridice capul,
în l i m b a lui.
20
D i n c u r t e a l u i I o r g u I o r d a n , şeful p o s t u l u i d e j a n d a r m i
s-a î n d r e p t a t s p r e c i r c i u m ă . E r a m i j i o c u l l u n i i m a i . E l
păşea pe uliţa satului ţanţoş, ferindu-se să nu-şi prăfuiască
c i z m e l e . îi p l ă c e a să le v a d ă s t r ă l u c i n d ca o g l i n d a . în afară
de asta, îi m a i plăceau femeile. Şi ţuica. Ţ u i c ă va primi
a c u m d e l a o v r e i , f ă r ă s-o p l ă t e a s c ă . « D a c ă n u s - a r face
legi noi, j a n d a r m i i ar m u r i de sete ! » - şi-a zis. D a r statul
are grija s ă facă legi. î n i a n u a r i e p r i m i s e o r d i n să-i a d u n e
pe toţi evreii din sat şi să-i e x p e d i e z e în l a g ă r e l e de
muncă. în Fîntîna nu era decît un singur evreu : Golden-
berg, cîrciumarul. Plutonierul i-a arătat ordinul primit.
O r d i n u l e r a s e c r e t . î n t î i i - a p ă r u t r ă u c ă i-1 a r ă t a s e e v r e u ­
lui. Pe u r m ă , şi-a dat s e a m a că făcuse bine. De a t u n c i tri­
mite la fiecare trei luni un certificat medical, d o v a d ă că
evreul Goldenberg este bolnav şi nu poate fi luat la
64
ORA 25
muncă. P e n t r u asta p r i m e ş t e de la evreu trei mii de lei pe lună.
A s t a î n s e a m n ă î n c ă o leafă. A c u m p o a t e trăi bine. Pe l î n g ă asta,
i se pare că face şi o faptă bună. B ă t r î n u l G o l d e n b e r g a r ă m a s
acasă şi-şi vede de negoţ, în loc să stea în lagăr.
D u p ă ce a băut o ţuică, j a n d a r m u l a dat p e r d e a u a la o p a r t e şi
s-a uitat prin g e a m u l de sticlă din c i r c i u m ă în c a m e r a de l o c u i t a
evreului. V o i a s-o v a d ă pe R o z a , fata c î r c i u m a r u l u i , şi să-i dea
bună d i m i n e a ţ a . A ş a face î n t o t d e a u n a . R o z a are c a r n e a albă şi
m o a l e . C î n d o ciupeşte de braţ, j a n d a r m u l are impresia că a
apucat în m î n ă catifea. P i e l e a R o z e i nu e ca a ţărăncilor. De o b i ­
cei, ea şade la fereastră şi citeşte r o m a n e . A c u m , l î n g ă ea e un
tînăr. Stau alături unul de altul şi vorbesc.
— C i n e e i n d i v i d u l ? a î n t r e b a t j a n d a r m u l cu asprime.
B ă t r î n u l G o l d e n b e r g a ezitat d a c ă să spună adevărul sau nu ;
p e u r m ă s-a h o t ă r î t :
— E M a r c u , fiul m e u ! A fost p î n â a c u m la Paris.
— Prezintă-mi-1 şi m i e ! a zis j a n d a r m u l .
Nu c u n o s c u s e p î n ă atunci pe n i m e n i care să fi fost la Paris.
De la el p u t e a î n v ă ţ a cîte ceva...
M a r c u G o l d e n b e r g e r a î n s ă u n o m u r s u z . T r e b u i s să-i scoţi
vorbele din g u r ă cu cîrligul. J a n d a r m u l a fost decepţionat. C r e ­
zuse că tinerii care au studiat la Paris sînt altfel. A s t a era m o r o ­
c ă n o s şi î n c u i a t la fire. Şi nici n-a vrut să bea paharul de ţ u i c ă
oferit d e j a n d a r m . A n t i p a t i c . T o t u ş i , ieşind din c i r c i u m ă , p l u t o ­
nierul i-a spus lui M a r c u :
— V i n o d i s e a r ă la postul de j a n d a r m i , să facem o t a b l ă !
Pe u r m ă a plecat, g î n d i n d u - s e că evreul a c h e l t u i t banii
d e g r e b a cu fiu-său.
21
C î n d a trecut pe l î n g ă casa lui J o h a n n M o r i t z , j a n d a r m u l s-a
oprit. S u z a n a era în curte şi frămînta cu picioarele lut p e n t r u
c ă r ă m i z i . î n d o i ani, J o h a n n M o r i t z îşi construise casa. M u n ­
cise, î m p r e u n ă cu nevastă-sa, zi şi noapte. C a s a e r a frumoasă,
înaltă şi cu c e a r d a c .
— De ce mai faci c ă r ă m i d ă ? D o a r aţi t e r m i n a t casa ! a zis
j a n d a r m u l , o p r i n d u - s e l a poartă.
65
 ORA 25
Ar fi vrut să intre în curte, d a r p o a r t a era încuiată.
— Z i d i m un staul p e n t r u vite, a răspuns femeia şi a continuat
să frămînte lutul cu picioarele.
Pulpele îi erau d e z g o l i t e şi albe.
— B ă r b a t u l tău nu-i acasă ? a î n t r e b a t j a n d a r m u l .
— Iani e la m o a r ă ! a r ă s p u n s ea r î z î n d .
în fundul curţii, la soare, erau cei doi copii ai lui J o h a n n
M o r i t z . U n u l , în leagăn. C e l ă l a l t se juca în ţărînă. Din cînd în
cînd, S u z a n a arunca o privire spre ei. A p o i t u r n a a p ă peste lutul
de sub picioare şi-1 frămînta mai d e p a r t e . Era î m b r ă c a t ă cu o
rochie prea strimtă, şi ş o l d u r i l e i se c o n t u r a u , r o t u n d e . J a n d a r ­
mul a î n c e r c a t din nou p o a r t a , u i t î n d că e-ncuiată.
— Nu vrei să-mi d e s c h i z i ? a î n t r e b a t el.
— A c o l o nu poţi sta ?
— N i c i o d a t ă nu te găsesc singură. A c u m , cînd bârbatu-tău e
plecat, mă ţii la poartă !
— A ş a t r e b u i e ! a zis ea. A c u m ai stat destul şi la poartă !
Vezi-ţi de d r u m u l d u m i t a l e !
— D e s c h i d e puţin ! Nu fi rea !
— Vine I a n i ! D a c ă te găseşte, îţi sparge capul cu toporul !^
— D a c ă mi-ar s p a r g e cineva capul cu toporul, ţie ţi-ar părea
rău ? a î n t r e b a t j a n d a r m u l .
— Alte î n t r e b ă r i m a i d e ş t e p t e n-ai de pus? a zis ea. M a i bine
taci şi vezi-ţi de d r u m ! A c u m t r e b u i e să sosească Iani !
— Te m a i î n t r e b ceva şi pe u r m ă plec !
— întreabă !
Ea s-a oprit din frămîntat şi şi-a pus mîinile în şolduri.
— Dac-ai şti că nu vine b ă r b a t u - t ă u , mi-ai d e s c h i d e poarta ?
— P r e a vrei să ştii m u l t e ! a zis S u z a n a şi a î n c e p u t din n o u să
frămînte lutul.
P î n ă atunci nu se gîndise n i c i o d a t ă ce-ar face dacă Iani ar fi
plecat u n d e v a d e p a r t e şi d a c ă j a n d a r m u l ar veni la ea.
— A c u m eşti femeie m ă r i t a t ă , a zis el. De ce ţi-e frică ?
— L a s ă - m ă - n pace, d o m n u l e şef, şi pleacă de la poarta m e a !
a zis ea, supărată.
— Nu plec pînă n u - m i r ă s p u n z i ! D a c ă n-ar fi b â r b a t u - t ă u ,
m-ai primi la tine, sau m-ai ţine la p o a r t ă , ca a c u m ?
— Nu ştiu ! a r ă s p u n s ea scurt.
— R ă s p u n d e cu da sau nu ! a zis j a n d a r m u l . D a c ă nu-mi răs­
p u n z i , nu plec !
Şi s-a r e z e m a t cu coatele de poartă.
66
ORA 25
— De ce vrei să ştii ? a î n t r e b a t ea. Iani tot nu pleacă n i c i o ­
dată de-acasă !
— D a r d a c ă ar pleca ?
— î n c e a r c ă şi-ai să vezi atunci d a c ă te p r i m e s c ori nu ! a zis
ea. D a r Iani nu pleacă. A c u m avem de zidit staulul. Pe u r m ă
z i d i m fîntina. C u m o să plece el de-acasă, cînd avem atîta
treabă ?
_ O c h i i j a n d a r m u l u i au sclipit. El s-a desprins de p o a r t ă , spu-
nînd :
— Ştiam eu că eşti fată b u n ă !
J a n d a r m u l a plecat. S u z a n a 1-a auzit c u m fluiera, d e p ă r t î n d u -
se, şi s-a oprit din lucru. Era speriată. Şi-a s m u l s picioarele din
asta de argilă şi a alergat spre copii. L-a luat pe cel m a r e în
raţe. L-a strîns la piept. Avea senzaţia că săvîrşise un păcat. Că
a făcut ceva grav, care nu trebuia făcut. C e v a c o n t r a lui M o r i t z
şi contra c o p i i l o r ei. « D a r cu ce-am păcătuit ? » s-a î n t r e b a t ea
« M - a m speriat d e g e a b a ! » A lăsat copilul din braţe. « N - a m
săvîrşit nici un păcat ! » — şi-a spus. A început să frămînte
p ă m î n t u l mai d e p a r t e , cu rochia suflecată.
22
A trecut o s ă p t ă m î n ă . La p o a r t a lui J o h a n n M o r i t z a bătut un
soldat de la postul de j a n d a r m i . M o r i t z era la masă. S-a uitat pe
fereastră şi, c î n d a v ă z u t chipiul s o l d a t u l u i , a zis :
— Mă d u c să văd ce v r e a !
Şi a ieşit în curte. S-a î n t o r s cu o hîrtie în m î n ă . D u p ă ce s-a
aşezat iar la m a s ă şi a î n c e p u t să m ă n î n c e , S u z a n a l-a î n t r e b a t :
— Ce hîrtie ţi-a dat ?
J o h a n n M o r i t z a înghiţit î m b u c ă t u r a pe care o avea în g u r ă ,
apoi a răspuns :
— Un o r d i n de r e c h i z i ţ i e ! O să v e d e m d u p â - m a s ă ce vrea
statul să ne mai ia !
P ă r e a c a l m . Ştia căjţăranii p r i m e s c o r d i n e de r e c h i z i ţ i e pentru
cai, p e n t r u c ă r u ţ e şî p e n t r u vite. El nu are nici cai şi nici căruţă.
A c u m îi p ă r e a bine că nu c u m p ă r a s e . I le-ar fi r e c h i z i ţ i o n a t sta­
tul, şi el ar fi r ă m a s tot pe jos. « P o a t e că statul vrea de la m i n e
un sac de p o r u m b sau de grîu » - s-a gîndit M o r i t z . Şi griul
î n c e p u s e să fie rechiziţionat.
67
 ORA 25
D u p ă ce a m î n c a t , J o h a n n M o r i t z şi-a şters mîinile, ca să nu
m u r d ă r e a s c ă hîrtia a d u s ă de j a n d a r m , pe u r m ă a deschis-o şi a
î n c e p u t să citească. S u z a n a u r m ă r e a cu privirile mişcările feţei
lui, care a devenit întîi roşie, pe u r m ă s-a-ngălbenit şi iarăşi a
devenit roţie-vînătă.
— Ce scrie a c o l o ? a î n t r e b a t S u z a n a .
C o p i i tăceau şi se uitau la tatăl lor. M o r i t z s-a aşezat pe pat,
cu mîinile sub cap.
— Nu vrei să-mi spui şi mie ce scrie ? a î n t r e b a t iar S u z a n a ,
care v e d e a că s-a î n t î m p l a t ceva rău.
— D e g e a b a - ţ i spun, că tot n-ai s ă - n ţ e l e g i ! a zis el. N i c i eu
nu-nţeleg !
— E ceva r ă u , l a n i ?
— T r e b u i e să fi greşit f u r i e r u l ! a zis M o r i t z . F u r i e r i i de la
r e g i m e n t sînt t o t d e a u n a cu capu-n altă parte, cînd scriu ! Tu ce
zici ? Asta-i un o r d i n de rechiziţie. II cunosc. Am mai primit
noi de d o u ă ori o r d i n e de r e c h i z i ţ i e ! O d a t ă pentru grîu şi altă
d a t ă c î n d ne-au luat sacii pe care-i c u m p ă r a s e m de la Porfir.
A c u m o r d i n u l de r e c h i z i ţ i e nu e nici p e n t r u saci, nici pentru
grîu, ci p e n t r u mine. C u m o să r e c h i z i ţ i o n e z e un om ? Tu î n ţ e ­
legi asta ?
S u z a n a citea încet. M o r i t z şi-a p i e r d u t r ă b d a r e a şi i-a luat
hîrtia din m î n ă . I-a citit el. A p o i a zis :
— C u m o să mă r e c h i z i ţ i o n e z e pe m i n e ? Că eu sînt un om !
Se r e c h i z i ţ i o n e a z ă caii, casele, vacile, sacii. O a m e n i i , nu ! Şi
uite, aici scrie n u m e l e m e u . T r e b u i e să fi î n n e b u n i t f u r i e r i i !
— Şi ce t r e b u i e să faci a c u m ? a î n t r e b a t S u z a n a .
— M î i n e d i m i n e a ţ ă , la şapte, t r e b u i e să fiu la postul de jan­
d a r m i , a zis el.
— P o a t e c-au greşit furierii, a spus S u z a n a . A ş a c u m zici tu !
— S i g u r c-au greşit ! a r ă s p u n s M o r i t z .
în capul lui încolţise î n s ă î n d o i a l a . Se g î n d e a : « D a r d a c ă
n-au greşit furierii ?"
S-a p r e g ă t i t d e d r u m . A ş a c u m s e p r e g ă t e a c î n d p l e c a l a
armată. D a c ă ordinul e greşit, atunci p o a t e c-au să-1 ţină o lună
sau d o u ă .
68
ORA 25
23
D u p ă - a m i a z ă , M o r i t z a căutat ceartă. S u z a n a nu s-a supărat,
î n ţ e l e g e a că e m î n i o s din c a u z a ordinului. C ă t r e seară, M o r i t z a
luat hîrtia, a învelit-o î n t r - o coală de ziar, ca să n-o- m u r d ă ­
rească, şi a pus-o în b u z u n a r .
— Mă d u c să-i arăt şi părintelui ordinul ! a zis el. Şi a ieşit pe
poartă.
în curtea p r e o t u l u i , nu era decît preoteasa. Preotul A l e x a n ­
d r u K o r u g ă plecase cu treburi la o r a ş şi nu se î n a p o i a s e încă.
M o r i t z fu cît pe-aci să-i povestească totul preotesei, d a r îşi luă
g î n d u l . I-a sărutat mîna şi a plecat.
Pe uliţă se a u z e a u cîinii lătrînd. N o a p t e a se lăsa încet. M o r i t z
s-a î m p i e d i c a t de o piatră şi a tras o înjurătură. A grăbit pasul şi
s-a î n t o r s acasă.
24
Seara aceea a fost z b u c i u m a t ă . D u p ă ce a intrat în aşternut,
pe J o h a n n M o r i t z l-au năvălit g î n d u r i l e . S u z a n a s-a lipit de el şi
1-a c u p r i n s cu braţele de d u p ă gît. V o i a sâ-1 facă să uite n e c a z u l .
D a r M o r i t z era prea tulburat. I-a dat braţele d e o p a r t e şi s-a
î n t o r s cu spatele la ea. Liniştea tot nu venea. Se g î n d e a la fel de
fel de lucruri. î n t r - o g o s p o d ă r i e sînt sute de treburi, care t r e ­
buie făcute. M u n c e ş t i zi şi n o a p t e , şi tot r ă m î n atîtea neispră­
vite. C î n d pleci însă pe neaşteptate, fără să ştii cît vei lipsi, şi
cînd le laşi toate baltă, te c u p r i n d e g r o a z a . E ca şi c u m ai m u r i :
n u m a i atunci nu ştii u n d e pleci şi n u m a i atunci le laşi toate c u m
sînt. U n e l e lucruri se cer să fie făcute înainte de plecare. Astea îl
c h i n u i a u p e J o h a n n M o r i t z . C u m p ă r a s e c u cîteva zile î n a i n t e
zece stînjeni de lemne. Le-a plătit, le-a tăiat şi le-a lăsat în
p ă d u r e , aşezate în g r ă m e z i . M a i r ă m î n e a d o a r să le a d u c ă acasă.
A c u m , el pleacă. Şi era lemn scump, de stejar, bun pentru
construit. De-abia aştepta să-1 vadă în curte. Se gîndise şi u n d e
69
 ORA 25
să-1 stivuiască, lîngă g a r d , căci butucii erau groşi. El pleacă şi
l e m n e l e rămîn în p ă d u r e !
M o r i t z s-a î n t o r s spre S u z a n a . Ea nici m ă c a r nu ştia că el
c u m p ă r a s e lemnul. C u m să ştie u n d e e ? în p ă d u r e , e greu să-1
găsească. S u z a n a d o r m e a . M o r i t z i-a pus p a l m a pe u m ă r . « T r e ­
buie să-i spun că l e m n e l e sînt în spatele c a n t o n u l u i , la cîteva
sute de metri de pîrîu. A c o l o sînt şi alte g r ă m e z i de l e m n e . Dacă
nu-i explic cu de — a m ă n u n t u l , n-o să le găsească » — şi-a zis
M o r i t z . S u z a n a a simţit m î n a lui pe u m ă r , şi a z î m b i t prin
somn.
Era l u n ă plină şi-n c a m e r ă se v e d e a ca ziua. J o h a n n M o r i t z
ştia că femeia nu putea a d u c e s i n g u r ă l e m n e l e . Nu era treabă de
femeie. « B ă t r î n u l A r t e m i e are să găsească l e m n e l e , d a c ă se d u c e
cu ea. D a r ea t r e b u i e să ştie că le-am c u m p ă r a t . Să se d u c ă şi să
le vadă. A s t a t r e b u i e să-i spun. » M o r i t z a apăsat m a i tare pe
u m ă r u l ei gol. F e m e i a a z î m b i t din nou. El îi v e d e a obrazul
l u m i n a t de lună. D u p ă ce-a z î m b i t , ea şi-a u m e z i t buzele. Lui
M o r i t z i-a fost milă s-o deştepte. S u z a n a d o r m e a adînc, ca un
p r u n c . S-a gîndit să se scoale el m î i n e m a i de d i m i n e a ţ ă şi să-i
explice c u m şi u n d e sînt l e m n e l e . Pe u r m ă şi-a luat braţul de pe
u m ă r u l ei şi a r ă m a s cu faţa-n sus. El a d o a r m e uşor culcat cu
faţa-n sus. D a r a c u m nu poate a d o r m i . Şi-a a d u s iar a m i n t e de
ordin. G î n d i n d u - s e la l e m n e , uitase de el. S-a înfuriat. J o h a n n
M o r i t z făcuse a r m a t a la grăniceri. A c o l o a învăţat şi sîrbeşte. El
ştia c u m e la armată. Legile nu se p o a t e să se fi schimbat şi să se
r e c h i z i ţ i o n e z e a c u m şi o a m e n i !
J o h a n n M o r i t z şi-a frecat t î m p l e l e şi s-a hotârît să nu se mai
g î n d e a s c ă la nimic. T o t avea să afle a d o u a zi ce s-a-ntîmplat.
P o a t e că-i n u m a i o greşeală a furierilor, şi af tunci necazul lui
este degeaba. P o a t e că un furier de la c a n c e l a r i a c o m p a n i e i a
vrut să facă g l u m ă cu el şi i-a t r i m i s un ordin de rechiziţie, în
loc de o r d i n de m o b i l i z a r e !
C î n d s-a m a i p o t o l i t p u ţ i n ş i c r e d e a c ă a r e s ă a d o a r m ă ,
M o r i t z şi-a a d u s a m i n t e că A n t o n B a l t ă fi d a t o r e a z ă 500 de lei.
Nu ştia cît va lipsi. S u z a n e i p o a t e că or să-i trebuiască bani
acasă. S-a î n t o r s iar spre ea. S u z a n a d o r m e a pe partea stîngă, cu
p e r n a în braţe. « C i n e ştie ce visează ea a c u m ? » - şi-a zis el. Şi
din n o u i-a fost milă s-o deştepte. A lăsat să-i spună şi despre
bani tot a d o u a zi.
A p o i i-a venit în m i n t e că, dac-or să-nceapă ploile, pereţii
fîntînii, rămaşi n e g h i z d u i ţ i , au să se prăbuşească. « P o a t e , pînă
70
ORA 25
î n c e p ploile, sînt î n a p o i ! » — şi-a zis. Şi nu s-a m a i g î n d i t la fîn-
tînă. Dar şi-a a m i n t i t de c ă r ă m i d a p e n t r u staul. A s t a era o
t r e a b ă pe care n-o p u t e a lăsa n e t e r m i n a t ă . Făcuse 800 de cără­
mizi. Le aşezase una peste alta, ca să se usuce, lîngă z i d u l casei.
A c u m ar fi trebuit să le ardă. Dacă se usucă prea mult, se
sfărîmă. T o a t ă m u n c a ar fi fost în zadar. S-a învîrtit în pat, cu
n e c a z , şi a privit din n o u spre S u z a n a . P o a t e că-1 ajută cu un
sfat. Ea era d e z g o l i t ă şi d o r m e a cufundată în perne. M o r i t z şi-a
dat s e a m a c-ar t r e z i - o d e g e a b a . A s t a era o treabă de bărbat. S-a
gîndit la o a m e n i i din sat cu care era prieten. A c u m nu-i vine-n
m i n t e nici u n u l care să vrea să vină să-i a r d ă c ă r ă m i d a . F i e c a r e
are g o s p o d ă r i a şi treburile lui. D a c ă era ziuă, fi î n c e r c a t la unii.
D a r a c u m o a m e n i i d o r m . N u s e p o a t e d u c e să-i s c o a l e d i n
somn, ca să le v o r b e a s c ă de c ă r ă m i d a lui. « D a c - o a c o p ă r cu
paie şi cu r o g o z , n-o să se usuce aşa repede. M a i ţine cîteva săp-
tămîni ! » — şi-a zis M o r i t z . « P î n ă atunci p o a t e m ă - n t o r c ! »
M o r i t z a coborît din pat. U ş a era deschisă. El a ieşit în cear­
dac. Era gol. A dat să se î n t o a r c ă să-şi ia c ă m a ş a şi p a n t a l o n i i ,
d a r nu v o i a să-i deştepte pe femeie şi pe copii. A luat o cără­
m i d ă în m î n ă şi a privit-o la l u m i n a lunii. A pipăit-o : t r e b u i a
arsă în d o u ă sau trei zile. Nu se m a i p u t e a aştepta. S-a î n t o r s
spre fîntînă. Pe u r m ă a inspectat t o a t ă curtea. U i t a s e că e în pie­
lea goală. A privit la pereţii casei. La acoperiş. T o a t e se v e d e a u
frumos ca ziua. De m u l t nu mai fusese o lună aşa de l i m p e d e .
M o r i t z a uitat că pleacă. S-a g î n d i t c u m va construi staulul.
Voia să-şi c u m p e r e cai şi d o i boi. Apoi, o vacă. Ajunsese în fun­
dul curţii, chiar l î n g ă claia de r o g o z . A luat un braţ şi 1-a dus
l î n g ă ş i r u r i l e d e c ă r ă m i d ă . Ş t i a c ă t r e a b a a s t a a v e a s-o facă
S u z a n a , a d o u a zi. Dar, fiindcă tot se afla lîngă r o g o z , a î n c e p u t
să-1 care. « S u z a n e i o să-i vie m a i u ş o r să-1 aibă a p r o a p e ! » Pe
u r m ă a cărat paiele. Se încălzise. A acoperit bine c ă r ă m i z i l e .
L u c r a s e repede.
C î n d au cîntat cocoşii de ziuă, M o r i t z s-a uitat pe d r u m şi
şi-a a d u s a m i n t e că pleacă. S-a ruşinat că e gol, în curte. A intrat
în casă şi s-a oprit în mijlocul camerei. F e m e i a d o r m e a goală,
î n t i n s ă p e s t e t o t p a t u l . M o r i t z s-a c u l c a t l î n g ă e a , f ă r ă s-o
deştepte. Ea nu 1-a simţit cînd a v e n i t ; a întins un picior şi 1-a
aşezat peste al lui. M o r i t z a a d o r m i t repede.
D u p ă scurt t i m p , a tresărit prin somn. S-a trezit şi s-a uitat
î m p r e j u r . S u z a n a d o r m e a . L u n a era la m a r g i n e a de jos a feres-
71
 ORA 25
trei, ca un chipiu de jandarm care aştepta pe prispă. Johann
Moritz s-a uitat la ea si n-a mai putut închide ochii pînă la ziuă.
25
A d o u a zi d i m i n e a ţ ă , J o h a n n M o r i t z a plecat către postul de
jandarmi. Pe d r u m întîlnea ţărani care se î n d r e p t a u spre m o a r ă ,
spre cîmp sau spre p ă d u r e . M o r i t z î n t o r c e a capul, să nu-i vadă.
Şi el ar fi avut de m e r s la c î m p . Şi el ar fi trebuit să m e a r g ă la
moară. Şi la p ă d u r e ar fi avut de m e r s . D a r el trebuie să lase
toate şi să plece. El era r e c h i z i ţ i o n a t . O c h i i lui M o r i t z au privit
cu duşmănie poarta p o s t u l u i de j a n d a r m i . P r i n m i n t e i-a trecut
o clipă g î n d u l să fugă. D a c ă se-ascunde-n p ă d u r e , j a n d a r m i i
nu-1 mai găsesc, şi scapă de r e c h i z i ţ i e . D a r a r ă m a s neclintit
lîngă poarta postului. A r e nevastă, copii, casă. Nu se p o a t e să
fugă !
J o h a n n M o r i t z a intrat în c u r t e a j a n d a r m e r i e i . în b i r o u , şeful
postului se rădea. M o r i t z , aşezat jos, pe iarbă, aştepta ca el să
termine. V o i a să i n t r e şi să-1 î n t r e b e d a c ă nu s-a făcut v r e o gre­
şeală cu ordinul lui de rechiziţie. în curte m i r o s e a a lapte fiert
care a dat în foc.
C i n e v a a p u s m î n a pe u m ă r u l lui M o r i t z . El a î n t o r s capul.
Era un soldat, altul decît cel care-i adusese ordinul. La un p a s în
dreapta soldatului, stătea M a r c u G o l d e n b e r g , băiatul ovreiului
din fîntîna. M o r i t z nu i-a v ă z u t de u n d e şi cînd au apărut lîngă
el. I-a privit, şi pe j a n d a r m , şi pe M a r c u . E r a u a m î n d o i d u ş m ă ­
noşi. Soldatul 1-a p r i n s pe M o r i t z de u m ă r u l cămăşii şi 1-a ridi­
cat în picioare, c u m ridici un sac. M o r i t z s-a supus. C r e d e a că-i
o glumă de soldat. A observat î n s ă că M a r c u e cu mîinile legate
la spate.
~ C o t la cot ! a p o r u n c i t soldatul.
« Dacă M a r c u e legat, nu p o a t e fi v o r b a de-o g l u m ă ! » — s-a
gîndit J o h a n n M o r i t z . Şi-a a p r o p i a t cotul de al evreului. îi era
frică. De cîte ori vede o a m e n i legaţi, lui M o r i t z îi e frică.
în spatele lor, santinela a î n c ă r c a t a r m a . M o r i t z ştia, fără să
se uite, că o încarcă, fiindcă şi el fusese soldat. J a n d a r m u l a p u s
baioneta la armă. J o h a n n M o r i t z a î n ţ e l e s ce se petrece şi a
închis ochii. C î n d au ieşit din c u r t e a p o s t u l u i de j a n d a r m i , s-a
mai uitat o d a t ă spre fereastra biroului. Şeful sprijinise o g l i n d a
72
ORA 25
de g e a m . C o n t i n u a să se bărbierească. Ţ ă r a n i i de pe uliţă se
o p r e a u şi p r i v e a u convoiul. F e m e i l e ieşiseră la poartă. Şi ele se
uitau d u p ă ei.
în d r e p t u l casei lui N i c o l a e Porfir, alte femei, care v e n e a u cu
apă de la fîntînă, au lăsat găleţile în mijlocul d r u m u l u i şi, cînd
au trecut ei, şi-au făcut cruce. M o r i t z a î n c h i s ochii. C e v a i se
rupsese în piept. F e m e i l e îşi fac t o t d e a u n a cruce cînd v ă d pe
d r u m o a m e n i legaţi, duşi cu puşca de la spate !
Din u r m ă se a u z e a u paşii soldatului. In afară de z g o m o tul
sacadat al bocancilor, t o t u l devenise linişte. M o r i t z m e r g e a în
aceeaşi c a d e n ţ ă c u M a r c u G o l d e n b e r g . Picioarele p a r c ă n u mai
e r a u ale lui. P ă ş e a u singure. Şi carnea din trup p a r c ă nu m a i era
a lui. Şi g î n d u r i l e . T o a t e p a r c ă erau ale altuia. Nu m a i avea
nimic al lui.
26
Şeful p o s t u l u i de j a n d a r m i a t e r m i n a t cu bărbieritul şi a ieşit
î n curte, fluierind. D i m i n e a ţ a era frumoasă. U n soldat i-a t u r n a t
apă pe mîini, ca să se spele. Soldatul a înţeles că şeful se d u c e la
o femeie. îl v ă z u s e că s-a bărbierit cu încetineală şi de d o u ă ori.
— E u n a n o u ă , d o m n u l e şef ? a î n t r e b a t soldatul. R î d e a .
J a n d a r m u l a clipit cu c o a d a ochiului. D a r n-a răspuns. D u p ă
ce s-a uscat cu prosopul, şi-a î m b r ă c a t t u n i c a cea n o u ă şi s-a
aşezat la birou. A scos din d o s a r copia r a p o r t u l u i pe care-1 t r i m i ­
sese d i m i n e a ţ a la l e g i u n e , o d a t ă cu cei doi arestaţi, şi a recitit-
o :
A vem onoare a vă înainta cu escortă pe indivizii Goldenberg
Marcu, doctor în drept, 30 ani, şi Moritz Ion, lucrător agricol, 28
ani, care cad sub prevederile legii şi ale ordinelor dumneavoastră
anterioare, referitoare la rechiziţionarea şi trimiterea în lagăre de
muncă a tuturor evreilor şi a elementelor dubioase din raza pos­
tului nostru.
Semnat: plutonier de jandarmi Nicolae Dobrescu, şeful postu­
lui din satul Fîntîna."
J a n d a r m u l a p u s r a p o r t u l î n a p o i în dosar, satisfăcut. Şi-a
netezit m u s t a ţ a . S-a uitat în oglinda de b u z u n a r . Pe u r m ă s-a
ridicat de la birou, a luat a r m a pe u m ă r şi a pornit spre casa lui
Johann Moritz.
73
 ORA 25
S u z a n a era acum singură. De doi ani o pîndeşte să r ă m î n ă
singură. Şeful postului a î n c e p u t iar să fluiere.
27
D u p ă un ceas, şeful p o s t u l u i de j a n d a r m i s-a întors. Lăsase
v o r b ă că o să lipsească toată z i u a ; d a r acum era din n o u în
birou. Şi era furios. Nu ştia pe ce să pună m î n a ca să se poto­
lească. D î n d cu ochii de dosarul de c o r e s p o n d e n ţ ă de pe masă,
1-a deschis. A citit iar copia r a p o r t u l u i trimis la l e g i u n e , cu ares­
taţii, şi s-a mîniat mai tare. Ar fi vrut să-1 r u p ă de ciudă. îl scri­
sese degeaba. S u z a n a , cu toate că era singură, n-a vrut să-1 pri­
mească. C î n d el a î n c e r c a t să intre cu forţa, ea a luat t o p o r u l şi
1-a a m e n i n ţ a t că-i crapă capul d a c ă intră în curtea casei ei. Nu
g l u m e a . J a n d a r m u l c u n o ş t e a femeile. D a c ă intra atunci î n curte,
ea i-ar fi despicat capul. De aceea, a r e n u n ţ a t şi s-a î n t o r s la
post. D a r era m î n i o s . T o a t ă m a n e v r a lui cu arestarea lui J o h a n n
M o r i t z , ca s-o aibă pe femeie singură, a fost în zadar. M u n c i s e
la ticluirea o r d i n u l u i de rechiziţie o seară întreagă. « Am stricat
cerneala şi hîrtia de p o m a n ă ! » — şi-a zis. Apoi 1-a înjurat pe
Johann Moritz de mamă.
28
î n c u r t e a l e g i u n i i d e j a n d a r m i s e afla o c o l o a n ă d e a r e s ­
t a ţ i g a t a d e m a r ş . M o r i t z s-a u i t a t l a h a i n e l e l o r f r u m o a s e
şi la geamantanele pe care le aveau în mîini. Era obosit. îl
usturau tălpile. G o l d e n b e r g nu scosese tot d r u m u l nici un
cuvînt. Şi el e r a î n s ă frînt de oboseală. A ş t e p t a u să se
aşeze undeva jos.
P o a r t a r ă m ă s e s e deschisă în u r m a lor. C o l o a n a de ares­
taţi î n c e p u s e să iasă. Un ofiţer care a trecut pe lîngă ei în
74
ORA 25
fugă, cu un teanc de hîrtii în mînă, s-a uitat la obrajii palizi ai
lui G o l d e n b e r g . Apoi s-a uitat la M o r i t z şi 1-a întrebat pe jan­
darm :
— Hahami ?
A s m u l s p l i c u l g a l b e n din m î n a s o l d a t u l u i , fără să mai
aştepte răspunsul, şi i-a arătat lui M o r i t z coloana care ieşea pe
poartă, o r d o n î n d :
— încolonarea !
J o h a n n M o r i t z s-a uitat la ofiţer. Nu înţelesese. L o c o t e n e n t u l
1-a apucat de u m ă r şi 1-a învîrtit ca pe-o sfîrlează. Pe u r m ă i-a
dat o lovitură de c i z m ă în spate. J o h a n n M o r i t z şi-a potrivit
pasul cu ultimii p r i z o n i e r i din coloană. Şi a ieşit şi el cu ei.
C î n d a î n t o r s capul, 1-a v ă z u t pe M a r c u G o l d e n b e r g păşind
în u r m a lui.
29
M a r ş u l a d u r a t pînă seara. C î n d au făcut o p a u z ă , la ieşirea
din o r a ş , G o l d e n b e r g s-a apropiat de J o h a n n M o r i t z .
— D e z l e a g ă - m i mîinile ! a zis el şi s-a î n t o r s cu spatele.
M î i n i l e lui M a r c u erau albe şi subţiri. La î n c h e i e t u r a braţelor,
u n d e fusese frînghia, rămăsese o d u n g ă roşie ca sîngele. D u p ă
ce M o r i t z i-a desfăcut n o d u l , M a r c u a zis :
— Mulţumesc !
Nu a z î m b i t şi nu s-a uitat în ochii lui M o r i t z . S-a aşezat
d o a r pe iarbă. A privit în d e p ă r t a r e , cu ochii lui reci ca de sticlă.
J o h a n n M o r i t z s-a lăsat jos lîngă el. Ca să intre în vorbă, i-a
î n t i n s frânghia cu care fusese legat la mîini.
— M a i ai nevoie de sfoară ? Sau mi-o dai mie ?
— Poţi s-o ţii ! a răspuns M a r c u .
A c u m nu mai era aspru.
J o h a n n M o r i t z a înfăşurat bucata de frînghie şi a pus-o cu
grijă în b u z u n a r u l pantalonilor.
— E bine să ai un capăt de sfoară la tine ! a zis el. N i c i nu ştii
cînd îţi poate fi de folos !
M a r c u G o l d e n b e r g a zîmbit. Era prima oară cînd J o h a n n
M o r i t z îl v e d e a z î m b i n d .
75
 ORA 25
30
în seara aceleiaşi zile, c o l o a n a p r i z o n i e r i l o r evrei a ajuns pe
malul pîrîului Topoliţa. Era destinaţia transportului. Albia
secase : nu c u r g e a nici un s t r o p de apă. De-a l u n g u l m a l u r i l o r
crescuseră sălcii şi tufişuri de arbuşti. Aici trebuia să sape evreii
un canal. în fund, se v e d e a u case. Sate nu erau prin apropiere.
N u m a i d o u ă grajduri p ă r ă s i t e , d e p e v r e m e a c î n d p â m î n t u l d i n
jur era proprietate m î n ă s t i r e a s c ă şi aici se ţ i n e a u Hergheliile de
cai. G r a j d u r i l e se aflau chiar la m a r g i n e a pădurii. în faţa lor e r a
oprit un c a m i o n militar, î n c ă r c a t cu t ă n â c o a p e , sape şi un cazan
de bucătărie. P r i z o n i e r i i s-au uitat la camion. A l t c e v a la care să
se uite tot nu aveau.
în seara aceea, p r i z o n i e r i i au d o r m i t în grajduri. M o r i t z s-a
culcat pe iarbă, d i n a i n t e a grajdurilor, fiindcă era mai m o a l e , şi a
a d o r m i t imediat. în t i m p u l nopţii, s-a deşteptat de cîteva ori.
L u n a l u m i n a ca ziua. S-ar fi p u t u t c r e d e acasă. C î n d v e d e a î n s ă
t r u p u r i l e învelite în p a l t o a n e , care d o r m e a u mai î n c o l o , îşi adu­
c e a a m i n t e că nu e în F î n t î n a lui. Şi î n c h i d e a ochii.
A d o u a zi d i m i n e a ţ ă , evreii au fost aşezaţi pe d o u ă rînduri şi
n u m ă r a ţ i . J o h a n n M o r i t z ş i M a r c u G o l d e n b e r g erau din n o u
unul lîngă altul. M o r i t z i-a dat b u n ă d i m i n e a ţ a , M a r c u a răs­
p u n s , şi lui M o r i t z i s-a p ă r u t că el îi zîmbeşte. Un plutonier-
major a trecut prin faţa şirurilor şi le-a î m p ă r ţ i t p r i z o n i e r i l o r
sape şi târnăcoape. F i e c a r e a p r i m i t cîte o unealtă. Zece o a m e n i
au d a t j o s din c a m i o n c a z a n u l de bucătărie şi l-au aşezat înain­
tea grajdurilor, sub un stejar. Pe u r m ă majorul, care avea toţi
dinţii de argint şi m u s t a ţ ă n e a g r ă , a ţ i n u t un discurs. A spus că
evreii trebuie să sape canalul, p e n t r u binele şi pentru apărarea
patriei. A spus că el — majorul — este D u m n e z e u l evreilor şi că,
d a c ă spune el ceva, şi M o i s e din cer t r e b u i e să zică la fel. A mai
spus câ-1 c h e a m ă A p o s t o l C o n s t a n t i n şi că are d o i băieţi, unul
— avocat, celălalt — ofiţer. Evreii au ascultat cu atenţie. U n i i
z î m b e a u . D a r la toţi le era frică.
— M î n c a r e nu se dă a s t ă z i ! a t e r m i n a t majorul. î n c ă nu-i i n s ­
talată bucătăria. î n c e p î n d de m î i n e , se dă ceai şi, de d o u ă ori pe
zi, supă de fasole. în p l u s , o j u m ă t a t e de pîine !
76
ORA 25
D u p ă cuvîntare, s-a p o r n i t lucrul. Fiecare o m avea d e s ă p a t
zilnic o a n u m i t ă porţiune. C î n d o t e r m i n a , era liber p î n ă seara.
D a c ă n-o t e r m i n a î n s e m n a că a sabotat interesele ţării : era legat
în fiare şi t r i m i s la C u r t e a marţială, ca i n a m i c al patriei. A ş a a
spus majorul. P r i z o n i e r i i au c r e z u t că aşa este.
J o h a n n M o r i t z a ieşit în faţa rindurilor şi i-a spus m a j o r u l u i
că el nu e evreu. M a j o r u l a r ă s p u n s că el nu ascultă r e c l a m a ţ i i
d e c î t d u p ă c e îşi i n s t a l e a z ă cancelaria. J o h a n n M o r i t z s-a î n t o r s
la locul lui, alături de M a r c u G o l d e n b e r g , şi a aşteptat. Ştia că la
a r m a t ă trebuie să aştepţi.
C a n c e l a r i a a fost instalată peste zece zile, î n t r - o b a r a c ă n o u ă
de scînduri, cu mese, cu scaune şi cu paturi pentru furieri,
c o n s t r u i t ă î n apropierea şantierului. C î n d J o h a n n M o r i t z s-a
p r e z e n t a t în faţa uşii cancelariei, majorul i-a spus să vină peste
o s ă p t ă m î n ă . Zicea că n-are î n c ă t i m p p e n t r u r e c l a m a ţ i i .
31
Pe cînd săpau la canal, M o r i t z , lovind cu tîrnăcopul în
p ă m î n t u l p i e t r o s , 1-a î n t r e b a t p e v e c i n u l d i n d r e a p t a c u m î l
c h e a m ă . Lui M o r i t z î i plăcea s ă v o r b e a s c ă c u o a m e n i i d e l î n g ă
el. O a m e n i i , cînd nu-şi vorbesc, parcă se d u ş m ă n e s c . Vecinul
1-a privit pieziş.
— Ţi-e ruşine să vorbeşti idiş ? a î n t r e b a t el.
— Nu ştiu i d i ş , a r ă s p u n s M o r i t z . .
— Ruşine !
Evreul a scuipat şi a î n t o r s capul în altă parte.
M o r i t z s-a adresat vecinului din stînga. V o i a să-i explice.
— V o r b e ş t e idiş ! a zis cel din stînga.
— T o c m a i a s t a v r e a u să-ţi spun, a zis M o r i t z . Eu nu ştiu
idiş !
Evreii s-au uitat la M o r i t z cu d u ş m ă n i e . El s-a oprit din lucru
şi a î n c e r c a t să le explice. D a r n i m e n i nu-1 asculta. M o r i t z s-a
g î n d i t « S î n t sfătuiţi î n t r e ei să nu v o r b e a s c ă decît idiş. T r e a b a
lor ! Ei sînt evrei, şi e l i m b a lor. D a r eu de ce să vorbesc idiş ?"
— P o a t e vorbeşti e b r a i c a , d a c ă ai uitat i d i ş ? a î n t r e b a t unul.
77
 ORA 25
M o r i t z a ridicat capul, ca să r ă s p u n d ă . T o ţ i î n c e t a s e r ă lucrul
şi-1 priveau. A p o i au i z b u c n i t în h o h o t e de rîs.
J o h a n n M o r i t z s-a mîniat. Era vînăt de mînie. Nu s-a m a i
p u t u t stăpîni.
— Dacă-i vorba de limbi, atunci rîd eu de voi ! a zis el. Eu
ştiu p a t r u limbi, pe care le vorbesc c u m curge apa. Tu cîte ştii ?
Se întorsese către vecinul din dreapta. Acesta a răspuns
scurt :
— Eu ştiu idiş !
M o r i t z a izbit cu t î r n ă c o p u l în p â m î n t . S i m ţ e a că îşi bat joc
de el. T o ţ i ştiau şi r o m â n e ş t e , d a r nu voiau să vorbească.
D u p ă lucru, bătrînul Isaac L e n g y e l , şeful coloanei, 1-a luat pe
J o h a n n M o r i t z d e o p a r t e şi i-a spus :
— M ă c a r în aceste ceasuri grele pentru poporul evreiesc şi
m ă c a r c î n d s î n t e m î m p r e u n ă , n u m a i noi î n t r e noi, trebuie s ă
vorbim idiş !
— Eu nu sînt evreu ! a zis M o r i t z .
— E o prostie să te mai a s c u n z i a c u m , d u p ă ce-ai ajuns aici !
a zis Isaac L e n g y e l . î n a i n t e de a te î n c h i d e , puteai. Şi bine
făceai, d a c ă te ascundeai şi nu te p r i n d e a ! Aici nu mai are nici
un rost. D a c ă o faci faţă de noi, eşti un renegat !
— î n ţ e l e g e , d o m n u l e L e n g y e l , eu nu sînt evreu !
V o c e a lui M o r i t z t r e m u r a .
— S p u n e ce vrei î a zis bătrînul. P o a t e îţi place să fii renegat !
J o h a n n M o r i t z a r ă m a s s i n g u r . Nu l-au c r e z u t că nu e evreu.
Ziceau că minte. Că nu e r o m â n şi că o ţine pe-a lui numai ca să
scape d i n lagăr.
în registrul l a g ă r u l u i , pe care 1-a făcut bătrînul L e n g y e l , el e
trecut M o r i t z Iacob.
— Nu există evrei cu n u m e l e de J o h a n n , a zis L e n g y e l .
N u m e l e evreiesc este Iacob. A ş a te c h e a m ă pe tine ! N i c i Ion nu
te c h e a m ă ; asta-i t r a d u c e r e a r o m â n e a s c ă a lui Iacob !
T o ţ i cei din l a g ă r îi spuneau Iankel. El nu s-a o p u s . I-a fost
g r e u n u m a i pînă s-a î n v ă ţ a t cu noul n u m e .
— Puteţi să-mi spuneţi şi Iacob, şi Iankel ! a zis el. M i e îmi
pare rău că nu mă c r e d e ţ i !
78
ORA 25
32
J o h a n n M o r i t z a aflat că toţi evreii fuseseră aduşi în lagăr cu
o r d i n e de rechiziţie. S-a convins că statul r e c h i z i ţ i o n a acum nu
numai caii, căruţele şi sacii, ci şi evreii. Dar el nu era evreu. A s t a
v o i a să-i s p u n ă m a j o r u l u i . A l t c u i v a nu-i putea s p u n e . î n s ă
majorul nu avea n i c i o d a t ă t i m p . A c u m a reuşit să-i v o r b e a s c ă !
M a j o r u l era furios.
— De patru luni, de cînd eşti aici, îmi p r o d u c i numai indisci­
plină ! C î n d d e s c h i d uşa cancelariei, d a u cu ochii de tine. în fie­
care zi ai cîte ceva de reclamat ! N u - ţ i place m î n c a r e a ? Nu poţi
lucra ? Ţ i - e d o r de nevastă ?
J o h a n n M o r i t z îşi pregătise un discurs, pe care îl repeta zil­
nic. V o i a să-i istorisească majorului î n t r e a g a poveste.
— S p u n e scurt ce vrei ! a zis majorul.
— V r e a u să-mi d a ţ i d r u m u l , a zis M o r i t z . Eu nu sînt evreu !
— Nu eşti evreu ?
M a j o r u l 1-a fixat ironic pe J o h a n n M o r i t z . A luat de pe m a s ă
registrul cu n u m e l e arestaţilor, 1-a deschis la litera Ai şi a citit :
Moritz Iacob, 28 ani, căsătorit, doi copii, domiciliu în satul Fîn-
tîna. Numele soţiei: Suzana. Nu eşti tu ăsta ?
— Eu s î n t ! a zis M o r i t z .
— A t u n c i c u m nu eşti evreu ?
— Eu sînt, a r e p e t a t M o r i t z . D a r nu sînt evreu !
— Dă-ţi s e a m a de gravitatea declaraţiei pe care o faci ! a zis
majorul. O r i c e m i n c i u n ă î n s e a m n ă puşcărie. T u susţii a c u m c ă
tot ce scrie în acte — şi astea sînt acte militare — este fals. G î n -
deşte-te bine la ce spui ! Ştii ce te-aşteaptă. M a i susţii că nu eşti
evreu ?
— Nu sînt ! a zis M o r i t z scurt.
— A t u n c i ce cauţi aici ?
— Nu ştiu !
— De ce n-ai spus pînă acum ? a î n t r e b a t majorul. Eu am
s e m n a t pînă azi in toate actele că cei 250 de o a m e n i care
l u c r e a z ă la canal sînt evrei. Tu vii acum şi spui că nu eşti evreu !
î n s e a m n ă că eu am semnat fals. î n s e a m n ă că eu trebuie să intru
la p u ş c ă r i e !
79
 ORA 25
M a j o r u l e r a a c u m roşu de furie.
- M e r i ţ i să-ţi d a u două perechi de palme, de să-ţi vîjîie ure­
chile o s â p t ă m î n ă ! Totuşi, eu iau act de d e c l a r a ţ i a ta. D a r ce
spui tu e grav. De aceea îţi iau declaraţie scrisă. S e m n e z i cu
mîna ta. C i n e te-a trimis aici intră la puşcărie, dacă-i adevărat că
nu eşti evreu. Dar, dacă eşti evreu, atunci părăseşti lagărul şi
intri la ocnă, la tăiat sare !
M o r i t z a r ă m a s în picioare, l î n g ă uşă. M a j o r u l a scris o decla­
raţie şi î-a dat-o s-o semneze. Scria în ea că J o h a n n . M o r i t z nu
este evreu şi cere eliberarea.
- A c u m p o ţ i să pleci, a zis majorul. M î i n e d i m i n e a ţ ă trimit
hîrta penare ai semnaţ-o. Pe u r m ă aşetptăm răspunsul.
M o n t z z î m b e a . C î n d a ieşit din cancelarie, p a r c ă ar fi plecat
direct acasă. F u r i e r u l Şţrul a alergat însă d u p ă el şi 1-a c h e m a t
înapoi. M a j o r u l voia să-i mai spună ceva.
- A s c u l t ă , M o r i t z , a zis majorul. Eu am 25 de ani de servi­
ciu. Sînt şi t a t ă de familie. Nu v r e a u să d a u cu piciorul carierei
din c a u z a declaraţiei tale. C a z u l tău nu e aşa de simplu. Tu ai un
n u m e evreiesc : te c h e a m ă M o r i t z . De ce te c h e a m ă M o r i t z ,
d a c ă nu eşti evreu ? A s t a - i u n a . Vorbeşti idiş ? Asta-i a d o u a !
Ai mai p o m e n i t tu un r o m â n care să vorbească idiş ? V o r b e s c
eu i d i ş ?
- Am învăţat aici, în lagăr, a zis M o r i t z . D a c ă ştii n e m ţ e ş t e
şi d a c ă auzi toată z i u a idiş, înveţi. Nu e greu !
- A s c u l t ă ! a reluat majorul. î n t î i : ai n u m e evreiesc. Al doi­
lea : vorbeşti idiş. Al treilea : în hîrtii scrie că eşti evreu. Pot eu
să te m a i cred că eşti r o m â n ? Spune şi tu ! Nu pot !
M a j o r u l ţinea d e c l a r a ţ i a semnată de M o r i t z în m î n ă . A trîn-
tit-o pe masă ca şi cum ar fi aruncat-o la coş. Lui J o h a n n
M o r i t z i-au d a t lacrămile d e ciudă.
- Pe D u m e z e u l m e u că nu sînt evreu, d o m n u l e m a j o r !
- A s t a o s-o stabilim noi mai t î r z i u ! a zis majorul. D e o c a m ­
d a t ă eu iau act de declaraţie şi scriu ce am constatat eu. M i e î m i
place să fiu om drept, aşa am fost toată viaţa ! în afară de decla­
raţia ta, am luat act că ai n u m e evreiesc şi că nu îi cunoşti p r o ­
venienţa. Al treilea, am luat act de faptul că vorbeşti idiş, d a r
scriu în raport că, d u p ă c u m declară martorii, ai învăţat în lagăr.
C î n d ai venit, nu ş t i a i ! E drept ce spun eu ?
- Este ! a zis M o r i t z .
- A c u m , altceva ! Ce religie ai tu ?
- O r t o d o x , d o m n u l e major !
80
ORA 25
M a j o r u l s-a uitat la M o r i t z bănuitor.
— Tu ştii c u m sînt b o t e z a ţ i evreii ?
-Ştiu! ,
— Ştii, d a r susţii că nu eşti ca e i ! şi-a c o n t i n u a t ideea majo­
rul.
— Nu sînt !
— Sigur ?
— Sigur, d o m n u l e major !
— T r e c i lîngă fereastră, la l u m i n ă , şi arată că nu eşti b o t e z a t
ca evreii ! a o r d o n a t majorul.
J o h a n n M o r i t z s-a a p r o p i a t d e f e r e a s t r ă . Ş i - a d e s f ă c u t
c u r e a u a p a n t a l o n i l o r şi i-a lăsat să cadă. A r ă m a s gol. A p o i s-a
uitat la major.
— De ce te ruşinezi ca o m u i e r e ? a î n t r e b a t majorul. N - a i de
ce te ruşina ! Dă-te m a i la l u m i n ă şi arată ! T r e b u i e să constat
cu ochii mei, ca să ştiu ce să scriu în r a p o r t !
M a j o r u l s-a ridicat de pe scaun. S-a aşezat în g e n u n c h i la
p i c i o a r e l e lui M o r i t z şi i-a studiat părţile dezgolite. C o m p a r a în
m i n t e a lui ce v e d e a cu ce ştia din a u z i t e şi cu ce m a i v ă z u s e . D a r
nu era l ă m u r i t . G î n d i n d u - s e că în raport trebuie să scrie exact,
s-a ridicat în picioare, roşu la faţă, şi a aprins o ţigare.
— N u m a i neplăceri î m i faci, M o r i t z ! a zis. Tu crezi că pe
m i n e m - a t r i m i s ţara aici, a c u m , în t i m p de r ă z b o i , ca să mă uit
la c... tale ? Eu sînt militar, băiatule, şi asta nu-i treaba m e a !
D a r o fac, pentru că v r e a u să fiu drept. P o a t e că-ntr-adevăr nu
eşti evreu, şi-atunci nu e drept să te ţin aici !
M a j o r u l a deschis uşa c a m e r e i vecine şi 1-a strigat pe Ştrul,
furierul.
— Cercetează-1 pe M o r i t z , a poruncit el. R a p o r t e a z ă - m i dacă
e tăiat î m p r e j u r d u p ă legea evreiască !
Ştrul s-a pus în g e n u n c h i la picioarele lui M o r i t z . El era func­
ţ i o n a r de bancă. Făcea fiecare l u c r u cu p r e c i z i e şi cu atenţie.
A ş a ca la cifre. A p u s m î n a şi a privit bine. A p o i a luat p o z i ţ i a
de drepţi şi a r a p o r t a t :
— D a c ă e tăiat î m p r e j u r , e n u m a i s u p e r f i c i a l !
— C e - n s e a m n ă superficial ? a strigat majorul. M i e să-mi răs­
p u n z i clar : este sau nu este ?
— P r e c i s nu se p o a t e spune ! a zis Ştrul. Există o t ă i e t u r ă
parţială, d a r nu se poate afirma ca ea este făcută de rabin sau
este din alte c a u z e .
— D u p ă c u m vezi singur — a zis majorul —, c a z u l tău este
81
 ORA 25
f o a r t e c o m p l i c a t , M o r i t z ! D a r e u t r i m i t h î r t i i l e . A c u m ieşi
afară ! T u , Ştrul, r ă m î i să mă ajuţi la scris !
M o r i t z a ieşit din cancelarie, legîndu-şi î n g î n d u r a t pantalonii.
33
D u p ă arestarea lui J o h a n n M o r i t z , părintele A l e x a n d r u
K o r u g ă s-a d u s la postul de j a n d a r m i . Era pe la ceasurile n o u ă
d i m i n e a ţ a . P l u t o n i e r u l t o c m a i se întorsese furios din sat.
— Eu am primit o r d i n de r e c h i z i ţ i e şi l-am executat ! a zis
j a n d a r m u l . Alte l ă m u r i r i nu vă pot da. N i c i eu nu ştiu mai mult.
î n t r e b a ţ i la legiunea de j a n d a r m i !
— M o r i t z este a c u m la legiune ? a î n t r e b a t preotul.
— N i c i asta nu ştiu. C h i a r d a c ă aş şti, nu v-aş spune. Sînt
secrete militare. O a m e n i i sînt r e c h i z i ţ i o n a ţ i pentru m u n c a la
fortificaţii, şi nu se d i v u l g ă locul u n d e sînt duşi.
P r e o t u l s-a r i d i c a t , m u l ţ u m i n d p e n t r u l ă m u r i r i . D u p ă -
a m i a z ă , s-a dus la o r a ş , la legiunea de j a n d a r m i . M o r i t z nu era
acolo. N i m e n i nu auzise de el.
— E evreu ? a î n t r e b a t un ofiţer tînăr.
— Este creştin o r t o d o x d i n p a r o h i a m e a ! a răspuns preotul.
— N - a fost trimis la noi, a zis ofiţerul. M a i încercaţi o dată la
postul de j a n d a r m i . Să vă dea n u m ă r u l cu care a fost expediat !
Ieri şi astăzi, noi n-am făcut şi n-am primit decît transporturi
de evrei. D a c ă spuneţi că o m u l de care vă interesaţi nu e evreu,
atunci nu-i printre ei...
— Nu este evreu ! a repetat preotul, plecînd.
A d o u a zi a venit din n o u la l e g i u n e , cu n u m ă r u l raportului.
Ofiţerul din ajun a căutat î n t r - u n registru şi a zis :
— Cu p ă r e r e de râu, nu vă p u t e m da nici o indicaţie. E un
d o s a r secret. C e r e ţ i a u t o r i z a ţ i e de M i n i s t e r u l de R ă z b o i !
— V r e a u să ştiu n u m a i d a c ă M o r i t z este arestat şi unde se
află, a zis preotul. A s t a nu p o a t e fi un secret !
— Este arestat, a răspuns ofiţerul. D a r nu vă p u t e m spune
u n d e se află. Nu ştim nici noi. A fost vărsat M a r e l u i Stat M a j o r ,
iar Statul M a j o r nu ne a n u n ţ ă unde-i d u c e pe o a m e n i i pe care-i
p r i m e ş t e de aici şi ce face cu ei !
82
ORA 25
V o c e a ofiţerului devenise aspră. Găsind n u m e l e lui J o h a n n
M o r i t z în registru, 1-a privit pe preot cu dispreţ.
Preotul A l e x a n d r u K o r u g ă a ieşit. în u r m a lui, tînărul ofiţer a
spus tare :
— E popă, dar minte ca un birjar ! Ieri a declarat că individul
este creştin o r t o d o x , şi azi îl găsesc scris în registrele cu evrei...
D a c ă m a i vine p o p a pe-aici, să-1 daţi afară !
34
P r e o t u l i-a scris lui T r a i a n d e s p r e a r e s t a r e a lui J o h a n n
M o r i t z . L-a r u g a t să se d u c ă la M i n i s t e r u l de R ă z b o i şi la
M a r e l e Stat M a j o r şi să încerce să o b ţ i n ă eliberarea lui. T r a i a n
i-a răspuns că a intervenit peste tot, şi i s-a p r o m i s că J o h a n n
M o r i t z va fi eliberat. De la p r i m i r e a scrisorii au trecut d o u ă , pe
u r m ă trei, p e u r m ă patru săptâmîni. A u trecut d o u ă luni. V a r a
era pe sfîrşite. A venit şi toamna. J o h a n n M o r i t z tot nu s-a
î n t o r s acasă.
Preotul A l e x a n d r u Korugă s-a dus la prefectul j u d e ţ u l u i . în
d r u m s p i e oraş, s-a întîlnit cu bătrînul G o l d e n b e r g . Evreul era
pe jos. Slăbise. P r e o t u l l-a chemat lîngă el, în trăsură.
— Din z i u a arestării, n-am mai aflat nimic despre M a r c u ! a
zis negustorul şi a oftat. Am cheltuit atîţia bani, ţinîndu-1 prin
şcoli şi prin universităţi, 1 j. Bucureşti şi la Paris... A c u m , cînd
şi-a luat d o c t o r a t u l şi s-a î n t o r s acasă, l-au arestat ! L-au trimis
să sape tranşee... Pentru asta a venit el d o c t o r de la Paris, să
sape tranşee ?
P r e o t u l K o r u g ă a scos o pîine proaspătă din geantă. A rupt-o
în d o u ă . J u m ă t a t e i-a întins-o lui Goldenberg. A p o i au început
să m ă n î n c e a m î n d o i în tăcere. U r c a u o pantă. C a l u l m e r g e a la
pas. C î n d au ajuns în vîrful colinei, evreul a vorbit iar :
— Ştiţi că m i - a u luat casa, a zis. R e c h i z i ţ i o n a t ă ! în cîteva zile
trebuie să mă m u t ! Altfel mă dă afară cu j a n d a r m i i . C a s a pe
care am făcut-o eu, cu s u d o a r e a frunţii mele... î n t î i mi l-au
rechiziţionat pe M a r c u . A c u m , casa ! Cu ce-am greşit eu,
părinte ?
Evreul a tăt.ut. C a l u l se oprise.
83
 ORA 25
— Să ştiţi că am să-mi fac un s f î r ş i t ! a mai zis evreul. Am să
mă s p î n z u r !
C a l u l a pornit mai d e p a r t e . La m a r g i n e a oraşului, G o l d e n -
berg s-a dat jos. P r e o t u l 1-a privit dispărînd pe străzile înguste
ale cartierului evreiesc.
35
D u p ă ce s-a despărţit de G o l d e n b e r g , preotul K o r u g ă s-a d u s
la prefectură. Lăsase calul să m e a r g ă la pas, ca să nu-1 o b o ­
sească. Privea casele cu etaje u n u l peste altul, g r ă m e z i de case
suprapuse, care se c ă ţ ă r a u tot m a i sus...
In faţa prefecturii, calul s-a oprit singur. Preotul venea m ă c a r
o d a t ă pe s ă p t ă m î n ă , ca să î n t r e b e de soarta lui J o h a n n M o r i t z .
C a l u l învăţase u n d e se d u c e p r e o t u l , cînd vine la oraş...
Prefectul nu era a p r o a p e n i c i o d a t ă la birou. Şi, cînd era la
b i r o u , e r a o c u p a t . P r e o t u l K o r u g ă n u r e u ş i s e î n c ă să-i v o r ­
bească. Secretarii şi p o r t a r i i îl c u n o ş t e a u şi-i z î m b e a u cu c o m ­
pătimire. A z i , secretarul i-a z î m b i t altfel.
— D o m n u l prefect vă p r i m e ş t e ! a zis el. î n t r - o j u m ă t a t e de
ceas, vă vine rîndul.
A trecut un ceas. P r e o t u l A l e x a n d r u K o r u g ă se află în faţa
prefectului.
— Un tînar din p a r o h i a m e a fost arestat a c u m şase luni, a zis
preotul. Aş vrea să ştiu u n d e se află şi de ce a fost arestat. A u d
că e î n t r - u n lagăr de evrei. D a r el este r o m â n şi creştin. Eu l-am
botezat. Aş vrea să intervin p e n t r u eliberarea lui.
— Eu refuz din principiu toate intervenţiile, a zis prefectul.
— O m u l despre care vorbesc nu este vinovat cu n i m i c ! a
spus preotul.
— E î n t r - u n l a g ă r evreiesc î n s ă ! S i n g u r aţi d e c l a r a t - o !
— D a r nu este evreu !
— E acelaşi lucru ! a spus prefectul. De v r e m e ce este în lagă­
rul de evrei, cade sub prevederile legilor şi ale d i s p o z i ţ i u n i l o r
speciale, de care nu mă o c u p eu. A c e a s t a este o chestiune. A
d o u a chestiune, pe care o c o n s i d e r p r i n c i p a l ă şi pentru care te-
84
ORA 25
am primit în audienţă, este că-ţi p u n în vedere că mie n u - m i
place ca preoţii din judeţul m e u , în loc să-şi v a d ă de biserici, să
u m b l e pe la autorităţi, cu fel de fel de intervenţii. Este stare de
r ă z b o i şi fiecare t r e b u i e să stea la postul lui. A s t a e o a v e r t i z a r e
pe care ţi-o fac oficial. N - a ş v r e a să fiu pus în situaţia de a lua
măsuri de sancţionare contra dumitale.
— O r i c e activitate d e p u s ă pentru binele O m u l u i si pentru
d r e p t a t e este o activitate p e n t r u Biserică şi p e n t r u D u m n e z e u !
a zis preotul. Intervenind p e n t r u J o h a n n M o r i t z , eu intervin
pentru B i s e r i c ă şi p e n t r u D u m n e z e u . A c e a s t a este m i s i u n e a m e a
de preot. Cu J o h a n n M o r i t z s-a săvîrşit o m a r e n e d r e p t a t e !
— N e d r e p t a t e a nu există decît în fantezia d u m i t a l e ! Prefec­
tul v o r b e a a c u m cu asprime. N o i s î n t e m în r ă z b o i ! L u p t ă m
p e n t r u patrie şi pentru Biserică, î m p o t r i v a lui Anticrist ! D u m ­
neata susţii că este o n e d r e p t a t e dacă un i n d i v i d o a r e c a r e a fost
trimis să m u n c e a s c ă la fortificaţii, pentru c a u z a n o a s t r ă sfîntă ?
— A c e s t individ este un Om ! a zis preotul. Acest Om a fost
arestat şi t r i m i s la m u n c ă silnică fără a fi v i n o v a t cu n i m i c şi fără
a fi fost c o n d a m n a t de vreun j u d e c ă t o r !
— F l e a c u r i , părinte ! D a c - a m sta să ne o c u p ă m de fiecare
individ, ar veni bolşevicii peste noi şi ne-ar s p î n z u r a pe toţi, în
frunte cu d u m n e a t a . N o i ştim că l u p t ă m p e n t r u C r u c e !
— C i n e nesocoteşte O m u l nu p o a t e p r e t i n d e că l u p t ă p e n t r u
C r u c e ! a zis preotul. Nu se p o a t e să fii în acelaşi t i m p a p ă r ă t o ­
rul C r u c i i ş i d u ş m a n u l e i !
• — D u m n e a t a ai vrea să-i d ă m d r u m u l lui M o r i t z al d u m i t a l e
şi să-i l ă s ă m pe bolşevici să vină peste noi, ca să ne a r d ă biseri­
cile, să ne batjocorească femeile şi să ne lege în lanţuri ? A ş a
înţelegi d u m n e a t a să lupţi p e n t r u Biserică ?
— N i c i cele m a i înalte idealuri n a ţ i o n a l e , sociale orj religioase
n u p o t s c u z a n e d r e p t a t e a f ă c u t ă u n u i s i n g u r o m { Accusatio
ordinatur ad bonum commune quod intenditur per cognitionem
criminis : nullus autem debet nocere allicui injuste, ut bonum
commune promoveat.1 T r i m i t e r e a oamenilot în sclavie în
n u m e l e lui H r i s t o s este o c r i m ă î m p o t r i v a lui H r i s t o s !
— Eşti sigur că individul nu este evreu ? a întrebat prefectul.
— A b s o l u t sigur !
' Acuzaţia se întemeiază pe interesul comun, fiindcă este sporită prin cunoaş­
t e r e a v i n e i : însă n i m e n i nu t r e b u i e să d ă u n e z e cu n e d r e p t a t e c u i v a , s p r e a
împinge înainte interesul comun, (lat.) (sf. T o m a d'Aquino).
85
 ORA 25 ORA 25

— în cazul ăsta e o mişelie ce s-a făcut cu el ! V i n o v a t u l tre­

buie pedepsit. C i n e a dat ordinul de rechiziţie ?
— Nu ştiu, a răspuns preotul. De şase luni întreb la toate
a u t o r i t ă ţ i l e : la p o l i ţ i e , la j a n d a r m e r i e , la a r m a t ă , peste tot. 36
N i m e n i nu-mi r ă s p u n d e . Mi se spune peste tot că e secret.
— A ş a este, a zis prefectul. A c e s t e operaţiuni sînt secrete.
N i c i eu nu-ţi pot spune nimic. T r e b u i e să te duci întîi la M a r e l e La m a r g i n e a oraşului, era o biserică. C î n d a ajuns în faţa ei,
Stat Major. D u p ă ce capeţi a u t o r i z a ţ i e , te întorci cu ea aici, cău­ preotul a oprit trăsura. I-au venit în m i n t e j a n d a r m u l din F î n -
tăm în d o s a r e şi v e d e m cine a s e m n a t ordinul. D a c ă e un a b u z , tîna, prefectul, ofiţerul tînăr de la l e g i u n e , poliţiştii şi toţi func­
atunci fii sigur că autorul va fi pedepsit în m o d e x e m p l a r ! P î n ă ţionarii care l-au lăsat să aşepte la uşi şi care îl ţin pe J o h a n n
cînd nu aduci însă o a u t o r i z a ţ i e scrisă că poţi să te interesezi de M o r i t z închis. Şi-a scos pălăria şi a recitat în gînd această rugă­
c a z , noi nu-ţi p u t e m da nici o l ă m u r i r e . ciune a lui W. H. A u d e n :
Prefectul a făcut un gest că a u d i e n ţ a s-a terminat. Preotul Şi acum să ne rugăm pentru cei ce deţin vreo mică si nenorocită
Korugă nu s-a clintit de pe scaun. parte din putere, să ne rugăm pentru toţi cei prin care tre­
— Este posibil, d o m n u l e prefect, ca o m u l să fi ajuns în starea buie să suferim tirania impersonală a statului, pentru toţi
asta de uscăciune şi de s u r z e n i e , încît — la fel ca m a ş i n i l e — să cei ce anchetează si contraanchetează, pentru toţi cei ce eli­
nu mai a u d ă glasul s e m e n u l u i lui cînd îi vorbeşte ? a zis preotul. berează autorizaţiile si decretează interdicţiile, să ne
Eu nu pot crede, totuşi, că d u m n e a v o a s t r ă nu înţelegeţi rugă­ rugăm pentru ca ei să nu mai considere litera si cifra ca mai
m i n t e a mea. Sînteţi d o a r o m . O m u l este făcut cu simţire. Cu adevărate si mai vii decît carnea si sîngele... Şi fă,
s u f l e t . O m u l n u e s t e m a ş i n ă . S ă fie a d e v ă r a t c ă n u s i m ţ i ţ i Doamne, ca noi, simpli cetăţeni ai acestui pămînt, să nu
nedreptatea făcută lui J o h a n n M o r i t z ? ajungem să confundăm omul cu funcţia pe care o ocupă !
— A s c u l t ă , părinte ! a zis prefectul. Ca să fiu sincer, î m i pare Fă să avem mereu în minte că tocmai din nerăbdarea sau
rău că nu te pot servi. C r e d că ai dreptate. î ţ i spun asta fiindcă din lenea noastră, din abuzurile noastre sau din teama nos-
şi eu sînt băiat de preot. Dar, din principiu, nu mă o c u p de tră de libertate, din propriile noastre nedreptăţi, s-a născut
dosarele evreilor, ale f r a n c m a s o n i l o r şi ale legionarilor. A s t e a acest stat pe care trebuie să-l suportăm, pentru iertarea
sînt chestiuni periculoase. î ţ i e x p l o d e a z ă "în m î n ă , cînd le atingi. păcatelor si mîntuirea sufletelor noastre !
Eu sînt ofiţer şi nu vreau să-mi stric cariera. Nu mă ocup de Preotul şi-a acoperit pletele albe cu pălăria şi a pornit m a i
aceste chestiuni, nici în bine, nici în r ă u ! d e p a r t e , spre Fîntîna. La răscruce, 1-a întîlnit iar pe G o l d e n -
P r e o t u l A l e x a n d r u K o r u g ă s-a ridicat. La plecare, prefectul berg. Se î n t o r c e a şi el de la oraş. C î n d a ajuns în dreptul evreu­
i-a strîns m î n a şi i-a spus : lui, calul s-a oprit : îl recunoscuse pe n e g u s t o r şi ştia că p r e o t u l
— R e g r e t că nu pot face n i m i c pentru omul d u m i t a l e — c u m 1-a luat în trăsură.
îl c h e a m ă ? mi se pare că M o r i t z !... D a r te aştept cu alte ches­
tiuni, şi te servesc !

37

Şeful p o s t u l u i de j a n d a r m i din F î n t î n a a p r i m i t o r d i n să
î n a i n t e z e un inventar cu toate averile i m o b i l e ale evreilor din
sat. El a făcut o listă în care a scris tot ce posedă bătrînul Gol-

86 87
 ORA 25
denberg. Dar n-a trimis-o. Ştia că J o h a n n M o r i t z este şi el
închis în l a g ă r u l de evrei. C î n d îl trimisese la legiune cu ordin
de r e c h i z i ţ i e , nu scrisese în el că M o r i t z este evreu. N i c i nu
p u t e a scrie : ar fi săvîrşit un fals, fiindcă M o r i t z era r o m â n . Dis­
p o z i ţ i i l e de r e c h i z i ţ i o n a r e a mîinii de l u c r u prevăd categoria
e v r e i l o r şi a e l e m e n t e l o r i n d e z i r a b i l e . El îl r e c h i z i ţ i o n a s e pe
M o r i t z ca e l e m e n t i n d e z i r a b i l . A s t a era legal. O r i c i n e poate fi
socotit de j a n d a r m ca fiind indezirabil. D i s p o z i ţ i i l e în această
privinţă nu sînt p r e c i z a t e . La l e g i u n e a de j a n d a r m i , însă, l-au
trecut pe M o r i t z la evrei. Asta era vina legiunii. Sau, mai
d e g r a b ă , era vina lui J o h a n n M o r i t z , fiindcă are n u m e evreiesc.
Ş e f u l u i d e p o s t î i p ă r e a r ă u c ă s-a î n t î m p l a t a ş a . C r e d e a c ă
M o r i t z va fi ţinut la l u c r u cîteva săptămîni. Au trecut însă şase
luni. A c u m a venit o r d i n de r e c h i z i ţ i o n a r e a caselor evreieşti.
D u p ă d r e p t a t e , casa lui M o r i t z n u trebuie r e c h i z i ţ i o n a t ă . î n
tabelele de la l e g i u n e stă însă scris că în F î n t î n a sînt d o i evrei :
G o l d e n b e r g şi M o r i t z . J a n d a r m u l şi-a frămîntat capul c u m să
p r o c e d e z e . D a c ă a n u n ţ ă la l e g i u n e că M o r i t z nu e evreu şi că de
aceea nu i-a p u s casa pe lista de r e c h i z i ţ i e , vine anchetă, ca şă se
stabilească de ce a fost t r i m i s în lagăr. El o să spună că J o h a n n
M o r i t z este i n d e z i r a b i l . D a r şeful de post nu v r e a să aibă
anchetă. E mai bine fără cercetări. S u z a n a ar putea declara
c o n t r a lui. T r e b u i e găsită o altă cale. J a n d a r m u l 1-a întrebat pe
G o l d e n b e r g ce să facă.
— Dacă S u z a n a divorţează de M o r i t z , ea are dreptul să
r ă m î n ă în casă. D e s p r e ea nu e scris nicăieri că ar fi evreică. La
oraş aşa au făcut toţi evreii care sînt căsătoriţi cu creştine ! a zis
Goldenberg.
J a n d a r m u l s-a g î n d i t că S u z a n a nu va accepta să divorţeze.
Ea ştia că M o r i t z nu e evreu şi avea să p o r n e a s c ă scandalul.
P o a t e îşi l u a şi avocat. în c a z u l ăsta, el o să fie pus sub anchetă.
— D i v o r ţ u l se face uşor, a mai zis G o l d e n b e r g . E destul o
declaraţie scrisă a femeii că v r e a să se d e s p a r t ă din m o t i v e de
o r d i n rasial. D i v o r ţ u l se a c o r d ă a u t o m a t la p r e z e n t a r e a petiţiei.
Nu se face nici un fel de a u d i e r e , totul se r e z o l v ă pe cale admi­
nistrativă. A ş a sînt noile legi.
88
ORA 25
38
J a n d a r m u l a scris o cerere de divorţ, ca d i n partea S u z a n e i , şi
s-a d u s la ea, ca s-o iscălească.
— B ă r b a t u l t ă u este în lagărul de evrei, i-a zis el. A c u m a
venit o r d i n să vă iau casa. în acte scrie că el e evreu. Eu ştiu c,ă
nu e. N u m e l e lui e de vină. D r a c u l 1-a pus să-1 c h e m e M o r i t z ?
S u z a n a asculta cu bărbia r e z e m a t ă de poartă. Se uita fix la
j a n d a r m . Din ochii deschişi au î n c e p u t să-i c u r g ă lacrămi.
— M i - a i luat b ă r b a t u l ! a zis ea. A c u m vrei să-mi iei şi casa ?
Te o m o r cu m î n a m e a , cît eşti de j a n d a r m ! D a r casa n-ai să
m i - o iei !
S u z a n a a luat un b o l o v a n şi 1-a aruncat peste poartă, cu furie.
J a n d a r m u l şi-a ferit capul.
— Eu nu v r e a u să-ţi i a u casa ! Ţ i - a m a d u s hîrtia asta s-o s e m ­
nezi, ca să p o ţ i r ă m î n e a cu casa !
I-a î n t i n s S u z a n e i cererea de divorţ. Pe u r m ă i-a î n t i n s stiloul.
Ea le-a luat. D a r nu p u t e a citi. A v e a î n c ă ochii plini de l a c r ă m i .
— Ce scrie aici ? a î n t r e b a t ea.
— E o cerere de divorţ, a spus j a n d a r m u l . D a r nu-i decît de
formă, ca să nu te dea afară din casă !
— Vrei să mă d i v o r ţ e z i ? a strigat ea.
Era ca o leoaică. Ar fi vrut să-1 sfîşie. El a prins-o de m î n ă ,
p o ş t e poartă, şi a încercat să o potolească :
— E n u m a i de formă ! Nu este divorţ adevărat ! D a c ă nu
s e m n e z i , peste cîteva zile o să t r e b u i a s c ă să te scot afară din
casă. U n d e vrei să te d u c i cu copiii, a c u m , în p r a g u l iernii ?
S u z a n a nici nu v o i a să a u d ă de divorţ.
— Iani este bărbatul m e u ! a zis ea. M a i bine mă o m o r , d e c î t
să mă despart!
J a n d a r m u l a r ă m a s la p o a r t ă mai mult de un ceas. S u z a n a ,
o b o s i t ă de plîns, s-a d u s în casă şi iar s-a î n t o r s la poartă. A
a r u n c a t cu pietre în j a n d a r m . A venit cu t o p o r u l în m î n ă şi s-a
răstit la el. La u r m ă , şi-a zis că tot e mai bine să s e m n e z e o hîr-
tie, decît să fie d a t ă afară din casă. M o r i t z , cînd o veni, are să
î n ţ e l e a g ă şi are s-o ierte că a semnat. A r e să v a d ă că ea i-a r ă m a s
credinciosă, că a m u n c i t , p ă z i n d casa şi îngrijindu-i copiii. Că a
89
 ORA 25
r ă m u s femeie n u m a i pentru el. T o a t e astea are să le v a d ă M o r i t z
cînd o veni. Şi a semnat.
P l u t o n i e r u l a p u s cererea de divorţ a Suzanei în b u z u n a r u l de
la piept al tunicii şi a plecat. A c u m era sigur că n-o să se mai
facă anchetă. D a c ă venea căpitanul să cerceteze, s-ar fi putut
să-1 pedepsească cu d o u ă sau trei zile de arest. Primejdia tre­
cuse ! Şi-a z î m b i t singur, şi a î n c e p u t să fluiere.
39
P r i z o n i e r i i din lagărul lui M o r i t z ar fi p u t u t evada pînă la
ultimul : nu-i p ă z e a u decît cinci soldaţi. D a r ei ştiau că ar fi fost
aduşi înapoi, şi nu încerca nici unul să fugă. M a r c u G o l d e n b e r g
a evadat, însă. S-a întîlnit cu majorul pe d r u m , d u p ă ce fugise
din lagăr. A c u m M a r c u se află din nou în lagăr. Majorul i-a
adunat pe prizonieri înainte de a începe lucrul şi i-a î n t r e b a t :
— Să-1 leg pe M a r c u G o l d e n b e r g în lanţuri şi să-1 trimit la
C u r t e a marţială, sau să vi-1 las v o u ă să-1 păziţi, ca să nu mai facă
prostia să fugă ?
Prizonierii l-au luat pe M a r c u pe r ă s p u n d e r e a lor. El nu
lucrase nici o zi la canal pînă atunci. Fusese mai m e r e u bolnav.
Pe u r m ă , a fost furier la cancelarie. A c u m , bătrînul L e n g y e l i-a
dat şi lui un tîrnăcop şi i-a arătat ce trebuie să sape. M a r c u Gol­
denberg a refuzat. El a susţinut că, chiar d a c ă i se taie mîinile,
nu sapă nici o p a l m ă de p ă m î n t la canal.
— A c e a s t ă m u n c ă este c o n t r a credinţelor mele politice ! a zis.
P r i z o n i e r i i s-au adunat în jurul lui. N i m e n i nu lucra la canal
din convingeri politice.
— Acest canal se c o n s t r u i e ş t e ca să o p r e a s c ă î n a i n t a r e a
A r m a t e i Roşii ! a c o n t i n u a t M a r c u . Eu sînt comunist. Eu nu
pot să sap obstacole în calea c a m a r a z i l o r mei !
P r i z o n i e r i l o r le-a plăcut curajul lui M a r c u . Erau de acord cu
el. C î n d s-a înţeles însă că, d a c ă M a r c u nu sapă, ceilalţi sînt
obligaţi să lucreze şi bucata lui, e n t u z i a s m u l s-a potolit.
Bătrînul L e n g y e l a dat semnalul de începere a lucrului şi a
p r o m i s să a ra n je z e el s i n g u r c h e s t i u n e a . A venit alături de
90
ORA 25
M a r c u , care şedea la m a r g i n e a şanţului, cu mîinile în b u z u n a r e .
— N o i , evreii — a zis L e n g y e l —, avem o calitate pe care nu
ne-o egalează nimeni în occident : noi ştim să facem t r a n z a c ţ i i !
î n ţ e l e p c i u n e a rasei noastre stimează c o m p r o m i s u l şi dispre­
ţuieşte a t i t u d i n i l e tranşante. Asta este o virtute î n v ă ţ a t ă în
orient ! î n ţ e l e g i ce vreau să spun ? E înţelept acela care î m p a c ă
şi capra, şi varza, c u m zice proverbul. Tu ai nesocotit această
î n ţ e l e p c i u n e şi ai luat poziţie, uitînd că p o z i ţ i a este o caracteris­
tică a p o p o a r e l o r barbare, de soldaţi. N a ţ i u n i l e rafinate şi culte
îşi permit luxul să aibă mai m u l t e exprimări d e o d a t ă , ca s-p
p o a t ă invoca pe cea mai adecvată situaţiei. Dacă tu nu ţii s e a m ă
de î n ţ e l e p c i u n e , este o chestiune personală a ta ! N o i am înţeles
că nu vrei să sapi la canal !
— Nu vreau ! a zis G o l d e n b e r g .
— B u c a t a ta trebuie însă săpată de cineva în fiecare zi, atîta
v r e m e cît tu te afli în lagăr. P î n ă acum ai fost la infirmerie. Ince-
pînd de azi...
— Ştiu ! a zis G o l d e n b e r g răstit. D a r eu nu sap !
— Dacă n-o sapi tu, trebuie s-o săpăm noi ! A z i am făcut-o,
a zis L e n g y e l . Dar nu se p o a t e ca tu să stai cu mîinile în b u z u ­
nare şi noi să săpăm pentru tine !
— N i c i nu v-am rugat s-o faceţi ! a spus M a r c u batjocoritor.
Dacă o faceţi, vă priveşte. P o a t e că vă place să săpaţi !...
— Nu ne place ! Tu ştii asta. D a r nici nu p u t e m să-i s p u n e m
majorului să te t r i m e a t ă la C u r t e a marţială, cu cătuşe la mîini !
— Spuneţi-i că sînt sabotor ! De ce nu-i spuneţi ?
— Tu eşti d o c t o r în drept, a zis L e n g y e l . Tu înţelegi situaţia.
N o i nu p u t e m cere să fii pus în lanţuri şi scos între baionete din
lagăr. A z i evreii sînt vînaţi ca animalele în toată Europa. A s t a o
fac fasciştii ! Şi tu vrei să cerem noi ca unul de-al nostru să
ajungă la C u r t e a m a r ţ i a l ă ? Ştii că nu p u t e m ! D a r nici nu
p u t e m săpa pentru tine ! De-abia săpăm fiecare bucata noas­
tră...
— De ce-mi ţii predica asta sentimentală ? a î n t r e b a t M a r c u ,
tot ironic. Vrei să mă convingi să sap ?
— Aş fi naiv, dacă aş î n c e r c a , a zis Lengyel. Tu eşti un fana­
tic. F a n a t i c i i sînt animale turbate, nu trebuie să te apropii de ei.
D a r tu ai tată şi m a m ă . Tu nu te gîndeşti la ei ; noi însă ne gîn-
d i m la m a m a şi la tatăl tău, care te aşteaptă acasă. Tu eşti evreu,
şi noi nu uităm asta. Eşti fratele nostru ! Acelaşi sînge cu noi,
chiar dacă tu ai uitat ! De aceea am căutat o soluţie de c o m p r o -
91
 ORA 25
mis, ca să î m p ă c ă m şi fanatismul tău, şi interesele c o m u n i t ă ţ i i
noastre, şi s e n t i m e n t a l i s m u l nostru, de care tu îţi baţi j o c !
C e i l a l ţ i p r i z o n i e r i se strînseseră î m p r e j u r şi ascultau.
— La canal, nu vrei să l u c r e z i , fiindcă el e un obstacol în
calea c a m a r a z i l o t tăi d i n A r m a t a R o ş i e , a u r m a t L e n g y e l . Eşti
dispus să-ţi dai viaţa, n u m a i să nu faci asta ! N o i nu te v o m
forţa. D a r a t u n c i trebuie să faci altă m u n c ă . U n a care să n-aibă
nici o semnificaţie politică sau militară. Preferi, de e x e m p l u , să
cureţi closetul lagărului, în loc să sapi la canal ? N o i c u r ă ţ ă m
closetul prin rotaţie. D a c ă tu cureţi closetul zilnic, cel care ar fi
de serviciu în z i u a aceea are să sape partea ta la canal. T r e b u i e
să te previn însă e o m u n c ă g r e a şi scîrboasă !
Bătrînul era convins că, p u s în faţa acestei alternative, M a r c u
G o l d e n b e r g va accepta lucrul la canal. El ştia că n i m e n i nu
p u t e a face mai mult de d o u ă sau trei zile la rînd de serviciu la
closet. M a i ales un intelectual...
— N u - i nevoie să-mi dai r ă s p u n s u l a c u m ! a mai zis L e n g y e l .
P î n ă diseară te mai g î n d e ş t i şi-mi spui !
— N - a m de ce să mă mai g î n d e s c ! a zis M a r c u . Sînt decis !
— P e n t r u care m u n c ă eşti decis ?
— Sigur că p e n t r u closet ! a r ă s p u n s M a r c u . C u r ă ţ a t u l close­
telor este o m u n c ă de folos obştesc. Este o activitate construc­
tivă. Săpatul canalului este o m u n c ă criminală, r e a c ţ i o n a r ă şi
f a s c i s t ă ! P r e f e r s ă c u r ă ţ c l o s e t e l e , d e c î t s ă fac c e v a c o n t r a
c a m a r a z i l o r mei din A r m a t a R o ş i e !
B ă t r î n u l L e n g y e l a devenit palid. P l a n u r i l e lui eşuaseră.
— Ar fi bine să te mai gîndeşti înainte de a te d e c i d e ! a zis,
totuşi.
— Sînt decis ! a zis M a r c u şi s-a î n t o r s cu spatele.
N i c i unul d i n t r e p r i z o n i e r i n-a î n d r ă z n i t să-i mai vorbească
lui M a r c u . N u m a i J o h a n n M o r i t z s-a a p r o p i a t d e el.
— M a r c u l e , eşti n e b u n ? i-a zis. Vrei să cureţi closetele în fie­
care zi ? Asta-i mai rău decît la o c n ă !
— M a r ş de-aici ! a ţipat G o l d e n b e r g . Eu ştiu ce fac !
— Ăi fi ştiind tu ce faci, d a r faci r ă u ! a zis J o h a n n M o r i t z .
în clipa aceea observase că privirea lui M a r c u G o l d e n b e r g era
exact ca a lui Iorgu Iordan. Şi s-a d e p ă r t a t de el.
92
ORA 25
40
A d o u a zi, L e n g y e l a avut m u s t r ă r i de c o n ş t i i n ţ ă p e n t r u
m o d u l c u m p r o c e d a s e c u M a r c u Goldenberg. Era u n bătrîn
sensibil. Seara, a venit l î n g ă G o l d e n b e r g , hotărît să-1 c o n v i n g ă
să r e n u n ţ e la closete. V o i a să-1 scoată de-acolo cu orice pre.ţ,
fiindcă i se p ă r e a că el îl c o n d a m n a s e la aceasta c o r v o a d ă .
M a r c u nu t e r m i n a s e î n c ă lucrul. Scosese căldările, pline, d i n
g r o a p a care servea de closet şi le cărase în afara l a g ă r u l u i , ca să
le ve/se pe c î m p . în cursul zilei plouase : closetele se u m p l e a u
m e r e u cu apă de ploaie. M u n c a a fost d u b l ă faţă de alte zile.
M a r c u se istovise. Era slab şi suferea de p l ă m î n i .
— C r e d că ai să renunţi, a zis L e n g y e l . A s t a nu-i o m u n c ă
p e n t r u tine !
M a r c u a coborît în g r o a p a closetului şi a u m p l u t din n o u căl­
dările. Pe u r m ă a ieşit şi a a d u n a t m u r d ă r i a cu lopata.
— Eu, în locul tău, n-aş p u t e a sta toată ziua în d u h o a r e a şi în
m u r d ă r i a asta ! a zis L e n g y e l .
M a r c u n-a r ă s p u n s nici de d a t a asta. D e - a b i a se ţ i n e a pe
picioare. D a r continua. A ridicat căldările şi a trecut pe lîngă
bătrîn. Se ducea să le verse. C î n d s-a î n t o r s , L e n g y e l i-a spus :
— D e - a c u m au să-ţi p u t ă h a i n e l e şi pielea a closet t o a t ă
noaptea. N i c i n-ai să poţi d o r m i !
B ă t r î n u l se p r e g ă t e a să-1 anunţe pe M a r c u că, de m î i n e , îl
p u n e iarăşi furier la cancelarie. D a r M a r c u n-a mai avut p u t e r e a
să aştepte. Ajunsese la capătul forţei lui de rezistenţă. A v e a
l o p a t a in mînă. A ridicat-o, a închis ochii şi a izbit. L o v i t u r a a
c ă z u t c u t ă i ş u l î n c r e ş t e t u l c a p u l u i l u i L e n g y e l . B ă t r î n u l s-a
clătinat. M a r c u nu-1 vedea. A v e a ochii închişi. M î i n i l e i s-au
crispat pe lopată. Şi a lovit din nou. A p o i a treia oară. L o v i t u r i l e
u r m ă t o a r e au nimerit în gol : bătrînul se prăbuşise. M a r c u ,
r ă m a s cu lopata în mînă, a deschis ochii şi 1-a v ă z u t pe L e n g y e l
la p i c i o a r e l e lui, cu capul despicat. Nu voise să-1 o m o a r e pe
bătrîn. Izbise din disperare. Dar nu-i părea rău.
93
 ORA 25
41
Au trecut patru luni de cînd M a r c u G o l d e n b e r g 1-a ucis pe
L e n g y e l . J o h a n n M o r i t z şi-a a d u s a m i n t e de capul bătrînului,
tăiat în d o u ă cu sapa, şi de d i m i n e a ţ a în care M a r c u a fost scos
î n t r e baionete din lagăr, d a r i se părea că asta s-a petrecut cu
m u l ţ i ani în urmă. M o r ţ i i se uită. M a r c u nu este mort, d a r cei
închişi în puşcărie sînt uitaţi şi ei, ca morţii. In z i u a aceea a nins.
Majorul a a n u n ţ a t că va veni în inspecţie un general.
— A ş t e p t ă m şi v i z i t a regelui ! a zis majorul. R e g e l e vrea să
vadă canalul pe care l-aţi săpat voi. P l a n u r i l e canalului le-a dese­
nat regele însuşi, cu m î n a lui. De aceea vrea să-1 v a d ă !
M o r i t z s-a g î n d i t l a M a r c u G o l d e n b e r g , c a r e t a i e s a r e l a
ocnă. Pe u r m ă s-a g î n d i t la rege, care a desenat canalul. Parcă îl
vede pe rege, ca în p o z e , c u m stă la masă cu creionul în mînă şi
desenează. C a n a l u l e foarte lung. Se spune că are peste o sută de
k i l o m e t r i . D a r fiecare p r i z o n i e r nu vede decît b u c a t a pe care o
sapă el şi cît c u p r i n d e cu ochii în d r e a p t a şi în stînga. C a n a l u l
are trei metri a d î n c i m e şi m a l u r i a b r u p t e : va fi u m p l u t cu apă.
M o r i t z c a u t ă să-şi î n c h i p u i e c u m o să fie cînd o să c u r g ă apa pe
locul u n d e stă el a c u m cu picioarele şi u n d e a săpat. A auzit că,
d u p ă război, pe canal v o r trece şi v a p o a r e . A fost construit ca
să-i oprească pe ruşi, c î n d vor î n c e r c a să năvălească în R o m â n i a .
Din c a u z a asta săpatul canalului este secret. Nu ştiu despre el
decît regele şi cîţiva generali. A ş a a spus majorul. M o r i t z 1-a
visat de m u l t e ori pe rege vorbind în şoaptă sau la ureche cu
generalii lui, despre canalul la care sapă el. Şi a înţeles de ce nu
au voie p r i z o n i e r i i să scrie acasă, la nevastă şi la părinţi : ca să
nu divulge secretul canalului şi să nu-1 afle ruşii. M a j o r u l spune
că ruşii au spioni peste tot. Ei v o r să fotografieze canalul la care
sapă M o r i t z . D a r poliţia îi p r i n d e de fiecare dată. Eliberări,
iarăşi, nu se fac, pentru ca cei care au săpat să nu vorbească de
canal, cînd se d u c acasă la ei.
J o h a n n M o r i t z ar vrea să vină cîndva, d u p ă ce se va termina
războiul, cu S u z a n a şi cu băieţii lui aici, ca să le arate canalui.
A t u n c i o să fie apă, d a r el şi-a î n s e m n a t în minte locul unde a
săpat. C o p i i i au să se m i n u n e z e . N i c i n-au să p o a t ă crede că aici
94
ORA 25
a fost o d a t ă u n c î m p p e c a r e p ă ş t e a u v i t e l e . V o r p o v e s t i l a
şcoală celeorlalţi copii ce a făcut tatăl lor. Ei au să fie m î n d r i că
au a s e m e n e a tată. C e i l a l ţ i copii n-au să aibă părinţi care să fi
făcut astfel de lucruri de necrezut. M o r i t z se simte m î n d r u . La
î n c e p u t îl chinuia a m i n t i r e a gospodăriei. Se g î n d e a că i s-a stri­
cat c ă r ă m i d a în curte. Că S u z a n a n-a putut să a d u c ă l e m n e l e din
p ă d u r e . C ă p o r u m b u l a r ă m a s neprăşit. N u d o r m e a n o a p t e a d e
g î n d u r i . A s t a era la început. Pe u r m ă , treptat, s-a g î n d i t mai
puţin. îşi î n c h i p u i a că S u z a n a a avut grijă de toate. Şi ce n-a
făcut ea b i n e , cu capul ei de femeie, va face el, cînd se va
î n t o a r c e acasă. Din ziua în care majorul 1-a cercetat, 1-a p u s să-
şi d e a jos p a n t a l o n i i şi a văzut că nu e evreu, J o h a n n M o r i t z
aşteaptă eliberarea. El crede că ordinul lui de eliberare a venit
de m u l t , d a r îl mai ţin în l a g ă r fiindcă nu e t e r m i n a t canalul.
A c u m , d u p ă ce au să vină generalul şi, pe urmă, regele, ca să
v a d ă d a c ă le place c u m a ieşit canalul, o să-i dea şi lui d r u m u l să
plece acasă. M o r i t z nu p o a r t ă d u ş m ă n i e statului că 1-a t r i m i s
aici. La î n c e p u t era înfuriat pe soldatul care îl escortase din F î n -
tîna pînă la oraş. Pe u r m ă a fost supărat pe şeful postului. C r e ­
dea că el 1-a r e c h i z i ţ i o n a t . Şi a c u m mai crede că p l u t o n i e r u l
D o b r e s c u e de vină. D a r m î n i a cea m a r e i-a trecut. S-a luat şi el
cu n e c a z u r i l e de fiecare zi şi a uitat de supărare. C î n d se va d u c e
în sat şi îl va întîlni pe p l u t o n i e r u l D o b r e s c u pe uliţă, are să-1
salute, scoţînd pălăria, ca şi m a i î n a i n t e . Poate l-ar fi şi înjurat în
faţă p e n t r u batjocura pe care i-a făcut-o cu ordinul de rechizi-
ţie. A c u m însă i-a trecut focul. T o a t e trec cu timpul. El ştie că
în c u r î n d va fi acasă. îi e dor de Fîntîna şi de nevastă. C o p i i i
t r e b u i e să fi crescut. Petru are să-i iasă înainte la poartă. M o r i t z
se lasă furat de gînduri. îşi î n c h i p u i e c u m o să intre în curte,
cum o să-1 ia în braţe pe Petru, c u m o să-1 strîngă pe cel m i c , pe
N i c o l a e , la piept. P a r c ă i-ar strînge d e - a c u m în braţe. Pe u r m ă
are să-i spună S u z a n e i c u m a lucrat şi pe unde a fost. Ei n-are
să-i spună nici că a fost bătut, nici că a răbdat de foame. De ce
s-o n e c ă j e a s c ă ? A r e s ă - i p o v e s t e a s c ă î n s ă c u m a î n v ă ţ a t
evreieşte şi c u m nimeni, nici m ă c a r evreii, n-a crezut că el e
r o m â n . Ea o să rîdă. O să-i povestească apoi că l-au c r e z u t că
nu e evreu numai d u p ă ce majorul 1-a pus să-şi dea pantalonii
jos şi s-a uitat la ruşinea lui. S u z a n a o să se prăpădească de rîs
ascultînţQ M a i ales cînd o să audă că majorul 1-a c h e m a t şi pe
Ştrul, furierul, şi i-a dat ordin să-i cerceteze şi el. El o să-i
spună S u z a n e i că şi majorul, şi furierul Ştrul s-au m i n u n a t şi au
95
 ORA 25
zis : « Ţie t r e b u i e să-ţi dăm d r u m u l , M o r i t z , că tu nu eşti
evreu, şi regele a dat p o r u n c ă să nu sape la canal decît evreii ! »
S u z a n a are să fie fericită că t o t u l s-a t e r m i n a t cu bine şi că el
este din nou acasă, şi are să v i n ă l î n g ă el, şi are să-1 strîngă cu
foc, şi are să spună : « Tu eşti b ă r b a t u l m e u şi mi-eşti drag ca
soarele de pe cer !"
A s t e a le visa M o r i t z , aşteptînd v e n i r e a generalului. Pe u r m ă
s-a anunţat că generalul va veni a d o u a zi. P r i z o n i e r i i , care
stăteau aliniaţi pe trei r î n d u r i în faţa canalului, cu sapele şi cu
t î r n ă c o a p e l e în mîini, s-au risipit.
Pe M o r i t z l-au c h e m a t la cancelarie.
— M a j o r u l vrea să-ţi v o r b e a s c ă ! a zis Ştrul.
Lui M o r i t z îi bătea inima. Ştia că a sosit o r d i n u l de eliberare,
de aceea îl c h e m a majorul. D a r nu 1-a î n t r e b a t n i m i c pe Ştrul.
De-abia îşi stăpînea bucuria. Simţise că o să fie eliberat d o a r
c î n d va fi g a t a canalul. V e s t e a îi c ă z u s e a c u m ca din cer.
M a j o r u l era î m b r ă c a t c u t u n i c ă n o u ă . P o d e l e l e e r a u p r o a s p ă t
spălate, p e n t r u inspecţia g e n e r a l u l u i . Pe masa din birou, învelită
cu hîrtie albastră curată, dosarele şedeau aşezate unul lîngă
altul, în teancuri. M o r i t z s-a o p r i t l î n g ă uşă. A salutat. A ş t e p t a
cu sufletul la gură să a u d ă vestea. D a r se prefăcea că nu ştie de
ce e chemat. Nu voia să arate că se b u c u r a ca un copil. A l ă t u r i
de major, şedea pe un scaun d o c t o r u l S a m u e l A b r a m o v i c i . T o t
p r i z o n i e r şi el, î n s ă prieten cu m a j o r u l : stătea n u m a i la cancela­
rie. Ştrul s-a aşezat la m ă s u ţ a lui, î n t r - u n colţ. Şi ea era învelită
cu hîrtie n o u ă albastră. T o ţ i se uitau la M o r i t z . Erau serioşi.
M a j o r u l a zis :
— M o r i t z , băiatule, nevastă-ta a d i v o r ţ a t de tine ! Şi a conti­
nuat, răsucindu-şi m u s t a ţ a : Ni s-a t r i m i s d e c i z i a de divorţ, ca
s-o s e m n e z i de luare de c u n o ş t i n ţ ă !
M a j o r u l a p u s o hîrtie pe m a r g i n e a mesei şi i-a î n t i n s lui
M o r i t z tocul, s-o s e m n e z e . D a r M o r i t z nu s-a mişcat de lîngă
uşă.
— D i v o r ţ u l a fost cerut pe m o t i v e rasiale ! Nu v r e a să m a i fie
nevasta unui evreu !
Majorul a adăugat, dojenitor :
— Şi-mi spuneai m i e poveşti că eşti r o m â n curat şi creştin !
C r e d e a i că mă păcăleşti pe m i n e ? Eu sînt v u l p o i bătrîn :
n-am dat d r u m u l la r a p o r t şi la petiţia t a ! Am avut d r e p t a t e !
U i t e , nevasta te-a lăsat, fiindcă eşti evreu. Ea cred că ştie m a i
bine decît oricine !
96
ORA 25
M a j o r u l a z î m b i t . D a r , c î n d a dat de ochii lui M o r i t z şi 1-a
v ă z u t c u m s-a î n g ă l b e n i t la faţă, z î m b e t u l i-a dispărut. J o h a n n
M o r i t z era galben ca lărnîia. P a r c ă ar fi fost mort. M a j o r u l u i i
s-a făcut milă de el.
— A ş a sînt m u i e r i l e , a zis. C u m ai plecat de-acasă, şi-a găsit
a l t u l ! T o a t e femeile sînt curve. N u t r e b u i e să-ţi faci i n i m ă rea
pentru o muiere !
M o r i t z s-a uitat la m a j o r ca şi c u m ar fi vrut să-1 sfîşie. Nu
p u t e a s u p o r t a ca m a j o r u l să spună d e s p r e nevasta lui că e curvă.
A strîns p u m n i i şi a scrişnit din dinţi. F u r i a i se r i d i c a în t r u p pa
un clocot. Ar fi vrut să se stăpînească, d a r c l o c o t u l îi ajunsese la
gît. Era gata să lovească.
— N e v a s t a m e a nu este curvă ! a strigat el.
— Aici ai vorbit adevărul, a zis majorul. Tu eşti un bărbat a
cărui nevastă nu este curvă, fiindcă tu nu ai nevastă ! Ai avut
p î n ă la...
M a j o r u l a t r a s hîrtia de pe colţul mesei şi a citit d a t a :
— P î n ă la 30 ianuarie. A t u n c i s-a p r o n u n ţ a t divorţul. De
a t u n c i eşti cavaler !
M a j o r u l a z î m b i t iar. D o c t o r u l A b r a m o v i c i a z î m b i t şi el, cu
colţul buzelor.
— N e v a s t a m e a nu a d i v o r ţ a t ! a zis M o r i t z . Eu o c u n o s c pe
Suzana !
— T r e a b a ta ce c r e z i ! a spus majorul. A c u m s e m n e a z ă aici că
ai l u a t c u n o ş t i n ţ ă de p r o n u n ţ a r e a d i v o r ţ u l u i şi că te simţi din
n o u cavaler !
— Eu nu sînt cavaler ! a zis M o r i t z .
— B i n e , nu eşti cavaler, dar s e m n e a z ă de luare de c u n o ş ­
tinţă !
M o r i t z s-a uitat la stiloul pe care i-1 î n t i n d e a majorul şi a zis :
— Nu s e m n e z !
O b r a z u l majorului s-a înroşit de m î n i e . Era m i l i t a r şi acest
r ă s p u n s c o n s t i t u i a un act de indisciplină.
— S e m n e a z ă ! a o r d o n a t el. Ai uitat u n d e te afli ?
J o h a n n M o r i t z a luat stiloul şi a semnat. De d a t a asta era un
o r d i n , şi el t r e b u i a să-1 execute. D u p ă ce şi-a scris n u m e l e pe
coala de hîrtie, în colţul din d r e a p t a j o s , u n d e îi arătase majorul
cu d e g e t u l , a lăsat stiloul pe masă şi a dat să plece. O c h i i i se
î m p ă i e n j e n i s e r ă şi îi vîjîia capul.
— C i t e ş t e ! a zis m a j o r u l . Ca să ştii ce ai semnat !
97
 ORA 25
— N - a m nevoie să citesc ! a r ă s p u n s M o r i t z . Eu tot ştiu că
nu-i adevărat !
A vrut să d e s c h i d ă uşa. M î n a îi bîjbîia însă ca pe î n t u n e r i c ,
t r e m u r î n d , şi nu n i m e r e a clanţa.
— Stai şi fumează o ţigare ! a zis doctorul A b r a m o v i c i , î n t i n -
z î n d u - i tabachera.
M o r i t z s-a î n t o r s de la uşă. A luat o ţigare şi a început să
fumeze, fără să ştie cînd îi d ă d u s e d o c t o r u l bricheta, ca să şi-o
aprindă. î n c e r c a să-şi a d u c ă a m i n t e , dar nu v e d e a în faţa lui
decît flacăra brichetei. O flacără gălbuie, care îi a r d e a înaintea
ochilor şi care se î n t i n d e a , din ce în ce mai mare.
— Ai copii ? a î n t r e b a t d o c t o r u l .
M o r i t z s-a trezit ca din vis. A r ă s p u n s parcă cu g u r a altuia.
Pe u r m ă a ieşit din cancelarie, tot fără să ştie cînd şi c u m . In
z i u a aceea a stat pe m a r g i n e a c a n a l u l u i , pe p ă m î n t u l î n g h e ţ a t .
D a r nu i-a fost frig. S-a gîndit la tot felul de lucruri. Din cînd în
cînd îşi a m i n t e a de hîrtia pe care o semnase. Atunci se înfuria.
D i m i n e a ţ a s-a d u s la major. A cerut o r d o n a n ţ a de divorţ şi a
citit-o. P î n ă atunci nu c r e z u s e . A c u m ştia că e adevărat. S u z a n a
divorţase de el. F i i n d c ă şi ea îl c r e d e a evreu şi-şi găsise pe altul.
Nu mai era supărat că majorul îi spusese că e iar flăcău : îl
d u r e a inima, d a r ştia că e adevărat. C i t i s e el, cu ochii lui.
42
A d o u a zi, majorul a venit î m b r ă c a t tot cu t u n i c a cea nouă.
P r i z o n i e r i i au aşteptat p î n ă la p r î n z , aliniaţi în faţa c a n a l u l u i ,
d a r generalul n-a apărut. A treia zi, majorul p u r t a tunica de
lucru. El a a n u n ţ a t că generalul este supărat şi nu mai vine să
vadă canalul. T i m p de o s ă p t ă m î n ă nu s-a lucrat.
P e u r m ă , l a g ă r u l l u i M o r i t z s-a m u t a t m a i l a n o r d . P î n ă
atunci sâpaserâ în p ă m î n t galben şi m o a l e ; acum canalul tre­
buia săpat în piatră. M a j o r u l a plecat cu c a m i o n u l să a d u c ă alte
uneite, cu care să se p o a t ă tăia în piatră, fiindcă cele vechi nu
erau bune decît p e n t r u p ă m î n t m o a l e . A lipsit trei zile. Appi au
sosit d o u ă c a m i o a n e cu maşini de găurit şi de spart stînca.
M u n c a era g r e a şi se făcuse frig.
98
OR.A 25
M o r i t z a muncit toată iarna. M î n c a r e a era proastă, şi o a m e n i i
se î m b o l n ă v e a u pe capete. U n i i au murit. M o r i t z nu s-a î m b o l ­
năvit ; n u m a i v r e m e ele o s ă p t ă m î n ă 1-a d u r u t gîtul.
L u c r a r e a înainta încet. în aprilie, erau tot pe locul u n d e î n c e ­
p u s e r ă să sape la C r ă c i u n . F ă c u s e r ă n u m a i cîteva zeci de metri
de canal. Se spunea că cinci sute de mii de o a m e n i au lucrat
toată iarna la s ă p a t ; d a r o să mai d u r e z e şi la vară. A b i a în
t o a m n ă va fi gata : prin o c t o m b r i e se va da d r u m u l la apă. La
î n c e p u t u l lunii mai a venit însă ordin de î n c e t a r e a lucrului.
M a j o r u l a a n u n ţ a t că M a r e l e Stat M a j o r a r e n u n ţ a t la săparea
canalului. R e g e l e C a r o ! II al R o m â n i e i a fost dat jos de pe tron
şi a fugit din ţară. O d a t ă cu el au fugit sau au fost scoşi din ser­
viciu toţi generalii cu care se sfătuise el să construiască canalul.
A c u m veniseră ta palat alţi generali, care au spus că pianul dese­
nat de m î n a regelui nu este bun. Ei au dat o r d i n u l de o p r i r e a
iucrului. Evreii au fost urcaţi în trenuri şi duşi la graniţa d i n s p r e
apus a R o m â n i e i , ca să sape acolo fortificaţii contra u n g u r i l o r .
C î n d a părăsit şantierul, lui J o h a n n M o r i t z i-a p ă r u t rău că
regele nu desenase bine planul. T o a t ă m u n c a fusese d e g e a b a .
43
N o u l lagăr era la graniţa dintre R o m â n i a şi U n g a r i a , într-o
p ă d u r e . Au călătorit trei zile şi trei nopţi cu trenul. C î n d s-au
m u t a t , au luat cu ei uneltele cu care săpaseră la canal. M a j o r u l
şi-a luat cancelaria întreagă, care era o b a r a c ă de s r î n d u r i , şi a
pus-o în tren. Ştrul a luat registrele. Nu a mai r ă m a s nimic u n d e
fusese vechiul lagăr. P r i z o n i e r i i au luat şi păduchii cu ei : fiecare
avea sute.
în noul l a g ă r nu ie-a trebuit însă uneltele cu care săpaseră la
canal. Aici aveau să taie copaci din p ă d u r e p e n t r u fortificaţii.
J o h a n n M o r i t z nu ştie c u m sînt fortificaţiile. Ei au tăiat însă
p ă d u r i întregi şi le-au cărat pe graniţă. Erau zeci de mii care nu
făceau altceva decît să taie copacii şi să-i care la vale. J o h a n n
M o r i t z se uita din depărtare la fortificaţii, dar nu le vedea.
D u p â c u m înţelegea el, cu l e m n e l e pe care le t ă i a u , se face un
gard uriaş î n t r e r o m â n i şi unguri. P o a t e chiar asta voia Statul
99
 ORA 25
Major. El nu ştia. A ş t e p t a să v a d ă g a r d u l uriaş care să despartă
cele d o u ă ţări. A u z i s e că şi u n g u r i i fac fortificaţii, de cealaltă
parte a graniţei, pe p â m î n t u l lor. J o h a n n M o r i t z era c u r i o s să
v a d ă ale cui fortificaţii au să fie mai înalte. Se b u c u r a cînd majo­
rul spunea că fortificaţiile u n g u r i l o r nu fac nici d o i bani şi că
r o m â n i i le-ar p u t e a trece î n t r - o n o a p t e , dac-ar vrea. D a r r o m â ­
nii nu vor. J o n a n n M o r i t z îşi î n c h i p u i e de m u l t e ori c u m v o r
trece soldaţii r o m â n i în U n g a r i a . D a c ă o să mai fie în l a g ă r cînd
î n c e p e lupta, de sus, d i n p ă d u r e , are să se p o a t ă uita la ei. M a j o ­
rul spune că fortificaţiile r o m â n i l o r sînt aşa de b u n e , că, atunci
cînd va î n c e p e lupta, nici pasărea nu va z b u r a peste ele. De
aceea, M o r i t z îşi î n c h i p u i e că ele v o r fi foarte înalte. Sînt păsări
care z b o a r ă atît de sus, că abia le vezi de jos, de pe p ă m î n t .
D a c ă nici ele n-au să p o a t ă z b u r a peste fortificaţiile r o m â n e ş t i
— c u m spune majorul —, a t u n c i î n s e a m n ă că nici vîrful de sus al
fortificaţiilor n-o să se v a d ă de pe p ă m î n t . Se va p i e r d e î n t r e
nori. J o h a n n M o r i t z se g î n d e ş t e u n d e v o r fi aşezaţi copacii pe
care îi taie el, cu m î n a lui. D a c ă le-ar face un semn, cînd au să
fie g a t a fortificaţiile, s-ar v e d e a a c o l o , p o a t e chiar în vîrf, c u m
sînt aşezaţi copacii lui.
în fiecare zi, tăind stejarii în p ă d u r e , se gîndeşte la lucrurile
astea. Şi t i m p u l trece m a i uşor. El ştie că m u l t e d i n cîte îi trec
prin cap sînt prostii. C i n e v a care i-ar v e d e a g î n d u r i l e s-ar tăvăli
de rîs. A c a s ă nu v r e a să se g î n d e a s c ă însă. N i c i la F î n t î n a . D a c ă
se gîndeşte, i se u r c ă tot sîngele în cap de mînie.
î n t r - o zi, Ştrul a venit în p ă d u r e şi 1-a chemat la cancelarie.
De cînd a semnat h î r t i a de divorţ n-a mai fost la cancelarie
niciodată. î n c ă vede colţul mesei pe care era hîrtia şi c u m a stat
el r e z e m a t cu cotul cînd a semnat. î ş i a m i n t e ş t e de toate. De
asta nu vrea să mai intre în cancelarie ; nici m ă c a r s-o privească
de departe. A c u m însă, fiindcă a fost chemat, trebuie să se ducă.
M a j o r u l n u era î n birou. E r a u n u m a i d o c t o r u l A b r a m o v i c i ,
Ştrul şi b u c ă t a r u l l a g ă r u l u i , H u r t i g . M o r i t z i-a salutat. Ei au răs­
p u n s prieteneşte. Pe u r m ă i-au dat un scaun. M o r i t z se uita să
v a d ă u n d e e majorul. D a c ă l-au c h e m a t din p ă d u r e î n s e a m n ă ca
majorul are să-i spună ceva i m p o r t a n t .
— M a j o r u l nu este aici, aşa că v o m p u t e a vorbi l i n i ş t i ţ i ! a zis
d o c t o r u l A b r a m o v i c i şi i-a î n t i n s lui M o r i t z o ţigare.
A b r a m o v i c i avea t o t d e a u n a ţigări. Şi d i n t r e cele mai scumpe.
— Iankel, a c o n t i n u a t d o c t o r u l , pe tine te-a părăsit nevasta !
M o r i t z s-a schimbat la faţă. D e v e n i s e palid.
IOC
ORA 25
— Şi ce vă pasă d u m n e a v o a s t r ă d a c ă m*a părăsit ? a zis el.
A s t a nu-i t r e a b a n i m ă n u i ! E n u m a i a m e a !
— V o i a m să spun că nu te aşteaptă n i m e n i acasă, cînd ieşi din
l a g ă r ! Deşi eu cred că nu va fi n i m e n i eliberat î n a i n t e de t e r m i ­
narea z ă z b o i u l u i . Iar r ă z b o i u l mai p o a t e d u r a î n c ă zece ani !
J o h a n n M o r i t z a oftat. Se g î n d e a că, d a c ă trebuie să mai stea
î n c ă zece ani în lagăr, i se albeşte tot părul din cap.
— Ai vrea să pleci în altă ţară ? a î n t r e b a t d o c t o r u l .
M o r i t z şi-a a d u s a m i n t e de p l a n u r i l e pe care le făcuse, să
plece în A m e r i c a cu G h i ţ ă Ion. « D a c ă p l o u a în seara aia, azi
e r a m în A m e r i c a , fiindcă nu mă mai d u c e a m la S u z a n a » — şi-a
zis. Şi, d a c ă nu se î n t î l n e a cu S u z a n a , n-ar fi fost în lagăr...
— V r e a u să plec ! a zis M o r i t z , luminat. Eu am mai vrut o
d a t ă să plec în A m e r i c a . D a r s-a î n t î m p l a t altfel...
— A c u m nu se va mai î n t î m p l a alftel ! a zis d o c t o r u l A b r a ­
movici. D a c ă vrei să pleci, în cîteva luni eşti în A m e r i c a !
M o r i t z s-a uitat la d o c t o r , la Ştrul şi la H u r t i g . Şi ei se uitau
la el. Se v e d e a că nu g l u m e a u . D a c ă era g l u m ă , nu l-ar fi c h e m a t
din p ă d u r e .
— V r e a u , a întărit M o r i t z .
— A t u n c i m e r g i cu noi ! a zis A b r a m o v i c i . N o i trei care sîn-
t e m aici v r e m să e v a d ă m în U n g a r i a . î ţ i e frică ?
— Nu mi-e frică ! a zis M o r i t z .
— în U n g a r i a nu sînt legi antisemite, a u r m a t d o c t o r u l . Eu
am o soră m ă r i t a t ă la B u d a p e s t a , care mă aşteaptă. D o m n u l
H u r t i g are şi el r u d e în U n g a r i a . Ne trebuie însă cineva care să
ne ajute la căratul bagajelor. Eu am m u l t e : şase cufere. Am luat
toate l u c r u r i l e de valoare. De la graniţă, pe teritoriul u n g a r ,
avem d e m e r s v r e o zece k i l o m e t r i p e jos. N u l e pot d u c e singur.
Apoi, noi nu ştim u n g u r e ş t e . De-aia n e - a m gîndit să te l u ă m pe
tine.
— Şi de aici c u m ieşim ? a î n t r e b a t M o r i t z .
— Din lagăr, ne d u c e majorul p î n ă la frontieră ! a zis d o c t o ­
rul. Altfel n-am putea pleca. Pe t o a t e d r u m u r i l e sînt patrule. El
ne ia cu un c a m i o n militar.
— M a j o r u l ştie că fugim ? s-a mirat M o r i t z .
— Sigur că ştie ! a zis H u r t i g . A r e şi el o familie grea şi are
nevoie de bani ! Tu n-ai face la fel, în locul lui ?
M o r i t z nu a răspuns.
— M a i ia o ţigare şi du-te de-ţi fă bagajele ! a zis d o c t o r u l
A b r a m o v i c i . V e z i să nu te s i m t ă nimeni d i n t r e prizonieri !
101
 ORA 25
ORA 25
— Să mă d u c chiar a c u m ? a î n t r e b a t M o r i t z .
explice ministrului că el intervine pentru M o r i t z nu fiindcă
— C î t poţi de r e p e d e ! a r ă s p u n s d o c t o r u l . La ora n o u ă ,
acesta îi e necesar tatălui său la m u n c a din grădină, ci fiindcă e
majorul ne aşteaptă cu c a m i o n u l la poartă. la-ţi lucrurile şi v i n o
î n c h i s pe nedrept.
cu ele i m e d i a t la cancelarie ! N o i te a ş t e p t ă m ! Nu lua bagaje
— Intervenţia m e a ia d u m n e a v o a s t r ă pentru M o r i t z este un
m u l t e : tu ai de d u s lucrurile m e l e !
act de omenie. Un act gratuit !
J o h a n n M o r i t z a plecat. S-a î n t o r s cu o geantă în care avea o
— Şi eu sînt obligat să fac astfel de acte ! a zis generalul. De
c ă m a ş ă , o pereche de p a n t a l o n i şi o j u m ă t a t e de pîine. La nouă,
cîte ori mă d u c la moşie, trebuie să b o t e z sau să cunun ţărani !
a u i e ş i t p e p o a r t a l a g ă r u l u i . M a j o r u l e r a a c o l o . I-a l u a t c u
Cu servitorii trebuie să utilizezi astăzi toate mijloacele, ca să-i
c a m i o n u l şi i-a d u s pînă la frontieră. La trei n o a p t e a , J o h a n n
faci să m u n c e a s c ă . T r e b u i e chiar să le dai iluzia că eşti prieten
M o r i t z căra g e a m a n t a n e l e d o c t o r u l u i Abramovici p e teritoriul
cu ei şi să stai cu ei la masă. Eu înţeleg ce vreţi să spuneţi. T a t ă l
Ungariei.
d u m n e a v o a s t r ă este în aceeaşi situaţie cu m i n e !
C î n d s-a l u m i n a t de ziuă, erau în i a ţ a unei gări. Doctorul i-a
G e n e r a l u l a d e s c h i s sertarul, a scos u l t i m u l r o m a n al lui
dat lui M o r i t z bani şi 1-a t r i m i s să c u m p e r e patru bilete de tren,
T r a i a n şi 1-a aşezat pe birou. Era un e x e m p l a r n o u , cu foile
clasa a d o u a , pînă la B u d a p e s t a .
netăiate.
— A m t r i m i s a d i n e a u r i a g h i o t a n t u l l a l i b r ă r i e , c a s ă mi-1
c u m p e r e . Vă rog să-mi scrieţi o d e d i c a ţ i e pentru fiica m e a ! O
c h e a m ă Elisabeta. A r e o p t s p r e z e c e ani şi este o p a s i o n a t ă citi­
toare de r o m a n e . D u m n e a v o a s t r ă faceţi parte dintre scriitorii ei
44 preferaţi. La p r î n z , cînd voi povesti că aţi fost în biroul meu,
are să mă î n t r e b e c u m eraţi î m b r ă c a t , ce cravată aveaţi, ce ţigări
fumaţi. A ş a e cînd eşti tînăr !
La o recepţie la legaţia F i n l a n d e i din B u c u r e ş t i , T r a i a n
T r a i a n a coborît scările M i n i s t e r u l u i de R ă z b o i î n c r e d i n ţ a t
Korugă a făcut c u n o ş t i n ţ ă cu g e n e r a l u l T ă u t u , ministrul de
că, de d a t a asta, a reuşit să obţină eliberarea lui J o h a n n M o r i t z .
R ă z b o i al R o m â n i e i . P e s t e cîteva zile, 1-a căutat la birou şi i-a
A ridicat de Ia florărie buchetul de trandafiri albi pe care îl
expus c a z u l lui J o h a n n M o r i t z . Generalul a ascultat cu interes.
c o m a n d a s e de d i m i n e a ţ ă , apoi a trecut pe la poştă şi i-a t r i m i s o
Şi-a notat n u m e l e , p r e n u m e l e , d a t a naşterii şi cea a arestării lui
t e l e g r a m ă tatălui său : 29 august sosesc Fîntîna cu logodnica şi
J o h a n n M o r i t z , apoi a zis :
ordin eliberare Moritz.
— în cel mult o s ă p t ă m î n ă , o m u l d u m n e a v o a s t r ă va fi acasă !
D a u ordin i m e d i a t să se c e r c e t e z e cazul şi să se facă formele de
lăsare la vatră. Să v e d e m : astăzi este... Generalul s-a uitat la
calendar :
— 21 august. Pe 28 puteţi trece pe la m i n e , ca să vă d a u în 45
mînă ordinul de eliberare a omului dumneavoastră. Acest
M o r i t z e servitorul tatălui d u m n e a v o s t r â ?
— Pe 29 august v o m fi la F î n t î n a , în casa tatălui tău ? a î n t r e ­
— Este o m u l din curte, a răspuns T r a i a n . Un ajutor ! Nu e
bat Eleonora W e s t . Era e n t u z i a s m a t ă . Asta va fi peste o săptă­
p r o p r i u - z i s un servitor.
mînă, nu-i aşa ? M o r de n e r ă b d a r e !
— La ţară este o c r i z ă acută de m î n ă de lucru, a spus genera­
A luat trandafirii albi din m î n a lui T r a i a n , i-a rnîngîiat cu
lul, fără să asculte fraza pînă la sfîrşit. Vă înţeleg de ce faceţi atî-
o b r a z u l drept şi i-a aşezat într-un vas. C î n d ea s-a î n t o r s cu
tea eforturi pentru un pîrlit de servitor. Fiecare om c o n t e a z ă
spatele, T r a i a n i-a privit buclele roşii, care-i cădeau pe u m e r i i
a c u m pentru m u n c a agricolă. M a i ales că s î n t e m în plin sezon !
rochiei de m ă t a s e neagră. S-a uitat la silueta ei î n a l t ă , la p i c i o a ­
Discuţia a c o n t i n u a t pe această temă. T r a i a n a încercat să-i
rele cu ciorapi de culoarea fumului.

102
103
 ORA 25
— N o r a , a zis el, ştii ce mă î n t r e b de fiecare d a t ă cînd te pri­
vesc ?
Ea î n t o r s capul spre el, z î m b i n d .
— Mă î n t r e b ca T u d o r A r g h e z i :
O fi fost mă-ta vioară,
Trestie sau căprioară
Şi-o fi prins în pîntec plod
De strigoi de voievod.
Că din oamenii de rînd
Nu te-ai zămislit nicicînd.
Tu eşti prea frumoasă. în a r b o r e l e tău g e n e a l o g i c t r e b u i e
c ă u t a t e c ă p r i o a r e , altfel n-ai fi atît de suplă. Intre ascendenţii tăi
v o r fi existat şi p l a n t e m a r i n e : t r u p u l t ă u are ceva din u n d u i r e a
vegetaţiei acvatice. O c h i i tăi au p r i v i r e a sperioasă a veveriţei,
d a r eşti răsfăţată ca pisicile de A n g o r a !
E l e o n o r a W e s t r ă m ă s e s e cu spatele spre T r a i a n şi cu obrajii
lipiţi de b u c h e t u l de trandafiri.
— Te s u p ă r ă vorbele m e l e ? a î n t r e b a t T r a i a n .
— N u , a r ă s p u n s ea.
— D a r te-ai î n t r i s t a t ! C h i a r d a c ă nu-ţi văd ochii, le simt
m e l a n c o l i a . Eu sînt de v i n ă ?
— N u , a repetat ea, î n c e r c î n d să z î m b e a s c ă . Mă g î n d e a m
d o a r la arborele m e u g e n e a l o g i c , în care ar fi c a m g r e u de găsit
c ă p r i o a r e , prinţi, z î n e , alge, veveriţe...
S-au aşezat la masă, s i n g u r i în sufrageria uriaşă, cu m o b i l e de
stejar şi fier forjat. C a s a E l e o n o r e i W e s t era vestită în B u c u ­
reşti. P l a n u r i l e le d e s e n a s e ea, ca şi m o d e l e l e p e n t r u m o b i l i e r şi
covoare.
La 29 de ani, E l e o n o r a era d i r e c t o a r e a m a r e l u i ziar r o m â n e s c
« O c c i d e n t ». S t u d i a s e la universităţile e u r o p e n e şi a c u m scria
zilnic articole de fond, c o n d u c e a editura, o revistă de l i t e r a t u r ă
şi artă, şi p a r t i c i p a la viaţa p o l i t i c ă , c u l t u r a l ă şi m o n d e n ă . T r a i a n
o c u n o ş t e a de ciţiva ani. D r a g o s t e a lor era ca la î n c e p u t . P o a t e
mai mare. î n s ă nu se căsătoriseră. De cîte ori T r a i a n r e d e s c h i d e a
subiectul, E l e o n o r a W e s t d e c l a r a că n-ar p u t e a fi o bună soţie :
« Eu î m i iubesc p r e a m u l t profesia, ca să fi soţie, fără să mi se
p a r ă că am r e n u n ţ a t la ceva preţios d i n viaţa m e a ! »
— N o r a , cred că J o h a n n M o r i t z va fi e l i b e r a t ! a zis T r a i a n .
M i n i s t r u l d e R ă z b o i mi-a p r o m i s a s t ă z i c ă v a d a o r d i n u l d e eli­
berare pînă la 28 august. I-am telegrafiat tatei că vin la
104
ORA 25
Fîntîna cu logodnica mea şi cu eliberarea lui M o r i t z . Se va
b u c u r a i m e n s de a m î n d o u ă !
— Ţ i i neapărat să-ţi p r e z i n ţ i tatălui t ă u l o g o d n i c a ? a î n t r e ­
bat ea.
— F o a r t e m u l t ! D a r , d a c ă tu nu vrei, am să mă supun voin­
ţei tale. T a t a se va necăji, d a r va ierta, ca î n t o t d e a u n a .
— De să-i p r e z i n ţ i l o g o d n i c a , şi nu soţia ? a î n t r e b a t N o r a .
Dacă ne căsătorim poimîine dimineaţă, mergem la Fîntîna ca
soţ şi soţie !
T r a i a n K o r u g ă a c r e z u t că ea g l u m e ş t e . V r e m e de d o i ani
î n c e r c a s e s-o c o n v i n g ă să se m ă r i t e cu el. Ea refuzase, deşi îl
iubea. A c u m , d e o d a t ă , îi p r o p u n e ea să se căsătorească...
— V o r b e ş t i serios ? T r a i a n s-a ridicat şi i-a sărutat m î n a . E
a d e v ă r a t ? C u m te-ai d e c i s aşa, diritr-o d a t ă ? A z i d i m i n e a ţ ă , la
telefon, nu mi-ai spus n i m i c ! S-a î n t î m p l a t ceva ?
— Nu s-a î n t î m p l a t n i m i c ! a zis ea. La 29 august, c î n d mer­
g e m la F î n t î n a , o să fim căsătoriţi. Nu mi-ai cerut de m u l t e ori
să d e v i n soţia ta ? S a u ai r e n u n ţ a t î n t r e t i m p ? Mă b u c u r că n-ai
renunţat!
T r a i a n K o r u g ă simţea că s-a p e t r e c u t ceva grav, care a deter­
m i n a t - o p e N o r a s ă s e d e c i d ă subit p e n t r u căsătorie. D a r n u
g h i c e a ce.
— F a c e m n u m a i căsătoria civilă d e o c a m d a t ă ! a c o n t i n u a t ea.
C u n u n i a religioasă o facem la F î n t î n a , m a i tîrziu. Tu t o t d e a u n a
ai spus că ai v r e a să ne c u n u n ă m la biserica tatălui tau. Mă şi văd
în r o c h i e albă, î n c o n j u r a t ă de ţărănci tinere, p ă ş i n d în faţa alta­
rului de lemn... D i s p e n s a p e n t r u căsătoria civilă o capăt eu ! Am
să-i telefonez p r o c u r o r u l u i general !
— N o r a , s p u n e - m i ce s-a-ntîmplât ? a î n t r e b a t T r a i a n . Simt
că ai t r e c u t p r i n t r - o î n c e r c a r e grea...
— J u r că nu s-a î n t î m p l a t n i m i c ! a zis ea. A b s o l u t n i m i c !
D o a r că m - a m decis să fiu soţia ta ! Am luat h o t ă r î r e a în m o d
s p o n t a n ţi v r e a u s-o d u c la capăt cît m a i r e p e d e , î n a i n t e de a
apărea v r e o s c h i m b a r e . Fericirea pe care am ales-o este atît de
i m p o r t a n t ă în v i a ţ a m e a , încît v r e a u s-o ating imediat. M i - e
t e a m ă că o p i e r d , d a c ă m a i aştept. Asta-i t o t ! Mă crezi ?
105
 ORA 25
46
D u p ă masă, T r a i a n K o r u g ă şi E l e o n o r a W e s t au stat în
bibliotecă şi au privit cărţi de artă şi tablouri. Traian era
convins că ea îi spusese adevărul. T o t u ş i , n-au vorbit despre
căsătorie. A m î n d o i s i m ţ e a u n e v o i a să iasă din eui lor. S-au uitat
î n d e l u n g la o p i c t u r ă a lui P i c a s s o , care r e p r e z e n t a o femeie
desfigurată de suferinţă, încît chipul nu-i mai era o m e n e s c . Un
p o r t r e t al cărnii rupte în bucăţi, al fiinţei d e m o n t a t e de d u r e r e
în părţile c o m p o n e n t e : ochi, nas, gură, urechi. T o a t e deveni­
seră i n d e p e n d e n t e . D e - a t î t a suferinţă, părţile trupului u m a n se
desprinse-seră u n a de alta.
T r a i a n K o r u g ă s-a î n t o r s către N o r a . O ciipă a avut impresia
că sînt chiar t r ă s ă t u r i l e ei. A p a r a t u l fotografic nu le-ar fi prins,
căci d u r e r e a era p r e a a d î n c ă pe faţa Eleonorei, ca cea de pe faţa
femeii lui Picasso. Ca şi c u m ar fi t r e c u t prin ea un curent de
înaltă tensiune, care nu carbonizează, tocmai fiindcă e prea
puternic.
— C e - i cu tine, N o r a ? a î n t r e b a t T r a i a n .
— N i m i c , a zis ea. Vrei să bem o cafea ?
F ă r ă să mai aştepte r ă s p u n s u l , s-a î n t o r s cu spatele, c u m se
întorsese î n a i n t e de m a s ă , cînd el îi vorbise de rudenia ei cu
căprioarele şi cu plantele m a r i n e .
47
C ă s ă t o r i a s-a făcut la ofiţerul stării civile. T r a i a n K o r u g ă şi
E l e o n o r a W e s t au venit în haine de stradă, însoţiţi de doi prie­
teni ai lui T r a i a n , care le-au fost martori. D u p ă c e r e m o n i e , au
mincat la un r e s t a u r a n t de la B ă n e a s a .
— C u n u n i a religioasă o s-o facem însă cu m a r e p o m p ă ! a zis
T r a i a n . N u n t ă d u p ă tradiţia r o m â n e a s c ă !
106
ORA 25
Şi a povestit cum avea să fie :
— In fruntea c o r t e g i u l u i , în d r u m u l spre biserică, vor fi călă­
reţii. C i n c i z e c i de ţărani tineri, în porturi naţionale, călări pe cai
albi. D u p ă ei, \ ine un car cu patru boi, în care sînt a r ă t a t e d a r u ­
rile p r i m i t e de mireasa şi zestrea ei. N o i nu v o m expune c a d o u ­
r i l e : c a r u l cu b o i va fi î n s ă î n c ă r c a t cu flori ! V o m a v e a o
d u z i n ă de naşi în timp ce se cîntă « Isaiia d ă n ţ u i e ş t e » şi m i r i i ,
cu naşii şi cu preoţii, se învîrtesc, ţinîndu-se de m î n ă în mijlocul
bisericii, se aruncă b o m b o a n e , pe care copiii le culeg printre
picioarele dansatorilor. O să a r u n c ă m un sac întreg, ca să şe
sature toţi copiii din Fîntîna. C î n d e r a m copil, c u l e g e a m şi cu
b o m b o a n e pe la nunţi, d a r n i c i o d a t ă n-am apucat m a i m u l t de
patru. Vreau ca la noi copiii să-şi u m p l e b u z u n a r e l e ! O să adu­
cem o d u z i n ă de tarafuri de ţigani, cu viori şi c o b z e . V o m des­
funda atîtea b u t o a i e de vin, că se va î m b ă t a tot satul ! M a s a o
s-o facem într-o p o i a n ă şi o să avem mii de oaspeţi : va ţine o
săptămînă încheiată !
N o r a s-a uitat la ceas. Peste un sfert de oră, avea î n t î l n i r e cu
avocatul Leopold Stein.
— Să m e r g e m ! a zis ea. Am cîteva chestiuni i m p o r t a n t e ia
birou !
T r a i a n n-a povestit u r m a r e a nunţii lor la Fîntîna. S-au ridicat
a m î n d o i şi au plecat.
48
T r a i a n K o r u g ă a c o n d u s - o pe N o r a pînă în faţa redacţiei.
Palatul ziarului « O c c i d e n t » e un bloc u l t r a m o d e r n , cu faţada
de m a r m u r ă albă. Fusese construit de E l e o n o r a W e s t , pe locul
u n d e se aflase î n a i n t e c l ă d i r e a veche a unei tipografii. T r a i a n a
privit cele şase etaje care se î n ă l ţ a u în bătaia soarelui de î n c e p u t
de d u p ă - a m i a z ă de v a r ă şi a zîmbit, ca de obicei, a d m i r a t i v :
« A s t a este o p e r a N o r e i ! »
— Te aştept în maşină ! a zis el.
Ştia că N o r a îşi c o n d u c e singură a u t o m o b i l u l , cînd vine de la
birou. C r e d e a însă că azi va face o excepţie : era d o a r z i u a căsă­
toriei lor.
107
 ORA 25
— V i n s i n g u r ă , d u p ă ce t e r m i n ! a z i s ea, a ş t e p t î n d u - 1 să
plece.
Pe u r m ă , a u r c a t scările de m a r m u r ă şi a dispărut pe uşa de
fier masiv, pe care i-a deschis-o, î n c l i n î n d u - s e a d î n c , p o r t a r u l în
uniformă cu fireturi aurii.
49
E l e o n o r a W e s t a i n t r a t în b i r o u cu un p a s de regală indife­
renţă, prefăcîndu-se că nu-1 o b s e r v ă pe bătrînul în h a i n e negre,
care s-a ridicat în p i c i o a r e la sosirea ei. Ea şi-a p u s m ă n u ş i l e şi
p o ş e t a pe birou, şi i-a făcut s e m n b ă t r î n u l u i să se aşeze. A scos
o ţigare, s-a forţat s-o a p r i n d ă fără să-i t r e m u r e d e g e t e l e , apoi,
a ş e z î n d u - s e şi ea în fotoliu, s-a uitat fix la d o m n u l d i n faţă.
— Ascult, d o m n u l e Stein ! a z i s .
B î t r î n u l a tras afară din servieta deschisă pe g e n u n c h i un
teanc de hîrtii, pe care 1-a p u s pe m a r g i n e a mesei. N o r a îi u r m ă ­
rea cu atenţie fiecare mişcare.
— C h e s t i u n e a este r e z o l v a t ă , d o m n i ş o a r ă W e s t ! a zis Stein.
A c e s t e a sînt d o c u m e n t e l e !
Şi a î n t i n s în faţa femeii d o u ă hîrtii, pe care le-a ales din tean­
cul de pe masă.
— A s t e a sînt singurele acte existente în arhiva din Ploieşti ? a
întrebat Nora.
— S i n g u r e l e existente în arhivă p î n ă a z i - d i m i n e a ţ ă ! A c u m
d o c u m e n t e l e sînt pe b i r o u l d u m n e a v o a s t r ă ; în arhivă nu mai
există n i m i c !
E l e o n o r a W e s t s-a m a i uitat o dată, d i s p r e ţ u i t o a r e , la hîrtii.
Le-a î m p ă t u r i t şi le-a b ă g a t în sertar.
— Ar fi p r u d e n t să le d i s t r u g e ţ i i m e d i a t ! a zis bătrînul.
N o r a a privit ochelarii lui cu r a m e de aur, gulerul ştaif, hai­
nele negre, croite d u p ă m o d a veche.
— D i n clipa în care d o c u m e n t e l e sînt în biroul m e u , nu m a i
ai nici un m o t i v de t e a m ă , d o m n u l e Stein ! a spus ea.
— Nu p e n t r u m i n e , a zis el. P e n t r u d u m n e a v o a s t r ă este m a i
prudent să le a r d e ţ i !
108
ORA 25
— C î t te-a costat ? a î n t r e b a t N o r a , ca să schimbe vorba.
O b s e r v a s e că b ă t r î n u l u i îi era frică. D o c u m e n t e l e le va d i s ­
t r u g e , d a r nu î n a i n t e de a le m a i v e d e a o dată.
— Exact 100 000 de l e i ! a r ă s p u n s L e o p o l d Stein.
— Şi p a r t e a d u m i t a l e ?
— Este socotită, a zis el.
E l e o n o r a W e s t a scos d i n sertar d o u ă t e a n c u r i de b a n c n o t e şi
i le-a î n t i n s . El le-a p u s în servietă, r e n u n ţ î n d să c o n t i n u e gestul
p o r n i t în v i r t u t e a o b i ş n u i n ţ e i , de a le n u m ă r a .
— A s t a a fost t o t u l ! a zis N o r a .
D o r e a să r ă m î n ă singură, ca să se uite la d o c u m e n t e . D*ar
b ă t r î n u l nu s-a mişcat d i n fotoliu.
— M a i ai v r e o chestiune cu m i n e ? a î n t r e b a t ea.
— Nu m a i am n i m i c , a răspuns L e o p o l d Stein. C h e s t i u n e a
este r e z o l v a t ă , d a c ă p u t e m spune aşa !
— M a i există ceva c a r e nu e în r e g u l ă ?
Nu m a i e n i m i c , a zis el. D a r chestiunea nu se r e z o l v ă
decît t e m p o r a r p r i n d i s t r u g e r e a d o c u m e n t e l o r . A s t a v o i a m s ă
vă m a i s p u n ! D a c ă n-aş fi fost prieten şi c o l a b o r a t o r al tatălui
d u m n e a v o s t r ă şi d a c ă nu v-aş fi ţ i n u t în b r a ţ e c î n d eraţi mică,
n-aş î n d r ă z n i să vă atrag atenţia a s u p r a acestui fapt. D a r vă
repet că a r d e r e a d o c u m e n t e l o r nu r e z o l v ă decît parţial c h e s t i u ­
nea !
— V o r b e ş t e clar ! a spus E l e o n o r a W e s t .
— Este destul de clar, d o m n i ş o a r ă W e s t ! D u m n e a v o a s t r ă aţi
v r u t o r i g i n a l e l e actelor de naştere ale p ă r i n ţ i l o r d u m n e a v o a s t r ă ,
ca să nu se m a i p o a t ă d o v e d i că au fost e v r e i ; eu l e - a m sustras
din arhiva stării civile şi vi le-am a d u s !
— C h e s t i u n e a e deci î n c h i s ă !
— D u m n e a v o a s t r ă distrugeţi astfel actele, d a r nu şi faptele, a
u r m a t L e o p o l d Stein. T o t evreică r ă m î n e ţ i , şi, d a c ă cineva v r e a
să o dovedească...
— D a c ă v r e a să o d o v e d e a s c ă , nu p o a t e ! a spus E l e o n o r a
W e s t . N u m a i există p r o b e !
— D a r v: le v o r cere d u m n e a v o a s t r ă !
— Le voi o r o c u r a ! a zis ea. Cu bani, scot orice fel de acte
vreau !
— A ş a este ! a zis avocatul. î n s ă cu asta ne aflăm în plin
d o m e n i u al C o d u l u i penal. Cu focul şi cu C o d u l penal nu este
practic să ne j u c ă m : mai bine să ne ferim !
— Nu eşti d u m n e a t a cel care, chiar a z i - d i m i n e a ţ ă , ai furat
109
 ORA 25
acte din a r c h i v a de la Ploieşti ? a i r o n i z a t N o r a . A c u m vii să-mi
dai m i e lecţii de m o r a l ă ?
— Nu dau lecţii ! a zis bătrinul. D o a r vă a v e r t i z e z că jocul
este p e r i c u l o s şi nu p o a t e fi j u c a t la i n f i n i t !
^ - D u m n e a t a ştii că nu se p o a t e altfel ! a spus N o r a , aprin-
z î n d o n o u ă ţigare. Eu nu pot s c h i m b a n i m i c . C î n d societatea
î m i i n t e r z i c e să-mi t r ă i e s c p r o p r i a viaţă — să am o casă, o p r o ­
fesie, un bărbat —, atunci lupt cu d i s p e r a r e şi cu orice armă;
Lupt ca o l e o a i c ă , cu tot instinctul de c o n s e r v a r e al fiinţei
mele !
_ — P r i n c i p a l u l , d o m n i ş o a r ă E l e o n o r a , este nu să lupţi, ci să
cîştigi l u p t a ! a zis avocatul.
— V o i cîştiga-o ! a zis ea, sfărîmînd cu n e r v o z i t a t e ţigarea în
scrumieră.
— C r e d e ţ i că puteţi r ă m î n e î n c ă m u l t ă v r e m e p r o p r i e t a r ă şi
d i r e c t o a r e a z i a r u l u i ? a î n t r e b a t Stein. P î n ă a c u m aţi refuzat să
declaraţi că sînteţi evreică. A c e s t a a fost un act de î n d r ă z n e a l ă
tinerească. D a r aţi avut n o r o c ! Din frică sau din laşitate, n-a
î n d r ă z n i t n i m e n i p î n ă a c u m s i v ă t r a g ă l a r ă s p u n d e r e . A u fost
d e n u n ţ u r i prin care s-a cerut r e c h i z i ţ i o n a r e a tipografiei şi a zia­
rului, în b a z a l e g i l o r rasiale. I-aţi plătit pe a n c h e t a t o r i şi aţi
cîştigat. A c u m d i s t r u g e ţ i actele de o r i g i n e etnică din arhive, şi
iar cîştigaţi t i m p . D a r legile rasiale se aplică din ce în ce m a i
sever. P î n ă la u r m ă , nici un evreu nu va scăpa de r i g o a r e a lor :
s î n t e m î n c ă la î n c e p u t ! De aceea aţi r ă m a s d i r e c t o a r e a unui
m a r e ziar, deşi, ca evreică, n-aţi avea d r e p t u l , d u p ă lege, nici
m ă c a r să p u b l i c a ţ i un articol. Să ne g î n d i m însă la viitor !
— Eu voi r ă m î n e a d i r e c t o a r e şi p r o p r i e t a r ă a z i a r u l u i şi în
v i i t o r i a zis N o r a .
L e o p o l d Stein ştia că femeia din faţa lui arc o l o g i c ă ireproşa­
bilă. R ă s p u n s u l pe care ea i-1 d ă d u s e a c u m era însă de fanatică,
şi fanaticii nu au logică. E! n-a m a i c o n t r a z i s - o . C i n e r e n u n ţ ă la
calculul rece nu t r e b u i e c o n t r a z i s : o r i c e tentativă de a-i arăta
adevărul devine inutilă.
— A s t ă z i , la a m i a z ă , m - a m c ă s ă t o r i t cu un c r e ş t i n ! a zis
E l e o n o r a W e s t . Ziarul va fi trecut pe n u m e l e soţului m e u . In
felul a c e s t a , n i m e n i n u - m i va lua « O c c i d e n t u l ». c h i a r d a c ă
R o m â n i a s-ar face m a i rasistă decît G e r m a n i a !
— V-aţi căsătorit cu a d e v ă r a t ?
L e o p o l d Stein era uimit.
— A c u m sînt d o a m n a E l e o n o r a W e s t K o r u g ă ! a zis ea. Soţul
110
ORA 25
m e u este r o m a n c i e r u l T r a i a n K o r u g ă , care, în cîteva zile, va u
d i r e c t o r u l şi p r o p r i e t a r u l ziarului. Iar el, la rîndul lui, î m i apar­
ţine m i e !
J
N o r a W e s t rîdea satisfăcută. L e o p o k Stein s-a căutat p r i n
b u z u n a r e , fără să ştie ce caută, n u m a i spre a nu fi obligat să
v o r b e a s c ă sau să înfrunte p r i v i r e a ei. Avea nevoie de cîteva
clipe, p e n t r u a-şi reveni şi p e n t r u a r e a l i z a tot ce auzise.
— Cu alte cuvinte — a zis el, tuşind în batistă —, p r e d a ţ i zia­
rul, î l p ă r ă s i ţ i !
— D i m p o t r i v ă ! a spus N o r a . Nu n u m a i că nu p r e d a u z i a r u l ,
d a r fac şi r e o r g a n i z ă r i , mărindu-1 : am angajat un n o u d i r e c t o r •!
— Ideea este genială ! a zis Stein. M i n u n a t ă ! Şi el a acceptat
aceste c o n d i ţ i i ?
— Nu înţeleg !a zis N o r a , aspru.
— D o m n u l T r a i a n Korugă, soţul d u m n e a v o a s t r ă , a acceptat
această situaţie ? P e n t r u un bărbat, este o a r e c u m n e p l ă c u t !
î n s e a m n ă că a fost c u m p ă r a t de o femeie, cu un scop a n u m e .
— N - a m c u m p ă r a t pe n i m e n i ! a replicat N o r a , nervoasă. Eu
m - a m căsătorit din d r a g o s t e !
L e o p o l d Stein s-a ridicat în picioare, s-o felicite. Ea nu i-a
î n t i n s m î n a . Se juca cu actele de naştere ale părinţilor e i ; ochii îi
s t r ă l u c e a u de lacrămi.
— O a m e n i i nu au d r e p t u l să p r i m e a s c ă felicitări d e c î t atunci
cînd m o r , a zis ea. A s t a d a c ă eşti obiectiv. D a r c î n d m o r i nu
m a i poţi primi felicitările...
A v o c a t u l s-a lăsat la loc, în fotoliu. R e g r e t a că o felicitase.
— C r e d e a m că î n t r - a d e v ă r v-aţi căsătorit din d r a g o s t e , a ziş.
— Nu mă c r e z i că sînt î n d r ă g o s t i t ă ? a j n t r e b a t ea. N i c i
m ă c a r d u m n e a t a , care eşti un om deştept, nu înţelegi asta ?
— A t u n c i de ce sînteţi nefericită ? a î n t r e b a t el. Am i m p r e s i a
că plîngeţi !
— Iar eu am i m p r e s i a că eşti obosit, d o m n u l e Stein ! Nu ştiu
ce e cu d u m n e a t a . Nu înţelegi n i m i c , parcă n-ai fi evreu. Sînt
î n d r ă g o s t i t ă de T r a i a n Korugă. El este p r i m a m e a d r a g o s t e , şi îl
iubesc de cîţiva ani. Sînt teribil de î n d r ă g o s t i t ă . D a r nu de asta
m - a m c ă s ă t o r i t : d r a g o s t e a n a este motiv d e c ă s ă t o r i e ! M - a m
căsătorit din c a u z a legilor rasiale, ca să salvez ziarul şi ca să-mi
salvez viaţa. A c u m înţelegi ?
L e o p o l d Stein tot părea a nu fi înţeles. I-a sărutat m î n a Eleo-
norei W e s t şi s-a î n d r e p t a t spre uşă. Ea 1-a c h e m a t înapoi.
— La sfîrşitu! acestei săptămîni plec la ţară, i-a zis. Mă d u c la
111
 ORA 25
socrul m e u , care e preot o r t o d o x . S t a u cîteva zile. P î n ă mă
î n t o r c , v r e a u să fie t e r m i n a t e actele de d o n a ţ i e a întregii m e l e
averi m o b i l i a r e şi i m o b i l i a r e , inclusiv ziarul, pe numele lui
T r a i a n Korugă. D a c ă nu se p o a t e prin d o n a ţ i e , facem acte de
v î n z a r e . G ă s e ş t e cea mai b u n ă soluţie din punct de vedere juri­
dic ! O p e r a ţ i a t r e b u i e făcută r a p i d !
— Sînteţi atît de d e ş t e a p t ă , d u d u i e E l e o n o r a !
— Nu sînt d e ş t e a p t ă ! Sînt o femeie care luptă cu toate pute­
rile fiinţei ei, cu tot i n s t i n c t u l şi cu t o a t ă l u c i d i t a t e a ei, ca să-şi
apere d r e p t u l la viaţă. La r e v e d e r e , d o m n u l e Stein !
50
D u p ă p l e c a r e a a v o c a t u l u i , E l e o n o r a W e s t s-a aşezat la b i r o u ,
cu capul î n t r e p a l m e , şi a p l î n s , aşa c u m n u m a i femeile pot să
plîngă. N u d o a r c u o c h i i : c u t o a t ă fiinţa. P e u r m ă a ridicat
r e c e p t o r u l şi 1-a c h e m a t pe T r a i a n :
— V i n o , te rog, şi mă ia de la r e d a c ţ i e !
— S-a î n t î m p l a t ceva ? a î n t r e b a t el.
— Nu s-a î n t î m p l a t n i m i c ! î ţ i jur că nu s-a î n t î m p l a t n i m i c ,
absolut n i m i c ! D a r v i n o r e p e d e !
T r a i a n K o r u g ă a plecat spre redacţie. Ieşind din bibliotecă,
s-a uitat iar la femeia lui Picasso. O j u m ă t a t e din ochiul ei rîdea,
cealaltă jumătate plîngea. De aceea îi era ochiul desfăcut în
d o u ă , ca să p o a t ă n d e şi p l î n g e cu el în acelaşi t i m p şi cu aceeaşi
intensitate.
51
A ş t e p t î n d u - l p e T r a i a n , E l e o n o r a W e s t i-a telefonat lui L e o -
pold Stein. El locuia în a p r o p i e r e de z i a r şi ajunsese acasă.
— D o m n u l e Stein, r ă s p u n d e - m i , te rog, sincer, d a r sincer de
112
ORA 25
t o t : d u m n e a t a crezi c ă m - a m căsătorit din d r a g o s t e , sau d i n
interes ? R ă s p u n d e - m i , te i m p l o r , fără nici un m e n a j a m e n t !
— D u m n e a v o a s t r ă ce credeţi ? a î n t r e b a t avocatul.
— Eu nu ştiu exact de ce am făcut-o ! a r ă s p u n s ea. D a c ă mi-
ar tăia cineva capul, tot n-aş putea spune precis. U n e o r i mi se
pare că am făcut-o din i n t e r e s , alteori că am făcut-o din dra­
goste ! C î t e o d a t ă mi se pare că din a m î n d o u ă m o t i v e l e ! D a r
nici u n a din explicaţii nu mi pare adevărată. în m o d cert, ştiu că
nu m a i p u t e a m aştepta nici o s e c u n d ă şi că t r e b u i a să fac c e - a m
făcut. D a r v r e a u să ştiu şi care este m o t i v u l real !
— N i c i unul din cele î n ş i r a t e !
— Nu m - a m căsătorit deci din interes, ca o femeie...
-r- N u , d o a m n ă E l e o n o r a ! D u m n e a v o a s t r ă sînteţi prea m î n -
d r ă ca să vă fi p u t u t căsători din interese m a t e r i a l e , fie ele salva­
r e a z i a r u l u i şi a averii.
— Eşti sigur de asta ?
— S i g u r ca de l u m i n a o c h i l o r mei !
— A t u n c i m-am căsătorit din d r a g o s t e ?
— Ca să iubeşti cu adevărat, t r e b u i e să crezi în viitor ! a zis
L e o p o l d Stein. T r e b u i e să crezi în fericire şi — ceea ce este m a i
absurd decît t o a t e — t r e b u i e să crezi că această fericire e e t e r n ă
şi că ea îţi p o a t e fi oferită de persoana iubită. D u m n e a v o a s t r ă ,
d o a m n ă , nu credeţi asta : sînteţi prea l u c i d ă ! De aceea, mă ier­
taţi că v-o s p u n : nu v-aţi căsătorit d i n d r a g o s t e !
— A t u n c i ? a î n t r e b a t ea.
— N i c i din interes şi nici din d r a g o s t e : v-aţi căsătorit din
frică ! A ţ i făcut-o cu r a p i d i t a t e a u l u i t o a r e a disperării !
— D r a g o s t e a lipseşte cu desăvîrşire în gestul m e u ? a m a i
întrebat Eleonora.
— Nu lipseşte, a răspuns Stein. D r a g o s t e a d u m n e a v o a s t r ă
este î n s ă d r a g o s t e a pe care au c u n o s c u t - o femeile din e p o c a în
care o m u l l o c u i a în p ă d u r i , a m e n i n ţ a t în fiecare clipă să fie
sfîşiat de fiarele sălbatice. N u m a i atunci, femeile se a r u n c a u le
genunchii bărbaţilor disperate, cerînd ocrotire, iubire, sigu­
r a n ţ ă : toate la un loc, cu aceeaşi i n t e n s i t a t e şi cu aceeaşi
p a s i u n e ! Felul ăsta de d r a g o s t e îl trăiesc femeile la c u t r e m u r e ,
la p o t o p sau la cine ştie ce cataclisme, cînd p ă m î n t u l a m e n i n ţ ă
să se p r ă b u ş e a s c ă !
— De ce nu mi-ai spus toate astea c î n d erai aici ?
— Nu v o i a m să vă spulber iluzia de p u t e r e şi de s i g u r a n ţ ă de
sine pe care o aveaţi ! a spus L e o p o l d Stein. Eu v e d e a m bine că
113
 ORA 25
t r e m u r a ţ i , că totul era făcut de frică, şi-mi era milă. Nu uitaţi că
v - a m ţ i n u t pe g e n u n c h i c î n d eraţi mică...
T r a i a n K o r u g ă a intrat în birou. N o r a a î n c h i s telefonul şi a
venit spre el. L-a î m b r ă ţ i ş a t . Se strîngea la pieptul lui, rîdea.
T r a i a n a sărutat-o.
— î m i p a r e bine că eşti veselă : la telefon mi se p ă r e a că
plîngi!
52
în z i u a de 28 a u g u s t , în a ajunul plecării la F î n t î n a , T r a i a n s-a
d u s la M i n i s t e r u l de R ă z b o i , ca să ia ordinul de eliberare a lui
J o h a n n M o r i t z . Era fericit, ca şi c u m ar fi avut deja hîrtia în
m î n ă . A u r c a t scările în fugă. A g h i o t a n t u l , recunoscîndu-1, l-a
i n t r o d u s imediat.
T r a i a n a intrat în cabinetul g e n e r a l u l u i . A d u s e s e un e x e m p l a r
de lux, illustrat şi n e p u s în c o m e r ţ , din p r i m u l lui r o m a n , pe
care scrisese o d e d i c a ţ i e m ă g u l i t o a r e . G e n e r a l u l nu s-a ridicat în
picioare să-1 î n t î m p i n e , c u m făcuse cu o s ă p t ă m î n ă înainte ; se
prefăcea că citeşte.
— Mi se pare că vă d e r a n j e z , d o m n u l e ministru ! a zis T r a i a n .
— Nu ! a r ă s p u n s sec g e n e r a l u l . Ia loc, te rog !
T r a i a n a observat că m i n i s t r u l nu i-a î n t i n s m î n a .
— î m i pare rău că t r e b u i e să-ţi d a u o veste n e p l ă c u t ă , a zis
generalul, intrînd direct în subiect. Individul pentru care ai
intervenit d u m n e a t a a c u m o s ă p t ă m î n ă — şi p e n t r u care, p r o b a ­
bil, vii şi astăzi — nu p o a t e fi eliberat. C e l puţin, nu imediat,
întîi trebuie să anchetăm cazul şi să stabilim dacă afirmaţia
d u m i t a l e că n-ar fi evreu e î n t e m e i a t ă .
T r a i a n K o r u g ă a vrut să se ridice. S-a gîndit însă la M o r i t z şi
a r ă m a s pe scaun.
— A ş a ! D o m n u l e K o r u g ă , nu r ă m î n e altceva de făcut decît
să aştepţi pînă cînd se p r o n u n ţ ă c o m i s i a de a n c h e t ă !
A c e a s t a era fraza de î n c h e i e r e , cu care generalul îl invita să
părăsească biroul. T r a i a n a î n ţ e l e s , d a r n-a plecat : a d o u a zi
t r e b u i a să se d u c ă la F î n t î n a , u n d e tatăl său aştepta ordinul de
eliberare a lui J o h a n n M o r i t z !
114
ORA 25
— D o m n u l e m i n i s t r u , a zis T r a i a n , a c u m o s ă p t ă m î n ă mi-aţi
p r o m i s că veţi o r d o n a să fie eliberat ! M i - a ţ i spus t e x t u a l că vă
este suficientă d e c l a r a ţ i a m e a că M o r i t z nu este evreu şi că nu
mai faceţi nici un fel de a n c h e t ă !
— A c u m o s ă p t ă m î n ă erajaltă situaţie ! a zis generalul.
— Eu cred că era aceeaşi ca a s t ă z i ! J o h a n n M o r i t z e î n c h i s
î n t r - u n l a g ă r de evrei, deşi este r o m â n !
— A s t a o va stabili c o m i s i a de a n c h e t ă !
— D a r g î n d i ţ i - v ă că l u c r ă r i l e comisiei p o t d u r a c î n t e v a luni !
a zis T r a i a n . B i e t u l om stă arestat de a p r o a p e un an şi j u m ă t a t e !
— Ştiu, a întărit generalul, l u c r ă r i l e comisiei pot să d u r e z e şi
un an ! C h i a r doi ! A s t ă z i sîntem în r ă z b o i : n-avem t i m p de
a n c h e t e ca-n v r e m e de p a c e !
— D o m n u l e general, d a r declar iţia m e a nu este o g a r a n ţ i e
să-1 puneţi în libertate şi să faceţi an :heta u l t e r i o r ?
— Nu !
— R e g r e t că v-aţi schimbat părerile î n t r - o s ă p t ă m î n ă ! a zis
T r a i a n şi s-a ridicat.
— Şi eu regret, d a r nu e vina m e a !
— Faceţi aluzie la ceva, d o m n u l e general ?
— Nu fac aluzii, ci mă refer la fapte concrete !
— De d a t a asta este d r e p t u l m e u să cer e x p l i c a ţ i i ! a zis
T r a i a n , palid la faţă.
— Explicaţii, d o m n u l e Korugă ? în ceasul cînd e v r e i m e a
l u m i i luptă alături de bolşevici contra ţării noastre şi v o r să ne
răpească p ă m î n t u l patriei, d u m n e a t a — r o m â n curat şi scriitor
de frunte al n e a m u l u i — te-ai căsătorit cu o evreică !
G e n e r a l u l devenise roşu de mînie.
— Ca m i l i t a r , c o n s i d e r fapta d u m i t a l e un act de t r ă d a r e !
T r ă d a r e ! Mă înţelegi ? Ce preţ pot să mai p u n eu pe c u v î n t u l
d u m i t a l e că M o r i t z n-ar fi evreu ? Intervenţia d u m i t a l e , d i m p o ­
trivă, mă face să cred că este ! Şi nu m-ar m i r a să văd că
b ă n u i a l a mi se adevereşte ! Pot eu să m a i am î n c r e d e r e în d u m ­
neata ?
— Nu d o m n u l e ministru ! a zis T r a i a n şi a plecat.
C o b o r î n d scările, a simţit cartea sub braţ. A deschis-o şi a
rupt p a g i n a cu dedicaţia. A p o i s-a u r c a t în maşină.
115
 ORA 25
53
« E l e o n o r a este evreică » — se g î n d e a T r a i a n . « M i e n-a vrut
să-mi s p u n ă n i m i c ! » Se s i m ţ e a î n ş e l a t în i u b i r e a lui.
La m a r g i n e a oraşului, a oprit m a ş i n a . « Nu mi-a spus, fiindcă
n-am î n t r e b a t - o n i c i o d a t ă ! Ar fi fost şi ridicol s-o-ntreb : nici
un bărbat nu-şi î n t r e a b ă i u b i t a ce o r i g i n e etnică are ! ». Şi-a
adus aminte cînd o întreba cu tandreţe dacă în arborele ei
g e n e a l o g i c nu vor fi fost c ă p r i o a r e , a l g e , v e v e r i ţ e şi voievozi. Ea
se întristase atunci. A c u m , el se s i m ţ e a vinovat. « O fi c r e z u t că
fac aluzie la o r i g i n e a ei evreiască ! T r e b u i e să fi suferit c u m p l i t
c î n d o-ntrebam... ». A î n c h i s p o r t i e r a maşinii şi a î n t o r s spre
oraş. « A c u m î m i pare rău că n-am aflat m a i d e m u l t : d a c ă aş fi
ştiut, aş fi menajat-o ! S ă m a n a N o r a ! »
T r a i a n K o r u g ă a oprit la p r i m a florărie şi a c u m p ă r a t t r a n d a ­
firi albi p e n t r u N o r a . V î n z ă t o a r e a a legat buchetul, z î m b i n d u - i .
54
— P o v e s t e ş t e - m i şi m i e ce scrii ! a spus N o r a .
T r a i a n î n c e p u s e n o u i lui r o m a n . L a p a t r u d i m i n e a ţ a , Eleo­
n o r a îl s i m ţ e a c u m se ridica din pat, de l î n g ă ea, îşi p u n e a hala­
tul şi ieşea din d o r m i t o r . S t ă t e a î n c h i s în c a m e r a lui de lucru
pînă la p r î n z . A c u m l u a u micul dejun î m p r e u n ă . Se î m p l i n i s e r ă
tocmai d o u ă l u n i de la căsătorie. Pe masă erau flori.
— Nu vrei să-mi povesteşti ce scrii ? a insistat N o r a .
Era n e r ă b d ă t o a r e . T r a i a n se eschivase î n t o t d e a u n a să-i vor­
bească despre r o m a n . A c u m n u m a i p u t e a refuza.
— Am făcut o d a t ă o c r o a z i e r ă cu s u b m a r i n u l , a zis «1. Am
stat o mie de ore sub apă. C a . să ştim c î n d era nevoie de aer
proaspăt, p e s u b m a r i n existau a p a r a t e speciale. î n a i n t e , însă, n u
116
ORA 25
e r a u a p a r a t e , şi m a r i n a r i i l u a u la b o r d o cuşcă cu iepuraşi albi.
C î n d atmosfera d e v e n e a toxică, iepuraşii m u r e a u , şi m a r i n a r i i
ştiau că m a i aveau de trăit cinci-şase ore. A t u n c i c ă p i t a n u l lua
h o t ă r î r e a s u p r e m ă : sau făceau un efort disperat să iasă la supra­
faţă, sau r ă m î n e a u în a d î n c u r i , şi tot echipajul m u r e a . De obicei,
ca să riu se v a d ă m u r i n d asfixiaţi, se î m p u ş c a u unul pe altul.
Pe s u b m a r i n u l u n d e am fost eu, erau nu iepuraţi albi, ci apa­
rate. C ă p i t a n u l a observat că eu simt orice scădere a cantităţii
de oxigen din aer şi a făcut h a z de sensibilitatea m e a , dar, pînă
la sfîrşitul croazierei, m a r i n a r i i n-au m a i folosit aparatele : d o a r
se u i t a u la m i n e ! Şi eu le s p u n e a m , cu o precizie pe care apara­
tul o confirma, d a c ă avem sau nu destul aer... A c e s t a e un d a r al
m e u şi al iepuraşilor albi: de a simţi cînd atmosfera nu m a i
î n t r e ţ i n e viaţa, cu o anticipaţie de şase ore. De la o v r e m e , am
aceeaşi senzaţie ca pe s u b m a r i n : simt atmosfera sufocantă !
— C a r e atmosferă ? a î n t r e b a t N o r a .
— A t m o s f e r a în c a r e t r ă i e ş t e s o c i e t a t e a c o n t e m p o r a n ă : a
devenit irespirabilă pentru om. Birocraţia, armata, guvernul,
o r g a n i z a ţ i a de stat, a d m i n i s t r a ţ i a , toate funcţionează astfel,
încît o m u l e sufocat. Societatea actuală e b u n ă p e n t r u maşini şi
p e n t r u sclavii tehnici : e creată de ei şi p e n t r u ei. O a m e n i i se
asfixiază, şi nu-şi d a u s e a m a ! Ei cred că totul este n o r m a l , ca
mai înainte. Sînt ca m a r i n a r i i de pe s u b m a r i n , care r e z i s t ă şi
l u c r e a z ă , î n c ă şase ore d u p ă m o a r t e a iepuraşilor albi ! D a r eu
ştiu c ă ' t o t u l e terminat...
— Ă s t a e subiectul r o m a n u l u i ? a î n t r e b a t N o r a .
— D e s c r i u în r o m a n c u m m o r , în chinuri î n g r o z i t o a r e , ucişi
de o atmosferă care i n t e r z i c e viaţa, o a m e n i i de pe p ă m î n t . D a r ,
fiindcă nu mă p o t o c u p a de toţi o a m e n i i din l u m e , am l u a t
n u m a i zece, pe cei pe care eu c u n o s c m a i bine.
— Şi toţi eroii m o r ?
— D u p ă m o a r t e a iepuraşilor a l b i , o a m e n i i nu m a i p o t trăi
decît m a x i m u m şase ore. R o m a n u l meu înfăţişează u l t i m e l e şase
ore .din v i a ţ a celor mai buni prieteni ai mei.
— Şi ce-ai scris pînă a c u m ?
— P r i m u l capitol, a zis T r a i a n . U n u l dintre eroi a fost s m u l s
dintre noi şi...
— Ce se î n t î m p l ă cu el ?
— D e o c a m d a t ă i s-au luat libertatea, nevasta, copiii, casa... A
fost înfometat, bătut. Au şi început să-i fie smulşi dinţii din
gură. M a i t î r z i u , i se v o r scoate ochii, i se va s m u l g e carnea de
117
 ORA 25
pe oase. U l t i m e l e chinuri i se v o r aplica, probabil, electric şi
automat.
— T o a t e faptele astea se petrec în realitate ? a î n t r e b a t N o r a .
— A b s o l u t toate ! în r o m a n am scris n u m e l e străzii, al oraşu­
lui şi al ţârii u n d e locuiesc eroii. L e - a m d a t şi n u m e r e l e de tele­
fon ! De altfel, pe p r i m u l erou îl cunoşti şi tu : poţi c o n t r o l a
adevărul celor scrise.
— C i n e e primul erou ?
— Johann Moritz !
F r u n t e a Eleonorei s-a î n t u n e c a t . C u J o h a n n M o r i t z , tot c e
povestise T r a i a n se î n t î m p l a s e cu adevărat.
— î m i e g r o z a v de m i l ă de J o h a n n M o r i t z ! a zis N o r a . El
este deci p r i m u l capitol al r o m a n u l u i tău. C a r e va fi al doilea ?
— Nu ştiu î n c ă , a. r ă s p u n s T r a i a n . P o a t e voi fi eu, p o a t e tata
sau m a m a , p o a t e tu... O r i c u m , u n u l d i n t r e noi !
— Şi toate capitolele v o r fi ca cel al lui J o h a n n M o r i t z ? Nu
există în r o m a n nici o soartă frumoasă, nici un happy end ?
— N i c i u n u l ! a î n c h e i a t T r a i a n . D u p ă m o a r t e a iepuraşilor
albi, nu mai există happy end! Există d o a r cîteva ceasuri pînă
cînd totul va fi sfîrşit...
118
CARTEA A DOUA
55
T
X r é c u s e r a d o u ă o r e de c î n d J o h a n n M o r i t z se afla în
U n g a r i a . C e i trei evrei şi cu el au aşteptat întîi î n d ă r ă t u l gării :
se t e m e a u să intre în sala de aşteptare. Pe u r m ă , le-a venit tre­
nul.
D o c t o r u l A b r a m o v i c i , Ş t r u l ş i H u r t i g s-au u r c a t î n t r - u n
v a g o n de clasa a d o u a . J o h a n n M o r i t z a r ă m a s pe peron şi le-a
dat g e m a n t a n e l e pe fereastră. S-a urcat şi el pe scara v a g o n u l u i ,
t o c m a i în clipa în care p o r n e a trenul. H u r t i g 1-a apucat de m î n ă
şi 1-a tras î n ă u n t r u , î n c h i z î n d uşa. M o r i t z era palid. Se î n s p ă i -
m î n t a s e la g î n d u l că, d a c ă mai i n t î r z i a o clipă, r ă m î n e a pe
peron. C e - a r fi devenit el în U n g a r i a , fără d o c t o r u l A b r a m o v i c i
şi ceilalţi ? Ta m u l ţ u m i t lui D u m n e z e u că s-a p u t u t u r c a la
timp.
D o c t o r u l şi H u r t i g au găsit i m e d i a t locuri. Ştrul şi J o h a n n
M o r i t z s-au uitat în toate c o m p a r t i m e n t e l e u n d e călătorii dor­
m e a u cu l u m i n i l e stinse, d a r nu mai era nici un loc liber, aşa că
au r ă m a s pe culoar şi au stat pe g e a m a n t a n e . D u p ă un t i m p , o
femeie s-a dat jos, şi Ştrul a intrat în c o m p a r t i m e n t , în locul ei.
M o r i t z a r ă m a s singur pe culoar. D o c t o r u l A b r a m o v i c i a d e s ­
chis uşa şi i-a spus :
— Nu d o r m i , că ne fură g e a m a n t a n e l e !
— Nu d o r m ! a r ă s p u n s M o r i t z .
D a r a a d o r m i t î n d a t ă ce d o c t o r u l a închis uşa c o m p a r t i m e n ­
tului. Nu mai p u t e a de somn ; pînă la B u d a p e s t a , nu s-a mai
119
A
 ORA 25 ORA 25

deşteptat. C î n d au coborît din tren, se făcuse d i m i n e a ţ ă . L u i

M o r i t z îi era sete. H u r t i g nu i-a d a t î n s ă voie să i n t r e în restau­
rant şi să b e a o l i m o n a d a : p o l i ţ i a ar fi p u t u t să-1 d e s c o p e r e că e
evadat d i n R o m â n i a şi i-ar fi arestat pe toţi !
— Ai să bei apă la sora m e a ! a zis d o c t o r u l A b r a m o v i c i . 56
Au plecat m a i d e p a r t e . La ieşirea d i n gară, s-au oprit l î n g ă
şirul de maşini şi trăsuri.
— E m a i î n ţ e l e p t să m e r g e m pe j o s , a zis H u r t i g . Birjarul ar
p u t e a să ne d e n u n ţ e , şi ar fi p ă c a t să n i m e r i m la p o l i ţ i e , t o c m a i S o r a d o c t o r u l u i A b r a m o v i c i era o femeie grasă, care v o r b e a
a c u m , c î n d am ajuns la B u d a p e s t a ! m u l t şi r e p e d e . P u r t a un halat cu flori roşii. Ea 1-a c h e m a t pe
J o h a n n M o r i t z în c a m e r a în care se aflau d o c t o r u l , H u r t i g ,
Ş i a u p o r n i t p e j o s . M o r i t z avea d o u ă g e a m a n t a n e grele p e
Ştrul şi Isaac N a g y , c u m n a t u l d o c t o r u l u i , şi le-a d a t să bea cîte
u m e r i ş i d o u ă î n mîini. A c u m l e d u c e a î n s ă m a i u ş o r decît p e
un p a h a r de rachiu. M o r i t z a stat în picioare : nu e r a u scaune
c î m p , d u p ă ce t r e c u s e r ă graniţa. « P o a t e fiindcă m e r g pe asfalt
deajuns. S o r a d o c t o r u l u i a a d u s o c a n ă cu ceai şi a pus-o pe
mi se p a r e m a i u ş o r » — şi-a zis el, l i p i n d talpa p i c i o r u l u i , goală,
m a s ă . Pe u r m ă s-a uitat la M o r i t z şi i-a zis :
pe asfaltul rece al t r o t u a r u l u i . T r a m v a i e l e nu circulau î n c ă , era
p r e a d e v r e m e . M o r i t z a privit c u m se sting singure l u m i n i l e — T o t nu ai loc ! D u - t e şi bea-ţi ceaiul la b u c ă t ă r i e !
electrice de pe stradă, şi 1-a î n t r e b a t pe H u r t i g cine le stinge. — F o a r t e bine ! a zis Isaac N a g y pe u n g u r e ş t e . T o t a v e m
— Nu mai vorbi r o m â n e ş t e , d o b i t o c u l e ! i-a zis H u r t i g , ceva de vorbit î n t r e noi !
furios. D a c ă ne a u d e cineva v o r b i n d r o m â n e ş t e , ne d u c e la poli­ M o r i t z a înţeles că d o m n i l o r nu le place ca el să ş a d ă la m a s ă
ţie ! cu ei. D a r nu s-a supărat. Iulişca s-a b u c u r a t că el nu a r ă m a s în
casă, cu stăpînii, şi i-a t u r n a t trei căni de ceai, cu z a h ă r m u l t şi
— Nu e voie să v o r b i m r o m â n e ş t e ? a î n t r e b a t M o r i t z .
l ă m î i e . I-a dat şi cîteva felii m a r i de pîine, u n t şi şuncă. M o r i t z a
— Este v o i e , a r ă s p u n s H u r t i g . D a r aici r o m â n i i sânt închişi
m î n c a t ca un lup. Era lihnit de foame. D u p ă aceea, a vrut să se
î n lagăre. U n g a r i a este d u ş m a n a R o m â n i e i ! A i înţeles a c u m ?
spele. D a r Iulişca i-a zis :
— Şi c u m să v o r b i m ?
— Idiş ! a intervenit d o c t o r u l A b r a m o v i c i . în U n g a r i a , evreii — A c u m , hai cu m i n e la piaţă ! Te speli cînd n e - n t o a r c e m !
nu sînt p e r s e c u t a ţ i , ca în R o m â n i a ! C e l p u ţ i n p î n ă a c u m , nu J o h a n n M o r i t z a luat coşul şi a plecat cu Iulişca la c u m p ă r ă ­
există legi a n t i s e m i t e . turi. De atunci o însoţeşte la p i a ţ ă în fiecare d i m i n e a ţ ă .
J o h a n n M o r i t z s-a ferit să m a i s c o a t ă v r e u n cuvînt r o m â n e s c . în z i u a aceea, c î n d s-au î n t o r s , el a tăiat l e m n e şi le-a cărat în
D a r nici idiş n-a p u t u t vorbi: Era p r e a obosit. C î n d au ajuns pe bucătărie. D u p ă ce au m î n c a t , au spălat î m p r e u n ă vasele. Ea e r a
s t r a d a Petofi, u n d e l o c u i a sora d o c t o r u l u i , se clătina cu gea­ o fată veselă şi v o r b e a n u m a i în g l u m e . Lui J o h a n n M o r i t z i-a
m a n t a n e l e pe u m ă r . L e - a lăsat j o s , în faţa porţii. A venit apoi p l ă c u t casa în care se găsea.
servitoarea şi i-a ajutat să le d u c ă în casă. Pe servitoare o c h e m a
Iulişca. A v e a o r o c h i e albastră. M e r g î n d în u r m a ei spre b u c ă t ă ­
rie, l u i M o r i t z i se p ă r e a că o m a i v ă z u s e u n d e v a .
Şi şi-a a m i n t i t că tot aşa era şi r o c h i a S u z a n e i .
57

F u r a t de t r e a b a de la bucătărie şi de g l u m e l e Iulişcăi, J o h a n n
M o r i t z nici n-a observat că a trecut z i u a fără să-i v a d ă pe d o c ­
torul A b r a m o v i c i şi pe ceilalţi. A î n t r e b a t de ei o dată, pe la

120 121
 ORA 25
p r î n z . S o r a d o c t o r u l u i i-a r ă s p u n s că d o m n i i d o r m . Pe u r m ă , el
a uitat să mai î n t r e b e . A b i a v e n i n d seara şi cînd a intrat în pat,
M o r i t z şi-a dat seama că nu vorbise cu ei t o a t ă ziua. Ştia că ei
m î n c a s e r ă cu Isaac N a g y , fiindcă el le spălase farfuriile. Şi la
cafea, la ora cinci, erau tot în casă, fiindcă a avut de spălat cinci
ceşti. J o h a n n M o r i t z nu-şi mai a m i n t e ş t e cîte t a c î m u r i şi cîte
farfurii au fost aduse de la masa de seară. Iulişca le-a p u s teanc
în spălător, şi el n-a stat să le n u m e r e î n a i n t e de a le spăla.
A c u m nu p o a t e a d o r m i de grijă. A r e i m p r e s i a că seara au fost
mai p u ţ i n e farfurii. « P o a t e H u r t i g s-a d u s la r u d e l e lui » — s-a
gîndit M o r i t z . N u - i p ă r e a rău c ă H u r t i g plecase. A p o i şi-a zis
că p o a t e au fost toţi la m a s ă şi vasele erau m a i p u ţ i n e d o a r în
î n c h i p u i r e a lui. A d o u a zi d i m i n e a ţ a , însă, J o h a n n M o r i t z a
constatat că avusese d r e p t a t e : H u r t i g plecase în ajun şi nu m î n -
case seara cu ceilalţi. D o c t o r u l şi Ştrul erau î n c ă acolo. Pe la
zece, Iulişca i-a a d u s pantofii lor, şi el i-a lustruit frumos, cu
cremă şi cu ceară. C î n d a t e r m i n a t , a vrut să-i d u c ă în casă, d a r
Iulişca 1-a oprit în prag, i-a luat din m î n ă pantofii d o c t o r u l u i
A b r a m o v i c i şi pe cei ai lui Ştrul şi i-a d u s ea. C î n d s-a î n t o r s ,
Iulişca i-a zis :
— C o n i ţ a a p o r u n c i t să nu intri în casă ! A ş a e coniţa m e a : îi
e frică să nu i se fure l u c r u r i l e !
58
D u p ă - a m i a z ă , d o c t o r u l A b r a m o v i c i 1-a c h e m a t pe M o r i t z în
sufragerie.
— Ia g e a m a n t a n e l e astea şi hai cu m i n e ! i-a p o r u n c i t el.
M o r i t z s-a bucurat. Ştia că d o c t o r u l nu-1 uitase şi că avea să-1
cheme.
— De ce u m b l i desculţ ? a î n t r e b a t A b r a m o v i c i supărat, d u p ă
ce au c o b o r î t în stradă.
Moritz s-a ruşinat că nu avea î n c ă l ţ ă m i n t e . A privit în j u r şi a
v ă z u t că nu mai era nimeni cu p i c i o a r e l e goale. R e s t u l d r u m u ­
lui, a m e r s cu ochii în jos. Se uita atent la p i c i o a r e l e t u t u r o r
o a m e n i l o r care treceau pe l î n g ă el. T o ţ i aveau pantofi, c i z m e
122
ORA 25
sau bocanci. M o r i t z ar fi vrut să intre în p ă m î n t de ruşine. A
î n c e r c a t să-i c e a r ă i e r t a r e d o c t o r u l u i , d a r d o c t o r u l m e r g e a
î n a i n t e , cu mîinile în b u z u n a r e . P a r c ă nici n-ar fi fost î m p r e u n ă .
59
La p o a r t a unei case vechi, cu o g r ă d i n ă m i c ă de flori în faţă,
s-au oprit. D o c t o r u l a l u a t g e a a m a n t a n e l e şi a i n t r a t s i n g u r
î n ă u n t r u . M o r i t z , r ă m a s la poartă, a citit tăbliţa de pe z i d , pe
care scria Consulat. Pe u r m ă , s-a uitat la oamenii care t r e c e a u
pe stradă.
D o c t o r u l A b r a m o v i c i n-a stat mult î n ă u n t r u . S-a î n t o r s fără
g e a m a n t a n e şi a coborît scările r î z î n d . C î n d a d a t cu ochii de
J o h a n n M o r i t z , care îl aştepta r e z e m a t de z i d , d o c t o r u l n-a mai
z î m b i t . S-a oprit, şi-a băgat mîinile în b u z u n a r e şi s-a g î n d i t
puţin, cu fruntea î n c r u n t a t ă . în d r u m spre casă, n-a scos nici un
cuvînt. J o h a n n M o r i t z a m e r s în u r m a lui, la distanţă, ca să nu
ghicească o a m e n i i c ă d o m n u l d o c t o r este î m p r e u n ă c u u n o m
desculţ : n-ar fi vrut ca A b r a m o v i c i să se facă de ris din c a u z a
lui.
în faţa porţii lui Isaac N a g y , d o c t o r u l s-a oprit şi a aşteptat
pînă cînd M o r i t z a ajuns lîngă el :
— Iankel, chestiunea ta este foarte î n c u r c a t ă ! C o m u n i t a t e a
evreiască din B u d a p e s t a , care ne dă n o u ă hîrtii p e n t r u plecarea
în A m e r i c a , nu vrea să-ţi d e a şi ţie ! Eu i-am rugat, l e - a m spus
că ai venit cu noi, d a r în z a d a r ! Au spus că ei nu d a u paşa­
poarte la creştini şi că de aceea sînt comitet evreiesc, ca să-i
ajute pe evrei. Iar tu nu eşti evreu. Aşa-i că nu eşti ?
— Nu sînt, d o m n u l e d o c t o r !
— Ei au d r e p t a t e , a continuat A b r a m o v i c i . î m i pare rău că
n-a ieşit altfel : v o i a m să te i a u cu m i n e în A m e r i c a ! Dar să ştii
că nu te părăsesc aşa, la a n a n g h i e : nu sînt eu o m u l acela !
D o c t o r u l S a m u e l A b r a m o v i c i şi-a scos portofelul şi a î n c e p u t
să n u m e r e . J o h a n n M o r i t z privea banii u n g u r e ş t i şi se mira că
sînt atît de mici.
— U i t e 20 de p e n g o ! a spus doctorul. A s t a fiindcă mi-ai d u s
g e a m a n t a n e l e . Aici, în U n g a r i a , trebuie să munceşti o săptă-
123
 ORA 25
m î n ă ca să cîştigi banii ăştia ; tu i-ai cîştigat d u c î n d g e a m a n t a ­
nele cîteva ceasuri !
J o h a n n M o r i t z nu se gîndise n i c i o d a t ă să ceară bani pentru
că a d u s g e a m a n t a n e l e : n-o făcuse ca să fie plătit. D o c t o r u l stă­
tea î n s ă cu m î n a întinsă. M o r i t z a luat b a n c n o t e l e şi le-a b ă g a t
în b u z u n a r .
— F a p t u l principal este că t e - a m scos din l a g ă r şi te-am a d u s
aici ! a mai zis A b r a m o v i c i . F ă r ă m i n e , cine ştie cît mai stăteai
î n c h i s ! D a r , p e n t r u asta, nu-ţi cer n i m i c . Eu nu sînt o m u l care
să ceară ceva p e n t r u serviciile pe care le face !
60
A trecut o s ă p t ă m î n ă de cînd J o h a n n M o r i t z se află la B u d a ­
pesta. L u c r e a z ă ca în p r i m a zi, m e r g î n d la piaţă cu Iulişca, spăr-
gînd lemne, scoţîna gunoiul şi spălînd vasele. Seara curăţă
bucătăria, spală p o d e l e l e şi scările.
în p r i m a d u m i n i c ă , Isaac N a g y 1-a întîlnit pe J o h a n n M o r i t z
pe c u l o a r şi i-a spus, privindu-1 a s p r u :
— Nu ţi-ai găsit î n c ă de l u c r u ? A trecut o s ă p t ă m î n ă de cînd
stai la mine. C r e d că nu vrei să te h r ă n e s c de p o m a n ă o veşni­
cie ?
Şi Isaac N a g y a plecat fără să mai spună nici un cuvînt. Lui
J o h a n n M o r i t z i-a p ă r u t rău c ă nu-şi c ă u t a s e d e lucru p î n ă
atunci. El se socotea în serviciu la Isaac N a g y . « C u m d e - a m
fost atît de prost să n u - m i c a u t de l u c r u p î n ă a c u m ? » — s-a
î n t r e b a t el. « O a m e n i i au d r e p t a t e . Ei n u - m i p o t da veşnic de
m î n c a r e ! » în seara aceea, J o h a n n M o r i t z a vorbit cu Iulişca.
Ea i-a p r o m i s că-i va găsi o slujbă. Ştia ea pe cineva c a r e lucra la
fabrica de ciocolată.
— P o a t e ai să-mi a d u c i şi m i e c i o c o l a t ă , a zis ea. S a u p o a t e ai
s-o dai altei fete !
— C u m s-o d a u alteia ? a zis M o r t i z , supărat că Iulişca p o a t e
să g î n d e a s c ă aşa d e s p r e el. T o a t ă ciocolata pe care am s-o pri­
mesc, ţi-o a d u c ţie. Eu n-am să m a n î n c nici o firimitură !
124
ORA 25
în n o a p t e a aceea a visat c u m o să l u c r e z e el la fabrica de c i o ­
colată.
A d o u a zi d i m i n e a ţ a , d o c t o r u l A b r a m o v i c i şi-a luat r ă m a s
b u n de la sora şi de la c u m n a t u l lui şi a plecat. M o r i t z i-a d u s
g e a m a n t a n e l e la g a r ă şi i le-a urcat în v a g o n u l de d o r m i t .
— Plecaţi d e p a r t e ? a î n t r e b a t el.
— în Elveţia ! a r ă s p u n s d o c t o r u l . D u p ă ce mă o d i h n e s c v r e o
cîteva s ă p t ă m î n i , plec î n Statele U n i t e ale A m e r i c i i !
C î n d s-au despărţit, d o c t o r u l a dat m î n a cu J o h a n n M o r i t z ,
care s-a î n r o ş i t ca p a r a focului. T o ţ i d o m n i i d i m p r e j u r s-au
uitat c u m d ă d o c t o r u l A b r a m o v i c i m î n a c u el, u n o m care n-are
pantofi în picioare.
D u p ă ce s-a urnit trenul, A b r a m o v i c i i-a strigat pe fereastră :
— La r e v e d e r e , d r a g ă Iankel ! Să ştii că nu te u i t ! T o t am să
fac ceva p e n t r u tine !
— La revedere ! a răspuns M o r i t z .
C î n d t r e n u l s-a depărtat, lui i-au dat l a c r ă m i l e . S-a simţit sin­
g u r pe l u m e . H u r t i g şi Ştrul plecaseră fără să-şi ia r ă m a s bun.
A c u m e p l e c a t şi d o c t o r u l ! M o r i t z a stat m u l t ă v r e m e pe
peron. N i c i o d a t ă nu se simţise aşa de străin ca atunci...
Pe u r m ă , si-a adus a m i n t e de fabrica de ciocolată. T o a t ă m î h -
n i r e a i s-a r i s i p i t . A p o r n i t s p r e s t r a d a P e t o f i , z i c î n d u - ş i :
« C î n d o să î n c e p să l u c r e z , o să-i c u m p ă r Iulişcăi un şirag de
mărgele ! »
61
J o h a n n M o r i t z s-a d u s cu Iulişca la piaţă mai d e v r e m e decît
de obicei. Au c u m p ă r a t iute carne, z a r j a v a t şi cele ce mai t r e ­
buiau pentru casă, apoi au luat-o pe o stradă cu case mici.
J o h a n n M o r i t z avea coşul în m î n a d r e a p t ă , şi cu stînga o ţinea
pe Iulişca. M e r g e a u repede.
— F a b r i c a e t o c m a i la m a r g i n e a o r a ş u l u i ! a zis ea. T r e b u i e să
ne g r ă b i m !
Erau roşii la faţă şi asudaseră. D a c ă se î n t o r c e a u p r e a t î r z i u
acasă, Iulişca nu mai avea t i m p să g ă t e t s c â . Ea v o r b i s e cu un om
din satul ei, care l u c r a la fabrica de ciocolată, şi acesta îi spusese
125
 ORA 25
că M o r i t z t r e b u i e să vină într-o d i m i n e a ţ ă acolo, ca să vor­
b e a s c ă cu şeful : « D a c ă v i n e , îl a n g a j e a z ă i m e d i a t , că a v e m
n e v o i e de lucrători ! »
— P o a t e că intru i m e d i a t în slujbă ! a zis M o r i t z , în t i m p ce-
şi făcea d r u m p r i n t r - o m u l ţ i m e de o a m e n i , a d u n a t ă la o răs­
cruce de străzi. D a c ă mă a n g a j e a z ă de azi, s î m b ă t a viitoare pri­
mesc deja leafă ! P o a t e p r i m e s c şi c i o c o l a t ă p e n t r u tine !
Şi a strîns-o de m î n ă cu p u t e r e . S-au uitat unul Ia altul şi au
rîs.
— Pe u r m ă , î m i iau o c a m e r ă , a continuat M o r t i z . Nu se
p o a t e să stau o veşnicie pe capul s t ă p î n i l o r tăi. Am să-mi caut o
c a m e r ă pe lîngă fabrică !
— Şi am să pot veni şi eu la tine ? a î n t r e b a t lulişca.
El n-a a u z i t - o . Se u i t a î n a i n t e a lui, să v a d ă de ce stau o a m e n i i
pe loc, d a r nu v e d e a n i m i c . Erau sute de oameni care se strînse-
seră a c o l o , î m b u l z i n d u - s e unii peste alţii, şi nu se mai putea
trece. l u l i ş c a s-a oprit, î n c e r c î n d şi ea să afle ce s-a î n t î m p l a t .
D a r şi-a a d u s a m i n t e că t r e b u i e să se grăbească.
— S-o_luăm pe altă stradă, a zis ea. Altfel nu mai am t i m p să
fac de m î n c a r e astăzi !
S-au î n t o r s , m e r g î n d a c u m şi mai r e p e d e , ca să cîştige t i m p u l
p i e r d u t . La capătul străzii e r a u poliţişti, care stăteau unul lîngă
altul. l u l i ş c a nu s-a uitat la ei decît cu c o a d a o c h i u l u i şi a trecut
mai departe.
— Poliţiştii şi soldaţii sînt nişte mîrlani, a zis ea. Nu m-aş
m ă r i t a n i c i o d a t ă cu un poliţist !
Şi a privit î n a p o i , ca să v a d ă d a c ă M o r i t z o auzise. El însă nu
mai era lîngă ea. l u l i ş c a a privit în jur, căutîndu-1 prin m u l ţ i m e :
rămăsese l î n g ă poliţişti şi-i făcea s e m n e cu mîna. A c u m înţele­
gea ce se î n t î m p l a s e : era o r a z i e ! Poliţiştii baraseră strada şi
nimeni nu trecea fără să a r a t e actele. Pe femei nu le c o n t r o l a u ,
de aceea o lăsaseră pe ea să m e a r g ă m a i d e p a r t e . l u l i ş c a şi-a adus
a m i n t e că J o h a n n M o r i t z nu are hîrtii, şi a cuprins-o teama. A
trecut din n o u prin c o r d o n u l de poliţişti. U n u l d i n t r e ei a vrut
să o ciupească de braţ, d a r ea s-a smucit şi s-a î n d r e p t a t către
M o r i t z . El era a c u m î n t r - u n g r u p cu alţii, şi un poliţist îi d u c e a
de la spate cu a r m a î n s p r e un c a m i o n . M o r i t z ridicase coşul
d e a s u p r a capului, ca ea să-1 v a d ă şi să vină să-1 ia. l u l i ş c a vedea
coşul, dar nu m a i p u t e a î n a i n t a , şi nici M o r i t z nu se mai zărea
d i n t r e o a m e n i . Poliţiştii au oprit-o să se apropie. Ea le-a expli­
cat că vrea coşul cu tîrguieli, d a r ei nu ascultau sau nu înţele-
126
ORA 25
geau. l u l i ş c a a început să strige şi să-i înjure. A fost în z a d a r , tot
n-au lăsat-o să treacă. M o r i t z se urcase în camion şi ţinea coşul
atîrnat în afară, sperînd că ea va ajunge să-1 ia. Apoi c a m i o n u l a
plecat. M o r i t z a pus coşul cu zarzavat între genunchi, gîn-
d i n d u - s e : « C u c o a n a o o m o a r ă , d a c ă se duce acasă fără coş ! ».
Ar fi fost în stare să sară din c a m i o n , ca să i-1 dea. D a r nu se
putea. La fiecare capăt al băncii era cîte un j a n d a r m , cu b a i o n e t a
la a r m ă . P r i v i n d u - i , J o h a n n M o r i t z a uitat de coş şi şi-a dat
s e a m a că este arestat.
62
De p a t r u săptămîni, de cînd a fost despărţit de l u l i ş c a în
î n v ă l m ă ş e a l a de pe stradă, J o h a n n M o r i t z nu mai ştie nimic din
afară. N i c i soarele nu 1-a m a i văzut. C e l u l a în care se află e cu
fereastra spre m i a z ă n o a p t e , u n d e nişte pereţi înalţi şi cenuşii îi
ascund cerul. în patru s ă p t ă m î n i , n-a respirat nici un strop de
aer curat. Alţi d e ţ i n u ţ i ies în curte cîte o oră pe zi. El îi a u d e şi
ştie d u p ă z g o m o t u l paşilor cînd sînt scoşi din celule şi cînd se
î n t o r c . A c u m e linişte pe culoar. î n c ă nu se făcuse ziuă.
M o r i t z a deschis ochii. P l e o a p e l e s au desprins g r e u u n a de
alta. El şi-a d u s mîna la ochi şi le-a simţit umflate, cu sînge
î n c h e g a t . N u - ş i amintea cînd a ajuns în celulă. « M - o r fi a d u s pe
sus » — şi-a zis. J o h a n n M o r i t z fusese bătut zilnic. U n e o r i nu se
p u t e a mişca ceasuri î n t r e g i . A s t a se î n t î m p l a des. El ştia tot­
d e a u n a că bătaia s-a t e r m i n a t , cînd era luat pe sus şi aşezat pe
patul din celulă. î n s ă nu-şi a m i n t e ş t e cînd ajunsese aseară a c o l o
N i c i c u m . A s t a se î n t î m p l a p e n t r u p r i m a oară. « Ieri m-au bătut
c u m p l i t » — s-a gîndit M o r i t z , v o r b i n d u - ş i despre el însuşi ca şi
c u m ar fi fost altcineva, un străin. Şi-a pipăit o b r a z u l . B a r b a îi
era aspră. S î n g e l e îi năclăise mustaţa, părul de pe cap şi sprînce-
nele, şi a c u m era î n c h e g a t şi ţeapăn, ca ţ a r i n a cînd e uscată.
J o h a n n M o r i t z şi-a u m e z i t b u z e l e cu limba. Erau umflate şi-1
d u r e a u ca nişte bube coapte. Şi dinţii îl d u r e a u . P î n ă în ajun îi
scoseseră patru dinţi. El îi scuipase o d a t ă cu sîngele, ca pe nişte
s î m b u r i , d u p ă ce fusese lovit cu p u m n u l în falcă. Şi atunci avu­
sese d u r e r i în m a x i l a r e ca a c u m . « D a c ă mi-au scos şi ieri v r e u n
127
 ORA 25
d i n t e , n-o să m a i am cu ce m î n c a p î i n e a » — şi-a mai zis M o r i t z .
D a r n-a cercetat cu l i m b a să v a d ă d a c ă îi lipsesc şi alţi dinţi din
gură. T o a t e mişcările îl d u r e a u . A î n c h i s din n o u ochii.
T i m p u l a trecut. Pe c u l o a r se a u z e a u a c u m paşi. D a r el nu
î n c e r c a să î n ţ e l e a g ă cu u r e c h e a ce fel de paşi sînt, de u n d e vin şi
u n d e se duc, aşa c u m făcea de obicei. T o a t ă carnea îi era bol­
navă. G î n d u r i l e îi a m o r ţ i s e r ă şi ele.
C î n d au venit să-1 ia la i n t e r o g a t o r i u şi a coborît d i n pat,
a t i n g î n d cimentul cu tălpile, lui J o h a n n M o r i t z i-a venit să urle
de d u r e r e . A m î n d o u ă tălpile îi e r a u umflate ca nişte pîini. El nu-
şi a m i n t e a c î n d fusese bătut la tălpi. G a r d i a n u l 1-a îmbrîncit.
M o r i t z a ieşit pe uşa celulei. T i m p de cîteva clipe a simţit nu
u s t u r i m e a tălpilor, ci d u r e r e a din spate, u n d e îl lovise g a r d i a n u l .
A p o i iar l-au d u r u t tălpile. C e fiecare p a s , p a r c ă î i s m u l g e a
cineva o fîşie de carne din trup. P î n ă la biroul inspectorului
V a r g a , care îl a n c h e t a , erau peste o sută de paşi. G î n d i n d u - s e că
t r e b u i e să facă toţi aceşti paşi cu tălpile umflate, J o h a n n M o r i t z
s-a prăbuşit pe ciment. Era la cîţiva metri de celula lui. G a r d i a ­
nul 1-a ridicat de s u b ţ i o r i şi 1-a d u s m a i d e p a r t e pe sus. J o h a n n
M o r i t z nu era g r e u de purtat. T r u p u l lui c î n t ă r e a a c u m cît al
u n u i copil de şcoală p r i m a r ă . C î n t ă r e a u ceva n u m a i oasele şi
pielea de pe el. C a r n e şi g r ă s i m e nu mai avea.
63
D u p ă ce a fost arestat, J o h a n n M o r i t z a dat o d e c l a r a ţ i e în
care a povestit c u m ajunsese în U n g a r i a . Poliţiştii nu l-au c r e z u t
şi l-au bătut, ca să s p u n ă adevărul. El a mărturisit şi d u p ă bătaie
la fel. Ei l-au bătut d i n nou. A c u m se află la î n c h i s o a r e a servi­
ciului secret ungar. în fiecare zi îl i n t e r o g h e a z ă şi apoi îl bat.
— De ce te-au t r i m i s în U n g a r i a ? a î n t r e b a t inspectorul.
— Nu m-a t r i m i s n i m e n i ! a r ă s p u n s M o r i t z .
— Ai declarat î n s ă că p î n ă la g r a n i ţ ă te-a adus un p l u t o n i e r -
major cu c a m i o n u l .
— Ne-a adus majorul Apostol Constantin, comandantul
lagărului ! Era prieten cu d o c t o r u l A b r a m o v i c i şi a venit cu noi,
ca să nu ne o p r e a s c ă patrulele.
128
ORA 25
— A c e l a era majorul T a ñ a s e l o a n , de la serviciul de spionaj
român. N o i ştim că el l u c r e a z ă în acest sector. T r i m i t e la noi
agenţi în fiecare lună ! El te-a trimis şi pe tine. V r e m să ştim
însă de ce. Ce cu misiune.
M o r i t z a plecat privirile în pămînt şi a tăcut. Pe u r m ă s-a gîn-
dit că va fi d u s iarăşi în c a m e r a de t o r t u r ă de Ia subsol. C a r n e a
î n c e p e a să-1 d o a r ă de p e - a c u m . A zis :
— Am spus adevărul !
— N u - ţ i dai seama că eşti complet descoperit ? E stupid să
mai persişti ! Ai declarat că ai stat în lagărul de evrei din R o m â ­
nia o p t s p r e z e c e luni.
— Am stat, a zis M o r i t z .
— N - a i stat nici o zi în lagărul de evrei ! Tu eşti r o m â n !
— Sînt r o m â n , a zis M o r i t z .
— Ai vrut să te dai în U n g a r i a drept evreu ! a zis inspectorul.
Ca să te c r e d e m noi că aşa este, ai declarat că ai stat în l a g ă r u l
de evrei ! Apoi ai d e c l a r a t că ai trecut frontiera î m p r e u n ă cu alţi
trei evrei !
— Şi asta este adevărat, a zis M o r i t z .
— Nu este adevărat ! Ai venit singur. Şi nu ai locuit la Isaac
N a g y . N i m e n i n-a locuit la N a g y în u l t i m e l e şase luni. Ţi-ai
î n c h i p u i t că noi o să credem ce ne spui tu, fără să cercetăm ?
Am aici declaraţiile scrise ale d o a m n e i şi d o m n u l u i N a g y . N i c i
n-au a u z i t de tine. D o a m n a R o z a N a g y nu are nici un frate
doctor.
— Au spus ei că nu mă c u n o s c pe mine ? a î n t r e b a t J o h a n n
M o r i t z . C o n i ţ a nu poate zice că nu mă cunocaşte ! Eu i-am aju­
tat la treabă în fiecare zi. Am fost la piaţă cu Iulişca, am spălat
vasele...
Lui J o h a n n M o r i t z i-au dat lacrămile. Inspectorul a strigat :
— A s t a e altă m i n c i u n ă ! D o a m n a N a g y nu are nici o servi­
toare cu n u m e l e de Iulişca. Dacă voiai să minţi, t r e b u i a să te
interesezi mai întîi c u m o c h e a m ă pe servitoarea familiei N a g y !
Am i n t e r o g a t - o şi pe ea. Este în serviciu la ei de opt ani. Iulişca
n-a fost decît o creaţie a ta, ca să ne induci pe noi în eroare.
M a j o r u l T ă n a s e te-a învăţat să ne spui povestea cu Iulişca ?
J o h a n n M o r i t z a închis ochii, aşteptînd să fie c h e m a t g a r d i a ­
nul, care să-1 d u c ă în c a m e r a de tortură. Nu voia să se m a i gîn-
dească la nimic. T o t u ş i , faptul că sora d o c t o r u l u i d e c l a r a s e că
nu-1 c u n o a ş t e îi chinuia m i n t e a . Asta n-o putea crede.
J o h a n n M o r i t z a auzit uşa d e s c h i z î n d u - s e , apoi z g o m o t u l
129
 ORA 25
u n o r paşi. Nu erau paşii santinelei care să-1 d u c ă la subsol. A
deschis ochii. în faţa lui a p ă r u s e Isaac N a g y . P u r t a un c o s t u m
cafeniu, nou, şi nu s-a uitat deloc la el.
— îl cunoaşteţi pe acest individ ? a î n t r e b a t inspectorul.
— îl văd p r i m a oară în viaţa m e a ! a r ă s p u n s Isaac N a g y ,
măsurîndu-1 pe M o r i t z cu o privire d i s p r e ţ u i t o a r e .
— Au locuit la d u m n e a v o a s t r ă trei evrei refugiaţi din R o m â ­
nia ? a î n t r e b a t iar inspectorul.
— în afară de m i n e , de soţia mea şi de servitoare, nu a d o r m i t
n i m e n i , de m u l t e luni, în casa mea !
— Vă m u l ţ u m e s c ! a zis inspectorul.
Isaac N a g y a ieşit din birou. Imediat d u p ă el, a intrat soţia
lui. Ea a r ă s p u n s la fel, că nu-1 c u n o a ş t e şi nu-1 v ă z u s e n i c i o d a t ă
pe J o h a n n M o r i t z pînă în clipa aceea.
— Aveţi un frate d o c t o r în R o m â n i a ? a î n t r e b a t inspectorul.
— Eu sînt singurul copil la p ă r i n ţ i ! a zis R o z a N a g y .
Inspectorul 1-a privit cu asprime pe J o h a n n M o r i t z , apoi s-a
î n t o r s din n o u spre R o z a N a g y :
— Aţi avut o servitoare n u m i t ă Iulişca ?
— N i c i o d a t ă ! a r ă s p u n s ea. De opt ani, de cînd sînt în B u d a ­
pesta, nu am avut decît o singură servitoare, pe care o c h e a m ă
Iozefina !
D o a m n a N a g y a ieşit din birou z î m b i n d . D u p ă ea a fost
i n t e r o g a t ă şi o femeie bătrînă, care a spus că se n u m e ş t e Ioze­
fina şi că este servitoare la familia N a g y de opt ani.
Inspectorul a r ă m a s iar singur cu J o h a n n M o r i t z .
— A c u m recunoşti că ai minţit ? 1-a î n t r e b a t el. Spune adevă­
rul : de ce ai fost t r i m i s în U n g a r i a ?
J o h a n n M o r i t z a î n c e p u t să p'lîngă.
64
Din biroul i n s p e c t o r u l u i V a r g a , J o h a n n M o r i t z a fost c o n d u s
în camera de tortură. A ş a ca în fiecare zi. N i c i o d a t ă însă nu i-a
fost mai tare frică de bătaie decît azi. C î n d a intrat în camera de
la subsol, l u m i n a 1-a izbit în faţă. Aici era î n t o t d e a u n a o l u m i n ă
130
ORA 25
albă, de cretă. Becurile erau mari şi puternice. J o h a n n M o r i t z a
închis ochii. D a r l u m i n a îi frigea obrajii ca focul.
— H a i n e l e jos ! a p o r u n c i t r î z î n d gardianul.
Era unul din cei doi bărbaţi graşi, cu mustăţi, pe care îi găsea
m e r e u jucînd cărţi la o masă. M o r i t z şi-a desfăcut c ă m a ş a la gît.
D a c ă nu se d e z b r a c ă repede, unul din cei doi îl loveşte cu cra­
vaşa peste faţă, ştia asta. Degetele îi sînt însă umflate şi nu
nimeresc nasturii mici ai cămăşii. Pe M o r i t z îl c u p r i n d e teama
că va î n t î r z i a cu d e z b r ă c a t u l . N i c i o d a t ă nu i-a fost aşa de frică
de cravaşa ca astăzi. A privit spre ei doi graşi de la masă. Ei.nu
observaseră că el î n t î r z i e . J u c a u mai departe cărţi. M o r i t z a reu­
şit să-şi scoată c ă m a ş a ; pantalonii nu t r e b u i a să-i d e z b r a c e . A
r ă m a s în picioare.
Ini faţa lui se afla un rastel cu vergi de fier, ca acelea cu care
se c u r ă ţ ă ţevile a r m e l o r la regiment. Fuseseră a ş e z a t e d u p ă gro­
sime, în stînga erau unele cît d e g e t u l cel mare. U r m a u altele,
din ce în ce mai subţiri. Din fiecare erau cîte d o u ă . Cu totul,
vreo d o u ă z e c i de grosimi. M o r i t z nu le-a n u m ă r a t niciodată.
C e a mai subţire, cît paiul de grîu, era chiar la m a r g i n e a din
d r e a p t a a rastelului. El ştia cum d o a r e fiecare din aceste vergi.
— T r e c i la lucru, b ă i a t u l e ! a poruncit unul d i n t r e cei doi,
r i d i c î n d u - s e şi lăsînd cărţile î m p r ă ş t i a t e pe masă. C i n e nu m u n ­
ceşte nu m ă n î n c ă !
M o r i t z 1-a v ă z u t c u m se î n t i n d e . Era î m b r ă c a t cu o flanelă
albă, care îi pocnea pe corp, şi p ă r e a să-i fie somn. Al doilea
g a r d i a n şi-a stins ţigarea şi s-a uitat la M o r i t z .
— A s t ă z i ne spui de ce te-au trimis ?
V o c e a g a r d i a n u l u i era d o m o a l ă . P a r c ă l-ar fi rugat pe M o r i t z
să-i dea un chibrit, ca să-şi a p r i n d ă ţigarea. D u p ă ce a întrebat,
a căscat şi s-a întins, c u m făcuse şi celălalt, cînd se sculase de la
masă.
— Nu m-a trimis nimeni ! a răspuns M o r i t z .
A m î n d o i au î n t o r s d i n t r - o dată capetele spre el. P a r c ă i-ar fi
atins cu fierul roşu, aşa au tresărit. Ochii le scînteiau de mînie.
Se supăraseră. J o h a n n M o r i t z a î n c e p u t să t r e m u r e . U n u l d i n t r e
gardieni a venit lîngă el şi I-a lovit cu p u m n u l sub bărbie, o
d a t ă , şi încă o d a t ă , pînă cînd M o r i t z nu şi-a mai simţit bărbia.
Al d o i l e a 1-a înşfăcat de u m ă r şi 1-a trîntit pe banca de lîngă ras­
tel, cu faţa în jos. A p o i s-a urcat călare pe spatele lui. De fiecare
d a t ă cînd g a r d i a n u l îl călărea, M o r i t z credea că va m u r i sufocat.
A s t ă z i ar vrea cu adevărat să moară. S i m t e c u m i se sfărîmă
131
 ORA 25
coşul pieptului, strivit pe scîndura băncii. Plămînii îi sînt presaţi
sub greutatea din spate, ca sub pietre de m o a r ă .
— A spus ceva ? a î n t r e b a t g a r d i a n u l care îl lovise sub bărbie.
Al doilea n-a răspuns. M o r i t z a simţit prima l o v i t u r ă la tălpi.
A încercat să strîngă picioarele. G a r d i a n u l care era călare pe el i
le-a prins în mîini şi le-a ţintuit pe bancă. A venit a d o u a lovi­
tură, cu o vergea groasă. A c u m pe M o r i t z nu-1 mai d u r e a u tăl­
pile. Lovitura o simţea în creieri. N u m a i în creieri. Pe urmă,
cînd loviturile au continuat, nu le-a mai simţit în creieri, ci în
piept. Pe u r m ă , îl d u r e a u în umeri. Pe u r m ă , n-a mai simţit
nimic. Parcă înţepenise. A s t a nu a durat însă mult. In tălpi avea
usturimi, ca de tăieturi de cuţit. Erau vergile subţiri. Ele îl tăiau
parcă în genunchi, dar mai ales în rinichi. B ă ş i c a u d u l u i şi cele­
lalte m ă d u l a r e au ieşit de sub c o n t r o l u l lui. Tăieturile şi î m p u n ­
săturile nu se mai sfîrşeau. Lui M o r i t z i s-a făcut greaţă. în faţa
ochilor îi apăruse o l u m i n ă galbenă. B u c a t e l e care erau în sto­
macul lui au î n c e p u t să iasă afară pe gură. P a n t a l o n i i i se lipi­
seră, uzi, de piele. A p a şi plinea pe care le înghiţise nu mai
voiau să-i r ă m î n ă în s t o m a c . M o r i t z s i m ţ e a c u m se cufundă în
l u m i n a galbenă de d i n a i n t e a ochilor lui. G u r a îi era plină de un
suc verzui şi amar. Lichidele îi ieşeau din trup pe nas, pe gură şi
prin toate orificiile, a m e s t e c a t e cu o s p u m ă verde, c u m e m ă t a ­
sea broaştelor.
A c u m J o h a n n M o r i t z era l a m a r g i n e a vieţii. N u m a i mintea
mai rămăsese trează. G a r d i a n u l îl lovea cu vergi din ce în ce mai
subţiri — el nu mai simţea nimic. Sîngele, care nu mai p u t e a
suferi nici el loviturile, a încercat să e v a d e z e din carnea chinuită
şi a răbufnit prin toate porţile pe care le găsea deschise. Părăsea
trupul lui J o h a n n M o r i t z prin gură, prin nas, prin urechi şi
amestecat cu urina. în unele părţi, fugea din trupul sfîrtecat prin
pori. El trebuia să evadeze. Pe o r i u n d e .
65
C î n d s-a d e ş t e p t a t , J o h a n n M o r i t z ş i - a a d u s a m i n t e d e
confruntarea din ajun cu Isaac şi R o z a N a g y . « D a c ă ei ar fi
132
ORA 25
spus adevărul, mi-ar fi dat d r u m u l din î n c h i s o a r e ! Ieri n-aş mai
fi fost schingiuit. »
Schingiuit, J o h a n n M o r i t z nu fusese niciodată atît de tare.
T r u p u l îi era, din tălpi şi pînă în creştetul capului, o singură
rană sîngerîndă.
« Isaac N a g y a spus că nu mă cunoaşte. S-a uitat la m i n e şi a
zis că nu m-a v ă z u t niciodată. Şi soţia lui la fel ! » M o r i t z şi-a
amintit cum îi curăţa pantofii lui Isaac N a g y în fiecare d i m i ­
neaţă, c u m R o z a N a g y îi cerea să taie lemne, să spele pe jos...
« C u m au putut să spună că nu mă cunosc ? Au zis că nici .pe
Iulişca n-au vâzut-o niciodată şi că nu ştiu cine e. Că n-au avut
nici o servitoare pe care s-o fi chemat Iulişca... »
J o h a n n M o r i t z nu mai poate rezista. Ştie că trupul şi m i n t e a
lui sînt slabe. Că ieri şi alaltăieri a fost adus în celulă fără să-şi
a m i n t e a s c ă nici cînd, nici cum. A s t a din c a u z a bătăii. D a r că el a
locuit la Isaac N a g y e sigur. C u m şi că Iulişca e servitoare la ei.
T o t u ş i , Isaac N a g y zisese că nu ! Şi nevasta lui a zis că nu ! I-a
auzit el cu urechile lui cum au zis că nu !
J o h a n n M o r i t z a închis ochii.
66
D u p ă un t i m p , au venit iar să-1 ia din celulă. M o r i t z t r e m u r a .
Pentru întîia oară, era hotărît să se o m o a r e . Nu mai p u t e a suferi
tortura. G a r d i a n u l a lăsat uşa celulei deschisă şi a r ă m a s în prag.
M o r i t z îl vedea, printre gene, c u m rîde.
— R i d i c ă - t e ! a poruncit gardianul.
M o r i t z 1-a văzut, parcă, în faţa ochilor pe inspectorul Varga.
Ta auzit vocea. Pe u r m ă i-au apărut camera de tortură, rasterul
cu vergi de toate grosimile, g a r d i a n u l suit călare pe el... A zis cu
voce r u g ă t o a r e , şoptit :
— Nu...
— R i d i c ă - t e ! a poruncit iar gardianul.
J o h a n n M o r i t z nu 1-a auzit. Era ca un mort. G a r d i a n u l a
venit l î n g ă pat şi 1-a ridicat cu forţa. M o r i t z a deschis ochii şi a
implorat :
133
 ORA 25 ORA 25

— Nu... A z i , nu... Mă duceţi mîine... Şi in toate zilele... P î n ă

la sfîrşitul vieţii mele. In fiecare zi. Şi la i n t e r o g a t o r i u , şi la tor­
tură. N u m a i azi nu...
— A z i te eliberăm ! a zis g a r d i a n u l . 68
J o h a n n M o r i t z n-a crezut. N u mai crede nimic. T o t u ş i , chiar
în ziua aceea l-au eliberat din î n c h i s o a r e . Dar nu l-au lăsat
liber : era cetăţean r o m â n . De aceea l-au d u s într-un lagăr de M e m b r i i g u v e r n u l u i u n g a r sînt de trei ore în c o n s f ă t u i r e
muncă. secretă la palatul regenţei. C o n f e r i n ţ a s-a terminat. M i n i s t r u l de
externe s-a ridicat însă din nou :
— C h e s t i u n e a celor 50 000 de lucrători a r ă m a s n e r e z o l v a t â ' !
a zis el. Şi e cea mai i m p o r t a n t ă !
— C h e s t i u n e a l u c r ă t o r i l o r a fost rezolvată ! a zis cu a s p r i m e
67 şeful guvernului. H o t ă r î r e a s-a luat în u n a n i m i t a t e !
Şefii de d e p a r t a m e n t erau cu servietele în mînă, gata de ple­
care. M i n i s t r u l de externe părea ca nu observă. A c o n t i n u a t :
î n a i n t e de a ieşi din î n c h i s o a r e , J o h a n n M o r i t z a primit o
— De dat, trebuie să d ă m ceva. Echilibrul relaţiilor dintre noi
scrisoare la Iulişca. I-a adus-o g a r d i a n u l de la biroul inspectoru­
şi G e r m a n i a trebuie m e n ţ i n u t aşa c u m este. Nu sînt r a p o r t u r i
lui Varga. El a intrat în celulă, t o c m a i cînd M o r i t z pleca. Iulişca
de egalitate, o r e c u n o a ş t e m cu durere. Situaţia U n g a r i e i faţă de
scrisese cu mîna ei :
M a r e l e R e i c h este de fapt o p o z i ţ i e de subaltern, nu de aliat.
Dragă lanoş,
D a r n-o p u t e m schimba decît cu aceea de ţară o c u p a t ă militari-
De patru zile, eu nu mai sînt în serviciu. Iii scriu ca să ştii să
ceşte, şi ar fi mai rău ! Iniţial, ni s-au cerut 300 000 de lucrători.
nu mă cauţi în strada Petofi, cînd ţi-or da drumul din închisoare.
Cifra a fost redusă, d u p ă tratative disperate, la 50 000. Pe aceş­
Eu am să fiu la ţară, la mama mea, în comuna Balaton, din
tia trebuie să-i d ă m însă !
judeţul Tisa, unde te aştept cu dragoste multă. Vino şi tu îndată
ce eşti liber ! Iulişca. — G u v e r n u l meu nu t r i m i t e n e m ţ i l o r nici un cetăţean
Pe d o s u l hîrtiei, era a d ă u g a t în fugă : m a g h i a r ca sclav ! a zis şeful g u v e r n u l u i , congestionat la faţă de
Am fost ieri pe la stăpînii mei, ca să mai iau nişte lucruri pe mînie. C h e s t i u n e a este închisă !
care le mai aveam acolo. Domnul şi coniţa te roagă să nu fii — G e r m a n i a ţ i n e f o a r t e m u l t la a c e a s t ă c e r e r e ! a i n s i s t a t
supărat pe ei că au zis la poliţie că nu te cunosc. în oraş au înce­ ministrul de externe. C e r e r e a ne-a fost trimisă ca un u l t i m a t u m .
put să fie arestaţi evreii, şi lor le-a fost frică să spună că au primit Industria lor are o nevoie a c u t ă de braţe de m u n c ă . D a c ă nu
oameni străini în casă. Ei îţi trimit salutări. Domnul mi-a dat şi d ă m m ă c a r 50 000 de oameni, refuzul ne p o a t e fi fatal. Sînt
un costum de haine pentru tine. E aproape nou. Cînd vii, îl informat că, în c a z de respingere a cererii, o c u p a r e a m i l i t a r ă a
găseşti la mine. El e un om foarte cumsecade. Coniţa Roza la fel. U n g a r i e i de către a r m a t a g e r m a n ă este iminentă. Sînt d a t o r să
Să nu te superi pe ei. Le-a fost frică să nu-i aresteze, de aceea au vă informez şi pe d u m n e a v o a s t r ă . R ă s p u n d e r e a v-o a s u m a ţ i
zis că nu te cunosc. Aşa sînt vremurile astăzi. Te sărută domniile-voastre !
Iulişca j — P u t e m găsi un c o m p r o m i s ! a sugerat un ministru.
— D a c ă t r i m i t e m un singur m a g h i a r ca sclav la nemţi, situaţia
r ă m î n e tot gravă, şi istoria nu ne va ierta ! a zis şeful g u v e r n u ­
lui, în consecinţă, răspunsul nostru este un refuz categoric. Aici
nu există c o m p r o m i s u r i !

134 135
 ORA 25 ORA 25

— Să le t r i m i t e m n e m ţ i l o r 50 000 de lucrători, d a r nu lucrători torie pentru muncitorii maghiari care vor să plece în Germania,
m a g h i a r i , a zis ministrul de interne. Avem internaţi peste spre a se specializa în diferitele ramuri ale industriei tehnice.
300 000 de străini. Să d ă m din ei ! Numărul lucrătorilor cărora li se oferă acesta posibilitate de către
— Mă o p u n acestei soluţii ! a zis ministrul de externe. N e - a r guvern este deocamdată de maximum 50 000.
c o m p l i c a şi mai mult. Este c o n t r a r i e legilor internaţionale asu­ S e c r e t a r a s-a ridicat.
pra p r i z o n i e r i l o r şi i n t e r n a ţ i l o r politici. N o i avem nevoie de — Expediază-1 la ziare, a o r d o n a t ministrul. Să fie publicat în
simpatie peste hotare. D a c ă a d o p t ă m această soluţie, o n o a r e a pagina-ntîi !
c o r o a n e i Sfîntului Ştefan ar fi pătată grav, şi ne-am crea o serie
nesfîrşită de d u ş m ă n i i !
D u p ă o j u m ă t a t e de oră de discuţii, s-a găsit, în fine, un c o m ­
p r o m i s . S-a hotărît să se t r i m i t ă în G e r m a n i a 50 000 de lucră­
tori n e u n g u r i , d a r care, pe cît posibil, să nu aibă n a ţ i o n a l i t a t e
d o v e d i t ă . M i n i s t r u l de interne a zis :
70
— Astfel salvăm sîngele maghiar. Istoria nu ne va p u t e a
a c u z a că am t r i m i s u n g u r i în sclavie. Scopul nostru este atît de
nobil, încît mijloacele u t i l i z a t e ne vor fi s c u z a t e de istorie ! C o n t e l e B a r t h o l y a luat în seara aceea masa la un restaurant,
î m p r e u n ă cu fiul sau, care îi era şi şef de cabinet. La cafea, bătrî-
nul a î n t r e b a t :
— Ce părere ai despre chestiunea l u c r ă t o r i l o r pe care îi trimi­
tem în G e r m a n i a ?
— Un a d e v ă r a t k o . pe arena politică ! a r ă s p u n s Lucian. S-a
69 p r o c e d a t magistral. î n loc d e l u c r ă t o r i u n g u r i , l e t r i m i t e m n e m ­
ţilor cîteva zeci de mii de străini a d u n a ţ i din închisori şi din
lagăre. O b r ă z n i c i a n e m ţ i l o r m e r i t a o astfel de lecţie ! Ideea a
Contele Bartholy, purtătorul de cuvînt al guvernului fost g e n i a l ă !
m a g h i a r , a intrat în biroul său şi şi-a chemat secretara, ca să-i — Tu ştii că p e n t r u aceşti lucrători noi p r i m i m de la nemţi
dicteze c o m u n i c a t u l de presă oficial cu hotărîrile luate în a n u m i t e avantaje ! M a i bine zis, ştii că ne sînt plătiţi ?
şedinţa secretă. — De la sine înţeles, a zis Lucian. N - o să le d ă m n e m ţ i l o r
— Un om care nu are d r e p t u l să trăiască în o n o a r e şi d e m n mînă de lucru pe d e g e a b a !
este un sclav, a zis contele, v o r b i n d cu sine însuşi. A s t ă z i , cine — Şi nu te simţi jignit că tatăl tău a participat astăzi la o vîn-
vrea să trăiască moral se sinucide. S o c i e t a t e a noastră interzice zare de o a m e n i ? a î n t r e b a t bătrînul. N e g u s t o r i a de o a m e n i este
d e m n i t a t e a şi o n o a r e a personală, a d i c ă viaţa de om liber. Ea u l t i m a treaptă a d e c ă d e r i i m o r a l e .
p e r m i t e n u m a i viaţa de sclav. D a r asta nu p o a t e continua. O — Eşti a m u z a n t , tată ! a zis Lucian. Din c a u z a asta ai fost
societate în care toţi o a m e n i i , de la m i n i s t r u pînă la servitor, i n d i s p u s t o a t ă seara ?
sînt sclavi trebuie să se prăbuşească. Şi ar fi bine să se prăbu­ — Nu te eschiva ! R e c u n o ş t i că azi am făcut trafic de sclavi ?
şească cît mai repede ! — D a c ă pui p r o b l e m a astfel, atunci ai participat la un trafic
— A ţ i spus ceva, d o m n u l e m i n i s t r u ? a î n t r e b a t dactilografa, de sclavi, a zis Lucian z î m b i n d .
intrînd în birou. — Şi nu te d e r a n j e a z ă ?
— N i m i c ! a zis el. Scrie, te rog : — Ar fi absurd să mă deranjeze, a răspuns Lucian. De altfel,
Comunicat oficial. în şedinţa restrînsă de ieri, Consiliul de cred că şi la tine a d v ă r a t u l motiv al indispoziţiei este altul. A s t a
miniştri a luat hotărîrea de a înlesni condiţiile de viză si de călă- nu p o a t e fi nici m ă c a r un motiv de i n d i s p o z i ţ i e m o m e n t a n ă !

136 137
 ORA 25
Am fost forţaţi să t r i m i t e m lucrători în G e r m a n i a . D a c ă n-am fi
procedat aşa, ar fi trebuit să t r i m i t e m u n g u r i , şi atunci ar fi fost
î n t r - a d e v ă r grav !
— Da, din punct de v e d e r e m a g h i a r ar fi fost mai grav, a zis
contele. D a r din punct de v e d e r e u m a n este acelaşi lucru. N o i
am vîndut o a m e n i vii !
— A s t e a sînt necesităţile politice, tată ! Nu le p u t e m evita !
— E u r o p a a a b a n d o n a t n e g o ţ u l de s c l a v i de s u t e de ani !
U l t i m i i o a m e n i v î n d u ţ i au fost negrii, în A m e r i c a . N e g o ţ u l de
sclavi este interzis pe toată suprafaţa p ă m î n t u l u i . Legile de abo­
lire a sclavajului sînt u n a d i n t r e cele m a i mari realizări ale civili­
zaţiei noastre. Şi a c u m î n t o a r c e m ceasul istoriei î n a p o i şi r e l u ă m
negoţul de oameni ! Din secolul XX ne trezim transportaţi
brusc în epoca precreştină, sărind peste Renaştere şi Evul
Mediu !
— T a t ă , lucrurile nu t r e b u i e l u a t e atît de tragic ! a zis Lucian,
în definitiv, pe aceşti o a m e n i nu-i leagă cu lanţuri de mîini şi de
picioare în G e r m a n i a . A c o l o au să fie lucrători.
— N u - i leagă-n l a n ţ u r i , fiindcă nu-i nici un pericol să fugă.
Socitatea m o d e r n ă are m e t o d e de p ă z i r e a sclavilor pe care anti­
cii nu le aveau. Şi mă refer nu n u m a i la m i t r a l i e r e ori la g a r d u r i l e
de sîrmă g h i m p a t ă , sub curent de înaltă tensiune, ci şi la m e t o ­
dele tehnicii b i r o c r a t i c e : cartele de m î n c a r e , a u t o r i z a ţ i e poliţie­
nească ca să capeţi pat la un hotel, să te sui în tren, să te p l i m b i
pe stradă sau să te m u ţ i în alt oraş. N i c i grecii ori egiptenii nu
i-ar fi legat pe sclavi în l a n ţ u r i , dacă ar fi avut aparatul tehnic de
control pe care l-am inventat noi. Sclavia r ă m î n e însă aceeaşi !
— C e l mai bun lucru este să nu ne m a i g î n d i m la asta, a zis
Lucian. T o t nu p u t e m s c h i m b a n i m i c ! C r e z i că se p o a t e p r o ­
c e d a altfel ? în G e r m a n i a au fost v î n d u ţ i sclavi — c u m spui tu —
din a p r o a p e toate ţările E u r o p e i : C r o a ţ i a , R o m â n i a , F r a n ţ a ,
Italia, Norvegia... C e - a m p u t e a face noi p e r s o n a l ar fi să ne
retragem din guvern şi să luptăm contra Germaniei, fiindcă
c u m p ă r ă sclavi şi o b l i g ă celelalte ţări să-i vîndă. A t u n c i ar veni
în U n g a r i a un alt g u v e r n , care ar t r i m i t e n e m ţ i l o r mai d e p a r t e
sclavi. Iar noi, c h i a r dacă am d i s t r u g e G e r m a n i a , tot n - a m
r e z o l v a p r o b l e m a . Locul n e m ţ i l o r l-ar lua ruşii, care sînt cei m a i
m a r i n e g u s t o r i de sclavi din l u m e . în R u s i a sovietelor, fiecare
om este p r o p r i e t a t e a g u v e r n u l u i bolşevic.
— Şi nu eşti î n g r o z i t de această stare de fapt ? a î n t r e b a t
contele.
138
ORA 25
— Nu !
— A s t a e foarte grav ! a zis bătrînul. î n s e a m n ă că nu mai ai
respect faţă de fiinţa omnească. Şi tu eşti tot o fiinţă o m e n e a s c ă .
Deci, nu m a i ai respect nici faţă de tine !
— Eu respect fiecare om d u p ă v a l o a r e a lui, a zis L u c i a n .
C r e d că nu ai să-mi r e p r o ş e z i ceva în acest d o m e n i u !
— R e s p e c ţ i o m u l — a zis b ă t r î n u l — aşa cum îţi respecţi
a u t o m o b i l u l , fiindcă este un obiect de o a n u m i t ă valoare.
— V e z i ceva rău în asta ?
— D a r o m u l p e n t r u v a l o a r e a lui intrinsecă, de o m , îl res^
pecţi ?
— S i g u r că da ! N - a ş p u t e a p r o d u c e nici unui om suferinţă,
fără să-mi fie milă şi să am r e m u ş c ă r i !
— N i c i unui cîine nu i-ai p r o d u c t e suferinţă fără să-ţi fie
milă, fiindcă ştii că, dacă îl loveşti, îl doare. A s t a este mila de
om ca animal viu. Eu vreau să ştiu dacă respecţi o m u l ca v a l o a r e
unică, n e î n l o c u i b i l ă , c h i a r şi atunci cînd nu are nici o v a l o a r e
socială, şi c î n d nu-ţi inspiră milă ori d r a g o s t e ca animal !
— Nu m i - a m p u s n i c i o d a t ă această î n t r e b a r e , a zis Lucian.
Ştiu însă că respect o m u l în raport cu valoarea lui socială şi ca
animal viu. T o a t ă l u m e a g î n d e ş t e şi simte ca mine.
— Eşti sigur, Lucian, că toată l u m e a de astăzi g î n d e ş t e şi
simte ca tine ?
— Absolut sigur ! Aşa cere logica. O m u l este o valoare
socială. Atît. C e l e l a l t e sînt i p o t e z e .
— A s t a este e x t r e m de grav.
— Ce găseşti grav ?
— C u l t u r a noastră, Lucian, a dispărut. Ea avea trei calităţi :
iubea şi respecta frumosul — obicei învăţat de la greci ; iubea şi
respecta dreptul — obicei învăţat de la r o m a n i ; iubea şi res­
pecta o m u l — obicei pe care 1-a învăţat, greu şi foarte t î r z i u , de
Ia creştinism. N u m a i prin respectarea acestor trei m a r i s i m b o ­
luri, O m u l , F r u m o s u l şi Dreptul, a devenit cultura noastră
o c c i d e n t a l ă ceea ce a fost. Şi a c u m p i e r d e cea mai i m p o r t a n t ă
m o ş t e n i r e : respectul şi d r a g o s t e a pentru o m . F ă r ă acest respect
şi această d r a g o s t e , c u l t u r a o c c i d e n t a l ă nu mai există. A m u r i t !
— Omul a cunoscut de-a l u n g u l istoriei epoci mult m a i negre
decît cea de a c u m , a spus Lucian. A fost ars în piaţa publică,
sacrificat pe altar, sfărîmat pe roată, vîndut şi tratat ca un
obiect. Nu e drept să fim atît de severi cu societatea c o n t e m p o ­
rană.
139
 ORA 25
— E adevărat ce spui tu, a zis contele. Atunci, în aceste epoci
negre, o m u l era ignorat, şi barbaria practica jertfa u m a n ă . D a r
noi î n v i n s e s e m barbaria şi î n c e p u s e m să p r e ţ u i m o m u l ; această
etapă abia pornise. A apărut însă societatea civilizaţiei tehnice,
şi tot ce am cîştigat şi creat t i m p de secole a fost distrus. C i v i l i ­
zaţia tehnică a r e i n t r o d u s dispreţul p e n t r u o m , exact ca în bar­
barie. O m u l este astăzi r e d u s d o a r la d i m e n s i u n e a lui socială...
Nu vrei să p l e c ă m ? E t î r z i u !
Lucian s-a uitat la ceas.
— C e a s u l m e u a stat, a zis el. Vrei să-mi spui cît e ora, tată ?
— E ora 25 !
— N - a m înţeles ! a zis Lucian.
— C r e d şi eu că n-ai înţeles ! N i m e n i nu v r e a să î n ţ e l e a g ă !
Este ora 25 : ora civilizaţiei e u r o p e n e !
71
— Iată-te şi v î n d u t n e m ţ i l o r , d r a g ă M o r i t z ! a zis şeful echi­
pei, rîzînd. Mă î n t r e b cîţi bani or fi încasat u n g u r i i pentru pie­
lea ta. P r e a m u l t e parale nu face ! Or fi primit o l a d ă de cartuşe
în s c h i m b u l t ă u ! Am a u z i t că n e m ţ i i n-au plătit cu bani. Au dat
a r m e şi muniţii. M a i m u l t de o l a d ă de m u n i ţ i i nu cred să fi dat
ei p e n t r u tine. O ladă p e n t r u tot : pielea, oasele, c a r n e a !
Şeful de echipă 1-a bătut pe u m ă r şi iar a rîs :
— E un preţ destul de bun ! R u ş i i n-ar fi dat atît : la ei o a m e ­
nii sînt mai ieftini !
Lui J o h a n n M o r i t z nu i-a p l ă c u t g l u m a , d a r n-a zis nimic.
Şeful de echipă era un fost s t u d e n t din B u c u r e ş t i , internat şi el
la unguri. L u c r a u î m p r e u n ă la fortificaţii de opt luni. J o h a n n
M o r i t z ştia că s t u d e n t u l u i A n t i m îi place să v o r b e a s c ă tot felul
de lucruri, ca a c u m . Insă nu e om rău la inimă.
— Tu nu crezi că te-au v î n d u t ? a î n t r e b a t studentul.
— Sigur că nu cred ! a r ă s p u n s M o r i t z . Pe o a m e n i poţi să-i
î n c h i z i în lagăre şi în închisori, poţi să-i pui la m u n c ă , să-i
schingiuieşti sau să-i o m o r i , d a r nu poţi să-i vinzi !
— T e - a u v î n d u t , M o r i t z ! Mă pot j u r a pe ce vrei tu ! Pe
140
ORA 25
mine, pe tine şi pe toţi r o m â n i i , sîrbii şi rutenii care sîntem aici,
în lagăr, ne-au v î n d u t n e m ţ i l o r ! S-au şi făcut acte de v î n z a r e
p e n t r u cincizeci de mii de capete de om !
S t u d e n t u l a plecat. M o r i t z s-a gîndit la vorbele lui. « A vrut
să-şi rîdă de m i n e » — şi-a zis el. « A s t a nu p o a t e fi adevărat ! »
T o a t ă z i u a a avut însă în m i n t e cuvintele studentului. N u - i ieşea
din cap faptul că n e m ţ i i l-ar fi c u m p ă r a t şi ar fi plătit p e n t r u el o
ladă d e cartuşe. Dar, c u m s e g î n d e a mai a d î n c , J o h a n n M o r i t z
îşi d ă d e a s e a m a că ar fi o prostie să creadă. Şi n-a crezut.
Lagărul lor se găsea la graniţa dintre U n g a r i a şi R o m â n i a .
Săpau tranşee şi fortificaţii. L u c r a r e a era pe la j u m ă t a t e . A n t i m
zicea că u n g u r i l o r le mai trebuie cel puţin zece luni, ca să ter­
m i n e fortificaţiile din sectorul lor. Ca să grăbească lucrul, a d u ­
ceau m e r e u alţi internaţi. Au a d u s pînă şi ocnaşi, î n s e m n a ţ i cu
fierul roşu, să l u c r e z e . Nu aveau o a m e n i destui. T o t u ş i , într-o
zi, s-a dat ordin de marş. T o ţ i r o m â n i i şi sîrbii din lagărul lui
M o r i t z au fost urcaţi în tren şi duşi în altă parte. M o r i t z a a u z i t
că u n g u r i i nu erau m u l ţ u m i ţ i de felul în care l u c r e a z ă r o m â n i i şi
sîrbii, şi vor să a d u c ă în locul lor ucrainieni, ca să t e r m i n e mai
repede fortificaţiile. A n t i m spune că-i d u c în G e r m a n i a , fiindcă
au fost vînduţi. M a i erau şi alti r o m â n i care spuneau la fel. D a r
cei mai m u l ţ i nu credeau. N i c i M o r i t z nu credea.
î n t r - o d i m i n e a ţ ă , M o r i t z a coborît din tren, ca să-şi facă
nevoile. în tren nu erau closete, şi ei aşteptau p î n ă o p r e a trenul.
A t u n c i se î m p r ă ş t i a u prin jurui vagoanelor, păziţi de santinele.
A c u m trenul oprise în plin c î m p . Era o zi ploioasă. M o r i t z a
r ă m a s mai î n d e l u n g afară, lîngă tren. C î n d s-a î n t o r s , a v ă z u t că
pe fiecare v a g o n scrie cu creta ceva pe nemţeşte. S-a a p r o p i a t şi
a citit : Muncitorii unguri salută pe camarazii lor din Marele
Reich German / Pe al d o i l e a v a g o n e r a : Muncitorii unguri
lucrează pentru victoria Axei / M o r i t z a î n c e p u t să se t e a m ă că e
a d e v ă r a t că-i duc în G e r m a n i a . Pe v a g o n u l u r m ă t o r scria :
Muncitorii unguri lucrează pentru Noua Ordine în Europa / Jo­
hann M o r i t z 1-a chemat pe A n t i m şi i-a arătat.
— A c u m vrezi că u n g u r i i ne-au v î n d u t n e m ţ i l o r ? a î n t r e b a t
studentul.
— T o t nu cred ! a zis M o r i t z . A s t a nu-i de crezut !
— A ş t e a p t ă şi-ai să te convingi !
M o r i t z a aşteptat.
T r e n u l a r ă m a s pe c î m p pînă seara. La apusul soarelui, santi­
nelele s-au dus pe o pajişte şi au cules flori. M o r i t z nu mai
141
 ORA 25
v ă z u s e n i c i o d a t ă s o l d a u cu b a i o n e t a la a r m ă c u l e g î n d flori, sub
c o m a n d a u n u i ofiţer, care c u l e g e a şi el. Pe u r m ă , au venit cu
buchetele şi au î m p o d o b i t fiecare v a g o n cu flori, cu crengi verzi
şi cu g h i r l a n d e , ca la nuntă.
A c u m se î n t u n e c a s e . T r e n u l a pornit. M o r i t z a vrut să rămînă
t r e a z , ca să v a d ă ce se î n t î m p l ă , dar a a d o r m i t .
C î n d s-a deşteptat, era ziuă. Prin uşile î n c u i a t e ale v a g o n u ­
lui p ă t r u n d e a u z g o m o t e de afară. O p r i s e r ă î n t r - o gară. P î n ă
atunci trenul lor oprise n u m a i pe c î m p sau la m a r g i n e a oraşelor.
Se a u z e a u pufăitul altor l o c o m o t i v e şi zarvă de oameni. J o a h n n
M o r i t z şi-a lungit urechea şi a ascultat. C i n e v a trecea chiar pe
l î n g ă v a g o n u l lor şi v o r b e a tare.
— Vorbeşte n e m ţ e ş t e ! a zis M o r i t z .
A c u m ştia că studentul A n t i m nu minţise. Fuseseră vînduţi
nemţilor. « P o a t e că e a d e v ă r a t că nemţii au plătit pentru m i n e
o cutie de cartuşe, ca să mă aibă cu oase, cu carne şi cu piele cu
tot ! » — s-a gîndit.
— Toţi am fost v î n d u ţ i ca sclavi pe viaţă ! a zis studentul.
Şi el aflase d o a r în clipa aceea că ajunseseră pe teritoriul ger­
man. A n t i m s-a ridicat şi a î n c e p u t să ţină un discurs. C e i l a l ţ i îl
ascultau.
M o r i t z era cu g î n d u l aiurea. Lui îi r ă m ă s e s e r ă în m i n t e trei
cuvinte : sclav pe viaţă ! Se v e d e a petrecîndu-şi î n t r e a g a viaţă
prin lagăre, m u n c i n d la canale, la c a z e m a t e şi la fortificaţii, flă-
m î n d , bătut, mîncat de păduchi. A p o i s-a gîndit că o să m o a r ă
în lagăr, şi ochii i s-au u m p l u t de lacrămi. V ă z u s e destui p r i z o ­
nieri m u r i n d . Săpase şi el la g r o p i l e lor. M o r ţ i i erau d e z b r ă c a ţ i
de haine şi î n g r o p a ţ i goi. « Ca nişte cîini » — şi-a zis el. « C l i n i ­
lor li se j u p o a i e pielea î n a i n t e de a fi î n g r o p a ţ i , ca să se facă din
ea mănuşi. P r i z o n i e r i l o r li se scot hainele. C î n d au să-nveţe să
facă din pielea de om m ă n u ş i , au să-i j u p o a i e şi pe prizonieri,
pînă să-i bage-n pâmînt. P o a t e pînă m o r eu, î n c e p să o facă ! »
M o r i t z s-a sculat în picioare. « Pot să mă ţină toată viaţa în
lagăr ! î n a i n t e de a m u r i , aş vrea însă să-mi dea d r u m u l . M ă c a r
un ceas î n a i n t e de a-mi da sufletul, ca să nu m o r închis. E m a r e
păcat să m o r i închis ! D a r a c u m , dacă m-au v î n d u t nemţilor,
n-au să-mi dea d r u m u l nici m ă c a r cu un ceas înainte... »
142
ORA 25
72
— în zece zile t r e b u i e să fiu plecată, a zis E l e o n o r a W e s t .
Dacă nu părăsesc ţara, se lansează un m a n d a t de arestare c o n t r a
mea. Zece zile e cel mai lung t e r m e n pe care mi-1 pot acorda.
Poate că şi aşa e prea mult !
E l e o n o r a W e s t s-a uitat la Leopold Stein, care şedea în faţa
ei, pe acelaşi' fotoliu ca î n t o t d e a u n a , şi şi-a recapitulat mental
situaţia, ca să se c o n v i n g ă ca nu exagerează. T e r m e n u l fixat
cetăţenilor de origine semită pentru a se înscrie la birourile
M i n i s t e r u l u i de Interne expirase. C e i care se eschivau acestei
măsuri erau pedepsiţi printr-un decret-lege cu zece ani de t e m ­
niţă grea. Ea nu se p r e z e n t a s e . în u r m a unui d e n u n ţ , P a r c h e t u l a
fost sezisat şi s-a deschis o anchetă. în dosarul p r o c u r o r u l u i se
aflau d o c u m e n t e pe care ea le ignorase şi care d o v e d e a u neîn­
doielnic originea ei. Dosarul nu mai p u t e a fi închis : toate ten­
tativele de a-i c u m p ă r a pe a n c h e t a t o r i , ca în trecut, eşuaseră.
— De data asta am fost învinşi, d o m n u l e Stein, a zis ea. T r e ­
buie să părăsesc lupta şi să fug. Este singurul lucru care îmi mai
stă în putere. Doi ani şi j u m ă t a t e am ţinut piept t u t u r o r atacuri­
lor. A fost greu, d a r am reuşit. Soarta nu-i ajută la nesfîrşit pe
cei î n d r ă z n e ţ i !
— Bătălia nu esie încă p i e r d u t ă , a spus Leopold Stein. D a r
zece zile este un t e r m e n p r e a scurt. Tipografia, ziarul şi vila le
putem vinde. V o m primi preţuri relativ bune. M o b i l i e r u l ,
biblioteca şi tablourile v o r avea c u m p ă r ă t p r i . A s t e a sînt afaceri
care se pot aranja ; s u m e l e r e z u l t a t e se vor d e p u n e într-o bancă
elveţiană. în zece zile este însă exclus să o b ţ i n e m n u m i r e a d o m ­
nului T r a i a n şi p a ş a p o a r t e l e !
— D i n R o m â n i a nu mai pot ieşi d e c î t cei c a r e p l e a c ă în
misiuni oficiale, a zis N o r a . Soţul meu trebuie să fie n u m i t în
postul de d i r e c t o r al Institutului cultural r o m â n din R a g u s a ,
d u p ă c u m ţi-am spus. în b a z a acestei n u m i r i , eu — ca soţie —
p r i m e s c un paşaport şi vizele d i p l o m a t i c e . î n s ă asta t r e b u i e să se
î n t î m p l e urgent. P r o c u r o r u l mi-a c o m u n i c a t că singurul lucru
pe care il p o a t e face p e n t r u m i n e este să mai t e r g i v e r s e z e
143
 ORA 25
a n c h e t a încă zece zile. D u p ă aceea, nu m a i p o a t e p r o m i t e nimic.
Va fi obligat să lanseze m a n d a t u l de arestare.
L e o p o l d Stein a avut p e n t r u o clipă în faţa ochilor i m a g i n e a
E l e o n o r e i W e s t în î n c h i s o a r e . A alungat din m i n t e , cu g r o a z ă ,
această idee.
— S o ţ u l u i d u m n e a v o a s t r ă nu i-aţi spus î n c ă n i m i c ? a î n t r e ­
bat el. A s t a e o greşeală. A c u m tot va afla. Şi, d a c ă află cu un
ceas m a i d e v r e m e , ne p o a t e da o m î n ă de ajutor. C e - a r e să
spună cînd va v e d e a că îi vin d e c r e t u l de n u m i r e şi p a ş a p o a r t e l e ,
fără să le fi cerut ?
— î n c ă nu pot să-i spun ! a zis E l e o n o r a W e s t . Nu mai am
nici un motiv să-i a s c u n d un fapt pe care în d o u ă săptămîni îl
v o r t r î m b i ţ a toate z i a r e l e . Va afla că sînt evreică. D a r nu pot
să-i spun î n c ă ! Am obosit. Nu m a i suport nici o s c h i m b a r e , nu
mai pot face nici un efort. Şi, ca să-i spun singurul secret pe
care i l-am a s c u n s t i m p de doi ani, m i - a r t r e b u i un curaj pe care
nu-1 mai am. Am ajuns la capătul puterilor. Prea m i - a m încor­
dat v o i n ţ a p î n ă a c u m ! Sînt obosită, obosită, obosită...
E l e o n o r a W e s t şi-a sprijinit capul în p a l m e . Stătea cu coatele
pe birou. L e o p o l d Stein s-a uitat fix la ea. P ă r e a cu adevărat
e p u i z a t ă . El s-a simţit î n d u i o ş a t . D a r nu-i putea ajuta cu n i m i c ;
B ă t r î n u l şi-a deschis servieta, ca să n-o m a i privească pe N o r a şi
ca să n-o m a i v a d ă c u m stă cu capul î n t r e p a l m e , prăbuşită,
î n t r e actele de v î n z a r e a casei, a m o ş i e i , a tipografiei, a z i a r u l u i
şi a t a b l o u r i l o r Eleonorei, care se aflau în servieta lui, era un
portofel cu m o n o g r a m a în aur a lui T r a i a n Korugă. L e o p o l d
Stein 1-a scos şi 1-a p u s pe birou, în faţa ei. E l e o n o r a 1-a privit,
apoi 1-a luat în m î n ă .
— M î i n e se î m p l i n e s c doi ani de la căsătoria d u m n e a v o a s t r ă .
Ştiu că aţi fost p r e o c u p a t ă de alte lucruri şi n-aţi avut t i m p să
c u m p ă r a ţ i u n c a d o u p e n t r u d o m n u l T r a i a n . V - a m a d u s acest
portofel, ca să i-1 daţi. O să-i facă p l ă c e r e : e o l u c r a r e de artă !
— M î i n e e aniversarea căsătoriei m e l e ? U i t a s e m cu desăvîr-
şire... î ţ i m u l ţ u m e s c , d o m n u l e Stein, c ă d u m n e a t a n-ai u i t a t !
Lui T r a i a n îi va face î n t r - a d e v ă r p l ă c e r e !
E l e o n o r a a privit din n o u portofelul, netezindu-1 maşinal cu
p a l m a , şi a zis :
— Nu ştiu de ce mă a s c u n d faţă de T r a i a n . P o a t e fiindcă il
iubesc prea tare. El m-ar ajuta d a c ă ar afla, sînt sigură ! D a r tot
n u - m i vine să-i spun. M i - e frică să nu-1 pierd. O frică absurdă.
De cîte ori m - a m decis să-i v o r b e s c , am fost cuprinsă de t e a m ă
144
ORA 25
şi am c o n t i n u a t să p ă s t r e z secretul acesta oribil. T r a i a n este sin­
g u r a fiinţă care mă m a i ţine pe l u m e . Dacă l-aş p i e r d e , m-aş
p i e r d e şi pe m i n e !
E l e o n o r a W e s t s-a oprit brusc şi a lăsat portofelul din mînă.
— Ştii ce m i - a spus p r o c u r o r u l g e n e r a l ? A z i s , d o m n u l e
Stein, că eu nu sînt căsătorită !
V o c e a Eleonorei t r e m u r a .
— P r o c u r o r u l are d r e p t a t e . Eu m - a m c ă s ă t o r i t d u p ă ce a
intrat în v i g o a r e legea care i n t e r z i c e căsătoriile d i n t r e r o m â n i şi
evrei. L e g e a a fost publicată în aprilie, şi eu m-am căsătorit-în
august. C ă s ă t o r i a este deci considerată, d i n oficiu, nulă. T o a t e
căsătoriile oficiate d u p ă aprilie sînt a u t o m a t d e c l a r a t e nule.
E l e o n o r a W e s t a tăcut. în urechi îi r ă s u n a u cuvintele p r o c u ­
rorului : « D o m n u l T r a i a n K o r u g ă nu este soţul d u m n e a v o a s ­
tră. D u p ă legile în v i g o a r e , el nu e căsătorit. A c t u l d u m n e a v o a s ­
tră de c ă s ă t o r i e este nul. D o m n u l K o r u g ă se poate oricînd
căsători cu altă femeie, fără a fi socotit bigam. D a c ă aţi avea un
c o p i l , ar fi un c o p i l d i n flori şi ar p u r t a n u m e l e W e s t , nu
Korugă. D u m n e a v o a s t r ă însevă, d o a m n ă , c o m i t e ţ i un fals de
cîţe ori semnaţi cu n u m e l e de E l e o n o r a K o r u g ă : d u m n e a v o a s ­
tră sînteţi d o m n i ş o a r a E l e o n o r a W e s t ! »
_ — Plăteşte orice s u m ă , d o m n u l e Stein ! a zis Eleonora. în
cîteva zile, t r e b u i e să avem în m î n ă paşapoartele şi vizele de
ieşire din R o m â n i a ! Pe n u m e l e domnul si doamna Korugă.
73
L e o p o l d Stein a apărut d u p ă cinci zile cu decretul de n u m i r e
a lui T r a i a n K o r u g ă în p o s t u l de d i r e c t o r al Institutului r o m â n
din R a g u s a şi cu cele d o u ă p a ş a p o a r t e d i p l o m a t i c e , broşate în
piele roşie.
— Am cîştigat şj această bătălie, coniţă N o r a ! a zis el cu aer
încîntat. L o c u r i l e în v a g o n u l de d o r m i t sînt rezervate pînă la
Viena : luni plecaţi. î m i pare foarte bine că plecaţi !
L e o p o l d Stein şi-a şters ochelarii. Eleonora W e s t , care exa-
145
 ORA 25
m i n a p a ş a p o a r t e l e , s-a uitat la el. Slăbise. Ar fi vrut să-1 î n t r e b e
de ce nu pleacă şi el, dar L e o p o l d Stein a zis :
— Nu se ştie d a c ă ne v o m mai v e d e a v r e o d a t ă ! A s t ă - n o a p t e
au fost duşi spre T r a n s n i s t r i a patru mii de evrei din Bucureşti.
Bine că plecaţi ! D a c ă mai veniţi î n a p o i , n-o să mai găsiţi nici un
evreu în B u c u r e ş t i ! N i c i pe mine. în lagărele de la B u g este
greu de trăit, pentru un om de vîrsta mea !
74
T r a i a n K o r u g ă era în b i r o u şi lucra. N o r a nu-1 d e r a n j e a z ă
n i c i o d a t ă cînd scrie. A c u m a intrat însă în cameră, cu paşapoar­
tele în mînă. T r a i a n stătea la m a s ă ; îşi ţinea capul î n t r e p a l m e .
— Am un c a d o u p e n t r u aniversarea căsătoriei noastre, a zis
ea. Am aranjat să fii n u m i t d i r e c t o r al Institutului r o m â n din
Ragusa !
Ta î n t i n s decretul de n u m i r e şi a a d ă u g a t :
— D a l m a ţ i a este u n a dintre cele mai frumoase regiuni de lito­
ral din l u m e ! Şi-ţi vei p u t e a c o n t i n u a r o m a n u l acolo.
— C î n d şi c u m ai reuşit să le faci singură pe toate ? a î n t r e b a t
T r a i a n . C u m ai p u t u t păstra secretul ?
A venit l î n g ă ea şi a î m b r ă ţ i ş a t - o .
— N o r a , e ş t i e x t r a o r d i n a r ă ! D e - a i şti c e b u c u r o s s î n t d e
n u m i r e a asta ! A v e a m m a r e n e v o i e de s c h i m b a r e , p e n t r u conti­
n u a r e a r o m a n u l u i . S i m ţ e a m că nu mai pot scrie aici capitolul
u r m ă t o r , el se cerea scris în altă p a r t e ! Va fi un capitol t a r e ,
presimt ; cel mai tare capitol al cărţii !
Eleonora 1-a sărutat pe g u r ă , ca el să nu p o a t ă spune c u m va
fi capitolul u r m ă t o r . îi era frică să a u d ă !
146
CARTEA A TREIA
75
— Ni se r e c o m a n d ă să te p u n e m la o m u n c ă mai u ş o a r ă , a z i s
funcţionarul de la fabrică. Eşti încă bolnav ! Nu ni s-au trimis
decît o a m e n i bolnavi !
F u n c ţ i o n a r u l 1-a privit pe M o r i t z cu ură. Pe u r m ă s-a uitat la
hîrtia pe care o avea în m î n ă , şi d i n n o u la M o r i t z — de d a t a
asta, cu n e î n c r e d e r e . De doi ani, de cînd se află în G e r m a n i a ,
M o r i t z este privit m e r e u cu n e î n c r e d e r e , ca şi c u m l-ar b ă n u i de
crime pe care nu le-a săvîrşit, d a r despre care se ştie cu p r e c i z i e
că le va săvîrşi. •
— U n g u r ? a c o n t i n u a t funcţionarul. Am mai avut aici cîţiva
unguri, şi n-am fost m u l ţ u m i t de ei. P o a t e că o să fiu de tine !
A rîs ironic şi a citit, cu glas tare :
— Moritz Ianoş, maghiar, 32 de ani, lucrător necalificat, sosit
în Germania la 21 iunie 1941.
M o r i t z , care ştia că este cetăţean u n g u r , fiindcă aşa scrie în
hîrtiile lui, u r m ă r e a gesturile funcţionarului, care a c u m citea
lista fabricilor, a u z i n e l o r şi a l a g ă r e l o r din M a r e l e R e i c h Ger­
man u n d e l u c r a s e noul venit. Era o listă lungă, cu tot felul de
industrii. M o r i t z era m î n d r u că fusese în atîtea locuri. O clipă
i-au trecut p r i n faţa o c h i l o r zecile de lagăre cu s î r m ă g h i m p a t ă
în care stătuse, fabricile, oraşele, suferinţele pe care le î n d u r a s e .
S e a ş t e p t a c a f u n c ţ i o n a r u l s ă fie u i m i t d e b r a v u r a c u c a r e
147
 ORA 25
înfruntase şi făcuse atîtea, p î n ă să ajungă aici. D a r el a privit
nepăsător, pe deasupra numelor de locuri unde pătimise
M o r i t z , şi s-a oprit la u l t i m a î n s e m n a r e : « ... eliberat din spita­
lul pentru lucrători străini nr. 707, la data de 8.III.43 ». M o r i t z
se m i n u n a c u m p o a t e citi un om tot ce suferise el, fără să se
î n d u i o ş e z e . D a r funcţionarul nu s-a î n d u i o ş a t . A luat creionul şi
a scris î n t r - u n colţ de jos al p a g i n i i , u n d e a mai găsit loc : « P r e ­
zentat la lucru la fabrica de nasturi K n o p f und Sohn1, la
10.111.43 ». D u p ă aceea, a pus foaia de carton î n t r - u n sertar
u n d e se aflau m u l t e foi a s e m ă n ă t o a r e şi s-a uitat iar la M o r i t z : ^
— D e v i z a n o a s t r ă p e n t r u m u n c i t o r i i străini este * Disciplină,
supunere, muncă, ordine ! ». Aici avem şi l u c r ă t o a r e g e r m a n e .
Te fac atent că orice contact cu o femeie g e r m a n ă se pedepseşte
cu cel puţin cinci ani de î n c h i s o a r e . D o m n u l d i r e c t o r nu tole­
r e a z ă n i m i c . F i e c a r e femeie g e r m a n ă are în sîn o d e c i z i e de
c o n d a m n a r e la cinci ani de î n c h i s o a r e pentru tine ; dacă îi bagi
m î n a în sîn, ai d e c i z i a ! Să nu crezi că iei altceva de la ea !
U n g u r u l pe care l-am avut aici e a c u m la î n c h i s o a r e . Şi lui i-am
spus tot aşa c î n d a venit, d a r n-a ţinut seamă. C r e d e a că, d a c ă e
î n t u n e r i c şi d a c ă s-a ascuns cu femeia sub p ă t u r ă , nu-1 vede
nimeni. D a r î n M a r e l e R e i c h G e r m a n s e v e d e orice mişcare.
C h i a r sub p ă t u r ă ! Nu poţi face nimic fără să aflăm noi. Şi ce
g î n d u r i îţi trec prin cap ştim ! îţi fotografiem de zece ori pe zi
toate g î n d u r i l e ! A c u m , p u n c t u l doi : fabrica n o a s t r ă l u c r e a z ă
pentru război. T o t ce vezi şi tot ce auzi este secret militar.
L u c r ă t o r u l străin nu t r e b u i e să afle ce l u c r e a z ă , c u m l u c r e a z ă şi
cît l u c r e a z ă f a b r i c a . D a c ă î n c e r c i să afli, ţi se taie c a p u l . în
ianuarie a fost e x e c u t a t un italian. A c u m е л е p r o c e s u l unui ceh.
A m î n d o i au căutat să afle secretele uzinei Knopf u n d Sohn !
F u n c ţ i o n a r u l s-a ridicat şi s-a î n d r e p t a t către uşă. M o r i t z 1-a
urmat.
— De u n g u r i i pe care i-am avut p î n ă a c u m n-am fost m u l ţ u ­
mit, a zis iar funcţionarul. T o ţ i au ajuns la î n c h i s o a r e . U n u l a
luat chiar d o u ă z e c i de ani de m u n c ă silnică, pentru sabotaj.
P o a t e că tu ai să faci excepţie, deşi eu nu cred în excepţii !
F u n c ţ i o n a r u l s-a oprit î n a i n t e a unei maşini care aducea lăzi
de l e m n închise, pe o b a n d ă d i n ţ a t ă . La c a p ă t u l benzii era un
l u c r ă t o r care lua l a d a şi o aşeza pe un c ă r u c i o r aflat l î n g ă el. în
clipa în care funcţionarul s-a apropiat, c ă r u c i o r u l a pornit pe
şine, î n c ă r c a t cu lăzile. în locul lui a apărut alt c ă r u c i o r , gol.
L u c r ă t o r u l nu a dat atenţie s c h i m b ă r i i şi a c o n t i n u a t să ia l ă z i l e ,
ORA 25
una d u p ă alta, de pe b a n d a d i n ţ a t ă , şi le aşeze pe căruciorul gol,
aşa c u m le aşezase pe cel care plecase. Se c u n o ş t e a că l ă z i l e erau
grele.
— A s t a e lucrul pe care îl vei face tu, î n c e p î n d de m î i n e ! a
zis funcţionarul. L ă z i l e pline, care ies din fabrică, le aşezi pe un
cărucior, şi ele sînt t r a n s p o r t a t e la m a g a z i e . P r i m a lege este
ordinea. Ai mai l u c r a t în fabrică ?
J o h a n n M o r i t z îl privea pe l u c r ă t o r u l care se apleca m e c a n i c ,
îşi î n c o r d a braţele m e c a n i c , lua lada cu n a s t u r i şi o aşeza pe
cărucior tot m e c a n i c , fără să se g î n d e a s c ă la ce face, dar nici Ja
altceva. Nu se g î n d e a nici la ei, care erau lîngă el. P o a t e nici nu-i
văzuse.
— M a ş i n i l e nu t o l e r e a z ă lipsa de o r d i n e , a zis funcţionarul.
M a ş i n i l e nu t o l e r e a z ă a n a r h i a , lenea şi i n d o l e n ţ a o m e n e a s c ă !
J o h a n n M o r i t z s-a u i t a t l a f u n c ţ i o n a r , c a r e v o r b e a m a i
departe.
— N-ai voie să te g î n d e ş t i la altceva ! M a ş i n i l e te s a n c ţ i o ­
nează, d a c ă o faci. Şi pe u r m ă te s a n c ţ i o n ă m şi noi. T o a t ă aten­
ţia trebuie să-ţi fie la r o b o t , la c a m a r a d u l tău, l u c r ă t o r u l t e h n i c ,
care îţi a d u c e l a d a şi ţi-o î n t i n d e . Te apleci, o iei din mîinile lui
şi o aşezi în cărucior.
F u n c ţ i o n a r u l a zîmbit. M o r i t z î n c e r c a să vadă braţele c o l e g u ­
lui său tehnic, d a r nu le găsea nicăieri. A p o i s-a uitat iar la func­
ţionar, care c o n t i n u a să z î m b e a s c ă .
— R o b o t u l nu se p o a t e s c h i m b a d u p ă om. Tu t r e b u i e să te
schimbi şi să-ţi c o o r d o n e z i mişcările d u p ă el. A ş a e şi firesc — a
zis funcţionarul —, fiindcă el este un l u c r ă t o r perfect, iar tu,
nu ! N i c i un om nu e l u c r ă t o r perfect. N u m a i maşinile sînt ! La
ele t r e b u i e să p r i v i m , ca să î n v ă ţ ă m c u m să m u n c i m ! Ai
înţeles ? î n v a ţ ă de la maşini disciplina, o r d i n e a în mişcări şi
c o n t i n u i t a t e a în m u n c ă ! C î n d ai să le poţi imita perfecţiunea, ai
să fii un l u c r ă t o r de clasa-ntîi. D a r tu n-ai s-ajungi n i c i o d a t ă
lucrător de clasa-ntîi ! Eşti u n g u r , şi u n g u r i i , în fabrică, se uită
la femei, în loc să se uite la maşini !
J o h a n n M o r i t z ar fi v r u t să-i s p u n ă că el e nu u n g u r , ci
r o m â n . A vrut să î n c e a p ă toată povestea, cu î n c h i s o a r e a , cu
bătăile pe care le-a suferit la B u d a p e s t a , dar funcţionarul se uita
cu admiraţie la maşini cum aduceau lăzile albe în tăcere, la
intervale egale ; pe u r m ă şi-a î n t o r s cu dispreţ privirea apre
1
Nasture şi Fia!, (germ.)
149
 ORA 25
M o r i t z . M o r i t z a simţit dispreţul şi n-a mai povestit despre
închisoarea din B u d a p e s t a şi d e s p r e inspectorul Varga.
— O m u l este un l u c r ă t o r inferior, a zis funcţionarul. M a i ales
omul din orient. Tu nu n u m a i că eşti o m , dar mai eşti şi orien­
tal, şi u n g u r : de trei ori inferior maşinii ! Pe d e a s u p r a , mai vii
şi din spital. Eşti bolnav !
J o h a n n M o r i t z a înţeles că funcţionarul suferă. Ar fi vrut să-1
asigure că-şi va da t o a t ă silinţa să m u n c e a s c ă bine.
— C u m poţi tu să stai alături de o m a ş i n ă ? U i t ă - t e la tine !
Funcţionarul 1-a m ă s u r a t cu silă pe M o r i t z , din cap pînă în
picioare.
— E o jignire, o i m p i e t a t e faţă de maşini, care sînt perfecte !
Lor n-ar trebui să le a d u c e m astfel de servitori ! V i n o a c u m să-
ţi dau efecte ! în u z i n ă n-ai voie să intri decît în uniformă de
lucrător. U n i f o r m a de l u c r ă t o r este ca cea de preot ! D a r tu nu
înţelegi ce-ţi spun. Voi, ungurii, n-o să vedeţi n i c i o d a t ă în u z i n ă
decît femeile ! Sînteţi toţi nişte barbari !
76
A d o u a zi d i m i n e a ţ ă , la o r a patru, J o h a n n M o r i t z a intrat
singur în sala m a r e , cu ciment pe jos, şi s-a apropiat de c ă r u c i o ­
r u l p e c a r e i-1 a r ă t a s e f u n c ţ i o n a r u l î n a j u n . M a i e r a u c i n c i
minute pînă la î n c e p e r e a lucrului. Era emoţionat. P u r t a o salo­
petă albastră care îi a c o p e r e a tot trupul ; saboţii de lemn din
picioare sunau pe ciment ca nişte lovituri de ciocan. El a încer­
cat să meargă pe vîrfuri. N u - i plăcea z g o m o t u l strident al sabo-
ţilor. Dar ei răsunau tot aşa de tare. C î n d a fost la mijlocul sălii,
cineva 1-a strigat. N u - i p r o n u n ţ a s e n u m e l e , dar M o r i t z ştia că
pe el îl strigase, era sigur. T o c m a i î n t o r c e a capul, ca să v a d ă cine
strigă ; vocea s-a auzit din nou, clar :
— Salve, sclave !'
De d u p ă o ferestruică cu gratii, apăruse un cap cu ochi mari,
negri, păr negru, m u s t a ţ ă n e a g r ă şi dinţi albi ca porţelanul.
C a p u l , care părea tînăr şi scheletic, îl fixa pe M o r i t z cu ochii lui
' Salut, sclavule ! (lat. medievală)
150
ORA 25
mari şi fierbinţi. T r u p u l bărbatului nu se vedea prin cadrul mic
al ferestrei. în clipa în care privirea i s-a întîlnit cu a lui M o r i t z ,
a repetat, cu tonul unei vechi cunoştinţe :
— Salve, sclave !
— Eu sînt Ianoş M o r i t z ! a zis J o h a n n M o r i t z , care nu se
îndoia că tînărul cu părul negru îl luase drept altcineva, n u m i t
Salve Sclave.
Sirena fabricii a sunat. M a ş i n i l e s-au pornit. M o r i t z era pe
balustradă, la postul lui. T î n ă r u l cu părul negru a mai stat o
clipă în cadrul ferestrei, z î m b i n d - i cu prietenie. A u z i s e vorbele
lui M o r i t z . T o t u ş i , î n a i n t e de a dispărea, el a mai strigat o dată,
privind ţintă la J o h a n n M o r i t z :
— Salve, sclave!
J o h a n n M o r i t z a ridicat primele lăzi care veneau pe b a n d a
dinţată şi le-a aşezat în căruciorul gol. Dacă lăzile n-ar fi fost
atît de grele, şi un copil de şapte ani ar fi putut face m u n c a asta.
M o r i t z ştia că în lăzi sînt nasturi. I-ar fi plăcut să se uite la ei,
dar lăzile erau închise. C h i a r dacă ar fi deschise^ el tot n-ar
î n d r ă z n i să dea capacul la o parte şi să privească. « în ianuarie a
fost executat un italian. A c u m este procesul unui ceh. A m î n d o i
au încercat să afle secretele uzinei Knopf und Sohn » — şi-a
a m i n t i t J o h a n n M o r i t z . S-a g î n d i t l a c e h u l c a r e s t ă î n c l i p a
aceasta în faţa j u d e c ă t o r i l o r şi cere iertare, fiindcă a aflat secre­
tele uzinei de nasturi. Pe u r m ă s-a gîndit la italianul c ă r u i a i s-a
tăiat capul. M o r i t z a v ă z u t mulţi italieni, şi toţi erau veseli. De
aceea şi-1 î n c h i p u i e şi pe cel executat tot vesel. Parcă vede capul
tăiat al italianului, cu mustăcioară neagră, subţire, care
zîmbeşte, r o s t o g o l i n d u - s e la picioarele călăului.
J o h a n n M o r i t z şi-a jurat să nu se uite n i c i o d a t ă la nasturi,
chiar dacă vreo ladă s-ar deschide din î n t î m p l a r e . Nu m e r i t ă să
ţi se taie capul, d o a r p e n t r u nişte nasturi ! Apoi s-a gîndit că
nasturii ăştia sînt pentru armată. Luînd lada de lemn în braţe şi
aşezînd-o în căruciorul gol — căci cel plin plecase, fără ca el să
fi observat —, se î n t r e b ă ce fel de nasturi or fi în ea. E x i s t a u
nasturi de infanterie, de m a r i n ă , de aviaţie... U n i i sînt aurii, alţii
— negri, alţii — k a k i ; d u p ă c u m e culoarea uniformelor. Lui
M o r i t z îi place să creadă că în lada pe care o are acum în braţe
sînt nasturi aurii... Ăştia sînt frumoşi ! Sînt ca nişte m o n e d e de
aur. A ş a au marinarii ! « Poate că-n ladă sînt nasturi pentru
marină... » J o h a n n M o r i t z şi-a a d u s a m i n t e de cuvintele func­
ţionarului : « Şi ce gîndeşti ştim ! N o i îţi fotografiem g î n d u -
151
 ORA 25
rile ! » S-a forţat să nu se mai g î n d e a s c ă la nasturii din ladă. Era
un secret, şi el nu voia să afle secrete.
D u p ă o v r e m e , s-a p o m e n i t însă î n t r e b î n d u - s e ce-o fi făcînd
G e r m a n i a cu atîţia nasturi militari. T o ţ i soldaţii şi toţi ofiţerii
g e r m a n i pe care i-a v ă z u t el aveau nasturi la tunici şi la m a n ­
tale ! C e i care se fabrică a c u m sînt deci pentru uniformele noi.
J o h a n n M o r i t z s-a uitat la lăzile care veneau c u r g î n d una d u p ă
alta, ca un fluviu, şi şi-a zis : « Aici trebuie să fie milioane de
nasturi ! Ajung p e n t r u t o a t ă a r m a t a G e r m a n i e i ! P o a t e e ordin
să se facă la toţi soldaţii uniforme noi : de aceea se fabrică atîţia
nasturi ! »
J o h a n n M o r i t z s-a gîndit că p o a t e se pregătesc uniforme noi
pentru p a r a d a de la sfîrşitul r ă z b o i u l u i , cînd a r m a t a va defila pe
s t r a d a principală, cu d r a p e l u l şi m u z i c a militară. « T o ţ i soldaţii
au să p o a r t e nasturi aurii, sclipitori ca soarele ! » J o h a n n M o r i t z
a z î m b i t . Se v e d e a şi pe el în m u l ţ i m e , asistînd la paradă, mîn-
dru că nasturii pe care îi p o a r t ă ofiţerii şi soldaţii, şi chiar nastu­
rii de la tunicile generalilor, au trecut prin m î n a lui. « Poate
chiar nasturii pe care îi am a c u m în m î n ă vor fi cusuţi la o
t u n i c ă de general... Şi la m a n t a , şi la toate uniformele, o să aibă
nasturi din lada asta. P o a t e că generalul p r i m e ş t e î n t r e a g a ladă
cu nasturi ! »
J o h a n n M o r i t z s-a lăsat furat de g î n d u r i şi a uitat să ridice
l a d a pe care o avea în faţă. B a n d a d i n ţ a t ă a î m p i n s - o , apoi a
a r u n c a t - o jos cu z g o m o t . L a d a a c ă z u t pe ciment. D a r nu s-a
spart. M o r i t z a sărit să o ridice. Insă veneau alte lăzi, şi el nu
mai era pe e s t r a d ă să le ridice. L a d a u r m ă t o a r e a scăpat de pe
b a n d ă cu şi mai m u l t z g o m o t , tot pe ciment. M o r i t z a încercat
s-o ridice şi pe ea ; pe p r i m a o luase sub braţ. A treia ladă a fost
aruncată de pe b a n d ă şi i-a c ă z u t în spate. El le-a scăpat şi pe
celelalte d o u ă . îl cuprinsese panica. O p a n i c ă c u m nu cunoscuse
niciodată. S-a prăbuşit a p a t r a ladă. Pe u r m ă , a cincea. M o r i t z
s-a urcat î n a p o i pe estradă. A lăsat lăzile c ă z u t e şi a început să
le aşeze în c ă r u c i o r pe cele noi, care c o n t i n u a u să vină. O clipă
s-a uitat la maşină, ca şi c u m ar fi i m p l o r a t - o să se oprească pînă
a d u n ă el cutiile c ă z u t e , d a r b a n d a a d u c e a lăzi mai departe, u n a
d u p ă alta. M o r i t z a privit în jur. îi era t e a m ă de pedeapsă. î n s ă
n-a venit nimeni să-1 certe. La a m i a z ă , m a ş i n a s-a oprit. Pînă în
clipa asta, el t r e m u r a s e de frică, să nu fie prins că a greşit. A
coborît de pe estradă, a ridicat lăzile c ă z u t e şi le-a aşezat în
152
ORA 25
c ă r u c i o r , m u l ţ u m i t c ă n i m e n i n - o s ă afle g r e ş e a l a p e c a r e o
făcuse.
D a r căruciorul, care p o r n e a a u t o m a t , se oprise şi el, o d a t ă cu
î n t r e a g a maşină, şi a c u m stătea nemişcat l î n g ă b a n d a dinţată, cu
cele cinci lăzi în el. M o r i t z s-a gîndit să-1 î m p i n g ă cu mîinile.
C ă r u c i o r u l a r ă m a s î n ţ e p e n i t : nu m e r g e a decît a u t o m a t . Lui
J o h a n n M o r i t z i-a trecut p r i n m i n t e să ia lăzile la subţioară şi să
le d u c ă la m a g a z i e . D a r şi-a dat s e a m a că el n-ar p u t e a trece prin
uşa din zid, prin care avea loc n u m a i căruciorul. A c u m stătea cu
d o u ă cutii sub braţ, fără să ştie ce să facă. O voce a răsunat. în
spatele lui. M o r i t z a lăsat lăzile în cărucior, cu frică, apoi s-a
întors. La ferestruica cu gratii din fundul sălii apăruse iar capul
cu obraji osoşi şi păr n e g r u , care strigase d i m i n e a ţ ă . T î n ă r u l s-a
uitat p r i e t e n o s la M o r i t z şi a zis :
— Slave, sclave !
M o r i t z a uitat de lăzi şi de greşeală, şi a răspuns la z î m b e t cu
zîmbet :
— Nu mă c h e a m ă aşa ! N u m e l e m e u este M o r i t z Ianoş ! Tu
mă iei drept altul.
B u z e l e tînărului s-au deschis larg, lăsînd să i se v a d ă dinţii
albi. R î d e a cu poftă. Apoi a dispărut din cadrul ferestrei, z i c î n d
tare :
— Salve, sclave !
M o r i t z s-a d u s la m a s ă , spunîndu-şi că trebuie să s e m e n e
foarte bine cu acel Salve Sclave, de v r e m e ce tînărul cu ochii
mari îl striga Sclave şi d u p ă ce el i-a zis că-1 c h e a m ă M o r i t z .
M a i t î r z i u , a aflat că tînărul de la fereastră îi n u m e a pe toţi
c a m a r a z i i lui străini care lucrau în fabrică Salve Sclave. Era un
francez ; zicea că şi pe el îl c h e a m ă tot Sclave. î n s ă de fapt îl
chema J o s e p h .
77
J o h a n n M o r i t z l u c r e a z ă de cinci luni la fabrica de nasturi.
Lăzile nu i-au mai căzut. C u m vin, le ia şi le aşază în cărucior,
fără să le mai vadă. La nasturii care sînt î n ă u n t r u , nu se mai gîn-
153
 ORA 25
deşte ; nici la generalii care au să-i p o a r t e , nici la soldaţii care
vor defila în piaţă, la p a r a d a de la sfîrşitul r ă z b o i u l u i , în uni­
forme noi, cu nasturi din lăzile care i-au trecut lui prin mîini.
M o r i t z nu se mai g î n d e ş t e la nimic. N i c i nu mai visează la
nimic. N i c i m ă c a r la capul i t a l i a n u l u i , care se rostogoleşte z î m -
bind la picioarele călăului. U n e o r i ar fi vrut, totuşi, să afle ce s-a
î n t î m p l a t cu cehul care era j u d e c a t , dacă a fost c o n d a m n a t sau
l-au iertat. D a r şi asta era la început. A c u m , M o r i t z nu mai e
curios.
C î n d intră în u z i n ă , francezul apare la fereastra de la turnă­
torie şi strigă :
— Salve, sclave !
M o r i t z r ă s p u n d e şi el « Salve, sclave ! », fără să se g î n d e a s c ă
la ce r ă s p u n d e . Ii z î m b e ş t e francezului, fără să simtă că z î m -
beşte. Apoi se suie pe estradă şi aşteaptă să vină lăzile cu nas­
turi. O d a t ă a încercat să simplifice lucrul şi să ia d o u ă lăzi d e o ­
dată. B a n d a d i n ţ a t ă nu i-a p e r m i s însă : a atins colţul uneia
d i n t r e lăzi. Dinţii benzii au scrîşnit, de parcă ar fi vrut să muşte.
Ca un cîine turbat. P r i n t r u p u l lui M o r i t z au trecut fiori, ca şi
c u m îi smulseseră lui dinţii din gură. D u p ă aceea n-a mai încer­
cat să ia cîte d o u ă cutii d e o d a t ă . M a ş i n a nu voia, şi el trebuia să
facă ce vrea ea. A c u m , chiar d a c ă ar p u t e a lua cîte cinci lăzi
d e o d a t ă , tot n-ar lua decît una. Aşa c u m a fost î n t o t d e a u n a .
M o r i t z a intrat în c a d e n ţ ă şi nu mai poate ieşi din ea.
M u n c a nu e nici grea, nici uşoară. C î n d m u n c e a din greu,
t r a n s p i r a , o b o s e a şi injura. A c u m nici nu t r a n s p i r ă , nici nu
înjură. P a r c ă nici nu m u n c e ş t e , nici nu stă degeaba. î n a i n t e ,
J o h a n n M o r i t z se g î n d e a la tot felul de lucruri, m u n c i n d . A s t a
făcea să treacă v r e m e a mai r e p e d e . A c u m nu se mai g î n d e ş t e la
nimic. în t i m p ce ia lăzile şi le aşază în cărucior, s-ar putea gîndi
la multe. D a r nu-i mai vine nimic în cap ; capul îi e ca o cutie
goală. N i c i un g î n d şi nici un vis nu mai i z v o r ă s c din el. N i c i
m ă c a r la m u n c a pe care o face nu se g î n d e ş t e : nu e nevoie să se
g î n d e a s c ă l u c r ă t o r u l că r i d i c ă lăzile nu n u m a i cu mîinile, ci şi cu
creierul. D a c ă ar fi aşa, atunci i n i m a şi creierul i-ar fi în altă
parte. D a r ele sînt la lăzi. La maşină.
M o r i t z simte c u m i se u s u c ă fiinţa. Se usucă treptat, ca plan­
tele care nu au apă. C î n d intră seara în pat, parcă s-ar apleca să
r i d i c e l a d a c u n a s t u r i . D i m i n e a ţ a , c î n d s e s c o a l ă , p a r c ă s-ar
î n d r e p t a de şale, d u p ă ce a aşezat lada în c ă r u c i o r şi are mîinile
libere. Nici prin somn nu mai visează. F r u n t e a şi ochii lui
154
ORA 25
J o h a n n M o r i t z sînt î n t u n e c a t e . D a r î n t u n e c a t e n u c a p ă m î n t u l ,
ci ca maşinile. De o v r e m e , M o r i t z a uitat că în lăzile pe care le
î n c a r c ă el sînt nasturi. C î n d îşi a d u c e aminte — şi asta se î n t î m -
plă rar —, zîmbeşte. Un z î m b e t uscat, c u m e ţărîna d u p ă secetă.
D o c t o r i i au spus că este bolnav, şi l-au internat la infirmeria
lagărului. "~|
78
J o h a n n M o r i t z se află în baraca de l e m n , cu sîrmă g h i m p a t ă
la ferestre. E în infirmerie de p a t r u săptămîni. I s-au aprins plă-
mînii. T r u p u l îi arde ca flacăra. Şi simte c u m se topeşte. Singu­
rul lui g î n d este la uzina de nasturi. îi e d o r de ea.
A c u m stă cu ochii închişi. î m p r e j u r sînt z g o m o t e : p o a t e vin
doctorii la vizită. El aşteaptă, fără să privească. în nări a simţit
d e o d a t ă un parfum de piele proaspăt spălată, pe care nu-1 mai
simţise de m u l t , dar îl cunoştea. A z î m b i t şi a deschis ochii.
Lîngă patul lui era o femeie în uniformă m i l i t a r ă , tînără şi
blondă. T r u p u l ei mirosea a săpun şi a proaspăt. Ea se uita cu
asprime la J o h a n n M o r i t z . Dar el c o n t i n u a să z î m b e a s c ă . O
însoţeau doi poliţişti şi doctorii infirmeriei. U n u l din ei a î n t r e ­
bat :
— Asta e ?
F e m e i a citea foaia m e d i c a l ă de la capul lui M o r i t z , căruia îi
arunca în r ă s t i m p o privire b ă n u i t o a r e , ca t o a t ă l u m e a în Ger­
mania.
— U n g u r ? a zis ea. Ăştia şi italienii sînt cei mai periculoşi !
M î i n i l e femeii au apucat capătul cuverturii cu care era învelit
M o r i t z şi au dat-o d e o p a r t e , d e z g o l i n d u - i pieptul. Apoi a spus,
fără să-1 mai acopere la loc :
— Nu e el ! C e l ă l a l t avea păr pe piept !
G r u p u l s-a d u s mai d e p a r t e , o p r i n d u - s e pe rînd la fiecare pat.
Ea se uita la toate feţele. U n o r a le dezvelea pieptul, d a r nu 1-a
găsit pe cel căutat. D u p ă plecarea ei, cu poliţiştii pe u r m e , a
r ă m a s în c a m e r a infirmeriei un m i r o s care nu era n u m a i de apă,
de săpun şi de parfum. M o r i t z şi-a a d u s a m i n t e că tot aşa le
mirosea pielea şi S u z a n e i , şi lulişcăi...
155
 ORA 25
U n u l d i n t r e d o c t o r i a zis :
— Un c a m a r a d de-al vostru a făcut d r a g o s t e cu o fată ger­
m a n ă ieri-noapte. F e m e i a care a fost aici i-a surprins. Pe fată au
arestat-o, el a fugit. Era un bărbat brunet şi cu păr pe piept.
F a t a nu vrea să-i d i v u l g e n u m e l e , d a r îl v o r găsi. Intră p e n t r u
cinci ani la î n c h i s o a r e , s ă r m a n u l !
D o c t o r u l era o l a n d e z . A c u m privea pe fereastră.
— L-au d e s c o p e r i t ! a zis el.
M o r i t z s-a ridicat. Pe sub fereastra infirmeriei trecea, î n t r e
cei doi poliţişti şi cu mîinile legate la spate, un bărbat frumos,
cu părul negru. Era un sîrb, pe care M o r i t z îl cunoştea. Lucra la
fabrica de frînghii şi era băiat vesel. In spatele lor m e r g e a d o m ­
n i ş o a r a în uniformă.
— V - a m spus eu că tot p u n m î n a pe criminal ! a zis ea.
79
J o s e p h e singurul om l î n g ă care lui J o h a n n M o r i t z nu-i este
frică. în u l t i m u l t i m p , se t e m e a de orice. La u z i n ă , să nu scape
jos lada cu nasturi sau să n-o ridice prea tîrziu de pe bandă. Sau
să nu se uite la v r e o femeie g e r m a n ă . Sau să nu afle, fără voie,
v r e u n secret în l e g ă t u r ă cu nasturii. îi e frică de tot ce e g e r m a n .
Nu n u m a i de o a m e n i : de p ă m î n t u l g e r m a n , de cuvintele ger­
m a n e şi de aerul pe care îl respiră, căci şi el e tot g e r m a n . în
R o m â n i a , J o h a n n M o r i t z fusese î n c h i s , n e d r e p t ă ţ i t , înfometat,
b ă t u t . D a r n u - i f u s e s e frică. N i c i d e u n g u r i i c a r e - 1 b ă t u s e r ă
pînă-i sfîşiaseră carnea de pe trup nu i-a fost frică aşa. Erau
o a m e n i . Iorgu I o r d a n , şi el, era o m , şi M o r i t z nu se temuse de
el. Lui J o h a n n M o r i t z nu i-a fost n i c i o d a t ă frică de oameni. Ştia
că oamenii sînt şi buni, şi răi ; unii, mai mult buni — alţii,
invers. D a r toţi au şi una, şi alta. M a j o r u l din R o m â n i a i-a dat
lui M o r i t z o ţigare, d u p ă ce-i rupsese doi dinţi, cu o lovitură de
p u m n . în U n g a r i a , poliţiştii i-au dat apă şi tutun, d u p ă ce-1
arseseră la tălpi cu fierul roşu. în G e r m a n i a , n-a fost bătut. în
fiecare zi, p r i m e ş t e un sfert de p î i n e , cafea caldă şi supă. M u n c a
este mai uşoară decît la canalul din R o m â n i a ori decît la fortifi­
caţiile din U n g a r i a . D a r el nu mai p o a t e trăi aici. M o r i t z e sigur
156
O/M 25
că nemţii îi v o r tăia capul. îşi dă seama că e o prostie să creadă
asta. î n s ă simte că-1 vor lega cu lanţuri de mîini şi de picioare,
chiar dacă el nu va face nimic. îl v o r t r i m i t e la î n c h i s o a r e , chiar
d a c ă nu va afla secretele nasturilor. O a m e n i i sînt aici răi ca
maşinile. P o a t e că maşinile nu sînt rele. P o a t e că nici o a m e n i i
djin G e r m a n i a nu sînt răi. D a r J o h a n n M o r i t z nu p o a t e trăi cu
maşinile. Se u s u c ă l î n g ă ele ; şi-i e frică. De toate maşinile şi de
o a m e n i i care sînt exact ca maşinile, îi e frică. Se s i m t e singur
î n t r e ei, c u m se simte singur î n t r e maşini. îi vine să urle, de sin­
gur ce este. De aceea îi e drag francezul.
A c u m J o s e p h e venit l î n g ă M o r i t z .
— Salve, sclave ! a zis el.
— Salve, sclave ! a răspuns J o h a n n M o r i t z z î m b i n d : aşa îi
plăcea lui J o s e p h să i se r ă s p u n d ă la salut.
— N o i sîntem cu toţii sclavi, a zis J o s e p h . E bine să ne-o
a m i n t i m unul altuia de o mie de ori pe zi, ca să nu u i t ă m . D a c ă
u i t ă m că s î n t e m sclavi, atunci totul e pierdut. T o t u l ! C o n ş t i i n ţ a
trebuie să r ă m î n ă t r e a z ă !
E d u m i n i c ă d u p ă - a m i a z ă . J o h a n n M o r i t z şi J o s e p h stau pe
iarbă, la u m b r a unei barăci. J o s e p h i-a povestit lui M o r i t z că are
o iubită. M o r i t z ştie că pe fată o c h e a m ă Beatrice, că locuieşte la
Paris, că are ochii m a r i , negri, şi că plînge în fiecare n o a p t e ,
fiindcă J o s e p h este p r i z o n i e r . F r a n c e z u l a povestit atît de m u l t e
despre Beatrice, încît J o h a n n M o r i t z este convins că, dacă ar
întilni-o pe stradă, ar recunoaşte-o dintr-o mie de femei.
U n e o r i i se pare chiar că o aude vorbind. Ea vorbeşte de p a r c ă
ar cînta. M o r i t z îi simţea p r e z e n ţ a p r i n t r e ei. De aceea, cînd este
î m p r e u n ă cu J o s e p h , are impresia că nu d o u ă , ci trei p e r s o a n e
stau de vorbă. Şi se miră că B e a t r i c e nu r ă s p u n d e şi nu se a m e s ­
tecă în discuţie...
80
— T o a t ă l u m e a intră în barăci ! a o r d o n a t şeful l a g ă r u l u i prin
megafon.
— Iarăşi p e r c h e z i ţ i e ! a zis J o h a n n M o r i t z şi s-a ridicat.
J o s e p h a venit d u p ă el, m o r m ă i n d :
157
 ORA 25
— Ce mai v o r să c a u t e la noi ?
F r a n c e z u l era supărat că sînt trimişi în baracă î n t r - o d u m i ­
nică d u p ă - m a s ă .
P r i z o n i e r i i au părăsit c u r t e a în grupuri. Afară era soare şi era
cald. M o r i t z şi J o s e p h s-au aşezat la o fereastră şi au privit în
curte, printre zăbrelele de s î r m ă g h i m p a t ă .
— U i t e că tot e a d e v ă r a t ! a zis M o r i t z .
în curtea l a g ă r u l u i intraseră trei c a m i o a n e mari, militare, care
s-au oprit chiar sub fereastra lor. De cîtva t i m p se z v o n e a că în
lagăr vor fi aduse femei : se a d u s e s e r ă şi în alte lagăre. P r i z o n i e ­
rii nu credeau. Şi a c u m femeile erau acolo. Pentru ei. F e m e i
blonde, b r u n e şi cu părul roşu. F e m e i pentru ei...
— V e z i că era a d e v ă r a t ? a repetat J o h a n n M o r i t z , parcă spre
a se convinge pe el însuşi.
Tot nu-i venea să c r e a d ă , deşi v e d e a cu ochii lui. D a r femeile
erau acolo. Şi el se uita la ele. Aveau b u z e l e vopsite, erau
pudrate şi p u r t a u rochii subţiri. Şi ele priveau spre ferestrele
barăcilor, u n d e se î n g r ă m ă d e a u capetele p r i z o n i e r i l o r . Şi rîdeau.
Pe urmă, un î n c e p u t să c o b o a r e din c a m i o a n e . C î n d săreau,
vîntul le ridica fustele. M o r t i z le v e d e a c o m b i n e z o a n e l e , chiloţii
coloraţi şi subţiri ca foiţa de ţigare şi pulpele, p î n ă sus. în spa­
tele lui M o r i t z , la fereastră, bărbaţii rîdeau. El era uimit. Nu
putea rîde.
— Femeile să r ă m î n ă în c a m i o a n e ! a o r d o n a t şeful lagărului.
N i m e n i n-a dat o r d i n de c o b o r î r e !
Vocea din megafon era aspră şi a u t o r i t a r ă . Şeful l a g ă r u l u i nu
se vedea : vorbea din biroul lui.
Femeile s-au î n t o r s şi s-au urcat toate în c a m i o a n e , la fel de
repede c u m coborîseră, şi tot î m b u l z i n d u - s e una peste alta. Le
era frică să nu fie p e d e p s i t e , fiindcă au coborît fără ordin. C î n d
au urcat, li s-au v ă z u t din nou genunchii, c o m b i n e z o a n e l e şi
pantalonaşii coloraţi. R î d e a u şi a c u m , d a r pe înfundate şi cu
teamă.
— Fiecare baracă va primi cîte zece femei ! s-a auzit vocea
din megafon. Ele v o r r ă m î n e pînă la orele n o u ă seara. Şefii de
barăci au d i s p o z i ţ i u n i speciale pentru desfăşurarea p r o g r a m u l u i
şi sînt direct r ă s p u n z ă t o r i de m e n ţ i n e r e a ordinei şi a discipli­
nei !
Megafonul a tăcut. F e m e i l e stăteau în c a m i o a n e , liniştite :
aşteptau să se mai s p u n ă ceva.
158
ORA 25
— Merde !' a scrîşnit francezul p r i n t r e dinţi.
M o r i t z a c r e z u t că francezul îi vorbeşte lui şi a î n t o r s capul
spre el. J o s e p h era furios, d a r privea pe fereastră.
— F e m e i l e să c o b o a r e în linişte, pe grupe ! a o r d o n a t m e g a ­
fonul.
A c e a s t a era c o m a n d a pe care o aşteptaseră ele. C u m au a u z i t -
o, au sărit din c a m i o a n e . S-au despărţit apoi în cinci grupe. Au
venit cinci bărbaţi — şefii celor cinci barăci — şi le-au făcut
semn să-i u r m e z e . F e m e i l e au m e r s d u p ă ei, rîzînd.
M o r i t z nu-şi î n c h i p u i a c u m se va desfăşura p r o g r a m u l şi era
curios. Ştia că femeile veniseră ca să facă d r a g o s t e cu p r i z o n i e ­
rii. N e m ţ i i z i c e a u c ă l u c r ă t o r i i , d a c ă n u fac d r a g o s t e , n u
l u c r e a z ă bine. Şi n e m ţ i l o r le plăcea ca lucrul să m e a r g ă perfect.
De aceea au a d u s femei : ca să l u c r e z e mai bine o a m e n i i la u z i n a
de nasturi, la fabrica de frînghii şi la t u r n ă t o r i a de la m a r g i n e a
oraşului. î n s ă M o r i t z nu î n ţ e l e g e a de ce l u c r e a z ă mai bine în
u z i n ă o a m e n i i c î n d fac d r a g o s t e , şi nici c u m vor face d r a g o s t e
prizonierii cu femeile care vin în barăcile lor. D o r m i t o a r e l e lor
erau mari, cu multe paturi. Bărbaţii erau mulţi — femeile,
puţine. Nu se p u t e a culca fiecare p r i z o n i e r în patul lui, cu o
f e m e i e . « P o a t e că f e m e i a t r e c e din pat în pat » — şi-a zis
J o h a n n M o r i t z . Pe u r m ă s-a g î n d i t că femeilor le va fi ruşine să
treacă de la unul la altul. El nu-şi î n c h i p u i s e n i c i o d a t ă femei în
baraca lui cu sîrmă g h i m p a t ă la ferestre !
A c u m , însă, femeile erau la uşă. Şeful barăcii le s p u n e a ceva.
Probabil, le d ă d e a instrucţiuni c u m să facă d r a g o s t e . Ele r î d e a u
tare.
— H a i să ieşim, vrei ? 1-a î n t r e b a t J o s e p h . M e r g e m tot u n d e -
am stat !
M o r i t z s-a r i d i c a t ş i a i e ş i t c u f r a n c e z u l d i n b a r a c ă . M a i
ieşeau şi alţii. La uşă, au trecut pe l î n g ă femei. M i r o s e a a parfum
şi a p u d r ă . Ele s-au uitat la J o s e p h şi la J o h a n n M o r i t z , care
m e r g e a în u r m a lui, şi au rîs. R î d e a u de ei, fiindcă p l e c a u .
M o r i t z a simţit o m î n ă de femeie m î n g î i n d u - i o b r a z u l , c î n d
păşea peste prag. M î n a era u m e d ă şi m i r o s e a a parfum.
— Salvete, sclavae ! 2 a zis J o s e p h , trecînd pe lîngă ele.
Ele au î n c e p u t să r î d ă şi mai tare, de vorbele lui. J o s e p h nu
rîdea. A v e a fruntea î n c r u n t a t ă .
1
R a h a t ! (franc.)
2
Salut, sclavelor ! (lat. medievală)
159
 ORA 25
în curte, J o s e p h s-a î n t i n s în iarbă, cu faţa în sus, şi a privit
cerul, fără să scoată un cuvînt. M o r i t z s-a aşezat lîngă el şi s-a
gîndit la femei. J o s e p h se g î n d e a tot la femei, d a r M o r i t z nu ştia
ce a n u m e g î n d e ş t e despre ele.
— T u , d a c ă vrei, poţi să te duci î n ă u n t r u ! a spus francezul.
— Nu mă d u c ! a zis M o r i t z .
O vreme, au tăcut a m î n d o i . Era p r i m a oară cînd J o s e p h
stătea alături de el şi nu-i v o r b e a despre Beatrice.
— A s t e a sînt p o l o n e z e din lagărele de c o n c e n t r a r e , a spus
francezul. F e m e i l e din l a g ă r e , d a c ă fac şase luni meseria asta,
sînt puse în libertate. D a r în şase luni se ruinează. Ies din l a g ă r e
ca să intre în spital, în azilul de nebuni sau direct la m o r g ă !
— Eu c r e d e a m că sînt tîrfe, a zis M o r i t z ; a c u m îi era milă.
Nu ştiam că şi ele sînt arestate !
— Nu sînt tîrfe, J e a n ! ( F r a n c e z u l îi spunea lui M o r i t z J e a n . )
F e m e i l e - a s t e a s î n t s c l a v e c a r e fac u n e f o r t d i s p e r a t c a s ă - ş i
r e d o b î n d e a s c ă libertatea. Sclave care î n c e a r c ă să-şi r u p ă lanţu­
rile cu mîinile goale ! E eroic ce fac. Păcat că nu reuşesc decît
să-şi sfîşie propria lor carne. Lanţurile-
sclaviei sînt mai tari decît c a r n e a o m e n e a s c ă !
La n o u ă seara, femeile au plecat din lagăr. C î n d s-au urcat în
c a m i o a n e , ele nu mai rîdeau. F u m a u doar. J o s e p h le-a strigat un
r ă m a s bun, prieteneşte :
— Salvele, sclavae !
în noaptea aceea, francezul a evadat din lagăr.
81
— D o m n i i ofiţeri au nevoie de un t r a d u c ă t o r pentru limbile
b a l c a n i c e , a zis funcţionarul de la fabrică, în t i m p ce-1 c o n d u c e a
pe J o h a n n M o r i t z spre birou. Să te porţi cuviincios : sînt ofiţeri
de la C a r t i e r u l G e n e r a l !
J o h a n n M o r i t z a aşteptat la uşa biroului a p r o a p e un ceas. Pe
u r m ă l-au chemat. î n ă u n t r u era un fum gros de ţigare şi m i r o s e a
tare a vin : pe m a s ă se vedeau p a h a r e şi sticle goale. N i m e n i n-a
întors capul cînd a intrat el. M o r i t z a r ă m a s lîngă uşă ; se îneca
de fum. Ar fi vrut să i se s p u n ă că nu e bun t r a d u c ă t o r şi să fie
160
ORA 25
trimis înapoi, la lăzile lui cu nasturi. A c o l o m ă c a r era linişte, şi
nici nu te sufoca fumul de ţigare.
O c h i i lui priveau totuşi cu a d m i r a ţ i e lampasul roşu, lat de o
palmă, de la pantalonii ofiţerilor. Toţi erau tineri. M o r i t z i-a
n u m ă r a t : erau şapte. U n u l d i n t r e ei s-a apropiat de M o r i t z şi
i-a sucit capul ca pe o m i n g e , cînd vrei să te joci. S-a uitat la el
din dreapta, apoi din stînga.
— î n t o a r c e - t e cu spatele ! a o r d o n a t ofiţerul.
A privit capul lui M o r i t z şi din spate, i-a pipăit u m ă r u l , i-a
pus m î n a sub bărbie. I-a spus să deschidă gura şi s-a u i t a t ' l a
dinţii lui. Pe u r m ă a o r d o n a t iar :
— Dezbracă-te !
M o r i t z şi-a scos salopeta şi a pus-o jos, l î n g ă perete. Ofiţerul
se uita la el tot t i m p u l , cîntărindu-i fiecare mişcare. C e i l a l ţ i
c o n t i n u a u să vorbească, fără să-1 privească pe M o r i t z .
— D o m n i l o r , a zis ofiţerul care îi o r d o n a s e lui M o r i t z să se
d e z b r a c e şi care era colonel SS, vreau să fac o d e m o n s t r a ţ i e !
T o ţ i au tăcut şi l-au înconjurat pe M o r i t z , care şedea gol şi
n e d u m e r i t în mijlocul lor. Ei fusese c h e m a t să fie t r a d u c ă t o r .
C o l o n e l u l a zis însă că va face cu el o d e m o n s t r a ţ i e . în m i n t e a
lui M o r i t z au apărut imaginile pe care le v ă z u s e o d a t ă la circ.
Un om din sală era invitat pe scenă, şi s c a m a t o r u l îi scotea din
b u z u n a r e pisici vii, iepuri şi păsări. J o h a n n M o r i t z ştie că aces­
tea sînt d e m o n s t r a ţ i i , altele nu cunoaşte. P o a t e colonelul vrea să
facă una chiar la fel cu cele pe care le v ă z u s e el la circ, cînd era
soldat.
M o r i t z era curios. Zîmbea. N u - i era frică. O a m e n i i d i n sală
cu care s c a m a t o r u l face d e m o n s t r a ţ i i nu simt nimic. Sînt d o a r
uimiţi. Sigur că şi el o să fie u i m i t , cînd o să v a d ă c u m îi scoate
colonelul iepuraşi, pisici sau păsări d i n cap, din subţiori, sau de
la î n c h e i e t u r a mîinii.
M o r i t z a c o n t i n u a t să-i z î m b e a s c ă p r i e t e n o s c o l o n e l u l u i :
scamatorii îi fuseseră t o t d e a u n a dragi. « Eu n-aş p u t e a să fac
experienţe şi d e m o n s t r a ţ i i , chiar dac-aş î n v ă ţ a o mie de a n i ! »
— îşi spunea J o h a n n M o r i t z . îl a d m i r a pe colonel, că învăţase şi
el să facă s c a m a t o r i i . Pe u r m ă , M o r i t z şi-a a d u s a m i n t e de
cuvintele Aristiţei. Ea zicea că scamatorii îl au pe diavol în aju­
tor ! Lui M o r i t z îi era a c u m puţin t e a m ă şi nu mai z î m b e a . Lui
i-a fost î n t o t d e a u n a frică de diavol.
— D o m n i l o r , pe acest individ nu l-am v ă z u t niciodată, pînă
161
 ORA 25
a c u m zece m i n u t e , c î n d a i n t r a t în b i r o u ! a zis colonelul. Şi nici
nu ştiu de ce a i n t r a t !
— Este t r a d u c ă t o r u l p e n t r u l i m b i l e b a l c a n i c e , a zis funcţio­
narul.
— U i t a s e m că am cerut un t r a d u c ă t o r ! în clipa cînd a intrat
pe uşă, m- a frapat figura l u i !
C o l o n e l u l a p u s iar m î n a pe c a p u l lui J o h a n n M o r i t z , c a r e
z î m b e a d i n n o u , a ş t e p t î n d cu n e r ă b d a r e să v a d ă c u m o să~i
scoată c o l o n e l u l i e p u r a ş u l din păr. C o l o n e l u l era serios. M o r i t z
ştia însă de la circ că toţi s c a m a t o r i i sînt serioşi. C h i a r cînd
l u m e a din sală r î d e de se ţine cu mîinile de p î n t e c e , ei sînt
serioşi. J o h a n n M o r i t z aştepta a c u m h o h o t e l e d e rîs, p r e g ă -
tindu-se să r î d ă şi el. Nu m a i rîsese de mult.
— Deşi nu l-am văzut decît acum zece minute, odată cu
d u m n e a v o a s t r ă , şi nu am vorbit cu el nici un cuvînt, vă v o i
spune cu a m ă n u n t e , pe b a z e absolut ştiiţifice, biografia acestui
om şi istoria î n t r e g i i lui familii, de trei sute de ani î n c o a c e !
J o h a n n M o r i t z şi-a a d u s a m i n t e că v ă z u s e şi astfel de n u m e r e
la circ, cînd era soldat. Scamatorul chema pe un om din
m u l ţ i m e şi s p u n e a cîţi ani are, d a c ă e î n s u r a t şi tot felul de
lucruri. L u m e a s e m i n u n a , c u m d e ştie s c a m a t o r u l toate secre­
tele. D a r lui M o r i t z nu-i p l ă c u s e r ă aceste d e m o n s t r a ţ i i . L u i nu-i
p l ă c e a u decît cele cu pisici şi cu iepuraşi. îi p ă r e a r ă u că ofiţerul
nu ştie să facă s c a m a t o r i a asta. Ar fi vrut să v a d ă c u m i se scoate
de nicăieri o pisică. La circ, se d u s e s e şi el să i se facă experienţa.
D a r se î m b u l z i s e l u m e p r e a m u l t ă , şi s c a m a t o r u l a luat de fie­
c a r e dată pe altul.
— Ş t i i n ţ a r a s i a l ă a făcut p r o g r e s e atît de m a r i în r e g i m u l
national-socialist — a zis colonelul, care se n u m e a M u l î e r —,
î n c î t celelalte ţări au r ă m a s în u r m a n o a s t r ă cu o sută de ani !
Luîndu-1 pe acest i n d i v i d gol, eu vă pot spune de u n d e îi sînt
strămoşii, ce căsătorii au făcut şi ce obiceiuri are familia lui, ce
meserii au praticat, şi aşa m a i d e p a r t e . D u m n e a v o a s t r ă veţi veri­
fica i m e d i a t afirmaţiile m e l e , p r i n î n t r e b ă r i pe care le veţi p u n e
direct s u b i e c t u l u i !
— De n e c r e z u t ! au zis ceilalţi ofiţeri, s t r î n g î n d şi m a i m u l t
cercul î n jurul lui M o r i t z .
— D u p ă conformaţia c r a n i u l u i , d u p ă tipul de osatură fron­
tală, n a z a l ă şi facială, p r e c u m şi d u p ă s t r u c t u r a scheletului — în
special, cutia t o r a c i c ă şi p o z i ţ i a claviculei —, i n d i v i d u l a p a r ţ i n e
u n u i g r u p g e r m a n i c c a r e m a i trăieşte ş i azi, î n n u m ă r r e d u s , p e
162
ORA 25
valea R h i n u l u i , în L u x e m b u r g , în T r a n s i l v a n i a şi în A u s t r a l i a .
M a i există o p t s p r e z e c e familii în C h i n a şi în Statele U n i t e ale
A m e r i c i i , d a r el n-au fost î n c ă trecute în statistici, fiindcă des­
coperirea lor abia se făcuse, cîteva luni î n a i n t e de a fi i z b u c n i t
războiul. în statisticile n o a s t r e , pe care le v o m p u b l i c a î n t r - u n
n u m ă r festiv, v o m da date precise şi — p e n t r u p r i m a o a r ă —
c o m p l e t e d e s p r e acest g r u p g e r m a n i c , care p o a r t ă n u m e l e d e
Familia eroică. F a m i l i a aceasta are m a x i m u m opt sute de m e m ­
bri. A s c e n d e n ţ i i lor au e m i g r a t în serii din sud-vestul G e r m a ­
niei, î n t r e anii 1500-1600. Sînt g e r m a n i de cea mai p u r ă esenţă
şi au reuşit p î n ă astăzi să-şi p ă s t r e z e sîngele n e a m e s t e c a t , în
ciuda p r e s i u n i l o r teribile care s-au exercitat asupra lor în cursul
istoriei. R a s a , d o m n i l o r , are şi ea un instinct de c o n s e r v a r e ,
uneori m a i p u t e r n i c decăt a! i n d i v i d u l u i . Familia eorică, din
care face p a r t e t â n ă r u l din faţa d u m n e a v o a s t r ă , a d o v e d i t cu
prisosinţă t e n a c i t a t e a instinctului de conservare al rasei. Ce fapt
credeţi d u m n e a v o a s t r ă că i-a d e t e r m i n a t pe strămoşii acestui
tînăr ca, v r e m e de trei sau p a t r u sute de ani, să se c ă s ă t o r e a s c ă
numai cu femei din rasa lor, c î n d î m p r e j u r erau, p o a t e , femei
mai ispititoare ? Instinctul de conservare al rasei ! Glasul sînge-
lui, care i-a ferit pe m e m b r i i acestei familii de păcatul m o r t a l al
încrucişării raselor ! în i s t o r i a lor nu există nici m ă c a r un singur
c a z de căsătorie cu o femeie de altă rasă ! A ş a se explică faptul
că astăzi, d u p ă p a t r u sute de ani, tînărul din faţa d u m n e a v o a s t r ă
este exact ca strămoşii lui. Priviţi acest păr cu firul solid, d a r
m ă t ă s o s ! Este părul Familiei eroice, aşa c u m a fost a c u m p a t r u
sute de ani şi c u m l-am găsit conservat în relicvele care ni s-au
păstrat. El este inconfundabil, şi specialiştii îl r e c u n o s c imediat.
E vag m a i m ă t ă s o s decît cel al g r u p u l u i g e r m a n i c principal, d a r
se vede bine că r ă d ă c i n a este aceeaşi. N a s u l , fruntea, ochii, băr­
bia acestui t î n ă r sînt exact ca în stampele n o a s t r e de a c u m p a t r u
secole. N i m i c nu s-a s c h i m b a t !
Ofiţerii au atins capul lui J o h a n n M o r i t z şi i-au pipăit părul,
privindu-1 cu a d m i r a ţ i e . M o r i t z se simţea considerat, ca n i c i o ­
dată în v i a ţ a lui, un erou. îi era însă t e a m ă că-i va d e c e p ţ i o n a pe
ofiţeri. A c u m îi p ă r e a r ă u că nu făcuse n i m i c spre a fi la î n ă l ţ i ­
m e a l a u d e l o r pe care le p r i m e a . Astfel de l a u d e — auzise el — nu
se a d u c e a u decît celor care erau d e c o r a ţ i pe front, cu C r u c e a de
aur cu briliante sau cu frunze de stejar !
Degetele colonelului M u l l e r au atins din nou umerii lui
J o h a n n M o r i t z , cu evlavie a d m i r a t i v ă , de p a r c ă ar fi fost m o a ş -
163
 ORA 25
tele sfintei P a r a s c h i v a cea F ă c ă t o a r e de m i n u n i , din racla biseri­
cii de la T r e i - I e r a r h i . J o h a n n M o r i t z a plecat fruntea, ruşinat că
nu fusese pe front şi nu făcuse şi el m ă c a r un s i n g u r act de bra­
vură.
— G r u p u l pe care l-am n u m i t Familia eroică — a c o n t i n u a t
colonelul — oferă cel mai z g u d u i t o r e x e m p l u de eroism rasial.
Pentru mine, ziua de astăzi, în care mi-a ieşit în cale acest
e x e m p l a r , este o a d e v ă r a t ă sărbătoare ! V r e a u să vă spun în
treacăt că unul d i n t r e strămoşii mei a fost şi el căsătorit cu o
fată din Familia eroică. Din nefericire, na avut m o ş t e n i t o r i ,
fiindcă, la trei luni d u p ă c ă s ă t o r i e , a m u r i t pe c î m p u l de luptă.
D a r acesta este un episod s e c u n d a r . Am să i n t r o d u c fotografia
acestui tînăr, î n s o ţ i t ă de d a t e l e a n t r o p o m e t r i c e şi istorice, în
lucrarea pe care o p r e g ă t e s c şi la care m u n c e s c de zece ani, sub
directivele Reichsjkhrer-\x\m dr. R o s e n b e r g . A c e a s t ă d e s c o p e ­
rire va c o n s t i t u i o î n c u n u n a r e a s t r ă d a n i e i mele !
— Felicitările noastre ! au zis ofiţerii, luînd p o z i ţ i a de drepţi.
C o l o n e l u l se î n r o ş i s e de e m o ţ i e . El a ridicat braţul drept şi a
salutat, apoi a strîns pe rînd mîna fiecăruia. M o r i t z stătea
neclintit şi îi privea.
— Eşti din R h e i n l a n d , din L u x e m b u r g , sau din T r a n s i l v a n i a ?
a î n t r e b a t colonelul, î n t o r c î n d u - s e către M o r i t z .
— Din T r a n s i l v a n i a ! a r ă s p u n s M o r i t z .
Ofiţerii au scos o e x c l a m a ţ i e a d m i r a t i v ă . C o l o n e l u l M i i l l e r
r a d i a de plăcere.
— Vă voi spune de unde vine tînărul cu şi mai m a r e p r e c i z i e !
a zis c o l o n e l u l şi i s-a adresat iar lui M o r i t z :
— T e - a i n ă s c u t la T i m i ş o a r a , la B r a ş o v , sau în Ţ a r a
Secuiască ?
— în Ţ a r a Secuiască ! a r ă s p u n s J o h a n n M o r i t z .
— A d m i r a b i l , a zis colonelul, frecîndu-şi m î i n i l e de b u c u r i e
că M o r i t z se născuse în Ţ a r a Secuiască. Era exclus să mă înşel !
C î n d l-am văzut i n t r î n d pe uşă, mi s-a părut că văd o figură
c o b o r î t ă din galeria de p o r t r e t e a Familiei eroice ! Le cunosc pe
dinafară. Le veţi p u t e a a d m i r a şi d u m n e a v o a s t r ă in lu c r a r e a
mea ; le voi publica în planşe m ă r i t e şi colorate. Vă spun, d o m -
nilor : acest tînăr este un e x e m p l a r desăvîrşit al Familiei eroice !
El confirmă toată teoria m e a !
C o l o n e l u l i-a cerut funcţionarului să a d u c ă fişa lui J o h a n n
Moritz.
— M i z e r a b i l i i ! a strigat el, înfuriindu-se de c u m şi-a a r u n c a t
164
ORA 25
ochii pe ea. Un m e m b r u al familiei eroice nu s-a numit nicio­
dată Ianoş ! A c e s t n u m e este un sacrilegiu !
C o l o n e l u l s-a î n t o r s spre M o r i t z . F r u n t e a i se î n t u n e c a s e .
— N u m e l e de Ianoş ţi 1-a dat tatăl d u m i t a l e ?
— N u , d o m n u l e colonel ! Pe m i n e nu mă c h e a m ă Ianoş ! a
zis J o h a n n M o r i t z ; voia să le s p u n ă că pe el îl c h e a m ă Ion.
— Era exclus ca un m e m b r u al Familiei eroice să-şi b o t e z e
copiii cu alt n u m e decît i e l e din c a l e n d a r u l g e r m a n ! A s t a nu
s-a î n t î m p l a t n i c i o d a t ă în patru sute de ani ! Era imposibil ca pe
tînărul din faţa d u m n e a v o a s t r ă să-1 c h e m e Ianoş ! Era exclus L
C o l o n e l u l s-a uitat la M o r i t z . A c u m era vesel. Se b u c u r a că
pe M o r i t z nu-1 c h e a m ă Ianoş.
— C i n e ţi-a dat n u m e l e de Ianoş ? a î n t r e b a t colonelul.
— Nu ştiu ! a r ă s p u n s J o h a n n M o r i t z . Aici în G e r m a n i a ,
acum doi ani, mi l-au scris în acte !
— Nu se n u m e ş t e Ianoş ! a zis colonelul. Este aceeaşi mişelie
care s-a săvîrşit m e r e u a s u p r a Familiei eroice. P o p o a r e l e în m i j ­
locul cărora au trăit le-au schimbat n u m e l e . D a r sîngele n-au
reuşit să li—1 s c h i m b e ! S î n g e l e Familiei eroice a r ă m a s p u r ca o
lacrimă de cristal !
C o l o n e l u l s-a î n t o r s c ă t r e funcţionarul de la fabrică şi a zis :
— T î n ă r u l r ă m î n e de azi î n a i n t e la d i s p o z i ţ i a I n s t i t u t u l u i
N a ţ i o n a l de Studii Rasiale. Este un exemplar de care avem
nevoie !
— Nu mai l u c r e a z ă în u z i n ă ? î n t r e b a t funcţionarul.
— Nu ! a zis sec colonelul. Voi t r i m i t e u l t e r i o r d i s p o z i ţ i i spe­
ciale în scris !
C o l o n e l u l s-a uitat la M o r i t z şi s-a gîndit : « Ştiinţa a făcut
progrese e x t r a o r d i n a r e ! T o t u ş i , sîntem d e p a r t e de perfecţiune.
Acest e x e m p l a r de elită al u n u i g r u p rasial e x t r e m de interesant
ar trebui conservat î n t r - o g r ă d i n ă a n t r o p o l o g i c ă . O g r ă d i n ă în
care să fie păstrate tipurile rare şi preţioase ale rasei u m a n e nu a
fost creată încă ! Există în E u r o p a parcuri pentru cultivarea,
selecţionarea sau c o n s e r v a r e a raselor de a n i m a l e şi de păsări.
Prejudecăţile ne-au î m p i e d i c a t însă să c r e ă m p a r c u r i a n t r o p o l o ­
gice, ceea ce este o m a r e p i e r d e r e p e n t r u ştiinţă. Păcat ! în acest
d o m e n i u , a m e r i c a n i i ne-au luat-o î n a i n t e . Ei au p a r c u r i în care
sînt închise e x e m p l a r e l e interesante ale rasei de indieni. D a r le
vom înfiinţa şi noi în Europa. î n t î i să cîştigăm victoria ! î n t r - o
viitoare conferinţă, v o i p r o p u n e înfiinţarea p r i m u l u i parc Antro­
pologic. Ştiinţa va avea la d i s p o z i ţ i e e x e m p l a r e l e rare şi le va
165
 ORA 25
p u t e a studia. A c e s t m e m b r u al Familiei eroice va fi unul d i n t r e
p r i m e l e e x e m p l a r e u m a n e care v o r î m p o d o b i parcul nostru. El
va fi d o n a t de m i n e ! »
C o l o n e l u l M i i l l e r s-a uitat la M o r i t z şi a zîmbit. Şi-1 închi­
puia în parcul antropologic, locuind în pavilionul rasei ger­
m a n e , î m p r e u n ă cu soţia şi copiii lui... « Va veni şi t i m p u l
acela ! » — şi-a spus colonelul. A p o i şi-a c o n t i n u a t ideea cu
voce tare :
— P î n ă cînd aranjăm situaţia definitiv, vreau să-i găsim tînă-
rului o ocupaţie d e m n ă de originea lui. C e l mai m u l t l-ar î n c î n t a
să fie soldat. Eu c u n o s c bine Familia eroică : m e m b r i i ei m a s c u ­
lini nu sînt fericiţi d e c î t în r ă z b o i ! E g r u p u l cel mai r ă z b o i n i c al
familiei g e r m a n i c e ! Să-i d ă m deci posibilitatea de a fi şi el sol­
dat !
Ofiţerii ceilalţi l-au felicitat din nou pe colonelul Miiller.
P r o p u n e r e a lui le plăcuse ! R o ş u de plăcere, colonelul i-a cerut
a g h i o t a n t u l u i servieta şi a scris pe o hîrtie cu antetul M a r e l u i
C a r t i e r General o r e c o m a n d a r e pentru înrolarea lui J o h a n n
M o r i t z ca soldat SS. I-a î n t i n s - o funcţionarului de la fabrică,
o r d o n î n d cu ton sever :
— Faci toate formaliăţile necesare ! F ă r ă nici o î n t î r z i e r e !
A p o i s-a î n t o r s z î m b i n d către J o h a n n M o r i t z :
— î n t r - o l u n ă v r e a u să p r i m e s c de la tine o fotografie în uni­
formă de soldat : îmi este e x t r e m de necesară pentru s t u d i u l
m e u asupra Familiei eroice, din care faci tu parte. îi voi t r i m i t e
o copie şi d o c t o r u l u i G o e b b e l s . Ai să te vezi în z i a r e şi în revis­
tele ilustrate !
82
— Tînărul este inapt pentru serviciul militar ! a zis
căpitanul medic de "la comisia de recrutare, după ce 1-a
examinat pe Johann Moritz. Are cîteva pete pe plămînul
drept. Soldaţii trebuie să aibă plămînii zdraveni!
De la întîlnirea cu colonelul Müller trecuseră trei săptă-
mîni. Johann M o r i t z se gîndise că soldaţii primesc
166
ORA 25
aproape o j u m ă t a t e de pîine pe zi, bocanci în care nu intră apa,
haine c ă l d u r o a s e , m î n c a r e mai b u n ă şi ţigări. Ştia că-i mai bine
să fii soldat decît p r i z o n i e r ! Dar, cînd a auzit că nu v o r să-1
primească, s-a bucurat.
— T î n ă r u l este r e c o m a n d a t de colonelul M i i l l e r , de la M a r e l e
C a r t i e r General şi de la Institutul N a ţ i o n a l de Studii R a s i a l e ! a
zis unul dintre m e d i c i , răsfoind dosarul. Nu se poate să-1 refu­
zăm !
C e i trei medici în uniformă s-au uitat la J o h a n n M o r i t z .
— Ştii să faci m u n c ă de birou ? a î n t r e b a t căpitanul. Ce mese.-
rie ai în viaţa civilă ?
— Plugar, a răspuns Moritz.
M e d i c i i s-au sfătuit î n t r e ei şi i-au spus lui M o r i t z să aştepte
afară. C î n d l-au c h e m a t î n a p o i , i-au c o m u n i c a t . c ă l-au p r i m i t să
fie soldat şi i-au dat o r d i n u l cu care să se p r e z i n t e la unitate.
— Eşti r e p a r t i z a t la serviciul auxiliar ! a zis căpitanul. F i i n d c ă
nu poţi face un l u c r u de b i r o u , ai să fii dat la o c o m p a n i e de
pază !
83
C o m a n d a n t u l l a g ă r u l u i disciplinar a fluierat a d u n a r e a p e n t r u
masă. Soldatul J o h a n n M o r i t z a tresărit, auzind semnalul.
U i t a s e că e în ghereta din t u r n u l de p a z ă şi începuse să-şi c a u t e
gamela. S-a înroşit de n e c a z .
— Afurisitul de m i n e ! şi-a zis M o r i t z , s t r î n g î n d a r m a în
mîini. Iar am uitat că sînt nu p r i z o n i e r , ci santinelă !
De trei z i l e , de cînd era santinelă, i se î n t î m p l a regulat acelaşi
lucru, de cîte ori se d ă d e a a d u n a r e a în curtea lagărului. N u - i
poate intra în cap că e soldat ! C î n d vede g a r d u l de s î r m ă g h i m ­
pată şi şirul de p r i z o n i e r i , u i t ă de care parte se află şi se crede
închis. D u p ă atîţia ani de lagăr, i s-a întipărit în carne şi în sînge
ideea că este p r i z o n i e r . Nu se p o a t e î n c h i p u i altceva decît pri­
zonier ! C î n d vine un c a m a r a d să-1 schimbe, el î n c e p e să t r e ­
m u r e : i se pare că soldatul vine să-1 r i d i c e !
A c u m , privind la prizonierii î n c o l o n a ţ i în faţa c a z a n u l u i cu
167
 ORA 25
m î n c a r e , a uitat iar că este în turn şi se m i n u n e a z ă că nu-i mai
vine rîndul la s u p ă ! Se vede şi pe el în şirul de prizonieri...
Ochii lui M o r i t z au căutat în curtea l a g ă r u l u i , chiar din
p r i m a zi, figuri c u n o s c u t e ; dar n-au întîlnit nici una. Şi s-a
mirat. Fusese î n c h i s în zeci de l a g ă r e şi t r e b u i e să fi stat
î m p r e u n ă şi cu cineva din acest Straflager' / I - a r plăcea să v a d ă
vreun cunoscut. Să vorbească cu prizonierii e interzis ; î n s ă el
ar vrea să v a d ă — m ă c a r de d e p a r t e — un chip prieten.
J o h a n n M o r i t z a uitat că e soldat şi santinelă, şi a î n c e p u t să
strige :
— Joseph ! Joseph !
P r i z o n i e r i i a d u n a ţ i în curte l-au privit. Şi J o s e p h 1-a privit.
D a r pe u r m ă a c o n t i n u a t să m ă n î n c e . Nu-1 recunoscuse. M o r i t z
1-a strigat î n c ă o dată. F r a n c e z u l a r ă m a s cu lingura-n m î n a şi
1-a privit fix. A p o i s-a d u s mai d e p a r t e .
— Nu mă mai c u n o ş t i ? a strigat M o r i t z . Sînt eu, M o r i t z
Ianoş !
— Salve, sclave / a zis francezul r î z î n d : acum îl recunoscuse.
A pus jos g a m e l a şi s-a apropiat de g a r d u l de s î r m ă g h i m p a t ă .
— C u m ai ajuns tu a c o l o , J e a n ? a î n t r e b a t J o s e p h .
J o h a n n M o r i t z i-a p o v e s t i t p e s c u r t c u m a j u n s e s e s o l d a t .
J o s e p h î n ţ e l e g e a m a i bine n e m ţ e ş t e . învăţase în r ă s t i m p . D a r
î n t r e ei d i s t a n ţ a era m a r e şi bătea vîntul, aşa că se î n ţ e l e g e a u
greu.
— Tu c u m ai ajuns aici ? a î n t r e b a t M o r i t z .
— M - a u prins la cinci zile d u p ă ce-am evadat ! a răspuns
J o s e p h . Vrei să-i t r i m i ţ i tu o scrisoare lui B e a t r i c e ? De-aici
n-aveni voie să scriem şi n-am veşti de la ea de patru luni !
J o h a n n M o r i t z a cerut adresa. F r a n c e z u l a scris-o pe o b u c a t ă
de hîrtie. în t i m p ce J o s e p h scria, soldatul J o h a n n M o r i t z a scos
pachetul de ţigări pe care îl primise în ajun de la c o m p a n i e şi 1-a
aruncat peste g a r d u l de s î r m ă g h i m p a t ă , în curtea lagărului, la
picioarele francezului.
— M î i n e îţi a d u c din n o u ţigări şi pîine ! a zis M o r i t z . Scri­
soarea am s-o t r i m i t chiar în seara asta !
J o s e p h a ridicat pachetul de ţigări şi i-a aruncat hîrtia cu
adresa lui B e a t r i c e , î n v e l i n d în ea o piatră. H î r t i a a căzut însă
î n t r e sîrme. J o s e p h a vrut să scrie alta.
Lagâr disciplinar, (germ.)
168
ORA 25
— Lasă c-o iau eu dintre sîrme — a zis J o h a n n M o r i t z ; pe
mine nu m ă - m p u ş c â d a c ă mă apropii de gard !
T o c m a i cînd J o h a n n M o r i t z c o b o r a scara turnului, a apărut
caporalul de s c h i m b . M o r i t z s-a oprit. A urcat din nou scara şi
i-a strigat lui J o s e p h :
— A c u m vine caporalul şi n-o mai pot l u a ! M î i n e la n o u ă
sînt iar în post. A ş t e a p t ă - m ă ! A d r e s a o iau din gard m î i n e .
A c u m , la r e v e d e r e !
— Salve, sclave ! a răspuns J o s e p h şi s-a î n d e p ă r t a t , aprin-
zîndu-şi o ţigare.
Era î m b r ă c a t cu aceleaşi haine cenuşii, m a i rupte decît a c u m
patru luni. Slăbise m u l t : în lagăr, m î n c a r e a era foarte proastă.
P e cînd p r e d a postul s c h i m b u l u i u r m ă t o r , J o h a n n M o r i t z s e
uita cu c o a d a ochiului la J o s e p h , z i c î n d u - ş i : « M î i n e am să-i
a d u c o pîine î n t r e a g ă ! »
84
în n o a p t e a aceea, J o h . m n M o r i t z a avut febră. A d o u a zi a
fost t r a n s p o r t a t c u a m b . i l a n ţ a l a s p i t a l . Ş t i a c ă J o s e p h î l v a
aştepta la g a r d , ca să ia a d r e s a lui B e a t r i c e şi ca să-i a d u c ă pîine
şi ţigări, d u p ă c u m îi p r o m i s e s e . îi p ă r e a rău că francezul va
aştepta d e g e a b a . « Bietul J o s e p h ! » — şi-a zis M o r i t z . « P o a t e
că s-a g î n d i t t o a t ă n o a p t e a la m i n e şi abia aştepta să se facă z i u ă
şi ora n o u ă , ca să-i a d u c pîine ! » J o h a n n M o r i t z s-a consolat cu
gîndul că în c u r î n d o să se î n s ă n ă t o ş e a s c ă şi o să-i p o a t ă d u c e
lui J o s e p h în fiecare zi ţigări, pîine şi scrisori de la Beatrice.
J o h a n n M o r i t z avea însă d u b l ă p n e u m o n i e şi a stat în spitalul
militar d o u ă luni.
La 1 februarie, d o c t o r u l i-a spus :
— S ă p t ă m î n a asta te e l i b e r ă m din spital ; îţi d ă m şi un c o n c e ­
diu m e d i c a l de 30 de zile !
J o h a n n M o r i t z s-a g î n d i t că, d a c ă ia c o n c e d i u , nu se va p u t e a
duce să-1 v a d ă pe J o s e p h . F r a n c e z u l îl aştepta m e r e u pe M o r i t z ,
ca să ia a d r e s a lui B e a t r i c e şi să-i scrie. Ca să-i a d u c ă pîine şi
169
 ORA 25
ţigări. J o h a n n M o r i t z s-a hotărît să r e n u n ţ e la c o n c e d i u l m e d i ­
cal şi să se î n t o a r c ă direct la c o m p a n i e .
— T r e b u i e să te refaci, băiatule ! a zis medicul. Ai nevoie de
m î n c a r e b u n ă şi de o d i h n ă . Altfel, te c u r e ţ i ! U n d e vrei să-ţi
petreci c o n c e d i u l ?
J o h a n n M o r i t z n-a m a i avut curaj să spună că r e n u n ţ ă la
c o n c e d i u , şi s-a î n r o ş i t la faţă.
— î n ţ e l e g , a zis m e d i c u l . N - a i u n d e te d u c e ! Eu te-aş p u t e a
t r i m i t e într-un s a n a t o r i u p e n t r u convalescenţi. C r e d însă că nu
e ce-ţi trebuie ţie. Tu ai nevoie de o atmosferă caldă, de fami­
lie !
J o h a n n M o r i t z s-a î n d u i o ş a t . D o c t o r u l parcă i-ar fi citit gîn-
durile. El nu-şi d o r e a nici m î n c a r e b u n ă , nici s a n a t o r i u , nici
bani. îşi d o r e a d o a r un loc u n d e sâ se simtă acasă.
— Tu ai nevoie de o femeie care să te îngrijească şi să te
ajute, nu de s a n a t o r i u ! a zis m e d i c u l . T r e b u i e să-ţi recapeţi
î n c r e d e r e a în tine, altfel nu te vindeci. î n c r e d e r e a asta nu ţi-o
poate da decît o femeie ! în sanatoriile de convalescenţi găseşti
femei cîte vrei, î n s ă n u m a i p e n t r u necesităţile sexuale. P e n t r u
un pacient în starea ta psihică şi fizică, ele ar fi un articol mai
d e g r a b ă nepotrivit. Ţ i e , b ă i a t u l e , îţi trebuie t a n d r e ţ e , nu exci­
tare !
M e d i c u l a privit î m p r e j u r . El stabilise diagnosticul, ştia ce-i
trebuie pacientului. C o n ş t i i n ţ i o z i t a t e a profesională îi i m p u n e a
să prescrie tandreţea^ atmosfera de familie, î n c r e d e r e a , devota­
m e n t u l unei femei. î n s ă nu-i p u t e a oferi el însuşi pacientului
aceste m e d i c a m e n t e ; iar p a c i e n t u l nu se p u t e a face bine decît
cu ele !
O c h i i d o c t o r u l u i s-au oprit a s u p r a infirmierei care era l î n g ă
el, cu fişele m e d i c a l e în m î n ă .
— Schwester ' H i l d a , a zis el, d u m n e a t a locuieşti în o r a ş , cu
m a m a d u m i t a l e , nu-i aşa ?
— L o c u i e s c chiar l î n g ă spital, a răspuns sora. î m p r e u n ă cu
mama !
H i l d a privea în ochii d o c t o r u l u i cu î n c r e d e r e a cu care soldaţii
îşi privesc ofiţerul. A ş t e p t a , disciplinată, ordinele.
— Am să ţi—1 d a u pe J o h a n n M o r i t z ca să-1 t r a t e z i ca pe băr­
batul d u m i t a l e ! Peste o l u n ă să mi-1 aduci sănătos ! V r e a u să-1
văd şi eu, î n a i n t e de a-1 t r i m i t e î n a p o i la unitate. El are nevoie
1
Sorâ. (germ.)
170
ORA 25
de o femeie care să-i fie iubită, soră şi m a m ă t o t o d a t ă !
— î n ţ e l e g , d o m n u l e d o c t o r ! a zis H i l d a .
H i l d a era o fată scurtă şi d u r d u l i e , cu obrajii roşii, bucălaţi.
A v e a d o u ă z e c i de ani. D o c t o r u l o e x a m i n a cu satisfacţie. Ea
părea să aibă şi t a n d r e ţ e a necesară lui M o r i t z . P r i v i n d u - i părul,
m e d i c u l îşi spunea : « E bine şi că e blondă. O b r u n e t ă n-ar fi
r e c o m a n d a b i l ă î n c a z u l p a c i e n t u l u i nostru. B l o n d e l e c a l m e a z ă
prin simpla lor p r e z e n ţ ă ! »
— P e n t r u aceasta capeţi un c o n c e d i u de 14 zile ! a zis m e d i ­
cul, în tot t i m p u l ăsta, te ocupi n u m a i de el. M î n c a r e luaţi de la
spital, d a r să găteşti şi acasă ! El are n e v o i e de m î n c a r e gătită cu
d r a g o s t e , nu de m î n c a r e de la c a z a n !
— î n ţ e l e g ! a zis H i l d a , m î n d r ă de m i s i u n e a pe care o pri­
mise ; ştia că t o a t e colegele ei v o r fi geloase.
— Ai c a m e r a separată de a m a m e i d u m i t a l e ?
— Sigur că am ! a r ă s p u n s H i l d a î n r o ş i n d u - s e .
— B ă i a t u l cred că-ţi p l a c e , a zis m e d i c u l şi, fără să m a i
aştepte răspunsul infirmierei, a o r d o n a t :
— Să-mi faci foaia de ieşire p e n t r u el şi foile de c o n c e d i u
pentru a m î n d o i ! Scrie şi un b o n de a l i m e n t e p e n t r u 30 de z i l e ,
d o u ă p e r s o a n e , cu s u p l i m e n t e c a t e g o r i a A ! M i - a d u c i totul la
semnat!
— Jawohl!1 a zis H i l d a şi i-a deschis uşa.
î n p r a g , d o c t o r u l s-a o p r i t , s-a u i t a t l a M o r i t z ş i a s p u s
grăbit:
— La revedere, băiatule, şi fă-te sănătos !
85
J o h a n n M o r i t z a privit în c u r t e a spitalului. N i n g e a . în fund,
se v e d e a g a r d u l de s î r m ă g h i m p a t ă al l a g ă r u l u i . A stat m u l t la
fereastră, pînă cînd d o u ă m î i n i reci i-au acoperit ochii, pe la
spate. El s-a î n t o r s . Era H i l d a . U i t a s e de ea şi de ce spusese
doctorul.
— î n b r a c ă - ţ i t u n i c a şi vino la casierie, să-ţi iei solda ! a zis
' Desigur ! (germ.)
171

ORA 25
H i l d a . F o a i a de ieşire din spital şi cea de c o n c e d i u sînt la mine.
Şi c o n c e d i u l meu este iscălit !
H i l d a v o r b e a repede. Ea i-a ajutat lui M o r i t z să-şi încheie
tunica. A băgat m î n a sub p u l o v e r u l lui şi i 1-a aranjat la piept.
J o h a n n M o r i t z i-a simţit m î n a pe piele şi a avut senzaţia că e o
m î n ă familiară, pe care o r e c u n o a ş t e . Ea îl î m b r a c ă , ca şi c u m el
ar fi fost de m u l t ă v r e m e bărbatul ori copilul ei. P î n ă atunci,
H i l d a fusese d i s t a n t ă şi rece cu el. îi a d u c e a m e d i c a m e n t e l e , îi
lua t e m p e r a t u r a şi pleca. A c u m era p r i e t e n o a s ă şi intimă. M a i
intimă chiar decît fuseseră cu el S u z a n a şi Iulişca. J o h a n n
M o r i t z s i m ţ e a că H i l d a e î n d r ă g o s t i t ă de el. S-a î n d r ă g o s t i t
brusc : la o r d i n u l d o c t o r u l u i . Ea îl iubea. îşi ţinea p r o m i s i u n e a
pe care o făcuse s u p e r i o r u l u i ei. M î n a care atinsese pieptul lui
M o r i t z şi care îi aranjase p u l o v e r u l şi îi închisese nasturii de la
t u n i c ă era m î n a unei femei î n d r ă g o s t i t e , a unei a m a n t e şi a unei
surori. A ş a c u m ceruse d o c t o r u l .
— D o c t o r u l a a p r o b a t să l u ă m un p a t de la s p i t a l ! a z i s
H i l d a . U n u l m a r e , alb, d e l a chirurgie. C u d o u ă pături d e lînă.
Al meu era p r e a m i c pentru d o u ă p e r s o a n e !
H i l d a se g î n d e a la pat.
— D o c t o r u l zice că nu t r e b u i e să te înfierbînt prea tare, a
spus ea. E şi n o r m a l ! Tu ai fost bolnav grav. D a r d u p ă o săptă-
m î n ă de r e g i m , de m î n c a r e b u n ă şi de o d i h n ă , va fi cu totul alt­
fel !
— Ce va fi cu totul altfel ? a î n t r e b a t M o r i t z .
Ea s-a oprit şi 1-a sărutat pe b u z e , repede.
— Lasă că vezi tu !
J o h a n n M o r i t z şi-a î n c a s a t solda. Nu se simţea fericit. Exe­
cuta un ordin. O r d i n u l nu era să l u c r e z e la c a z e m a t e , ori la
fabrica de nasturi, ori la p a z a lagărului. I se o r d o n a s e să se d u c ă
cu H i l d a şi să facă d r a g o s t e cu ea t i m p de o l u n ă , ca să se vin­
dece psihic şi fizic. Era un o r d i n frumos. D a r era un o r d i n ! Şi
el nu se b u c u r ă de nici un o r d i n !
172
1
ORA 25
86
— Ştii că dacă ne c u n u n ă m aş mai p r i m i încă 14 zile de
c o n c e d i u ? a î n t r e b a t H i l d a , d u p ă o s ă p t ă m î n ă de c o n v i e ţ u i r e
cu Johann Moritz.
El s-a uitat la ea lung, cu priviri calde.
— Nu mi-ai spus ieri că vrei să te însori cu mine ?
— A ş a este ! a confirmat M o r i t z .
îşi a m i n t e a a c u m că în ajun băuseră, el, cu H i l d a şi cu m a m a
ei, cinci sticle de vin.
— De ce să nu ne căsătorim ? a zis H i l d a . D a c ă ne g r ă b i m ,
p r i m i m c o n c e d i u în continuare. Şi tu o să ai o prelungire de
concediu, nu n u m a i eu. Ni se d a u o locuinţă, m o b i l ă şi un aju­
tor de d o u ă mii de mărci ! Tu n-o să mai trebuiască să d o r m i la
c a z a r m ă decît în zilele cînd eşti de serviciu. M - a m sfătuit şi cu
m a m a , şi cred că cel m a i b u n lucru ar fi să ne c ă s ă t o r i m i m e ­
diat !
M o r i t z tăcea. H i l d a a crezut că el nu vrea să piardă din
concediu, făcînd formele de căsătorie a c u m .
— Tu n-ai nevoie să te deranjezi cu nimic, a zis ea. R ă m î i
acasă ca şi pînă a c u m şi-ţi petreci concediul în linişte. T o a t e for­
m e l e la Standesamt, la Wohnungsamt, la Ernâhrungsamt, la
Arbeitsamt, la Polizeiamt ' şi ia toate autorităţile le fac eu ! Ştiu
că tu nu vrei să-ţi strici c o n c e d i u l !
J o h a n n M o r i t z a fost d e a c o r d . A r g u m e n t e l e H i l d e i e r a u
logice. Nu p u t e a u avea decît avantaje dacă se căsătoreau. Şi s-au
căsătorit. Au primit o l o c u i n ţ ă de trei camere, cu baie şi cu
bucătărie. Au primit d o u ă mii de mărci. Au primit c u p o a n e
pentru lenjerie de pat, de corp. Au primit mobilier, veselă,
lemne şi cărbuni, vin şi carne pentru nuntă, un r a d i o şi m u l t e
alte lucrur..
— Ar fi -fost o prostie să nu ne c ă s ă t o r i m , cînd avem atîtea
avantaje ! a zis H i l d a , ajutîndu-1 pe J o h a n n M o r i t z să-şi
îmbrace uniforma, ca să plece la c a z a r m ă . Nu e m a i bine să
dormi acasă decît la c o m p a n i e ?
1
Oficiul stării civile, Serviciul de locuinţe, Biroul de aprovizionare, Biroul
muncii, Poliţie, (germ.)
173
i
 ORA 25 ORA 25

— S i g u r că e m a i bine ! a r ă s p u n s el. rele lui, nu p o a t e v e n i ! Am dat p ă t u r a la o parte şi m - a m uitat

— Şi seara nu e mai b u n ă m î n c a r e a pe care o g ă t e s c eu decît
ce m ă n î n c i la p r i n z la c a z a r m ă ?
H i l d a era î n c î n t a t ă .
— Peste d o u ă luni, cînd o să declar că sînt g r a v i d ă , capăt un
c o n c e d i u , şi atunci o să m ă n î n c i şi la p r î n z acasă ! a zis H i l d a .
A t u n c i o să p r i m i m şi m u l t e a l i m e n t e : femeile î n s ă r c i n a t e
c a p ă t ă trei cartele ! Ai să m ă n î n c i foarte bine. Ştii că aş vrea să
te v ă d g r a s !
J o h a n n M o r i t z a z î m b i t şi a zis :
— Tu eşti o fată bună, H i l d a !
87
La postul de j a n d a r m i din F î n t î n a a sosit o c i r c u l a r ă în d u b l u
exemplar, care t r e b u i a afişată. P l u t o n i e r u l N i c o l a e D o b r e s c u a
citit-o :
Evreul Moritz Ion, zis Johann, zis lacoh, zis Iankel, este cău­
tat de toate poliţiile din ţară. El a evadat dintr-un lagăr de
muncă. Cine îi va da găzduire sau ştie unde se află şi nu anunţă
autorităţile va fi pedepsit cu închisoare.
In colţul din d r e a p t a al afişului, tipărit cu litere g r o a s e , era
fotografia d i n faţă şi d i n profil a lui J o h a n n M o r i t z .
Şeful de post s-a uitat la ea şi şi-a spus : « V a s ă z i c ă i n d i v i d u l
este î n t r - a d e v ă r evreu ! » Şi a c h e m a t soldatul.
— Ia-ţi a r m a şi a d u - m i i m e d i a t la post pe m a m a şi pe tatăl
evreului ! a o r d o n a t el. Afişul lipeşte-1 afară pe u ş ă ! Să-1 lipeşti
bine, să nu-1 r u p ă v î n t u l !
în sat ningea. Şeful a privit pe fereastră uliţa. P r i n faţa p o s t u ­
lui trecea preotul A l e x a n d r u Korugă. M e r g e a a d u s d e spate, c u
g e a n t a subţioară.
D u p ă scurt t i m p , soldatul s-a î n t o r s .
— Am adus-o n u m a i pe femeie ! a r a p o r t a t el, B ă t r î n u l e bol­
nav !
Şeful s-a supărat. El v o i a să-i a n c h e t e z e pe a m î n d o i .
— D a c ă daţi o r d i n , îl a d u c în spate ! a zis s o l d a t u l Pe picioa-
la el : era cu tot t r u p u l umflat ca o băşică !
Şeful s-a gîndit o clipă. Pe u r m ă a r e n u n ţ a t să-1 mai a n c h e ­
teze pe bătrîn şi a o r d o n a t să intre femeia, care aştepta la uşă.
A r i s t i ţ a a dat b u z n a în birou, v î n ă t ă de mînie.
— De ce trimiţi j a n d a r m u l să m - a d u c ă cu a r m a de la spate, ca
e-o u c i g a ş ă ? Nu mai ai hoţi şi ucigaşi să-i aduci la post cu
a i o n e t a la spate şi-ai î n c e p u t să arestezi o a m e n i cinstiţi ? Sau
sînt eu o ucigaşă ?
Aristiţa clocotea. C î n d a intrat j a n d a r m u l în casă şi a ridicat-
o, ea era h o t ă r î t ă sâ-i s c o a t ă şefului de post ochii.
— Tu nu eşti o u c i g a ş ă ! a zis şeful. D a r fiul tău e c ă u t a t de
toate poliţiile din ţară !
Aristiţa s-a uitat la afişul pe care i-1 î n t i n d e a el şi, cînd a
v ă z u t chipul băiatului ei, i-au dat lacrămile.
— C u m a slăbit, săracul ! a zis ea.
în afară de faptul că Ion era slab, deci o d u c e a prost, pe ea
n-o mai interesa nimic.
— C i t e ş t e ! a zis j a n d a r m u l .
— De ce să citesc ? a spus ea, ştergîndu-şi ochii. îi văd p o z a
şi ştiu că r a b d ă de foame ; p o a t e îl m ă n î n c ă p ă d u c h i i , e bătut şi
închis. Altfel n-ar fi atît de slab. Ce vrei să mai citesc ? M i e mi-
ajunge !
Şeful a dat să-i citească circulara cu voce tare. A r i s t i ţ a 1-a
întrerupt de la p r i m u l cuvînt.
— M a i citeşte o dată, şefule ! P o a t e că n-am înţeles eu bine !
Ai zis « evreul M o r i t z Ion », nu-i aşa ? Dac-ai citit bine, atunci
ăsta nu-i băiatul m e u : eu n-am băiat evreu !
Şeful i-a î n t i n s afişul. Aristiţa s-a î n d u i o ş a t din n o u , v ă z î n d
cît de slab e băiatul ei.
— El este ? a î n t r e b a t j a n d a r m u l .
— El este, s ă r m a n u l ! a zis Aristiţa. Nu le-ar mai ierta D u m ­
nezeu p ă c a t e l e celor care l-au î n c h i s !
— Dacâ-1 recunoşti, de ce mai susţii că nu-i evreu ? P i e r d e m
timpul. M a i bine ascultă ce-ţi citesc ! Ce spui tu tot n-are nici o
valoare. Tu eşti o p e r s o a n ă particulară. Eu cred n u m a i ce s p u n
d o c u m e n t e l e . Ă s t a e un act care vine de la a u t o r i t a t e . Deci e
sfînt ! Şi el zice că fiul tău e evreu !
— D a c ă m a i spui o d a t ă că fiul m e u e evreu, să ştii că-ţi scot
ochii ! a zis Aristiţa. Nu v e z i cît sînt de a m ă r î t ă ? B i e t u l b ă i a t !
A plecat frumos ca un brad, ş i - a c u m a e n u m a i piele şi oase !

174 175
 ORA 25
— Nu insulta a u t o r i t a t e a ! a strigat la ea j a n d a r m u l . îţi fac
proces de ultraj în exerciţiul funcţiunii !
— Pe Ion l-am făcut eu şi cu bărbatul m e u , nu 1-a făcut a u t o ­
r i t a t e a ! a strigat şi Aristiţa. Eu l-am purtat în pîntece şi l-am
alăptat, nu a u t o r i t a t e a ! Eu ştiu că el nu e evreu !
— M i n i s t e r u l de Interne spune textual în circulară că M o r i t z
Ion e evreu !
— Să vină M i n i s t e r u l şi să m i - o spună mie în faţă, să v e d e m
d a c â - n d r ă z n e ş t e s-o facă ! îl scuip în ochi, dac-o zice că ştie
mai bine decît m i n e ce-am purtat eu în pîntecele m e u !
— D a r tu eşti r o m â n c ă c u r a t ă ? a î n t r e b a t j a n d a r m u l . Sau
poate bărbatu-tău e evreu ! U n u l din voi trebuie să fie ! A i c i e
un act oficial. P o a t e nu ştiţi voi că sînteţi evrei !
— Eşti beat ? a sărit A r i s t i ţ a ca arsă. C e , nu ştiu eu la ce
icoană m ă - n c h i n ?
— N u - i v o r b a de icoană, a zis j a n d a r m u l . Poţi să fii şi evreu
creştin ! Aici e v o r b a de sînge.
— S î n g e l e m e u şi-al b ă r b a t u l u i m e u e s î n g e de c r e ş t i n !
P ă g î n i sînt cei care m i - a u luat băiatul şi-1 chinuiesc prin închi­
sori !
— Eşti s i ş u r ă căj>ărbatul tău e creştin ? a întrebat şeful insi­
nuant, în atiţia ani de trai î m p r e u n ă ai fi putut vedea ceva ! La
bărbaţi e mai uşor să se facă d o v a d a decît la femei ! Sau nu-1
cunoşti cu a m ă n u n t u l ?
— î m i spui că nu ştiu cu cine am d o r m i t alături treizeci şi
cinci de ani ? a urlat Aristiţa. Şi o curvă ştie ce bărbat îi intră-n
aşternut, şi tu-mi spui mie c-am d o r m i t cu b ă r b a t u - m e u trei­
zeci şi cinci de ani fără să-1 cunosc ? Ştie autoritatea mai bine
cine-i b ă r b a t u - m e u ? A u t o r i t a t e a şi tu, un pîrlit de j a n d a r m ,
veniţi să-mi cereţi socoteală de ce-am rodit eu în pîntece şi pe
cine-am alăptat eu cu ţîţele m e l e ?
O c h i i Aristiţei au fixat c ă l i m a r a de pe birou. V e d e a roşu.
C ă l i m a r a pe care v o i a s-o înşface ca să-i crape cu ea capul jan­
d a r m u l u i era roşie. Pereţii erau roşii. Şi j a n d a r m u l era tot roşu.
Şeful de post a simţit că ea se uită la c ă l i m a r a de metal şi a
l u a t - o d e p e m a r g i n e a b i r o u l u i , t r ă g î n d - o s p r e el. D e g e t e l e
Aristiţei strîngeau stofa fustei cu furia cu care ar fi vrut să
strîngă gîtul autorităţii. C î n d c ă l i m a r a i-a dispărut din faţă, ea a
simţit că îi e l u a t ă u l t i m a a r m ă pe care ar mai fi p u t u t s-o apuce.
A r i s t i ţ a a scrîşnit din dinţi. Pe u r m ă şi-a apucat poalele fustei
cu a m î n d o u ă m î i n i l e şi le-a dat peste cap. Fustele lungi şi creţe
176
ORA 25
ale Aristiţei au zburat, umflate ca de furtună, p î n ă în creştet. Şi
cămaşa i se ridicase. T r u p u l , cu pielea măslinie şi z b î r c i t ă , a
r ă m a s gol. Sînii atîrnau ca d o u ă p u n g i g o a l e şi î n n e g r i t e . Şeful
postului a v ă z u t , o clipă, g o l i c i u n e a Aristiţei, şi din faţă, şi din
spate, şi a închis ochii. U ş a b i r o u l u i s-a izbit apoi cu furie. P e r e ­
ţii s-au c u t r e m u r a t . D i n tavan au c ă z u t pe m a s ă bucăţi albe de
tencuială. A r i s t i ţ a plecase. V o c e a ei r ă s u n a ca un claxon răguşit
în urechile şefului :
— Asta-i răspunsul m e u ! Lingeţi-1 tu şi cu autoritatea, pe
rînd !
88
Ajunsă acasă, Aristiţa şi-a azvîrlit şalul de pe umeri şi s-a aşe­
zat în faţa focului. A aruncat lemne pe jeratic şi a privit c u m se
înalţă flăcările l u n g i şi roşii. D i n ochi îi c u r g e a u lacrămi. « Lui
bărbatu-meu n-am să-i spun » — s-a gîndit ea. « E bolnav şi nu
trebuie să-1 mai necăjesc ! »
Aristiţa a î n t o r s capul. Bătrînul d o r m e a cu faţa în sus. Ea il
privea printre l a c r ă m i şi se g î n d e a la Ion, pe care a u t o r i t a t e a şi
jandarmii îl chinuiesc de cinci ani prin închisori, fiindcă îl cred
evreu. D a c ă ar fi evreu, n-ar sta închis. D a r Ion e prostănac şi se
încrede în toată l u m e a ! D a c ă l-au bătut ca să spună că e evreu,
el a spus. Şi a u t o r i t a t e a a luat-o de b u n ă !
Aristiţa a stat cu capul între palme şi a plîns. Pe u r m ă n-a mai
putut să rabde. T r e b u i a să-i spună şi b ă r b a t u l u i ei că fotografia
fiului lor e tipărită pe afişe verzi, ca acelea care se a r u n c ă la ale­
geri, şi e lipită pe uşa p o s t u l u i de j a n d a r m i . « Lui n-am să-i spun
că Ion e slab ca un ogar, l-ar î n d u r e r a p r e a tare. D a r am să-i
spun c u m a zis şeful că Ion e evreu ! »
— Iancule ! a strigat Aristiţa. Scoală că n-ai să mai poţi d o r m i
la noapte, d a c ă d o r m i a c u m !
B ă t r î n u l n-a r ă s p u n s . « N i c i o d a t ă nu r ă s p u n d e , c î n d îl
deştept din somn. D a r nu d o a r m e . Stă cu ochii închişi şi aude
tot. îi e lene să r ă s p u n d ă ! »
— Iancule ! a zis ea tare. Şeful de post mi-a spus că tu eşti
177
 ORA 25
evreu ! Ce crezi tu d e - o b r ă z n i c i a asta ? D a r să ştii că şi eu i-am
r ă s p u n s şefului c u m i se c u v e n e a !
Artistiţei i s-a p ă r u t că bărbatul ei z î m b e ş t e . Se c e r t a s e r ă
mult în cei t r e i z e c i şi cinci de ani de căsnicie. Insă ei el i-a fost
t o t d e a u n a drag. îl certa d o a r că era p r e a m o a l e şi p r e a b u n . îl
p ă c ă l e a u t o ţ i ! D a r e a tot î l iubea. î n clipa asta mai ales, A r i s t i ţ a
îşi iubeşte b ă r b a t u l cu t o a t ă c ă l d u r a inimii.
— Iancule, d a c ă p î n ă m î i n e nu te faci sănătos, eu mă d u c la
oraş şi-ţi a d u c un d o c t o r , ca să te v a d ă ! a zis ea. Am să v î n d
p u r c e l u l şi o să-i plătesc d o c t o r u l u i . D u p ă ce te faci tu bine,
c u m p ă r ă m noi altul ! T r e b u i e să te faci sănătos, d r a g u l e !
B ă t r î n u l n-a r ă s p u n s nici a c u m .
— D e s c h i d e ochii, Iancule, că vreau să-ţi d a u o ţigare ! a zis
ea. M a i am î n c ă u n a p e n t r u tine, ascunsă !
S-a sculat şi a luat de la g r i n d ă ţ i g a r e a pe care o pusese a c o l o
p e n t r u el.
— Ai c h i b r i t u r i l î n g ă t i n e ? a î n t r e b a t ea, a p r o p i i n d u - s e cu
ţigarea, ca să o p u n ă î n t r e b u z e l e b ă r b a t u l u i , aşa c u m făcea
uneori d i m i n e a ţ a , cînd erau î n d r ă g o s t i ţ i unul de altul. ^
Ştia că el nu d e s c h i d e ochii, d a r ţ u g u i a z ă b u z e l e c î n d s i m t e
j i g ă r e a a p r o a p e d e gură.
A c u m , b u z e l e umflate ale b ă t r î n u l u i erau nemişcate. N u s-au
mişcat nici m ă c a r cînd A r i s t i ţ a le-a atins cu ţigarea.
— C e - i cu t i n e , I a n c u l e ? a s p u s f e m e i a , s c u t u r î n d u - 1 de
umăr.
P a l m a ei a simţit p r i n c ă m a ş ă c a r n e a rece a b ă r b a t u l u i . Ea i-a
pipăit fruntea. Era rece ca gheaţa. B ă t r î n u l m u r i s e ,
A r i s t i ţ a a î n c e p u t să ţipe. Pe u r m ă a vrut să iasă d i n casă, d a r
s-a î n t o r s l î n g ă m o r t . Cu băţul de chibrit pe care-1 avea în m î n ă ,
şi cu care voise să-i a p r i n d ă ţ i g a r e a , ea a aprins o l u m i n a r e la
capul lui. P l î n g e a t a r e , cu s u g h i ţ u r i , fiindcă ştia că tot n-o a u d e
nimeni c u m p l î n g e .
89
Aristiţa a plîns pînă cînd a răguşit Acum bocea în şoaptă. îi
obosiseră şi buzele. Ea a plîns mai departe la capul mortului,
178
ORA 25
fără glas. P l î n g e a n u m a i în gînd. J a l e a îi era la fel de m a r e .
N u m a i că era m u t ă , şi lacrămile secaseră.
La u r m ă , a obosit şi gîndul. Plînsul a încetat. în clipa aceea,
A r i s t i ţ a s-a p o m e n i t singură. C î n d plîngea, parcă mai era cineva
alături. Ar fi vrut să înceapă din nou, dar nu mai putea să
p l î n g ă . S-a ridicat, a p u s l e m n e pe foc. în c a m e r ă era î n t u n e r i c .
A r i s t i ţ a a aprins l a m p a , m i n u m n d u - s e că nu-şi d ă d u s e seama
p î n ă a t u n c i că se făcuse noapte.
A p u s apă la fiert, p e n t r u bucatele de seară. A ş a ca în fiecare
zi. A p o i a tras p e r d e l e l e la ferestre. D u p ă ce a terminat cu toate,
s-a simţit şi mai singură. Era ameţită. Sfîrşită.
A privit faţa m o r t u l u i . Aristiţe. l u - i era frică de morţi. în
n o a p t e a aceea avea să d o a r m ă sin;; iră, cu mortul în cameră.
Şi-n u r m ă t o a r e l e trei nopţi, pînă îl h groapă, ea are să d o a r m ă şi
are să stea în casă s i n g u r ă cu mortul.
A r i s t i ţ e i i-au venit în m i n t e cuvintele j a n d a r m u l u i : « P o a t e
bărbatul t ă u este evreu ! »
R ă m ă s e s e în mijlocul camerei, cu mîinile încrucişate pe piept,
şi nu ştia de ce să se apuce. A p a fierbea ; ei nu-i era foame.
Patul era alături, desfăcut, şi s-ar fi p u t u t culca. Dar nu-i era
nici somn. T o t u ş i , ceva t r e b u i a să facă. C r e i e r u l şi trupul îi erau
răscolite şi excitate de durere. Ele nu se puteau l i n i ş t i : le t r e ­
b u i a o activitate. M a i era şi singurătatea. Aristiţa s-a gîndit d i n
n o u la cuvintele j a n d a r m u l u i .
Ea a tras mai bine perdelele la ferestre. Pe urmă s-a apropiat
de pat, u n d e z ă c e a mortul. J a n d a r m u l p a r c - a r fi fost lîngă ea şi-i
spunea : « P o a t e bărbatu-tău e evreu ! » Aristiţa a privit faţa
m o r t u l u i . A dat p ă t u r a la o parte : el era umflat. Aristiţa s-a
uitat la c ă m a ş a şi la i z m e n e l e groase, pe care le spălase de atâtea
ori şi le cîrpise cu mîinile ei. A desfăcut cingătoarea i z m e n e l o r
şi le-a tras jos, p î n ă la genunchi. P i e l e a m o r t u l u i era vînătă.
— De ce să-mi fie ruşine ? a zis A r i s t i ţ a cu voce tare. E d o a r
bărbatul m e u !
Şi-a a d u s a m i n t e de timpul cînd erau tineri amîndoi şi cînd îl
v e d e a gol lîngă ea. A c u m t r u p u l bărbatului era vînăt. A p r o a p e
albastru. « P o a t e b ă r b a t u - t ă u e evreu ! » Ea a atins cu degetele
părţile bărbăteşti ale m o r t u l u i . Şi ele erau tot vinete, ca ochii, ca
nasu 1, ca buzeic. Şi erau reci. M î i n i l e Aristiţei s-au tras înapoi.
Ea s-a scuturat şi a legat la loc i z m e n e l e mortului, cu grabă. L-a
179
 ORA 25
acoperit cu pătura. Pe u r m ă s-a ridicat în picioare şi şi-a făcut
cruce.
— M u l ţ u m e s c , D o a m n e , că m-ai oprit la timp ! a zis.
S-a î n c h i n a t din nou.
— D a c ă p r i v e a m , i n t r a m în iad. S ă v î r ş e a m m a r e p ă c a t ! D a r
n-am privit. N - a m v ă z u t nimic. N i c i nu v r e a u să văd şi să ştiu
d a c ă e evreu. Nu v r e a u !
A r i s t i ţ a s-a î n t o r s către mort.
— Iartă-mă, Iancule — a zis ea p l î n g î n d —, îţi jur că n-am
v ă z u t n i m i c ! N i c i nu v o i a m să văd. Atît de păcătoasă n-am fost
n i c i o d a t ă ! ' I a n c u l e , d r a g u l e , tu mă ştii d o a r ! J a n d a r m u l şi auto­
ritatea m i - a u băgat în c a p g î n d u l p ă c a t u l u i , arde-i-ar focul iadu­
lui p e - a m î n d o i !
90
S o l d a t u l J o h a n n M o r i t z străbate străzile oraşului, escortînd
cinci p r i z o n i e r i . E o r a şapte d i m i n e a ţ a . C î n d trecut prin faţa
casei lui, H i l d a a ieşit la fereastră şi i-a făcut s e m n cu mîna. Ea
avea copilul — pe F r a n z — în braţe. M o r i t z a auzit vocea H i l -
dei :
— A c e l a e tatăl tău ! Priveşte : are puşcă şi cască !
F r a n z n-are decît trei luni şi nu vede că M o r i t z are puşcă şi
e s c o r t e a z ă p r i z o n i e r i prin oraş. D a r H i l d a îi arată în fiecare
d i m i n e a ţ ă acest tablots, p e n t r u ca el să fie m î n d r u de taică-său.
Ea este m î n d r ă .
J o h a n n M o r i t z s-a g î n d i t tot restul d r u m u l u i la copil şi la
H i l d a . D u p ă ce au ieşit din o r a ş , prizonierii au trecut printr-o
pajişte. M o r i t z m e r g e a în u r m a lor tăcut, cu puşca pe u m ă r .
A p o i au intrat, în g r u p , sub un pod. Aici era şantierul u n d e
l u c r a u în fiecare zi. S o l d a t u l M o r i t z a venit d u p ă ei.
C î n d au ajuns pe albia uscată de sub pod, prizonierii s-au
î n t o r s spre soldat, r î z î n d z g o m o t o s . Aici nu-i vedea nimeni.
— Salve, sclave / C u m ai d o r m i t ? a î n t r e b a t unul dintre pri­
z o n i e r i , s t r î n g î n d u - i prieteneşte m î n a lui M o r i t z .
Era J o s e p h .
180
ORA 25
— Salve, sclave ! a răspuns M o r i t z şi a dat m î n a cu toţi cei­
lalţi.
Apoi şi-a r e z e m a t a r m a de o piatră, şi-a descheiat m a n t a u a şi
a scos din b u z u n a r e cinci pachete de ţigări.
— î ţ i mai r ă m î n d a t o r 15 mărci, a zis M o r i t z , d î n d u - i ţigările
lui J o s e p h . Săpun n-am p u t u t c u m p ă r a . P o a t e a d u c mîine.
Din g e a n t a pe care o avea atîrnată la şold, sub m a n t a , a mai
scos o pîine şi i-a întins-o tot lui J o s e p h . P r i z o n i e r i i s-au aşezat
pe j o s şi au î n c e p u t să fumeze. M o r i t z şi-a aprins şi el o ţigare.
în fiecare d i m i n e a ţ ă , de c î n d l u c r e a z ă la r e p a r a r e a p o d u l u i , ei
se o d i h n e s c şi rid î m p r e u n ă cu M o r i t z . Pe u r m ă l u c r e a z ă pînă la
prînz. A s t a e cea mai frumoasă oră a zilei, şi p e n t r u p r i z o n i e r i ,
şi pentru M o r i t z . A c u m le dă scrisorile pe care le p r i m e ş t e pe
adresa lui din F r a n ţ a , ţigările, pîinea şi lucrurile pe care le c u m ­
pără el din oraş pentru ei.
U n e o r i îi ajută şi M o r i t z la lucru. Se fereşte, ca nu c u m v a să-1
vadă cineva, dar o face cu plăcere. Ei nu-1 lasă. Lui însă îi e milă
de ei. T o ţ i cinci sînt intelectuali şi nu se pricep. El ia t î r n ă c o p u l
şi le arată. M î i n i l e lui fac lucrul m a i bine. El e învăţat cu m u n c a
asta.
— J e a n , azi vreau să discut ceva serios cu tine ! a zis J o s e p h .
C e i l a l ţ i patru s-au sculat şi s-au apucat de lucru. Se a u z e a u
t î r n ă c o a p e l e şi sapele lovind piatra.
— N o i e v a d ă m , a zis J o s e p h , d u p ă ce a r ă m a s s i n g u r cu
J o h a n n M o r i t z . Nu astăzi, dar zilele-astea o să e v a d ă m toţi
cinci !
M o r i t z s-a uitat la francez : credea că vrea să g l u m e a s c ă . î n s ă
Joseph nu glumea.
— Ce rău v-am făcut eu, ţie şi celorlalţi, ca să evadaţi ? Vreţi
să mă băgaţi la puşcărie p e n t r u toată v i a ţ a ?
M o r i t z îsi stăpînea incă mînia.
— Tu ştii că eu n-am i n i m a să v ă - m p u ş c dacă fugiţi ! Nu
pot ! Şi, d a c ă nu trag, intru la puşcărie. Eu cred, totuşi, că ai
glumit !
— N - a m g l u m i t , a zis J o s e p h . N o i trebuie să e v a d ă m . D a r tu
nu intri la puşcărie !
M o r i t z nu voia să-1 mai asculte.
— A n u n ţ la c o m p a n i e să mă schimbe ! a zis el. De mîine-
d i m i n e a ţ ă nu mai vin cu voi la pod. A s t a fiindcă vreţi să evadaţi.
Eu nu vreau nici să v ă - m p u ş c , nici să-nfund puşcăria. Eu n-am
î m p u ş c a t pe n i m e n i ! Şi la puşcărie am stat destui ani în viaţa
181
 ORA 25
m e a ! De m î i n e nu mai vin cu voi. C î n d n-o să fiu eu, puteţi
evada. T r e a b a voastră !
— De ce nu mă laşi să-ţi spun p l a n u l n o s t r u ? a î n t r e b a t
J o s e p h . T u trebuie s ă e v a d e z i c u n o i !
— Eu n-am de ce e v a d a ! a zis M o r i t z cu asprime. Eu am
nevastă şi copil ! Eu nu sînt î n c h i s ! D a c ă aş fi î n c n i s , aş e v a d a !
— Şi tu eşti î n c h i s , J e a n ! a zis J o s e p h . N u m a i că tu eşti un
sclav cu puşcă pe u m ă r , iar noi s î n t e m sclavi fără puşcă. S î n t e m
toţi la fel. Tu trebuie să e v a d e z i cu n o i !
— De m î i n e - d i m i n e a ţ ă nu m a i vin cu voi ! a zis M o r i t z ,
a p r i n z î n d u - ş i o ţigare.
Era a c u m vînăt de s u p ă r a r e .
— N o i îţi v r e m binele, d r a g ă J e a n ! a spus J o s e p h . Tu ştii că
r ă z b o i u l este pe t e r m i n a t e . Aliaţii î n a i n t e a z ă . î ţ i dai dai s e a m a
că dacă te găsesc în uniformă de SS e r ă u p e n t r u tine ? Au să te
ţină î n c h i s zece ori d o u ă z e c i de ani !
— Nu c ă u t a să mă p r o s t e ş t i ! a zis M o r i t z . Aliaţii, d a c ă vin,
n-au de ce să m ă - n c h i d ă . Eu n - a m făcut nici un r ă u ! Şi la r a d i o
spune că aliaţii sînt o a m e n i drepţi !
— Tu eşti d u ş m a n u l lor, J e a n ! Eşti i n a m i c u l F r a n ţ e i , al
patriei m e l e , şi al t u t u r o r n a ţ i u n i l o t aliate !
— Eu, d u ş m a n u l F r a n ţ e i ? a î n t r e b a t M o r i t z cu mînie. De-aia
vă c u m p ă r eu pîine şi ţigări, şi vă fac tot ce vreţi ?
M o r i t z a aruncat ţ i g a r e a , apoi şi-a aprins alta, ca să se liniş­
tească, făcînd ceva cu mîinile.
— Nu ştiam că voi mă socotiţi d u ş m a n u l vostru. Eu mă
s o c o t e a m p r i e t e n cu voi !
— Tu eşti prieten cu nemţii şi lupţi p e n t r u e i ! a zis J o s e p h .
Tu eşti soldatul lui H i t l e r . A s t a nu trebuie s-o uiţi !
— C î n d am o sticlă, o beau cu n e m ţ i i , la c a z a r m ă , sau cu voi,
aici, sub p o d ? a î n t r e b a t M o r i t z , înfuriat iar. R ă s p u n d e ,
J o s e p h : cu cine f u m e z eu t u t u n u l pe care-1 am ? Cu cine stau
eu de v o r b ă şi cui î m i spun eu d u r e r i l e inimii ? Nu le spun
niciodată nemţilor, la cazarmă. Vi le-am spus numai vouă.
F i i n d c ă sînt p r i e t e n cu voi. D a r voi ziceţi că eu vă sînt d u ş m a n .
Ziceţi că sînt p r i e t e n u l n e m ţ i l o r . M - a ţ i v ă z u t voi v r e o d a t ă pe
m i n e stînd cu n e m ţ i i ca-ntre prieteni ? Eu n-am fost prieten
decît cu voi !
M î i n i l e lui M o r i t z t r e m u r a u c î n d d u c e a u ţigarea l a gură.
— Voi ziceţi că aliaţii au să mă b a g e la puşcărie pe d o u ă z e c i
de ani. P o a t e chiar francezii au să mă B a g e , nu-i aşa ?
182
ORA 25
— A ş a este ! a zis J o s e p h . D a c ă trupele franceze vin aici, ele
te v o r aresta !
— Dacă-i aşa, a t u n c i î n s e a m n ă că a m u r i t d r e p t a t e a sub
soare ! Şi n-o n-o să-mi p a r ă rău, nici d a c ă m ă - m p u ş c ă ! De ce
să mai trăieşti, cînd nu e d r e p t a t e pe' lume ? C î n d tu şi cu cei­
lalţi î m i spuneţi că c-am fost şi că vă sînt d u ş m a n ? De mîine,
eu nu m a i vin la pod. D a c ă vreţi să evadaţi, treaba voastră,
n-aveţi decît s-o f a c e ţ i ! E u n u m ă amestec. N u v ă opresc. D a c ă
vă p o t ajuta cu ceva fără să intru la puşcărie, vă ajut. E o faptă
bună să ajuţi un p r i z o n i e r care vrea să scape. A s t a o fac. D a r nu
fug cu voi şi nici nu v r e a u să intru la p u ş c ă r i e pe viaţă p e n t r u
voi ! ,
— Nu aşa se p u n e p r o b l e m a , a zis J o s e p h . N o i v r e m să te sal­
v ă m şi pe tine. A s t a e prietenie. V r e m să te l u ă m cu noi în
Franţa!
— Eu am nevasta şi copilul a i c i ! a zis M o r i t z . Nu pot să vin
cu voi !
— în cîteva luni, aliaţii ajung aici. A t u n c i îţi l u ă m n e v a s t a şi
copilul şi-i a d u c e m şi pe ei în Franţa. Eu am o fermă l î n g ă Paris.
Stai la fermă. Tu eşti p l u g a r , ai să ai grijă de g o s p o d ă r i e . Ai să
strîngi bani şi-ai să-ţi c u m p e r i p ă m î n t şi o casă. F r a n ţ a e fru­
m o a s ă şi o a m e n i i sînt b u n i , ai să v e z i ! Ce vrei să faci tu aici, în
G e r m a n i a , după ce se termină războiul ? Hai să evadăm
împreună !
— Eu nu e v a d e z ! a zis M o r i t z .
— N e v e s t e i tale îi l ă s ă m bani de cheltuială, ca să aibă cu ce
trăi, p î n ă c î n d v e n i m s-o l u ă m cu noi în F r a n ţ a ! a zis J o s e p h .
Am şi strîns b a n i p e n t r u ea : cinci mii. în cîteva l u n i ne-ntoar-
cem şi-o l u ă m . F r a n ţ a îţi va fi r e c u n o s c ă t o a r e , d a c ă tu salvezi
astăzi cinci p r i z o n i e r i francezi ! Ce r ă s p u n z i la toate astea ?
J o h a n n M o r i t z n-a r ă s p u n s n i m i c . T o a t ă z i u a s-a g î n d i t l a
ferma d i n F r a n ţ a . A c ă u t a t să-şi î n c h i p u i e p ă m î n t u l pe care o
să-1 c u m p e r e el a c o l o , casa pe care o să şi-o facă şi viaţa pe care
o s-o d u c ă , î m p r e u n ă cu H i î d a şi cu F r a n z . « O să mai am şi alţi
c o p i i ! » — şi-a zis el. « Aş v r e a să am o fetiţă, ca s-o c h e m e
Aristiţa, ca pe m a m a ! » M o r i t z a z î m b i t vieţii lui v i i t o a r e . Pe
u r m ă s-a î n t u n e c a t şi a zis cu v o c e tare :
— Eu nu e v a d e z !
183
 ORA 25
91
H i l d a 1-a î n t î m p i n a t pe J o h a n n M o r i t z în prag. Era î m b r ă c a t ă
de m e r s la cinematograf. M o r i t z nu ştie ce film a văzut : g î n d u -
rile lui erau în altă parte. îşi a m i n t e ş t e d o a r de Wochenschau '.
A r ă t a luptele de pe front. T a n c u r i sfărîmate, case arse, o a m e n i
morţi. F r o n t u l era a c u m a p r o a p e d e graniţele G e r m a n i e i . C î n d
au ieşit de la cinematograf, J o h a n n M o r i t z tăcea. Ea a observat
că el este m o h o r î t şi 1-a î n t r e b a t d a c ă e bolnav. M o r i t z n-avea
chef de vorbă.
î n a i n t e de a se culca, el 1-a privit pe copil, în leagăn. Pe u r m ă
a intrat în pat, d a r nu p u t e a să a d o a r m ă .
— H i l d a , dacă G e r m a n i a p i e r d e r ă z b o i u l , ce facem noi ? a
î n t r e b a t el.
— G e r m a n i a nu p i e r d e r ă z b o i u l ! a răspuns H i l d a .
M o r i t z s-a g î n d i t la luptele de pe front pe care le v ă z u s e la
cinematograf, la h a r t ă , la J o s e p h , la copilul din leagăn. Şi a zis :
— H i l d a , eu ştiu că G e r m a n i a nu pierde războiul. Dar, d a c ă
se-ntîmplă să-1 piardă, ce facem noi ? Pe m i n e o să mă ia p r i z o ­
nier. Cu ce-o să trăiţi tu şi F r a n z ?
— Sau î n v i n g e m , sau m u r i m pînă la u l t i m u l ! a zis H i l d a .
N i c i un g e r m a n a d e v ă r a t nu va accepta să trăiască într-o Ger­
manie ocupată !
— Şi d a c ă nu m u r i m ? a î n t r e b a t iar J o h a n n M o r i t z .
— V o m m u r i l u p t î n d , a zis H i l d a . C i n e nu cade în luptă, cînd
totul e p i e r d u t , se sinucide !
— A s t a se va î n t î m p l a cu bărbaţii, a zis M o r i t z . D a r ce-au să
facă femeile ?
— Şi femeile au să facă la fel ! a zis H i l d a . Eu am să fiu p r i m a
care să se sinucidă, î m p r e u n ă cu copilul meu, dacă va fi să pier­
d e m r ă z b o i u l ! N - a m să supravieţuiesc nici o oră înfrîngerii.
D a r G e r m a n i a nu p i e r d e r ă z b o i u l ! Sigur n-o să-1 p i a r d ă ! C u m
să gîndeşti că am putea p i e r d e ? A c u m , n o a p t e b u n ă !
H i l d a şi-a tras p ă t u r a peste cap.
' Jurnal sâptâmînal de actualităţi, (germ.)
184
ORA 25
J o h a n n M o r i t z s-a gîndit la H i l d a şi la F r a n z . Parcă-i v e d e a
m u r i n d . N o a p t e a a visat că aliaţii au intrat în G e r m a n i a şi erau
în faţa casei lui, cu tancurile. A visat că H i l d a a luat a r m a lui şi
1-a î m p u ş c a t pe F r a n z în l e a g ă n , apoi s-a î m p u ş c a t şi ea. M o r i t z
s-a deşteptat leoarcă de n â d u ş e a l ă , ţipînd prin somn.
La fereastră era l u m i n ă . Se făcuse ziuă. H i l d a d o r m e a încă.
M o r i t z s-a ridicat din pat încet, ca să n-o trezească, şi s-a dus la
c a z a r m ă . N - a cerut să fie schimbat, c u m gîndise în ajun.
V ă z î n d u - 1 , francezii n-au zis n i m i c , dar s-au b u c u r a t . Se
t e m u s e r ă că M o r i t z n-o să mai vină cu ei la lucru. C î n d au ajuns
sub p o d , J o s e p h a spus, ca de obicei :
— Salve, sclave . ' C u m ai d o r m i t în noaptea asta ?
J o h a n n M o r i t z avea în m i n t e visele cu î m p u ş c a r e a copilului şi
s i n u c i d e r e a Hildei.
— J o s e p h , a zis el, î m i j u r i tu că ai să-mi aduci nevasta şi
copilul în F r a n ţ a , d a c ă nemţii p i e r d r ă z b o i u l ?
— C u m ajung aici trupele aliate, noi îi l u ă m şi ţi-i a d u c e m la
Paris. î ţ i j u r ă m că facem asta !
J o h a n n M o r i t z şi-a p u s a r m a d e o p a r t e şi le-a povestit france­
zilor discuţia pe care o avusese cu H i l d a , cînd s-au î n t o r s de la
cinematograf.
— D a r d a c ă voi ajungeţi prea tîrziu, d u p ă ce ea şi-a î m p u ş c a t
copilul şi s-a o m o r î t ?
F r a n c e z i i au p r o m i s că v o r sosi cu p r i m a c o l o a n ă aliată. Lui
M o r i t z i s-au u m e z i t ochii.
— D a c ă p r o m i t e ţ i că faceţi aşa, atunci vin cu voi ! a zis el.
C î n d trebuie să e v a d ă m ?
— M î i n e - d i m i n e a ţ ă , a spus J o s e p h . V e n i m , ca de obicei, la
lucru — şi nu ne mai î n t o a r c e m în lagăr. Să ştii că faci o faptă
m ă r e a ţ ă p e n t r u F r a n ţ a ! F r a n ţ a îţi va fi r e c u n o s c ă t o a r e !
— N u fac n i m i c p e n t r u F r a n ţ a ! a r ă s p u n s M o r i t z . E u o
c u n o s c pe H i l d a : se ţine de cuvînt. D a c ă n-o î m p i e d i c , se
o m o a r ă cu copilul în braţe. A m î n d o i . H i l d a are inima de pia­
tră !
— Dar în acelaşi t i m p serveşti F r a n ţ a ! a insistat J o s e p h .
— De ce spui tu că ştii mai bine decît m i n e ce am eu în
suflet ? a zis M o r i t z . C u m crezi tu că am să e v a d e z eu pentru
F r a n ţ a ? Tu eşti om cu carte, ar trebui să înţelegi ! Eu nici nu
ştiu c u m e, F r a n ţ a ta ! C e - a m eu cu ea ? Eu îmi ştiu nevasta şi
copilul în primejdie. Pentru ei e v a d e z cu voi !
185
 ORA 25

CARTEA A PATRA
92

S c r i s o a r e a lui T r a i a n K o r u g ă către tatăl său :

Tată, îţi scriu prin curierul diplomatic al Ministerului de
Externe şi te rog să-mi răspunzi fără nici măcar un minut de
întîrziere. Simt sunînd în mine toate soneriile de alarmă : mi-e
frică să nu ţi se fi întîmplat ceva ! Rîzi de panica mea, numeşte-o
isterie, dacă vrei ! Dar te implor să-mi răspunzi imediat ! Vreau
să aflu dacă eşti în viaţă.
Romanul meu creşte. Am ajuns la capitolul iv: la ceasul al 93
Areilea după moartea iepuraşilor albi. Sclavii tehnici sparg acum,
pe toată suprafaţa pămîntului, candelele şi sting felinarele.
Oamenii rătăcesc într-un întuneric vecin cu moartea...
Vă îmbrăţişăm, pe tine şi pe mama. Traian şi Nora.
Ragusa — Dalmaţia, 20 august 1944 l ^ r e o t u l K o r u g ă i-a r ă s p u n s lui T r a i a n imediat, anunţîndu-1
că el şi p r e o t e a s a sînt în d e p l i n ă sănătate şi că în F î n t î n a t o a t e
sînt c u m le-a lăsat. N u m a i J o h a n n M o r i t z lipseşte şi tot nu se
ştie n i m i c despre el. în t i m p ce bătrînul r e c i t e a scrisoarea, a
apărut î n curte p r o c u r o r u l G e o r g e D a m i a n . V e n e a s ă p e t r e a c ă
d o u ă zile cu preotul, la ţară ; trecea să-1 v i z i t e z e a p r o a p e în fie­
care s ă p t ă m î n ă . Au plecat î m p r e u n ă să d u c ă scrisoarea la poştă.
— U i t e ce a l a r m a t este T r a i a n ! a zis preotul, a r â t î n d u - i d i n
m e r s p r o c u r o r u l u i scrisoarea d e l a R a g u s a .
D a m i a n a citit-o şi a z î m b i t .
— T r a i a n e p o e t ! E x a g e r e a z ă ! a zis el. în afară de asta, cred
că m a i e şi s u r m e n a t .
î n c u r t e a p r i m ă r i e i era l u m e m u l t ă . T r ă s u r a p o ş t a ş u l u i n u
plecase încă. B ă t r î n u l a vrut să dea scrisoarea ; poştaşul a refu­
zat să o ia :
— Nu m a i p r i m i m scrisori p e n t r u străinătate ! A z i , la o r a 6
d u p ă - a m i a z â , R o m â n i a a c a p i t u l a t ! Ţ a r a este o c u p a t ă de ruşi.
R e g e l e a vorbit la r a d i o !
P r e o t u l K o r u g ă a p u s scrisoarea în b u z u n a r .

186 187
 ORA 25
94
S e a r a , ţ ă r a n i i s-au a d u n a t î n c u r t e a p r e o t u l u i A l e x a n d r u
Korugă. Veniseră să ceară poveţe. Ruşii intraseră în oraşul
vecin. T î r g o v e ţ i i fugeau spre sate. Se povesteau lucruri înspăi-
m î n t ă t o a r e . F e m e i fuseseră violate şi s p î n z u r a t e . O a m e n i i erau
î m p u ş c a ţ i pe străzi.
P r e o t u l K o r u g ă a apărut în c e a r d a c . Ţ ă r a n i i , apăsaţi de grijă,
aveau chipuri î n t u n e c a t e .
— în fruntea ţării avem o altă stăpînire — a zis preotul —,
m a i rea d e c î t c e a de d i n a i n t e , - f i i n d c ă e o s t ă p î n i r e s t r ă i n ă !
C r e ş t i n i i a d e v ă r a ţ i ştiu însă că t o a t e stăpînirile p ă m î n t e n e sînt
aspre. î m p ă r ă ţ i a cea desăvîrşită este în cer.
— Să ne t r a g e m în p ă d u r i şi să l u p t ă m mai departe î m p o t r i v a
c o t r o p i t o r u l u i ? a î n t r e b a t un ţ ă r a n tînăr. Ce ne sfătuiţi să
facem, părinte ?
— Biserica nu-i î n d e a m n ă pe creştini la l u p t ă p e n t r u cuceri­
rea puterii l u m e ş t i !
— Biserica ne sfătuieşte să î n t i n d e m m î i n i l e , ca să ni se p u n ă
l a n ţ u r i l e şi cătuşele ? a î n t r e b a t ţăranul. Biserica vrea ca noi să
stăm cu mîinile în sîn şi să privim cum ne sînt batjocorite
femeile şi ne sînt arse casele ? N o i aşa c r e d e m , că biserica nu
p o a t e să ne ceară asta ! Şi, d a c ă ne cere asta, noi nu mai s î n t e m
cu biserica !
Ţ ă r a n i i tineri au aprobat. P r e o t u l K o r u g ă rămăsese liniştit.
— Isus H r i s t o s îi î n v a ţ ă pe creştini să se s u p u n ă stăpîriirii
care există. O să r ă s p u n d e ţ i că s t ă p î n i r e a n o u ă din Ţ a r a R o m â ­
nească este o stăpînire c r u d ă , p ă g î n ă şi străină ! D a r şi stăpîni­
rea din ţ a r a u n d e s-a născut şi a trăit Fiul D o m n u l u i era străină,
c r u d ă şi p ă g î n ă ! G î n d i ţ i - v ă la miile de prunci care au fost tăiaţi
în Iudeea, din p o r u n c a lui Irod î m p ă r a t , d u p ă n a ş t e r e a lui Isus
H r i s t o s ! S t ă p î n i r e a era c r u d ă . P o a t e tot aşa de c r u d ă ca şi
stăpînirea c o m u n i s t ă . D a r Isus nu s-a răsculat î m p o t r i v a ei, nici
nu i-a sfătuit pe creştini să se răscoale. El a zis : « Daţi C e z e r u -
lui ce este al C e z a r u l u i , şi străduiţi-vă, ca să d o b î n d i ţ i î m p ă r ă ţ i a
cerului ! ».
188
ORA 25
— Sfinţia-ta vei face r u g ă c i u n i în biserică pentru Stalin ? a
î n t r e b a t p r i m u l ţăran. D a c ă te rogi p e n t r u Stalin î n s e a m n ă că te
rogi p e n t r u Anticrist. Şi noi nu mai călcăm în biserică !
— D a c ă stăpînirea ţării î m i va porunci să fac rugăciuni pentru
Stalin, aşa c u m am făcut pînă a c u m pentru rege, eu mă voi
supune. Stalin este un ateu şi un păgîn. Păgînii sînt î n s ă tot
o a m e n i ! Şi sufletele lor sînt î n c ă r c a t e de păcate, fiindcă sînt
rătăcite de la c r e d i n ţ a lui Isus. P r e o t u l este d a t o r să se r o a g e
p e n t r u m î n t u i r e a t u t u r o r o a m e n i l o r , şi mai ales p e n t r u sufletele
păcătoşilor !
— R u g a ţ i - v ă p e n t r u Stalin, d a r noi nu mai v e n i m la biserică !
a zis ţ ă r a n u l cel tînăr.
îl c h e m a Vasile Apostol. A întrebat iar, d u ş m ă n o s :
— Şi d a c ă noi plecăm în p ă d u r e şi în m u n ţ i , ca să l u p t ă m
î m p o t r i v a bolşevicilor, p e n t r u libertate şi pentru o m e n i e , atunci
sfinţia-ta o să te rogi d u m i n i c a în biserică p e n t r u noi ?
— P r e o t u l se va r u g a p e n t r u cei care luptă în p ă d u r i şi în
m u n ţ i nu n u m a i d u m i n i c a , ci în fiecare zi, de d o u ă ori, fiindcă
viaţa celor care se află în l u p t ă este î n t o t d e a u n a în mai m a r e pri­
m e j d i e , şi ei au nevoie de rugăciunile p r e o ţ i l o r şi de î n d u r a r e a
Maicii Domnului !
în m u l ţ i m e s-a făcut tăcere.
— D a c ă faceţi r u g ă c i u n e p e n t r u noi, o să fiţi î m p u ş c a t , a zis
Vasile Apostol.
— A s t a nu este o pricină ca să î n c e t e z de a mă r u g a p e n t r u
voi. M o a r t e a nu-i î n s p ă i m î n t ă pe creştini !
— N o i plecăm în p ă d u r e , a zis Apostol. î n a i n t e de plecare, vă
rog să ne binecuvîntaţi şi să ne daţi sfînta î m p ă r t ă ş a n i e la toţi !
Nu se ştie d a c ă ne-mai î n t o a r c e m vreodată... P l e c ă m să l u p t ă m
p e n t r u cruce şi p e n t r u biserică !
— D a c ă voiţi să l u p t a ţ i p e n t r u cruce şi pentru biserică cu
sabia, atunci faceţi m a r e păcat ! a zis preotul. M a i bine r ă m î n e ţ i
pe loc ! B i s e r i c a şi c r e d i n ţ a nu cu a r m a se apără !
— V o m lupta pentru R o m â n i a , care este o ţară creştină ! a zis
Vasile A p o s t o l .
El i-a î m p ă r ţ i t pe ţărani în grupuri. Erau tot felul de o a m e n i
care se hotărîseră să plece în păduri. C e i mai buni din sat. P r i n ­
tre ei se aflau femei şi băieţi de şcoală. T o ţ i au î n g e n u n c h i a t pe
iarbă, în c u r t e a p r e o t u l u i Korugă, şi el, din c e a r d a c , a citit o
r u g ă c i u n e , apoi i-a b i n e c u v î n t a t pe fiecare în parte.
189
 ORA 25
— Te rog să-mi dai şi m i e b i n e c u v î n t a r e a , a zis p r o c u r o r u l
G e o r g e D a m i a n , î n g e n u n c h i n d î n faţa p r e o t u l u i Korugă. V r e a u
să plec şi eu în p ă d u r e cu ei, ca să lupt p e n t r u libertatea o a m e n i ­
l o r şi p e n t r u o m e n i e !
— B i s e r i c a dă b i n e c u v î n t a r e t u t u r o r celor care o cer, a zis
preotul.
— B i s e r i c a b i n e c u v î n t e a z ă şi pe cei care p l e a c ă să facă o faptă
r e a ? a î n t r e b a t p r o c u r o r u l . S a u eşti s i g u r că fapta n o a s t r ă e
bună ?
— Iubeşte şi fă tot ce vrei ! a zis p r e o t u l . D a c ă fapta d u m i -
tale, G e o r g e , p o r n e ş t e d i n d r a g o s t e a d e v ă r a t ă , fii fără t e a m ă de
p ă c a t ! Eşti pe calea cea d r e a p t ă !
P r o c u r o r u l a sărutat m î n a p r e o t u l u i A l e x a n d r u Korugă, aşa
c u m făcuseră şi ţ ă r a n i i , şi a ieşit pe p o a r t ă , î m p r e u n ă cu g r u p u ­
rile care p l e c a u spre p ă d u r e .
î n casă, p r e o t e a s a C o r i n a K o r u g ă plîngea.
95
Au trecut d o u ă ceasuri de la p l e c a r e a ţ ă r a n i l o r şi a p r o c u r o ­
rului. P r e o t u l a î n c e r c a t să citească, p e n t r u a-şi linişti sufletul,
în bibliotecă au i n t r a t î n s ă , fără să bată la uşă, doi ţărani străini
de sat, cu b a n d e r o l e t r i c o l o r e la m î n ă . A m î n d o i aveau pistoale.
P r e o t u l s-a prefăcut că nu le v e d e a r m e l e şi i-a î n t î m p i n a t z î m -
bind.
— Mi se pare că sînt c h e m a t la p r i m ă r i e , a zis p r e o t u l cu v o c e
tare, ca să-1 a u d ă p r e o t e a s a d i n c a m e r a v e c i n ă şi să nu se sperie
că pleacă.
— A v e m o r d i n să te d u c e m la T r i b u n a l u l P o p o r u l u i ! a zis
u n u l dintre ţărani cu glas p u t e r n i c , î n c e r c î n d să fie solemn.
P r e o t u l s-a u i t a t s p r e c a m e r a u n d e ş t i a c ă e p r e o t e a s a .
« P o a t e că n-a auzit. Ar fi bine să nu fi a u z i t ! » — şi-a zis el în
g î n d . A p o i a lăsat cartea pe fotoliu şi a ieşit.
î n a i n t e de a părăsi curtea, a a r u n c a t o privire î n a p o i . O pri­
vire de adio. C e i d o i ţărani îl e s c o r t a u , î n c a d r î n d u - 1 . El a ieşit
p e p o a r t ă , p ă ş i n d drept. N u m e r g e a c a p r i z o n i e r i i . P a r c ă a t i n g e a
190
ORA 25
cerul cu fruntea. A ş a a m e r s de acasă, pe uliţa m a r e a satului,
p î n ă la p r i m ă r i e .
96
T r i b u n a l u l P o p o r u l u i era c o n d u s d e M a r c u G o l d e n b e r g , care
şedea pe scaunul p r i m a r u l u i , în sala cea m a r e a p r i m ă r i e i .
M a r c u G o l d e n b e r g are părul de pe cap ras. A ş a c u m îl au
ocnaşii. R u ş i i îl e l i b e r a s e r ă din î n c h i s o a r e a u n d e îşi ispăşea
p e d e a p s a p e n t r u u c i d e r e a lui L e n g y e l abia de cîteva zile.
î n d r e a p t a lui, l a m a s a p r i m a r u l u i , şedea A r i s t i ţ a , m a m a lui
J o h a n n M o r i t z . A fost aleasă j u d e c ă t o r , fiindcă este cea m a i
săracă « c e t ă ţ e a n c ă » din F î n t î n a . La stînga lui M a r c u este Ion
C ă l u g ă r u . C u cincisprezece ani î n u r m ă , ucisese u n j a n d a r m ,
sfărîmîndu-i capul cu sapa. De aceea a fost şi el ales a c u m j u d e ­
cător.
P r e o t u l K o r u g ă , i n t r î n d , i-a salutat. M a r c u G o l d e n b e r g s-a
uitat fix la el, d a r n-a r ă s p u n s ; A r i s t i ţ a şi Ion C ă l u g ă r u au plecat
privirile în p ă m î n t , făcîndu-se că nu-1 văd. î n a i n t e m a i fuseseră
j u d e c a ţ i şi alţii. A c u m sala p r i m ă r i e i e goală. N - a u r ă m a s decît
j u d e c ă t o r i i şi cei doi ţărani cu b a n d e r o l e tricolore. M a r c u Gol­
d e n b e r g 1-a î n t r e b a t pe preot c u m îl c h e a m ă , ce vîrsta are şi care
îi e meseria.
— P r e o t nu este o m e s e r i e ! a zis G o l d e n b e r g . Un c i z m a r
face pantofi. U n croitor face haine. F i e c a r e l u c r ă t o r p r o d u c e
ceva. Ce p r o d u c e un p r e o t ?
A r i s t i ţ a şi C ă l u g ă r u priveau tot în p ă m î n t . Ţ ă r a n i i cu b a n d e ­
role au rîs în spatele p r e o t u l u i .
— N - a i nici o meserie, a zis G o l d e n b e r g . Este o c r i m ă să nu
fi î n v ă ţ a t nici o m e s e r i e p î n ă la vîrsta asta ! Ai trăit pe spinarea
lucrătorilor !
M a r c u G o l d e n b e r g avea obrajii g a l b e n i ca lămîile. B u z e l e îi
e r a u subţiri şi vinete. P r e o t u l şi-a a m i n t i t că şi bătrînul G o l d e n ­
berg, tatăl lui M a r c u , avea b u z e l e tot subţiri. D a r ele z î m b e a u .
B u z e l e lui M a r c u sînt crispate.
— Ştii de ce eşti a d u s în faţa T r i b u n a l u l u i P o p o r u l u i ? a
întrebat M a r c u Goldenberg.
191
 ORA 25
— Nu ! a răspuns preotul.
— R ă s p u n s u l tipic al r e a c ţ i o n a r i l o r ! a strigat M a r c u înfuriat.
R e a c ţ i o n a r u l d e c l a r ă t o t d e a u n a că nu ştie pentru ce e judecat.
R e c u n o ş t i că ai o r g a n i z a t b a n d e l e de fascişti care au plecat în
pădure ?
— Nu am o r g a n i z a t b a n d e ! a zis preotul. R e c u n o s c că am
făcut o r u g ă c i u n e în curtea casei mele pentru tinerii din sat care
mi-au cerut să mă rog lui Isus H r i s t o s p e n t r u ei.
— Nu ştiai că sînt o b a n d ă de fascişti ? a î n t r e b a t M a r c u . De
ce ai făcut o r u g ă c i u n e p e n t r u ei, dacă nu eşti d u h o v n i c u l ban­
delor ?
— Eu ştiu n u m a i că tinerii p e n t r u care m-am r u g a t erau în
m a r e c u m p ă n ă ! a zis preotul. Aveau nevoie de ajutorul M a i c i i
D o m n u l u i . Şi eu m - a m r u g a t P r e a C u r a t e i F e c i o a r e să le l u m i ­
n e z e calea cu l u m i n a a d e v ă r u l u i şi a dreptăţii !
— T r i b u n a l u l P o p o r u l u i te c o n d a m n ă la m o a r t e prin spînzu-
rare ! a zis M a r c u G o l d e n b e r g . Eşti vinovat de o r g a n i z a r e de
rebeliune a r m a t ă c o n t r a ordinii p u b l i c e !
Aristiţa şi Ion C ă l u g ă r u au ridicat privirile, speriaţi, şi s-au
uitat la M a r c u . M a r c u scria şi nu i-a observat. A r i s t i ţ a şi Ion
C ă l u g ă r u şi-au î n t o r s ochii spre preot. Bătrînul K o r u g ă le-a
z î m b i t blînd.
— Execuţia va avea loc m î i n e în zori, în faţa p o p o r u l u i ! a
mai zis M a r c u . Ş e d i n ţ a T r i b u n a l u l u i P o p o r u l u i se ridică !
97
P r e o t u l K o r u g ă a fost luat de braţ de cei doi ţărani cu b a n d e ­
role tricolore şi î n c h i s în staulul de vite al primăriei. M a i e r a u
închişi a c o l o p r o c u r o r u l G e o r g e D a m i a n , care fusese prins
î n a i n t e de a fi ajuns în p ă d u r e , N i c o l a e D o b r e s c u , şeful p o s t u l u i
de j a n d a r m i din F î n t î n a , Vasile A p o s t o l şi î n c ă opt ţărani înstă­
riţi din sat. T o ţ i erau c o n d a m n a ţ i la m o a r t e prin s p î n z u r a r e şi
t r e b u i a să fie executaţi a d o u a zi, î n a i n t e de răsăritul soarelui.
A ş a hotărîse T r i b u n a l u l P o p o r u l u i .
în cursul nopţii, arestaţii au fost scoşi u n u l cîte unul din
staul. Au fost î m p u ş c a ţ i lîngă g r o a p a de gunoi. M a r c u G o l d e n -
192
ORA 25
berg p r i m i s e o r d i n să nu facă execuţii publice, p e n t r u a nu răs-
cula masele c o n t r a A r m a t e i R o ş i i . Arestaţii au fost î m p u ş c a ţ i de
el personal, cu revolverul, pe la spate.
98
D u p ă m i e z u l nopţii, A r i s t i ţ a a auzit b ă t î n d la fereastră. Era
S u z a n a , soţia lui J o n a n n M o r i t z .
G l a s u l de-afarâ suna p l î n g ă t o r . A r i s t i ţ a şi-a î n c h i p u i t că au
intrat ruşii în sat şi i-au violat nora. Ştia că trebuia să sosească
în F î n t î n a o p a t r u l ă sovietică şi că ruşii siluiesc femeile, d a r nu
î n g ă d u i a ca întîia siluită să fie chiar n o r a ei, a j u d e c ă t o r i ţ e i de la
Tribunalul Poporului.
— Ce ţi s-a-ntîmplat ? a î n t r e b a t Aristiţa, d e s c h i z î n d uşa.
— P ă r i n t e l e K o r u g ă a fost î m p u ş c a t ! a zis S u z a n a .
— N u - i a d e v ă r a t ! a zis Aristiţa. G o l d e n b e r g vrea să-1 spîn-
z u r e m î i n e - d i m i n e a ţ ă în curtea b i s e r i c i i ! D a r n-o să p o a t ă să-1
s p î n z u r e . M a i sînt şi eu j u d e c ă t o r aici în sat, nu e n u m a i el !
M î i n e - d i m i n e a ţ ă j u d e c ă m din n o u procesul, şi p r e o t u l u i îi d ă m
d r u m u l ! Am şi vorbit cu Ion C ă l u g ă r u . Treci şi pe la p r e o t e a s ă
şi spune-i să d o a r m ă liniştită !
— P ă r i n t e l e K o r u g ă e m o r t ! a zis S u z a n a . M i - a u spus o a m e ­
nii care-au v ă z u t c u m a fost î m p u ş c a t .
A r i s t i ţ a n-a vrut să creadă. D a r nici în casă n-a mai intrat şi a
p o r n i t c u S u z a n a spre p r i m ă r i e . Era î m b r ă c a t ă n u m a i c u m d o r ­
mise. N o a p t e a era l u m i n o a s ă . C e l e d o u ă femei m e r g e a u p r i n
mijlocul d r u m u l u i r e p e d e , fără să-şi vorbească. S u z a n a p l î n g e a
potolit, ştergîndu-din cînd în cînd ochii cu poalele rochiei.
A r i s t i ţ a respira z g o m o t o s , cu furie. S-a î n t o r s către noră-sa şi
i-a s t r i g a t :
— P a r c ă eşti a d o r m i t ă , aşa m e r g i ! Ai bragă-n loc de sînge ?
Suzana a grăbit pasul, dar se gîndea că toată graba este
z a d a r n i c ă . P r e o t u l era m o r t . N i m e n i nu-i m a i p u t e a ajuta.
La primărie, luminile erau aprinse, dar nu era n i m e n i î n ă u n ­
tru.
— Să mergem în staul! a zis A r i s t i ţ a . Eu sînt j u d e c ă t o r şi am
d r e p t u l să întreb şi sâ aflu ce s - a - n t î m p l a t !
193
 ORA 25
ORA 25
Staulul se v e d e a î n t u n e c a t şi u ş a p ă r e a î n c u i a t ă , d a r era n u m a i
totul n o u ă m o r ţ i care z ă c e a u l a m a r g i n e a gropii d e gunoi. T r e i
î n c h i s ă . C î n d a păşit î n ă u n t r u , Aristiţei i-a fost t e a m ă .
fuseseră aruncaţi în groapă.
— N - a i c h i b r i t u r i ? a î n t r e b a t - o ea pe S u z a n a .
A r i s t i ţ a se aplecase a s u p r a unui cadavru, î n c e r c î n d să-1 r e c u ­
— Nu, mamă !
noască.
— Tu n-ai n i c i o d a t ă n i m i c ! a zis A r i s t i ţ a , furioasă. N i c i c î n d
— A s t a e p r i m a r u l N i c o l a e C i u b o t a r u ! a zis ea, apoi s-a lăsat
te-ai m ă r i t a t n-ai avut n i m i c . N u m a i u n prost c a băiatul m e u
în g e n u n c h i şi şi-a lipit u r e c h e a de pieptul lui, ca să v a d ă d a c ă îi
p u t e a să te ia de nevastă, aşa g o a l ă c u m erai !
m a i b ă t e a inima. S-a ridicat şi a zis :
S u z a n a nu s-a supărat. Ea ştia că m î n i a Aristiţei nu este din
— Mort!
c a u z a ei. Aristiţei îi era frică să nu fie a d e v ă r a t ă vestea cu m o a r ­
A r i s t i ţ a a t r e c u t mai d e p a r t e şi iar s-a aplecat. A ascultat cu
tea p r e o t u l u i . D e - a i a o certa.
urechea la p i e p t u l altui cadavru.
— E cineva aici ? a strigat A r i s t i ţ a , d i n mijlocul staulului.
— C a r n e a le m a i e c a l d ă , d a r i n i m a e m o a r t ă . A s t a e
— Nu e n i m e n i , m a m ă ! a zis S u z a n a . M a r c u i-a luat pe toţi
C o n s t a n t i n S o l o m o n . D u m n e z e u să-1 i e r t e ! M - a c e r u t d e
care e r a u în staul şi i-a î m p u ş c a t afară, l î n g ă g r o a p a cu g u n o i !
nevastă c î n d e r a m tînără !
— Tu visezi ! a zis Aristiţa. C u m e r a să-i î m p u ş t e i a r ă să ne
Ca să n-o fure d u r e r e a , A r i s t i ţ a a strigat la S u z a n a :
î n t r e b e pe noi, j u d e c ă t o r i i ?
— V e z i şi tu d a c ă m a i e v r e u n u l viu ! Ce stai şi te sclifoseşti
S u z a n a a tăcut. C e l e d o u ă femei au ieşit în c u r t e şi au c ă u t a t
ca sfîntul Sisoe ?
c u privirile, p r i n î n t u n e r i c , t r u p u r i l e î m p u ş c a ţ i l o r .
— Nu pot, m a m ă ! a zis S u z a n a . M i - e frică !
— Nu e n i m i c în c u r t e , a zis Aristiţa. Ţ i - a m spus eu ţie că
— De ce ţi-e frică ? P u n e u r e c h e a la pieptul lor ! Stai o clipă
v i s e z i ! P o a t e că i-a-nchis în altă p a r t e , şi r e a c ţ i o n a r i i d i n sat au
fără să răsufli şi ascultă d a c ă bate i n i m a ! D a c ă nu bate, zici
scos vestea c ă i - a - m p u ş c a t !
« D u m n e z e u să-1 ierte !» şi faci cruce ; dacă bate, mai p u t e m
S u z a n a s-a d e p ă r t a t de A r i s t i ţ a şi a î n c e p u t să c e r c e t e z e cu
face şi altceva decît s e m n u l c r u c i i ! Ai înţeles ?
atenţie curtea, î m p r e j u r u l g r o p i i cu g u n o i . Ea ştia sigur că p r e o ­
— Am î n ţ e l e s , d a r mi-e frică ! a zis S u z a n a .
tul fusese î m p u ş c a t . Sătenii c a r e v ă z u s e r ă au povestit în tot satul
— N e p u t i n c i o a s ă m u i e r e ! a strigat Aristiţa. C u m de te-a luat
c u m cei din staul au fost scoşi în curte, u n u l cîte unul, cu m î i -
băiatul m e u de nevastă ?
nile legate la spate, şi î m p u ş c a ţ i în ceafă.
Ea era a c u m d e a s u p r a altui cadavru.
— Să m e r g e m să-1 c ă u t a m pe G o l d e n b e r g ! a zis Aristiţa.
— A s t a t r e b u i e să fie p r o c u r o r u l cel tînăr care v e n e a la p ă r i n ­
S u z a n a a ţipat scurt şi s-a prăbuşit pe iarbă. Aristiţa a venit la
tele K o r u g ă ! Era p r i e t e n u l d o m n u l u i T r a i a n . U n băiat c u m s e ­
ea, mînioasă.
cade !
— C e - a i păţit, n e p u t i n c i o a s o ? a strigat Aristiţa. Ţi-ai v ă z u t
A r i s t i ţ a a dat la o p a r t e h a i n a lui G e o r g e D a m i a n şi a tăcut.
u m b r a şi te-ai î m p i e d i c a t de ea ?
A s c u l t a inima.
C u v i n t e l e i s-au oprit î n s ă în gît şi ea n-a m a i p u t u t continua.
— D u m n e z e u să-1 ierte ! Şi el e mort. O fi avut, săracul,
L î n g ă S u z a n a , pe m a r g i n e a m o v i l e i de g u n o i , z ă c e a u alte tru­
nevastă şi copii, care-1 aşteaptă a c u m acasă...
puri. A r i s t i ţ a a v ă z u t intîi t r u p u l u n u i bărbat cu c ă m a ş ă albă,
Aristiţa a uitat apoi de Suzana. Găsise trupul preotului
c h i a r la capul S u z a n e i . A l t u l , în n e g r u , era î n t i n s la cîţiva paşi.
K o r u g ă şi se aplecase asupra-i cu evlavie. A descheiat sutana la
M a i î n c o l o , ceilalţi. A r i s t i ţ a şi-a făcut cruce, ca să-şi r e c a p e t e
piept, a ascultat şi a zis ş o p t i t :
curajul.
— P ă r i n t e l e nu e m o r t , fato !
— S c o a l ă - t e , că am n e v o i e de tine ! a p o r u n c i t Aristiţa.
S u z a n a a î n c e p u t să p l î n g ă şi m a i tare, c î n d a auzit că p r e o t u l
N u - i e r a frică de m o r ţ i , d a r în clipa aceea nu voia să fie sin­
nu era mort.
gură. S u z a n a s-a ridicat, t r e m u r î n d . A r i s t i ţ a a prins-o de m î n ă .
— Ce ţi-a venit, n e b u n o ? în loc să te b u c u r i , plîngi ? V i n o şi
A m î n d o u ă au c ă u t a t m o r ţ i i , p l e c î n d u - s e pe rînd d e a s u p r a fiecă­
tu l î n g ă el si ascultă c u m îi bate i n i m a de frumos !
ruia. Se u i t a u cu atenţie la feţele lor, ca să-i r e c u n o a s c ă . Erau cu
S u z a n a s-a aşezat în g e n u n c h i l î n g ă preot, d a r nu şi-a p u s

194
195
 O / M 25
urechea la pieptul lui. A r i s t i ţ a i-a luat b ă t r î n u l u i m i n a într-a ei
şi a zis :
— E cald, fato ! U i t e ce cald e !
U r e c h e a , ochii şi mîinile Aristiţei ar fi vrut să simtă şi m a i
desluşit v i a ţ a care s-ar fi aflat în trupul p r e o t u l u i . Dar, în afară
de c ă l d u r a mîinii şi a obrajilor şi de bătaia slabă a inimii, simţu­
rile ei nu m a i p u t e a u p r i n d e nimic.
— Asta-i viaţa : nişte bătăi de i n i m ă şi o b o a r e de c ă l d u r ă
care se lasă din carne !
Aristiţei i se p ă r e a că e p r e a puţin.
— D a c ă asta-i cu a d e v ă r a t toată v i a ţ a o m u l u i , atunci nu-i
m a r e scofală ! a zis ea.
î m p r e j u r era linişte.
— Ce frumos m i r o a s e , a t ă m î i e şi a b u s u i o c ! a zis Aristiţa.
T r u p u l p ă r i n t e l u i parcă-i o biserică, aşa de frumos miroase !
în afară de preot, ceilalţi erau morţi. U n i i m a i erau calzi.
A c e ş t i a nu m u r i s e r ă d i n t r - o dată, se m a i chinuiseră. T r u p u r i l e
lor arătau că se z v î r c o l i s e r ă în iarbă, înainte de a-şi da sufletul.
Alţii erau reci şi ţ e p e n i : m u r i s e r ă î n d a t ă ce le pătrunsese glon-
tele în corp.
Aristiţa şi-a şters mîinile de fuste. O făcea a cincea sau a
şasea oară, fără să ştie de ce. A c u m şi g e n u n c h i i îi erau uzi.
— E sîngele care a curs din e i ! Pe î n t u n e r i c u l ăsta, am călcat
cu picioarele şi m i - a m m u i a t degetele în sînge ! E păcat m a r e să
calci în sîngele unui o m . D a r D u m n e z e u are să mă ierte, că nu
v e d e a m pe u n d e m e r g !
în v r e m e ce A r i s t i ţ a era în g r o a p a cu gunoi şi cerceta celelalte
trupuri, S u z a n a îi freca p r e o t u l u i fruntea.
— U n d e - i r a n a ? a î n t r e b a t Aristiţa, ieşind din g r o a p ă şi şter-
gîndu-şi din n o u mîinile de fustă.
— Nu ştiu, m a m ă !
— Tu n i c i o d a t ă nu ştii n i m i c ! a zis Aristiţa. R a n a t r e b u i e
legată n u m a i d e c î t ; d a c ă n-o l e g ă m , curg tot sîngele şi t o a t ă
viaţa prin ea !
A r i s t i ţ a a găsit locul care era m a i tare ud de sînge. P r e o t u l era
rănit în spate, d e a s u p r a u m ă r u l u i drept.
— Dă nişte cîrpe, să-i l e g ă m rana ! a p o r u n c i t Aristiţa.
S u z a n a s-a g î n d i t de u n d e să ia cîrpe. A r i s t i ţ a şi-a p i e r d u t
r ă b d a r e a aşteptînd şi şi-a ridicat fusta, ca să r u p ă o fîşie din
cămaşă. M î i n i l e ei c ă t u t a u nervoase î n t r e piele şi fustă, d a r nu
găseau cămaşa. T o t s c o r m o n i n d , şi-a urcat poalele p î n ă la piept.
196
ORA 25
— U n d e d r a c u ' mi-e c ă m a ş a ? a î n t r e b a t Aristiţa.
Pe u r m ă , şi-a a d u s a m i n t e că d i m i n e a ţ a , fiindcă t r e b u i a să se
d u c ă r e p e d e la T r i b u n a l u l P o p o r u l u i , uitase să-şi mai î m b r a c e
cămaşa.
A r i s t i ţ a 1-a luat pe preot în braţe şi i-a d e z g o l i t u m e r i i a c o l o
u n d e era rana.
— D ă - m i c ă m a ş a ta ! i-a p o r u n c i t ea Suzanei.
A şters cu p a l m e l e sîngele de pe u m e r i i preotului.
— Ce f r u m o s m i r o a s e , ca o b i s e r i c ă ! a r e p e t a t A r i s t i ţ a ,
î n t o r c î n d u - s e spre S u z a n a , care îşi d e z b r ă c a s e rochia şi a c u m îşi_
scotea c ă m a ş a , în spatele ei.
— Ai î n n e b u n i t , n e r u ş i n a t o ? Stai goală în faţa p r e o t u l u i şi a
m o r ţ i l o r ? a strigat Aristiţa.
— D a r c u m să-mi scot c ă m a ş a d a c ă nu d e z b r a c întîi rochia ?
a întrebat Suzana.
— S p u r c a t o ! a spus Aristiţa, fără s-o asculte. î ţ i arăţi goliciu­
nile î n a i n t e a m o r ţ i l o r şi a p r e o t u l u i ! Ptiu !
99
A r i s t i ţ a şi S u z a n a s-au oprit la m a r g i n e a unui lan de p o r u m b
şi au aşezat t r u p u l p r e o t u l u i pe iarbă. îl a d u s e s e r ă din spatele
staulului p î n ă aici învelit în anteriu, ca î n t r - u n cearşaf. La î n c e ­
put, au ţinut una de un capăt şi alta de alt capăt al anteriului.
L-au purtat ca pe-o targa. î n s ă povara era grea. Le c u r g e a n ă d u -
şeala pe feţe. A r i s t i ţ a se o p r e a la fiecare p o p a s şi asculta d a c ă
i n i m a p r e o t u l u i mai bate. Şi plecau mai departe. A c u m nu-1 mai
d u c e a u ca pe targa, ci-1 t î r a u , înfăşurat în anteriu.
— De-ar D u m n e z e u să nu m o a r ă pe d r u m ! a zis Aristiţa. Să
ne g r ă b i m ; de odihnit avem v r e m e şi m î i n e , şi p o i m î i n e !
Aristiţei îi fusese t e a m ă să-1 ducă pe preot acasă la ea : a c o l o
îl p u t e a u descoperi comuniştii.
— D a c ă î n t î i a oară a scăpat, a d o u a oară nu-1 mai lasă în
viaţă ! a zis ea. îl d u c e m m a i bine la flăcăii noştri, în p ă d u r e . Ei
au să-1 îngrijească şi au să-1 pună pe picioare. în p ă d u r e nu-1 mai
găsesc c o m u n i ş t i i !
— Şi agentul sanitar e în p ă d u r e , a zis S u z a n a . Dac-am p u t e a
197
 ORA 25
da de a g e n t u l sanitar ! C - a l u a t cu el, am auzit, şi l a d a cu d o c t o ­
rii şi cu bandaje !
— O să d ă m de e l ! a zis Aristiţa.
Cu cît se a p r o p i a u î n s ă de p ă d u r e , cu atît li se m i c ş o r a avîn-
tul. P ă d u r e a era m a r e , şi argentul sanitar — în ea — era ca acul
î n t r - u n car cu fin.
— D a c ă nu-i g ă s i m pe flăcăi — a zis A r i s t i ţ a —, m ă c a r îl
a s c u n d e m pe p ă r i n t e l e de ochii c o m u n i ş t i l o r , şi tot e ceva.
D u p ă aia, v e d e m n o i ce m a i facem ! Tu r ă m î i cu el în p ă d u r e , şi
e u m ă d u c î n a p o i î n sat. P î n ă - n z i u ă m ă - n t o r c c u de-ale m î n c ă -
rii, cu apă şi p o a t e s-aduc şi o b a b ă care se p r i c e p e la răni.
S u z a n a a î n c e p u t să plîngă. îi era frică să r ă m î n ă s i n g u r ă în
ă d u r e , în plină n o a p t e ; se r u g a în gînd să-i î n t î l n e a s c ă pe
ăcăi.
100
La m a r g i n e a p ă d u r i i era o şosea. î n a i n t e de a o traversa, A r i s ­
tiţa a ascultat d a c ă nu trece cineva. O c o l o a n ă de maşini î n a i n t a
ferit, cu farurile stinse. H u r u i t u l m o t o a r e l o r se a u z e a înăbuşit,
c a u n m u r m u r d e b o n d a r i . V e n e a u încet, u r c î n d panta. C e l e
d o u ă femei l-au a ş e z a t pe p r e o t pe i a r b ă şi s-au a s c u n s în
p o r u m b , l î n g ă şosea. :
— S î n t r u ş i i ! a z i s A r i s t i ţ a . D a r n u - i n i m i c ! îi l ă s ă m să
treacă : nu pot să ne v a d ă !
C î n d a ajuns în d r e p t u l lor, toată c o l o a n a s-a oprit. H u r u i t u l
a încetat. Se auzeau greierii. C î ţ i v a soldaţi au coborît din
maşini. V o r b e a u î n şoaptă.
— Sînt n e m ţ i ! a zis S u z a n a .
A r i s t i ţ a a ciulit şi ea urechea. A m î n d o u ă s-au tîrît prin lanul
de p o r u m b , p î n ă a p o r a p e de coloană. Şi au ascultat din nou.
— Sînt n e m ţ i ! a î n t ă r i t Aristiţa. C e - a r fi să le c e r e m lor d o c ­
torii ş- bandaje ? T r e b u i e să aibă vreun sanitar sau vreun d o c t o r
cu e i !
C e l e d o u ă femei a u ieşit din p o r u m b i ş t e .
— Tu nu ştii nici o v o r b ă n e m ţ e a s c ă ? a î n t r e b a t Aristiţa.
198
ORA 25
M ă c a r un cuvînt ! D a c ă nu le s p u n e m n i m i c , au să c r e a d ă că
sîntem d u ş m a n i şi-au să tragă-n noi !
— Nu ştiu nici un cuvînt n e m ţ e s c , a r ă s p u n s S u z a n a .
F e m e i l e s-au apropiat î n c ă p u ţ i n de coloană. A p o i s-au oprit
în şosea, lipindu-se u n a de alta. A r i s t i ţ a o prinsese pe S u z a n a de
m î n ă şi o ţinea strîns.
— Tu eşti m a i t î n ă r ă , a zis ea. î n c e a r c ă să-ţi a d u c i a m i n t e o
v o r b ă n e m ţ e a s c ă : t r e b u i e să fi a u z i t n e m ţ i v o r b i n d în v i a ţ a ta !
Şi t a i c ă - t u v o r b e a n e m ţ e ş t e . C î n d eşti tînăr, ai m i n t e a b u n ă !
— Nu-mi vine-n minte nimic ! Să s p u n e m ceva pe
româneşte !
— Ce vrei să le spui n e m ţ i l o r pe r o m â n e ş t e ? a_ zis A r i s t i ţ a ,
m î n i i n d u - s e iar. Ei nu-nţeleg ! Şi-au să c r e a d ă că s î n t e m c o m u ­
niste !
— Să s t r i g ă m « Isus H r i s t o s », m a m ă ! N e m ţ i i sînt tot creş­
tini şi, c î n d ne-or a u z i că z i c e m « H r i s t o s », au să-şi d e a s e a m a
că nu s î n t e m c o m u n i s t e . « H r i s t o s » î n s e a m n ă g î n d u r i c u r a t e şi
bune !
— î n c e a r c ă tu ! a zis Aristiţa. D a c ă reuşeşti î n s e a m n ă că nu
eşti aşa d e proastă c u m a r ă ţ i !
— N - a m curaj singură, a zis S u z a n a . Să strigăm a m î n d o u ă !
S-au strîns şi m a i tare u n a într-alta şi au strigat, î n t î i cu j u m ă ­
tate de glas, pe u r m ă mai tare :
— Hristos ! Hristos !
— Cine-i acolo ? a întrebat o voce autoritară, din prima
maşină.
Ele n-au î n ţ e l e s ce î n t r e a b ă n e a m ţ u l şi au răspuns în cor :
— Hristos !
D o i soldaţi au venit spre ele. A r i s t i ţ a t r e m u r a de frică, m a i
tare decît S u z a n a . N e m ţ i i nu î n ţ e l e g e a u ce vor. F e m e i l e au
intrat în lan şi l-au a d u s pe p r e o t u l K o r u g ă în mijlocul şoselei,
chiar în faţa coloanei. N e m ţ i i au aprins lanternele şi s-au uitat la
faţa p r e o t u l u i .
— E preot ? a î n t r e b a t un ofiţer.
— H r i s t o s ! a răspuns Aristiţa.
— L-au î m p u ş c a t bolşevicii ? a m a i î n t r e b a t ofiţerul.
A r i s t i ţ a a crezut că ofiţerul î n t r e a b ă d a c ă rănitul nu este bol­
şevic şi a r ă s p u n s cu c o n v i n g e r e :
— Hristos !
C o l o a n a g e r m a n ă era în r e t r a g e r e . Ofiţerul care vorbise cu
femeile a dat o r d i n de p l e c a r e şi i-a făcut s e m n Aristiţei să-1 ia
199
 ORA 25
pe rănit din d r u m , ca să p o a t ă trece maşinile. A r i s t i ţ a )-a apucat
de m i n ă , rugîndu-1 să le d e a un d o c t o r neamţ sau un sanitar,
care să-1 îngrijească pe rănit. C î n d m o t o a r e l e au început iar să
huruie, ea a fost cuprinsă de d e z n ă d e j d e că nemţii plecau şi-1
lăsau aşa pe preot. S-a aşezat în g e n u n c h i î n a i n t e a ofiţerului şi
i-a sărutat m î n a .
— Ce v r e a femeia ? a î n t r e b a t c o m a n d a n t u l coloanei.
— V r e a să l u ă m un rănit p î n ă la o r a ş ! a zis ofiţerul. Se pare
că este un p r e o t o r t o d o x !
— De ce nu ? a zis c o m a n d a n t u l . N o i sîntem un p o p o r civili­
zat chiar şi c î n d s î n t e m învinşi ! Urcă-1 pe rănit în a m b u l a n ţ ă ,
d a r r e p e d e , şi o r d o n ă c o n t i n u a r e a m a r ş u l u i !
A r i s t i ţ a şi S u z a n a au v ă z u t c u m soldaţii îl p u n pe p r e o t u l
K o r u g ă pe o targa şi-1 învelesc cu o pătură. A r i s t i ţ a a dat să urce
şi ea l î n g ă preot, d a r soldaţii au rîs şi au î n c h i s uşa ambulanţei.
C o l o a n a de c a m i o a n e a pornit. F e m e i l e , r ă m a s e în mijlocul dru­
m u l u i , o priveau c u m se d e p ă r t e a z ă în noapte.
S u z a n a a î n c e p u t d e o d a t ă să p l î n g ă z g o m o t o s , strigînd p a r c ă
d u p ă ajutor.
— Ce ţ i - a venit, f e m e i e n e b u n ă ? a î n t r e b a t A r i s t i ţ a ,
z g î l ţ î n d - o de umeri. Vrei să t e - a u d ă ruşii ţipînd ?
— O să ne bată D u m n e z e u , m a m ă , p e n t r u p ă c a t u l pe care
l-am f ă c u t ! N u t r e b u i a să-1 d ă m n e m ţ i l o r . C i n e ştie ce-au s ă
facă cu el ?
— îl d u c la spital, a zis Aristiţa. E m a i bine la. spital decît în
pădure !
Dar, d u p ă cîteva clipe, A r i s t i ţ a a î n c e p u t şi ea să plîngă. îi
p ă r e a rău de ce făcuse.
— Nu t r e b u i a să-1 d ă m n e m ţ i l o r , a zis şi ea. S î n t e m nişte
păcătoase ! O să ne bată D u m n e z e u . în iad a j u n g e m ! Şi n u m a i
tu eşti de vină că l-am dat n e m ţ i l o r pe bietul p ă r i n t e l e !
F e m e i l e au vrut să alerge d u p ă maşini şi să-1 ceară pe preot
î n a p o i . Ş o s e a u a era î n s ă goală. Ele au pornit spre sat.
200
ORA 25
101
D i m i n e a ţ a , A r i s t i ţ a a fost arestată. La p r i m ă r i e , au b ă t u t - o cu
frînghia u d ă ; ea a r e c u n o s c u t că 1-a scos pe preot, n o a p t e a , şi
1-a dat nemţilor.
La o r a n o u ă , A r i s t i ţ a a fost î m p u ş c a t ă , la m a r g i n e a gropii dţ
g u n o i . S u z a n a a fugit din sat, cu cei doi copii. C î n d o a m e n i i lui
M a r c u G o l d e n b e r g a u v e n i t s-o a r e s t e z e , a u g ă s i t c a s a l u i
J o h a n n M o r i t z pustie.
102
— A s t a a fost c e a m a i f r u m o a s ă zi d i n v i a ţ a m e a ! a z i s
J o s e p h , b ă g î n d u - s e în pat.
P r i z o n i e r i i francezi, evadaţi c u ajutorul lui J o h a n n M o r i t z ,
t r e c u s e r ă linia frontului de cîteva ceasuri şi se aflau la a m e r i c a n i .
J o h a n n M o r i t z ş i J o s e p h sînt într-o c a m e r ă frumoasă, l a u n
hotel U . N . R . R . A . ' . A u mîncat tot felul d e bunătăţi. A u băut
vin. Au fumat ţigări s c u m p e şi au p r i m i t pachete cu m î n c a r e ,
î m b r ă c ă m i n t e şi o m u l ţ i m e de lucruri.
J o h a n n M o r i t z s e u i t ă l a pachetele î n g r ă m ă d i t e u n u l peste
altul pe covor, l î n g ă perete. Se simte o n o r a t c u m n-a fost n i c i o ­
d a t ă în viaţă. A m e r i c a n i i i-au dat cămăşi, haine noi, m a ş i n ă de
bărbierit, pantofi, săpun, ţigări. T o a t e astea chiar d i n p r i m e l e
ceasuri. J o h a n n M o r i t z se m i n d r e ş t e : a c u m , p e n t r u p r i m a o a r ă ,
c r e d e şi el că a făcut o faptă m a r e p e n t r u v i c t o r i a a l i a ţ i l o r .
« Altfel nu mi-ar fi dat a m e r i c a n i i atîtea ! » — şi-a spus el. Şi
' United Nations Relief and Rebabilitation Administration (Administraţia Naţiu­
nilor Unite pentru A j u t o r a r e 51 Reconstrucţie). Organism constituit la 9 noiem­
brie 1 9 4 3 , printr-un acord între S U A , Marea Britanie, Uniunea Sovietică şi
China — la care au aderat alte 44 de state —, cu scopul de a veni în ajutorul
naţiunilor greu încercate de război. Şi-a încetat activitatea în 1 9 4 7 .
201
 ORA 25
şi-a a d u s a m i n t e că nici nu l-au î n t r e b a t c u m îl c h e a m ă : el şi-a
î n c h i p u i t că ei aflaseră de e v a d a r e î n c ă d i n a i n t e de sosirea lor.
T o ţ i a m e r i c a n i i îi z î m b e a u , d î n d u - i p a r c ă să î n ţ e l e a g ă că ei ştiu
p r i n cîte a trecut el şi cît de brav s-a purtat.
J o h a n n M o r i t z este obosit, d a r nu vrea să se culce. Priveşte
î m p r e j u r şi nu-i vine să c r e a d ă că el e acela p e n t r u care s-a pre­
gătit această c a m e r ă . T o a t e lucrurile întinse pe s c a u n e , pe m a s ă ,
şi pe jos erau ale lui. T o a t e îi fuseseră d a t e de a m e r i c a n i p e n t r u
b r a v u r a cu care-i salvase el pe cei cinci p r i z o n i e r i f r a n c e z ţ j
— E v a d a r e a n o a s t r ă a fost perfectă ! a zis J o s e p h .
Lui J o h a n n M o r i t z îi revine în m i n t e c u m a ieşit d i m i n e a ţ ă cu
p r i z o n i e r i i din c u r t e a l a g ă r u l u i . A trecut pe străzile oraşului.
H i l d a era la fereastră cu copilul, c ă r u i a îi spunea : « U i t e , ăla cu
p u ş c ă şi cu cască e tatăl t ă u ! ». M o r i t z a z î m b i t c u m z î m b e a în
t o a t e zilele. La p o d nu s-au oprit, însă, ca de obicei. P r i z o n i e r i i
au trecut mai d e p a r t e , şi el a m e r s cu a r m a în u r m a lor, p î n ă la
m a r g i n e a p ă d u r i i . în d r u m , l u m e a cu care se î n t î l n e a u c r e d e a că
un soldat e s c o r t e a z ă cinci prizonieri. D a r ei erau şase evadaţi. O
dată, lui M o r i t z i s-a p ă r u t că o femeie se uită lung la el. A t u n c i
i-a bătut i n i m a de frică. S-au m a i uitat şi alţii b ă n u i t o r , d a r
M o r i t z s-a prefăcut că nu-i v e d e . D u p ă ce-au ajuns în p ă d u r e , el
s-a î m b r ă c a t cu haine civile. I le a d u s e s e r ă francezii. J o s e p h i-a
luat a r m a şi i-a sfărîmat-o, i z b i n d - o de un stejar. C î n d au sărit
ţ ă n d ă r i l e d i n a r m ă , lui M o r i t z parcă i s-a rupt ceva în i n i m ă .
D a r n-a vrut să arate. Pe u r m ă francezii au aprins un chibrit şi
i-au ars uniforma. V ă z î n d u - ş i t u n i c a a r z î n d , lui M o r i t z i-a venit
să plîngă. D a r s-a stăpînit, ce să nu-i- supere pe francezi. Ei îl
injurau pe H i t l e r . M o r i t z nu î n ţ e l e g a n i m i c din ce spuneau.
După aceea, au mers o săptămînă încheiată numai prin
p ă d u r e . î n t r - o zi, cînd au coborît d i n p ă d u r e , au v ă z u t pe şosea
m a ş i n i americane. F r a n c e z i i au î n c e p u t să cînte. E r a u obosiţi,
d a r c î n t a u de r ă s u n a p ă d u r e a . Ei şi-au p u s la b u t o n i e r e panglici
tricolore. Şi lui M o r i t z i-au p u s . Pe u r m ă , au ieşit în calea m a ş i ­
nilor. A m e r i c a n i i le-au d a t ţigări şi ciocolată, şi i-au a d u s la
U.N.R.R.A.
A i c i îi aşteptau cu m a s a şi cu l o c u i n ţ a p r e g ă t i t e , ca şi c u m ar
fi ştiut că vin ei. De cînd au sosit şi p î n ă seara, americanii n-au
făcut altceva decît să le dea p a c h e t e şi m î n c a r e . Lui M o r i t z i se
pare că totul a fost o poveste. D a r , cînd se uită la p a c h e t e şi la
J o s e p h , îşi dă s e a m a că este adevărat. A s t e a i s-au î n t î m p l a t lui.
Şi n u m a i fiindcă a făcut o faptă m a r e p e n t r u v i c t o r i a aliaţilor !
202
ORA 25
J o s e p h a a d o r m i t . J o h a n n M o r i t z se g î n d e ş t e că de aici va
pleca în F r a n ţ a ; se g î n d e ş t e la casa pe care şi-o va face, la H i l d a
şi la F r a n z . « C î n d s-o t e r m i n a r ă z b o i u l , am să-i a d u c şi pe tata
şi pe m a m a în F r a n ţ a » — îşi spune el. A p o i a a d o r m i t , v i s î n d la
fericirea lui viitoare. A a d o r m i t î m b r ă c a t , pe m a r g i n e a p a t u l u i ,
şi a r ă m a s aşa pînă d i m i n e a ţ a .
103
Au trecut p a i s p r e z e c e zile de cînd J o h a n n M o r i t z se află la
U . N . R . R . A . El le-a povestit a m e r i c a n i l o r c u m a e v a d a t cu cei
cinci francezi. A m e r i c a n i i l-au felicitat. Pe u r m ă l-au p u s să
scrie c u m s-au î n t î m p l a t faptele. V o i a u să p u b l i c e în z i a r e
p o v e s t e a lui M o r i t z . T o a t ă l u m e a îl cinstea şi c ă u t a să v o r b e a s c ă
cu el. Cu fiecare zi ce trecea, M o r i t z se c o n v i n g e a tot mai m u l t
că el i-a ajutat pe aliaţi să cîştige r ă z b o i u l . Şi este m u l ţ u m i t şi
m î n d r u că a făcut ceva p e n t r u n a ţ i u n i l e aliate, şi că n a ţ i u n i l e
aliate sînt m u l ţ u m i t e de fapta lui.
î n t r - o z i , d i r e c t o r u l U . N . R . R . A . 1-a c h e m a t p e J o h a n n
M o r i t z în birou. îl c h e m a s e de mai m u l t e ori şi-1 pusese să-i
p o v e s t e a s c ă evadarea. M o r i t z a intrat vesel. D i r e c t o r u l 1-a invi­
tat să ia loc pe un fotoliu, i-a î n t i n s c u t i a de ţigări şi i-a z î m b i t .
M o r i t z era u i m i t de atîta o n o a r e . De fiecare d a t ă i se î n t î m p l a la
fel : nu se p u t e a obişnui.
— D u m n e a t a nu mai ai dreptul să primeşti l o c u i n ţ ă şi m î n ­
care de la U . N . R . R . A . , a zis d i r e c t o r u l , d u p ă ce a aprins cu bri­
cheta ţ i g a r e a lui M o r i t z . î n c e p î n d d e m î i n e , n u m a i p o ţ i veni l a
m a s ă şi trebuie să părăseşti c a m e r a pe care o deţii în hotel !
M o r i t z s-a î n g ă l b e n i t l a f a ţ ă . S e î n t r e b a c e f ă c u s e c a s ă - i
supere atît de tare pe americani. « T r e b u i e să fi greşit r ă u , d a c ă
mă d a u ei afară şi mă a r u n c ă d i n t r - o d a t ă în s t r a d ă ! » — şi-a zis
el. P î n ă atunci p r i m i s e atîtea c a d o u r i de la a m e r i c a n i ! A r e cinci
cufere pline cu lucruri care i-au fost d ă r u i t e p e n t r u el şi p e n t r u
H i l d a . C h i a r şi p e n t r u F r a n z îi d ă d u s e r ă a m e r i c a n i i jucării şi
haine, cînd au a u z i t că are un c o p i l : ba i-au cerut şi p o z a lui
F r a n z şi s-au uitat la ea. « A c u m , d e o d a t ă , aceiaşi d o m n i mă
203
 ORA 25 ORA 25

d a u afară. T r e b u i e să fi făcut eu o m a r e greşeală ! » — îşi tot Stop. Sînt convins că dispariţia lui este provocata*de o răpire sau
spune M o r i t z . de un asasinat. Stop. Faceţi cercetări minuţioase în acest sens.
— U . N . R . R . A . nu-i ocroteşte decît pe cetăţenii statelor Stop. Dispariţia lui Moritz ar constitui pentru istoria Familiei
aliate ! a c o n t i n u a t d i r e c t o r u l . D u m n e a t a eşti inamicul naţiuni­ eroice o pierdere ireparabila. Stop. El trebuie găsit cu orice preţ.
lor aliate ! Stop. Nu aruncaţi bănuiala dezertării asupra uneia dintre cele
curajoase şi mai onorabile familii de sînge german. Stop. Nu mai
M o r i t z s-a gîndit că toţi îi spuseseră că făcuse ceva i m p o r t a n t
utilizaţi cuvîntul « dezertare » în ancheta pe care o faceţi. Stop.
p e n t r u aliaţi. D o u ă săptămîni a fost sărbătorit ca un erou pen­
Soţia şi copilul lui Johann Moritz devin din oficiu protejaţii Ins­
tru isprava lui. Şi a c u m afla că el — J o h a n n M o r i t z — este d u ş ­
titutului Naţional de Studii Rasiale. Stop. Pînă la găsirea lui
m a n u l n a ţ i u n i l o r aliate !
Johann Moritz vor primi o pensie alimentară din partea Institu­
— N - a m făcut n i m i c contra n a ţ i u n i l o r aliate ! a zis M o r i t z .
tului. Stop. Poliţia locală este invitată să vegheze asupra sîgu-'
Vă jur, d o m n u l e director, că n - a m greşit cu n i m i c faţă de aliaţi !
ranţei femei şi a copilului. Stop. Ţineţi-mă la curent cu cercetă­
— Nu eşti r o m â n ? a î n t r e b a t d i r e c t o r u l , cu ton sever. R o m â ­
rile. Stop. Orice nouă informaţie în legătură cu cazul Moritz
nii sînt d u ş m a n i i aliaţilor. D u m n e a t a eşti r o m â n , deci, în m o d
să-mi fie comunicată telegrafic la Cartierul General. Stop. Colo­
a u t o m a t , eşti d u ş m a n u l n o s t r u ! U . N . R . R . A . nu dă m î n c a r e şi
nel Müller, Cartierul General al Armatei Germane. Stop.
adăpost d u ş m a n i l o r . M î i n e părăseşti c a m e r a !
J o h a n n M o r i t z a ieşit cu capul plecat. Ar fi vrut să se î n t o a r c ă — D a c ă află colonelul că am arestat-o pe nevasta lui M o r i t z ,
î n a p o i la c o m p a n i e . D a r a r m a îi fusese sfărîmată în p ă d u r e şi în 24 de ore ne p o m e n i m transferaţi disciplinar pe front ! a zis
uniforma arsă de francezi. F ă r ă ele nu se mai p u t e a d u c e la ş e f u l p o l i ţ i e i m i l i t a r e , u n c ă p i t a n . A r f i b i n e s-o r u g ă m p e
c o m p a n i e . « U n d e să mă d u c ? » — s-a î n t r e b a t el. femeie să nu-i c o m u n i c e că a stat arestată.
— Şi cu a n c h e t a ce f a c e m ? a î n t r e b a t l o c o t e n e n t u l c a r e
c o n d u c e a poliţia judiciară.
— î n c h i d e m dosarul imediat. Cu C a r t i e r u l General nu e bine
să ne j u c ă m ! a zis căpitanul. Este însă o m a r e prostie să se
104 c r e a d ă c ă a i c i n u e c a z d e d e z e r t a r e . O a m e n i i s u p e r i o r i fac
uneori prostii mai mari decît oamenii de rînd. C o l o n e l u l M ü l l e r
e un savant. I-am citit cîteva articole prin reviste. A publicat şi
cărţi. D a r e p r e a credul. C u m poate să nu vadă că M o r i t z a
D u p ă d e z e r t a r e a lui J o h a n n M o r i t z , H i l d a a fost arestată. La
dezertat ?
poliţie, ea a d e c l a r a t că nu ştie n i m i c . A treia zi a fost arestată şi
m a m a H i l d e i . A m î n d o u ă au fost i n t e r o g a t e , b ă t u t e ; poliţiştii H i l d a a fost c o n d u s ă acasă cu maşina căpitanului.
n-au p u t u t însă să afle nimic de la ele. La p e r c h e z i ţ i e , s-au găsit — C î n d ai nevoie de maşină, să-mi dai telefon ! a zis şeful
scrisorile colonelului M ü l l e r . poliţiei. Mercedes-ul meu îţi stă la dispoziţie. O r i c e d o r i n ţ e mai
— El este prietenul lui J o h a n n ! a zis H i l d a . C o l o n e l u l M ü l l e r ai, te rog să să mi le c o m u n i c i mie. C o l o n e l u l u i M ü l l e r să nu-i
ne-a trimis l u n a r cîte d o u ă sute de mărci. La C r ă c i u n , la Paşti şi scrii că ai fost arestată ! A fost n u m a i de formă !
la zilele noastre de naştere, ne t r i m i t e a a l i m e n t e şi ţigări ! — B ă r b a t u l m e u deci n-a d e z e r t a t ? a î n t r e b a t H i l d a . E trimis
Poliţia m i l i t a r ă 1-a informat pe colonel despre d e z e r t a r e a lui î n t r - o misii ne specială ?
M o r i t z , sperînd să capete de la el v r e o informaţie. D u p ă d o u ă — Nu poi d e z v ă l u i totul, a zis poliţistul. D a r soţul d u m i t a l e
zile a venit o t e l e g r a m ă l u n g ă de o p a g i n ă , de la C a r t i e r u l G e n e ­ n-a dezertat. M a i departe e secret !
ral. C o l o n e l u l M ü l l e r scria poliţiei : H i l d a s-a î m b u j o r a t de plăcere. Din z i u a aceea, viaţa i se
Timp de 400 de ani, în istoria Familiei eroice, din care face părea o poveste din O mie şi una de nopţi. Era convinsă că băr­
parte Moritz Johann, nu s-a înregistrat nici un caz de dezertare. batul ei fusese trimis într-o m i s i u n e specială de M a r e l e C a r t i e r
Stop. Este cu desăvîrşire exclus ca Johann Moritz să fi dezertat. General. « Altfel n u - m i p u n e a poliţia m a ş i n a la d i s p o z i ţ i e ! » —

204 205
 ORA 25
şi-a spus ea. R ă m î n e a ceasuri î n t r e g i la fereastră şi şi-1 î n c h i p u i a
pe J o h a n n M o r i t z în tot felul de situaţii riscante şi pline de m i s ­
ter, ca în filme. « Şi m i e n-a vrut să-mi spună nimic... Mă consi­
d e r ă inferioară. Mă voi t r u d i î n s ă zi şi n o a p t e , ca să fiu la înălţi­
m e a lui ! » H i l d a şi-a sărutat copilul, zicînd :
— Sînt fericită c u m n-am fost n i c i o d a t ă în viaţa m e a ! N u m a i
soţia lui J o h a n n M o r i t z p o a t e c u n o a ş t e fericirea de a fi soţie de
erou !
105
— Eu nu cred că r ă z b o i u l e p i e r d u t ! a zis H i l d a . L u m e a din
oraş a fugit în p ă d u r i sau la ţară. T o ţ i vecinii au plecat. S p u n că
ruşii sînt la 10 k i l o m e t r i . D a r eu nu cred. A s t a e p r o p a g a n d a
d u ş m a n u l u i , ca să p r o v o a c e p a n i c ă ! Eu r ă m î n aici. Eu ştiu că
G e r m a n i a va cîştiga r ă z b o i u l !
— A d u - m i un lighean cu apă de spălat ! a o r d o n a t ofiţerul cu
care v o r b e a H i l d a .
El şi-a scos m a n t a u a de piele şi a agăţat-o în cuier. G e a m a n ­
tanul îi e r a pe un scaun. Şi-a d e z b r ă c a t şi tunica şi a pus-o pe
s p e t e a z a s c a u n u l u i , r ă m î n î n d î n pulover.
H i l d a îi u r m ă r e a fiecare m i ş c a r e . S-ar fi p u t u t uita la el ore în
şir, să-1 v a d ă c u m îşi s c o a t e m a n t a u a de piele şi o agaţă în cuier,
şi c u m îşi descheie nasturii de la tunică.
— A d u - m i şi apă caldă p e n t r u b ă r b i e r i t ! a m a i cerut ofiţerul,
î n t o r c î n d u - s e cu spatele şi d e s c h i z î n d g e a m a n t a n u l .
H i l d a a ieşit din c a m e r ă , lăsînd uşa deschisă. Prin fereastra
bucătăriei a privit a u t o m o b i l u l militar oprit în d r e p t u l porţii.
Cu el venise ofiţerul. H i l d a s-a uitat la ceas. Nu e r a nici un sfert
de oră de cînd venise. « Şi p a r c ă l-aş c u n o a ş t e de ani de zile » —
s-a gîndit ea.
Ofiţerul bătuse la uşă. H i l d a era singură. I-a deschis. El i-a
spus cu v o c e p o r u n c i t o a r e , aşa c u m le v o r b e a soldaţilor, că v r e a
să se spele şi să-şi s c h i m b e hainele. F ă r ă să mai aştepte răspun­
sul, a intrat în casă, t r e c î n d pe l î n g ă ea şi l ă s î n d - o în prag. Ea a
simţit m i r o s u l m a n t a l e i de piele, amestecat cu m i r o s de vînt, de
praf de r ă z b o i . Şi a venit d u p ă el, parcă ameţită.
206
ORA 25
N o u l venit era înalt, un adevărat uriaş. A deschis uşa de la
Wohnzimmer1 ca şi c u m ar fi fost la el acasă şi a intrat. Pe u r m ă
a î n c e p u t să se d e z b r a c e , cu uşa deschisă. H i l d a aştepta în p r a g
ca el să p o r u n c e a s c ă , d a r u r i a ş u l se d e z b r ă c a fără să se uite la ea.
C î n d şi-a scos chipiul, H i l d a a v ă z u t că avea părul alb argintiu.
La t u n i c ă p u r t a g r a d e l e de locotenent. « E rezervist » — şi-a zis
ea. De cîteva ori, uriaşul a î n t o r s capul spre H i l d a ; d a r privirile
lui treceau prin ea, fără s-o vadă.
H i l d a a î n c e p u i să vorbească. I-a spus tot ce i-a venit în
m i n t e . El n-a răspuns n i m i c şi nu s-a uitat la ea nici a c u m . A b i a
d u p ă ce şi-a scos tunica, a cerut să i se a d u c ă apă şi un lighean.
H i l d a ar fi vrut să-1 invite să se spele în baie. C a s a lor are o baie
frumoasă. Dar, fiindcă el a cerut un lighean, ea n-a î n d r ă z n i t
să-1 c o n t r a z i c ă .
U m p l î n d cana cu apă, H i l d a s-a uitat din n o u la a u t o m o b i l u l
din faţa porţii. Era prăfuit, ca şi m a n t a u a uriaşului. C î n d a intrat
ea cu l i g h e a n u l , el era n u m a i în cămaşă.
— A d u - m i o o g l i n d ă ! a zis el.
Era a c u m cufundat în g î n d u r i . P ă r e a obosit. H i l d a s-a gîndit
că p o a t e v r e a să d o a r m ă . Ea i-ar face p a t u l în d o r m i t o r cu
plăcere şi l-ar lăsa să se odihnească.
î n u l t i m i l e zile trecuseră prin sate m u l t e c o l o a n e m i l i t a r e .
Soldaţi şi ofiţeri i-au bătut la p o a r t ă şi i-au cerut a d ă p o s t p e n t r u
o noapte, apă de spălat sau n u m a i să le î n c ă l z e a s c ă conservele.
Ea a făcut mereu tot ce-i stătea în p u t i n ţ ă pentru soldaţi. Se
g î n d e a la b ă r b a t u l ei. J o h a n n era în m i s i u n e specială, şi ea v o i a
să fie la î n ă l ţ i m e , servind şi ea patria.
C e l o r l a l ţ i le făcuse p a t u l în Wohnzimmer. Pe uriaş îl va lăsa
să d o a r m ă în d o r m i t o r , şi se va c u l c a ea în Wohnzimmer. H i l d a
s-a gîndit că p o a t e el se va culca nu în patul lui J o h a n n , ci î n t r -
ai ei. G î n d u l acesta i-a î m b u j o r a t obrajii.
H i l d a a luat o g l i n d a de bărbierit a lui J o h a n n şi i-a dus-o
uriaşului. El se p l i m b a p r i n cameră, cu c ă m a ş a d e s c h e i a t ă la gît.
I-a luat o g l i n d a din m î n ă şi c ă u t a t un loc u n d e s-o a g a t e , d a r
n-a găsit. Era foarte înalt, şi, d a c ă ar fi aşezat o g l i n d a pe m a s ă ,
ar fi trebuit să se aplece prea m u l t , ca să se v a d ă în ea. F ă r ă să
s p u n ă nici un cuvînt, el i-a pus-o H i l d e i în mîini şi a î n c e p u t să
se săpunească.
— M a i sus ! a o r d o n a t el.
1
C a m e r ă de zi. (germ.)
207
 ORA 25
F a ţ a lui era t ă b ă c i t ă de soare şi de vînt. Pe obraji îi crescuse o
barbă blondă-roşcată. Ea ţinea o g l i n d a în d r e p t u l gurii. A ridi­
cat-o mai sus, p î n ă în d r e p t u l frunţii. C î n d el se apropia de
oglindă, îi simţea respiraţia. M î i n i l e îi t r e m u r a u , dar strîngea
o g l i n d a şi se silea să o ţină nemişcată.
— P u ţ i n mai sus ! a zis el, cu aceeaşi v o c e aspră.
H i l d a a ridicat o g l i n d a d e a s u p r a frunţii. B r a ţ e l e î n c e p e a u să o
d o a r ă , d a r ei îi plăcea. Ar fi vrut să s p u n ă ceva, dar a c u m se
a u z e a z g o m o t u l lamei de ras, care tăia barba m o a l e şi învelită în
clăbuci de săpun a uriaşului. H i l d a a î n c h i s ochii şi a ascultat
sunetul hîrşîit al l a m e i . N ă r i l e i se d i l a t a s e r ă şi sorbeau parfu­
mul săpunului. Era nu n u m a i un m i r o s de săpun, ci şi unul de
bărbăţie, de r ă z b o i şi de d r u m lung. A ş a c u m m i r o s e a şi m a n ­
t a u a lui de piele. El nu observă că ea se clatină. E atent să nu se
taie.
D u p ă ce a t e r m i n a t , el şi-a frecat mîinile cu săpun în lighea­
nul alb.
— R i d i c ă - m i m î n e c a de la c ă m a ş ă ! i-a zis.
H i l d a i-a suflecat mîneca. îi era frică să nu-i atingă pielea.
D a r m î n a ei s-a atins de a lui. A t u n c i s-a c u t r e m u r a t . M i r o s u l de
p ă d u r e şi de vînt pe care îl adusese uriaşul u m p l u s e t o a t ă casa.
H i l d a îl simţea c u m se i m p r e g n e a z ă în m o b i l e , în covoare, în
pereţi, şi ştia că el nu va mai ieşi niciodată. îi intrase în rochie,
în pori, în păr, în c ă m a ş ă ; n-o să-1 mai p o a t ă scoate toată viaţa,
oricît s-ar spăla.
— A c u m v r e a u să r ă m î n singur, a zis uriaşul.
C î n d H i l d a s-a î n t o r s să î n c h i d ă uşa, 1-a v ă z u t gol p î n ă la
brîu. El îşi scotea c ă m a ş a , t r ă g î n d - o peste cap. I se v e d e a n u m a i
pieptul. H i l d a , care era infirmieră, v ă z u s e sute, poate mii, de
bărbaţi g o i ; î n s ă n i c i o d a t ă u n piept c a a l uriaşului.
H i l d a s-a d u s în b u c ă t ă r i e şi s-a uitat iar afară, la maşină.
C o p i l u l d o r m e a . Ea s-a î n t r e b a t dacă uriaşul va pleca i m e d i a t
sau va sta să se o d i h n e a s c ă . Ar fi vrut să-i p r e g ă t e a s c ă de m î n -
care. A c u m era atentă, ca să p o a t ă r ă s p u n d e î n d a t ă ce el o va
chema.
— Ruşii sînt la trei k i l o m e t r i ! a zis o vecină, trecînd pe sub
fereastra ei. Tu r ă m î i aici ?
— Rămîn ! a răspuns Hilda.
A p o i s-a î n t r e b a t de ce nu o c h e a m ă uriaşul. Nu mai avea
r ă b d a r e să aştepte. A bătut la uşă şi a intrat. El îşi pusese uni­
forma de p a r a d ă ; avea pieptul plin de decoraţii.
208
ORA 25
H i l d a s-a oprit în prag, u i m i t ă . U r i a ş u l i-a z î m b i t . Z î m b e a
p e n t r u p r i m a oară. în c a m e r ă nu mai mirosea a vînt, a r ă z b o i şi
a piele, ci a flori.
— V r e a u să ştiu d a c ă eşti o a d e v ă r a t ă femeie g e r m a n ă ! a zis
el. V r e a u să-ţi cer nu serviciu pe care nu mi-1 p o a t e face decît o
femeie g e r m a n ă !
— Sînt ! a r ă s p u n s ea. Şi nu n u m a i că sînt o a d e v ă r a t ă ger­
m a n ă , d a r b ă r b a t u l m e u este trimis de Marele...
H i l d a voise sâ-i p o v e s t e a s c ă uriaşului secretul cu p l e c a r e a lui
J o h a n n , d a r a tăcut brusc. Pe masă se aflau a c u m fotografiile
î n r ă m a t e a d o u ă femei frumoase. H i l d a s-a uitat la ele. Şi n-a
mai avut curajul să p o v e s t e a s c ă secretul pe care nu-1 spusese
p î n ă atunci n i m ă n u i , d a r pe care i l-ar d e z v ă l u i t cu plăcere uria­
şului. A c u m , v ă z î n d fotografiile femeilor, îi părea rău că fusese
gata să se destăinuiască.
— A c e s t e a sînt soţia şi fiica mea, a zis el. A m î n d o u ă sînt
m o a r t e . Le-am iubit m u l t , d a r m-au înşelat în d r a g o s t e a mea. Şi
soţia, şi fiica m-au înşelat ! Soţia m e a e în m o r m î n t . F i i c a m e a e
p e l u m e . S-a m ă r i t a t c o u n d e r b e d e u . D i n c a u z a a s t a e s t e
moartă pentru mine !
H i l d a s-a uitat din n o u la fotografii : « Eu nu l-aş fi înşelat
n i c i o d a t ă ! » — s-a gîndit ea.
A l ă t u r i de cele ale femeilor, era fotografia în r a m ă de piele a
Fiihrer-ulm.
— A c u m şi Fuhrer-u\ e m o r t ! a c o n t i n u a t el. G e r m a n i a nu
mai există ! Eu n-am trăit decît pentru ei. C î n d e r a m tînăr, îmi
p l ă c e a u şi c a i i ; d a r asta e r a o d r a g o s t e de tinereţe ! T o a t e idea­
lurile m e l e au murit s u b ochii mei, unul d u p ă altul : soţia, fiica,
Fuhrer-ul şi patria ! A c u m a venit r î n d u l meu. î n t r - o j u m ă t a t e
de o r ă , ruşii v o r fi aici. P î n ă la sosirea lor, aş vrea să î n d e p l i n e s c
u l t i m a î n d a t o r i r e a vieţii m e l e !
H i l d e i i-au dat lacrămile. Ea c r e z u s e că uriaşul va d o r m i la
ea, în d o r m i t o r u l ei. C r e z u s e că el îi va spune că îi e foame, şi ea
îi va da si m ă n î n c e . Şi pe u r m ă 1-a v ă z u t î m b r ă c a t în u n i f o r m a
de p a r a d ă !
— Am să fac t o t c e - m i v e ţ i c e r e ! V r e ţ i să p l e c a ţ i î n t î i
u n d e v a -? a zis t a , p r i v i n d u - i uniforma.
— Nu plec n i c ă i e r i ! a r ă s p u n s el. A c e s t a este u l t i m u l d r u m al
vieţii m e l e p ă m î n t e ş t i !
U r i a ş u l a c u m rîdea.
— C r e d e a i că plec undeva, fiindcă m-am bărbierit, m-am
209
 ORA 25
spălat şi m - a m î m b r ă c a t în u n i f o r m a de p a r a d ă ? a m a i zis el,
bătînd-o cu palma pe umăr.
Ea s-a simţit u m i l i t ă , mică, pe l î n g ă el, c u m se simţise şi faţă
de J o h a n n , c î n d a aflat că era t r i m i s în m i s i u n e specială.
— Fii a t e n t ă la ce v r e a u să-ţi cer ! a zis uriaşul. De altfel, este
foarte simplu. D a r n u m a i o femeie g e r m a n ă p o a t e face asta.
Soţia m e a n-ar fi p u t u t , d u m n e a t a poţi. Ea era p r e a Weib'. Ei
nici nu i-aş fi cerut-o. D a r d u m i t a l e ţi-o cer !
H i l d a era m î n d r ă că uriaşul îi cere un l u c r u pe care nu i l-ar fi
cerut nici m ă c a r soţiei Iui.
— D u p ă ce m o r , a u r m a t el, î m i tîrăşti t r u p u l în curte şi îi dai
foc. Pe m i n e ai să mă găseşti m o r t aici, pe foaia de cort.
U r i a ş u l î n t i n s e s e pe jos o foaie de cort m i l i t a r ă , a p r o a p e
nouă. Acoperise cu ea întreaga duşumea.
— Aici ai b e n z i n ă de avion. D u p ă ce m-ai tîrit în curte, mă
înveleşti în foaia de cort, t o r n i b e n z i n a peste m i n e şi d a i foc cu
bricheta.
U r i a ş u l z î m b e a , scoţînd d i n b u z u n a r o b r i c h e t ă de aur, pe
care i-a î n t i n s - o H i l d e i .
— Cu ea să a p r i n z i b e n z i n a , a zis el. C î n d focul s-a stins,
torni b e n z i n a d i n al d o i l e a b i d o n şi a p r i n z i iar. D u p ă asta, cred,
nu m a i r ă m î n e n i m i c de ars. R u ş i i n-au să m a i găsească decît
c e n u ş a m e a . U n o s t a ş d e m n n u t r e b u i e să-şi lase trupul î n m î i -
nile d u ş m a n u l u i ! A ş a au făcut toţi l u p t ă t o r i i g e r m a n i din isto­
rie. C î n d totul s-a t e r m i n a t , ei au trecut în m o a r t e , n i m i c i n d u - ş i
trupurile. D u ş m a n i i nu m a i g ă s e a u decît scrum şi cenuşă...
U r i a ş u l şi-a frecat mîinile. H i l d a tăcea. El s-a uitat la fotogra­
fii.
— Fotografiile, d a c ă vrei să le a r z i , înveleşte-le în foaia de
cort şi dă-le foc, să a r d ă î m p r e u n ă cu m i n e ! D a c ă vrei să le p ă s ­
trezi, p ă s t r e a z ă - l e ! D a r n-ar avea nici un rost. Eu n - a m locuit
pe-aici : eu sînt d i n R o m â n i a . . .
H i l d a stătea n e m i ş c a t ă , închipuindu-şi-1 p e u r i a ş m o r t , î n t i n s
pe foaia de cort. Şi nu-i v e n e a să c r e a d ă că asta era posibil. Ei i
se p ă r e a că u r i a ş u l nu va m u r i n i c i o d a t ă . El era etern...
— Ţi-e frică ? a î n t r e b a t el. U n e i femei g e r m a n e nu-i e n i c i o ­
d a t ă frică, m a i ales atunci c î n d face ceva p e n t r u patrie ! C r e d că
eşti convinsă că-ţi serveşti p a t r i a , î n d e p l i n i n d t e s t a m e n t u l unui
ostaş ?
1
Soţie, femeie, (germ.)
210
ORA 25
— Sînt convinsă, a zis H i l d a . Şi nici nu mi-e frică. î n s ă nu p o t
c r e d e că este adevărat. Eu nu cred că ruşii vor ajunge aici ! Eu
nu c r e d că G e r m a n i a este î n v i n s ă !
— T o t u l s-a t e r m i n a t ! T o t u l este i r e m e d i a b i l p i e r d u t ! Să nu
uiţi să pui revolverul în tocul de piele şi să-i dai foc, să a r d ă cu
m i n e ! Un soldat t r e b u i e să fie î n m o r m î n t a t sau incinerat cu
arma !
A u r m a t o clipă de tăcere. U r i a ş u l privea u n d e v a d e p a r t e ,
scufundat în g î n d u r i l e lui, ca într-o apă fără fund...
— A c u m s-a t e r m i n a t , a zis el.
H i l d a a r i d i c a t ochii. C r e d e a că uriaşul vrea să se î m p u ş t e în
faţa ei. A s t a n-ar fi p u t u t - o s u p o r t a . D a r el nu v o i a să se
î m p u ş t e . S-a î n t o r s cu faţa spre fotografia Ftihrer-ulm şi a luat
p o z i ţ i a de drepţi, salutînd cu rriîna î r t i n s ă .
H i l d a era în spatele lui. îi privea u m e r i i şi talia strinse în
tunică. îi v e d e a braţul î n t i n s . El stăcea neclintit ca o statuie.
S a l u t u l Iui a d u r a t p a r c ă o veşnicie. D u p ă ce a lăsat jos braţul,
s-a î n t o r s m i l i t ă r e ş t e şi a făcut un pas. A p o i a î n t i n s iar b r a ţ u l şi
a s a l u t a t - o scurt :
— A d i o , p r i e t e n a m e a , şi îţi m u l ţ u m e s c ! N u m e l e m e u este
l o c o t e n e n t I o r g u Iordan. D a r nu e nevoie să-1 spui n i m ă n u i . Fii
m î n d r ă de fapta pe care o f a c i : este o o n o a r e p e n t r u o femeie
g e r m a n ă să execute t e s t a m e n t u l unui ostaş !
Şi i-a strîns H i l d e i m î n a . A strîns-o tare. O strîngere de des­
părţire.
— A c u m v r e a u să r ă m î n singur ! a zis el p o r u n c i t o r . V i n o
d u p ă ce a u z i d e t u n ă t u r a ! A d i o !
106
Pe stradă au a p ă r u t p r i m e l e c a m i o a n e ruseşti. H i l d a Ie-a a u z i t
întîi h u r u i t u l . A p o i le-a v ă z u t pe fereastra bucătăriei. Ea a aler­
gat spre c a m e r a u n d e era uriaşul. El îi spusese să nu intre decît
după ce va auzi î m p u ş c ă t u r a , dar ea nu auzise nimic şi nu
î n d r ă z n e a să-i calce p o r u n c a .
C a m i o a n e l e ruseşti care t r e c e a u pe stradă z g u d u i a u pereţii
casei. H i l d a n-a m a i p u t u t aştepta. îi era şi frică. A bătut la uşă,
211
 ORA 25
apoi a intrat. U r i a ş u l z ă c e a în mijlocul c a m e r e i , pe foaia de cort,
cu faţa în sus. « C u m de n-am auzit d e t u n ă t u r a a r m e i ? » — s-a
întrebat ea.
T r u p u l lui era drept. P a r c ă ar fi murit în p o z i ţ i a în care salu­
tase fotografia Fuhrer-ulm. A v e a chipiul pe cap. F a ţ a îi acope­
rită de o culoare vînătă, ca o p u d r ă de cenuşă. O b r a z u l drept,
gura şi nasul îi erau p ă t a t e de singe. Nu mult. D o a r cîteva dîre.
H i l d a a ridicat revolverul de lingă şoldul uriaşului şi 1-a pus
în tocul de piele de la c e n t u r ă . A î n c h i s b u t o n u l tocului. Nu se
g î n d e a decît că el se î m p u ş c a s e , fără ca ea să a u d ă d e t u n ă t u r a .
H i l d a a î n t o r s m a r g i n i l e foii de cort şi a acoperit trupul î n t i n s
pe jos. î n a i n t e de a-i înveli faţa, 1-a mai privit o dată. « P a r c ă
nici n-aş fi l î n g ă un m o r t » — şi-a zis ea. « Nu mi-e frică de
moarte. N i c i n-o văd, chiar cînd sînt l î n g ă ea. P o a t e fiindcă am
v ă z u t la spital atîţia o a m e n i murind... »
I-a acoperit u r i a ş u l u i faţa, fără să-1 atingă. A c u m , el era la fel
cu toţi morţii pe care-i v ă z u s e ea. V i u , uriaşul nu era la fel cu
toţi bărbaţii. D a r H i l d a abia îşi mai a m i n t e ş t e de timpul cînd el
era viu, se bărbierea şi se î m b r ă c a în uniforma de paradă...
A t u n c i , ea t r e m u r a l î n g ă el cu toată carnea din trup. D a r asta se
petrecuse, parcă, cu zeci de ani în urmă... A p r o a p e că uitase.
Afară h u r u i a u c a m i o a n e l e şi tancurile ruseşti. H i l d e i i s-a
făcut teamă. A vrut să-şi ia copilul şi să fugă prin fundul grădi­
nii, în p ă d u r e , d a r şi-a a d u s a m i n t e de p r o m i s i u n e a făcută uria­
şului. « î m i pare rău că i-am făgăduit să-1 ard » — şi-a zis ea.
C a d a v r u l nu p u t e a fi scos în g r ă d i n ă . D a c ă ar fi făcut-o, o
vedeau soldaţii ruşi care treceau prin faţa porţii. « T r e b u i e să
aştept p î n ă diseară. D u p ă ce se î n t u n e c ă , îl scot în curte şi îi dau
foc. Pe u r m ă , fug cu copilul !»
H i l d a a r ă m a s l î n g ă m o r t , fără a se mai gîndi la nimic. D a r
şi-a zis că, dacă e găsită cu m o r t u l în casă, va fi arestată. A a d u s
copilul din c a m e r a vecină şi s-a aşezat cu el în braţe pe un
scaun, lîngă mort. « T r e b u i e să-mi ţin cuvîntul dat unui ostaş
care a murit ! » Apoi a î n c u i a t uşa, hotărîtă să aştepte pînă cînd
se întunecă. M a i erau cel m u l t d o u ă ore pînă seara.
H i l d a nu avea ceas şi şi-a a m i n t i t că uriaşul p u r t a la m î n ă un
ceas mare. A dat foaia de cort la o parte şi s-a uitat la ceasul
m o r t u l u i , ca să v a d ă cît mai are de aşteptat.
In clipa aceea s-au auzit bătăi în uşă. Ea a strîns copilul în
braţe şi n-a răspuns. Pe u r m ă a auzit cuvinte ruseşti. Şi iar
bătăi ! H i l d a a deschis fereastra care d ă d e a spre g r ă d i n ă . « Nu
212
ORA 25
se p o a t e să fug fără să-mi ţin cuvîntul ! J o h a n n este un erou :
n-am d r e p t u l să mă port ca o laşă !»
H i l d a a d e ş u r u b a t d o p u l de la bidon şi a vărsat b e n z i n a peste
foaia de cort. A c u m băteau în uşă cu patul armei. Ea a deschis şi
al d o i l e a bidon. Nu 1-a vărsat însă decît pe j u m ă t a t e : îi era
t e a m ă că ruşii sparg uşa şi se grăbea. A luat copilul în braţe şi
s-a d u s c ă t r e fereastră. « D u p ă ce sar în gradină, a r u n c bricheta
aprinsă pe fereastră. El o să a r d ă şi eu îmi ţin cuvîntul !»
în c a m e r ă m i r o s e a tare a benzină. C o p i l u l a î n c e p u t să
tuşească. H i l d a s-a grăbit şi mai mult. C î n d ea păşea pe perva­
z u l ferestrei, ruşii i z b e a u cu umerii in uşă. D a r uşa rezista. De la
p r a g u l ferestrei p î n ă la r ă s a d u r i l e de flori, î n ă l ţ i m e a era mică, o
p u t e a sări. La fereastră au apărut, tocmai atunci, trei caschete
ruseşti.
în g r ă d i n ă , se v e d e a u alţi soldaţi. Pe fereastră nu mai putea
fugi. H i l d a a privit spre uşă. C o p i l u l se îneca de m i r o s u l de ben­
zină şi plîngea. Ea s-a hotărît să sară pe fereastră şi să fugă prin­
tre soldaţii ruşi, cu orice risc. în clipa aceea, o m î n ă întinsă să-i
apuce piciorul a atins-o. H i l d a a ţipat şi a vrut să se apere. în
m î n ă nu avea decît bricheta. F ă r ă să se gîndească, ea a apăsat pe
b r i c h e t ă , c u m apeşi pe trăgaciul revolverului cînd îţi este viaţa
în p e r i c o l .
O fracţiune de s e c u n d ă , a fost lumină. Pe u r m ă s-a făcut
î n t u n e r i c . Un î n t u n e r i c mai a d î n c şi mai negru decît n o a p t e a . Şi
n-a m a i fost l u m i n ă niciodată.
H i l d a M o r i t z a m u r i t mistuită de aceleaşi flăcări care au ars
trupul u r i a ş al lui I o r g u Iordan, î m p r e u n ă cu F r a n z , copilul ei şi
al lui J o h a n n M o r i t z . Şi tot acelaşi foc a ars pînă la temelie casa,
cu tot ce era în ea şi cu fotografiile S u z a n e i , p r i m a soţie a lui
J o h a n n M o r i t z , şi a m a m e i ei. B e n z i n a a d u s ă de uriaş a ars cu
flăcări î n a l t e p î n ă la cer.
107
T r a i a n K o r u g ă şi E l e o n o r a W e s t şedeau unul l î n g ă altul în
faţa m a i o r u l u i B r o w n , g u v e r n a t o r u l a m e r i c a n a l oraşului W e i -
mar.
213
 ORA 25
— A s t a e tot, d o m n u l e g u v e r n a t o r ! a zis T r a i a n Korugă. La
23 a u g u s t , cînd R o m â n i a a fost o c u p a t ă de ruşi, eu şi soţia m e a
a m fost i n t e r n a ţ i d e c r o a ţ i , î m p r e u n ă c u m e m b r i i l e g a ţ i e i
r o m â n e . A fost o i n t e r n a r e d i p l o m a t i c ă , î n t r - u n hotel, aşa c u m
se procedează, după legile internaţionale, cu reprezentanţii
d i p l o m a t i c i ai i n a m i c u l u i . Pe u r m ă , C r o a ţ i a a fost o c u p a t ă de
p a r t i z a n i i lui T i t o . N o i am fost i n t e r n a ţ i în A u s t r i a , apoi în
G e r m a n i a şi, în sfîrşit, în C e h o s l o v a c i a . C î n d G e r m a n i a a capi­
tulat şi nu a m a i avut cine să ne ţină internaţi, noi am pornit
spre apus. Am lăsat totul şi am pornit pe jos.
E l e o n o r e i i-au venit în m i n t e i m a g i n i din cele d o u ă sute de
k i l o m e t r i făcuţi pe jos. I se umflaseră picioarele, şi tălpile îi e r a u
pline de bătături.
— Am lăsat t o t u l şi am fugit prin p ă d u r i şi peste c î m p u r i , ca
să a j u n g e m în z o n e l e o c u p a t e de americani, de e n g l e z i sau de
francezi, a c o n t i n u a t E l e o n o r a W e s t . Nu v o i a m să c ă d e m vii în
mîinile ruşilor ori ale p a r t i z a n i l o r . E r a m hotărîţi să ne sinuci­
d e m d a c ă n e prind.
— De ce vă e s t e frică de p a r t i z a n i şi de r u ş i ? a î n t r e b a t
g u v e r n a t o r u l . N u m a i fasciştilor le e frică de ei. R u ş i i şi p a r t i z a ­
nii sînt aliaţii noştri şi au luptat p e n t r u victoria n a ţ i u n i l o r aliate.
— N i c i d u m n e a v o a s t r ă nu sînteţi fascist, d o m n u l e guverna­
tor, d a r cred că n-aţi accepta să vă r ă m î n ă soţia nici 24 de o r e în
z o n a de o c u p a ţ i e a bolşevicilor, a zis T r a i a n . Nu din m o t i v e
politice, ci din t e a m a de c r u z i m e şi de teroare. N i c i d u m n e a ­
voastră, personal, nu cred să aveţi curajul de a î n t r ă în z o n a lor
fără uniformă şi fără o g a r d ă p u t e r n i c ă . E drept să ne î n t r e b a ţ i
pe noi, doi o a m e n i fără a p ă r a r e , de ce fugim din faţa h o a r d e l o r
barbare, î n a r m a t e c u u l t i m u l m o d e l d e puşti a u t o m a t e ameri­
cane ?
— Şi a c u m ce d o r i ţ i ? a î n t r e b a t g u v e r n a t o r u l . De plecat din
G e r m a n i a , nu aveţi voie să plecaţi. Aici sînteţi trataţi ca cetăţeni
ai unui stat i n a m i c . Aveţi aceleaşi obligaţii ca p o p u l a ţ i a ger­
m a n ă . Şi aceleaşi drepturi. M a i m u l t , nu !
— A d i c ă nici un drept ! a zis T r a i a n . F e m e i l e g e r m a n e din
W e i m a r sînt o b l i g a t e să cureţe closetele l a g ă r u l u i de la B u c h e n -
w a l d şi să spele rufele d e ţ i n u ţ i l o r eliberaţi, cel p u ţ i n o d a t ă pe
s ă p t ă m î n ă fiecare. V r e ţ i să o t r i m i t e ţ i şi pe soţia m e a să facă
asta ?
— N o i nu s î n t e m i n a m i c i i A m e r i c i i şi ai n a ţ i u n i l o r aliate, a
zis E l e o n o r a W e s t . N o i am fost internaţi t i m p de aproape un an
214
ORA 25
de către inamicii naţiunilor aliate. A c u m am venit să vă c e r e m
a u t o r i z a ţ i a de a locui î n t r - o c a m e r ă , undeva, sau de a ni se da
posibilitatea să p l e c ă m , dacă nu ni se permite să stăm. S î n t e m
a m î n d o i în d r u m : nu avem u n d e d o r m i , u n d e ne spăla, u n d e
mînca. Ni se i n t e r z i c e să r ă m î n e m şi ni se i n t e r z i c e să p l e c ă m .
— Sînteţi cetăţeni ai u n u i stat i n a m i c , a zis iar g u v e r n a t o r u l .
C e spuneţi d u m n e a v o a s t r ă n u m ă interesează. Aveţi p a ş a p o a r t e
r o m â n e ş t i ? A t u n c i sînteţi d u ş m a n i !
— D a r R o m â n i a l u p t ă de luni de zile alături de aliaţi, î m p o ­
triva G e r m a n i e i ! a i z b u c n i t E l e o n o r a W e s t . A c e s t l u c r u îl ştiţi
şi d u m n e a v o a s t r ă ! 80 000 de r o m â n i şi-au dat viaţa p e n t r u
c a u z a aliaţilor. îi socotiţi d u ş m a n i pe cei care l u p t ă cot la cot cu
dumneavoastră ?
— R o m â n i a este un stat i n a m i c ! a zis m a i o r u l B r o w n .
El a scos din sertar o hîrtie şi a citit tare :
— «Ţări inamice : Germania, Japonia, Italia, România,
Ungaria, Finlanda ». Nu e c l a r că s î n t e ţ i d u ş m a n i i S t a t e l o r
Unite ?
T r a i a n K o r u g ă s-a ridicat. E l e o n o r a se uita cu i m p l o r a r e în
ochi la g u v e r n a t o r :
— Nu aţi aflat î n c ă din z i a r e că R o m â n i a luptă de atîta v r e m e
alături de aliaţi ? a î n t r e b a t ea. Nu vă sînt suficiente nici d o c u ­
mentele noastre, din care se vede că v e n i m din i n t e r n a r e a ger­
m a n ă ? N o i nu vă sîntem d u ş m a n i !
— C h i a r d a c ă este aşa, nu mă interesează, a zis guvernatorul,
în d i s p o z i ţ i i l e şi i n s t r u c ţ i u n i l e p r i m i t e de mine, se s p u n e că
românii sînt d u ş m a n i i S t a t e l o r U n i t e , şi eu am p i e r d u t p r e a
mult timp vorbind cu dumneavoastră. Dumneavostră sînteţi
duşmanii mei. D u m n e a t a , d o a m n ă , îmi eşti duşmană.
D u ş m a n ă ! Şi, d a c ă eu ţi-aş fi căzut în m î n ă , mă î m p u ş c a i şi nu
vorbeai cu m i n e aşa c u m vorbesc eu a c u m cu d u m n e a t a . C e - a m
făcut eu este ilegal şi n - a m să repet această eroare. Cu d u ş m a n i i
nu se stă de v o r b ă !
M a i o r u l B r o w n , g u v e r n a t o r u l militar a l oraşului W e i m a r , era
vînăt de furie şi n-a r ă s p u n s la salutul lui T r a i a n K o r u g ă şi al
Eleonorei.
— Iată occidentul ! a spus Traian, coborînd scările. N u - i
i n t e r e s e a z ă nici faptul, nici o m u l . Ei nu văd individul. Au g e n e ­
ralizat t o t u l şi se î n c h i n ă n u m a i regulii scrise !
— Nu m a i p o t m e r g e pe j o s , a zis N o r a .
215
 ORA 25
T r a i a n a sprijinit-o de braţ. Ea s-a lăsat pe u m ă r u l lui şi a
î n c e p u t să plîngă.
— Am făcut 200 de k i l o m e t r i pe jos, ca să a j u n g e m la e i ! Am
alergat ca spre M e c a !...
— Nu r e g r e t a , N o r a ! N o i am fugit de t e r o a r e a sălbatică a
ruşilor. Şi e bine că am scăpat de ea. D a r cu adevărat bine p e n ­
t r u o a m e n i nu este nicăieri. P ă m î n t u l a încetat să m a i fie al
oamenilor !
108
D u p ă p a t r u zile, T r a i a n K o r u g ă şi E l e o n o r a W e s t s-au d u s
din nou la g u v e r n a t o r . Le trebuia o a u t o r i z a ţ i e ca să mai
l o c u i a s c ă în W e i m a r î n c ă o s ă p t ă m î n ă . N o r a avea picioarele
umflate şi nu p u t e a m e r g e m a i d e p a r t e .
Ea s-a î m b r ă c a t cu cea m a i frumoasă r o c h i e de m ă t a s e pe
care o avea. P u r t a p ă l ă r i e şi pantofi cu t o c u r i î n a l t e .
D u p ă ce i-a spus santinelei de la intrare că v o r să v o r b e a s c ă
cu g u v e r n a t o r u l , T r a i a n s-a î n t o r s către N o r a :
— T e - a i î m b r ă c a t ca la recepţiile oficiale !
Ea z î m b i t . U l t i m a o a r ă pusese r o c h i a în u r m ă cu trei ani,
c î n d î l v i z i t a s e r ă î n t r - o d i m i n e a ţ ă p e ministrul F i n l a n d e i .
— D o m n u l g u v e r n a t o r va roagă să mai aşteptaţi un
m o m e n t ! a zis p o l i t i c o s santinela.
A u t r e c u t cîteva m i n u t e . N o r a p ă r e a c a l m ă ş i m u l ţ u m i t ă . P e
u r m ă a venit un alt s o l d a t :
— D u m n e a v o a s t r ă sînteţi d i p l o m a ţ i i r o m â n i care vor să vor­
bească cu d o m n u l g u v e r n a t o r ? M a i aşteptaţi, vă rog, un
minut!
Şi a dispărut. E l e o n o r a W e s t s-a g î n d i t că m a i o r u l B r o w n
este în fond un om c u m s e c a d e , care ştie să se p o a r t e : de d o u ă
ori se s c u z a s e fiindcă îi lăsase să aştepte cinci m i n u t e .
S e d i u l g u v e r n a t o r u l u i m i l i t a r era instalat într-o clădire m a r e ,
cu un hali imens. N o r a se contempla în oglindă. Slăbise, şi
r o c h i a î i c ă d e a p e c o r p m a i frumos decît u l t i m a oară, l a legaţia
Finlandei.
— V e n i ţ i cu m i n e ! zis al d o i l e a soldat, a p ă r i n d iar.
216
ORA 25
E l e o n o r a W e s t s-a î n d e p ă r t a t d e o g l i n d ă , z î m b i n d u - ş i .
T r a i a n a sprijinit-o de braţ şi l-au u r m a t a m î n d o i pe soldat, care
însă nu urca scările spre cabinetul g u v e r n a t o r u l u i , u n d e fuseseră
ei d a t a trecută, ci se î n d r e p t a spre ieşire. Afară, i-a invitat într-
un jeep, care aştepta în faţa porţii. M a ş i n a a pornit.
— U n d e mergem ? a întrebat Traian.
S o l d a t u l de la volan a ridicat din umeri.
B ă t e a vîntul. A u t o m o b i l u l g o n e a cu v i t e z ă m a r e pe străzile
oraşului. T r a i a n s-a aplecat la urechea celuilalt soldat :
— Unde mergem ?
Soldatul a ridicat din u m e r i şi n-a r ă s p u n s , ca şi primul.
T r a i a n K o r u g ă s-a î n t o r s către N o r a . Ea îşi ţinea cu mîinile
borurile pălăriei şi ridea : v i t e z a îi plăcuse î n t o t d e a u n a .
Jeep-u\ s-a oprit la m a r g i n e a oraşului, d i n a i n t e a unei porţi
m a r i , cu stîlpi de de piatră. Un p o r t a r cu chipiu le-a d e s c h i s , d a r
maşina nu a intrat în curte. U n u l dintre soldaţi i-a dat p o r t a r u ­
lui un plic, pe u r m ă le-a făcut s e m n lui T r a i a n şi Eleonorei W e s t
să c o b o a r e .
— Ce este aici ? a î n t r e b a t N o r a .
A m e r i c a n i i s-au uitat să v a d ă d a c ă ea coborîse. Şi n-au răs­
puns.
— Ce este aici ? a repetat N o r a î n t r e b a r e a , în g e r m a n ă , către
portar.
— î n c h i s o a r e a , a r ă s p u n s el, a p u c î n d - o pe N o r a de braţ.
Ea a vrut să spună ceva soldaţilor. D a r era prea tîrziu : a u t o ­
m o b i l u l dispăruse cu aceeaşi v i t e z ă cu care venise. N o r a s-a
î n t o r s spre T r a i a n . El era palid.
P o r ţ i l e grele de fier s-au î n c h i s . Ei erau a c u m în c u r t e a î n c h i ­
sorii.
109
T r a i a n K o r u g ă a fost î n c h i s în celula n u m ă r u l 5, de la parter,
iar N o r a în celula 26, la etajul al treilea.
« Este sigur o greşeală » — şi-a zis T r a i a n , d u p ă ce a r ă m a s
singur.
î n c e r c a să ghicească cu ce greşise, d a r s-a g î n d i t că N o r a e şi
217
 ORA 25
ea închisă, în clipa aceea, î n t r - o celulă la fel cu a lui, şi-şi p i e r d u
calmul. La d e s p ă r ţ i r e , T r a i a n voise s-o î m b ă r b ă t e z e , să-i spună
u n c u v î n t d e d r a g o s t e . G a r d i a n u l 1-a s m u c i t d e u m ă r ş i i - a
interzis să se a p r o p i e de ea. N o r a s-a î n t o r s r u g ă t o a r e spre gar­
d i a n ; el a î m b r î n c i t - o , î m p i n g î n d - o d u p ă colţul c o r i d o r u l u i .
A ş a a fost m o m e n t u l despărţirii, pe culoarele închisorii.
« P r e s u p u n că mă confundă cu cine ştie ce criminal care are
acelaşi n u m e sau s e a m ă n ă cu m i n e , şi de aceea m - a u arestat » —
şi-a zis T r a i a n . « D a r de ce au arestat-o pe N o r a ? » T r a i a n
K o r u g ă a î n c e p u t să bată cu p u m n i i în uşă, ca să v i n ă g a r d i a n u l .
« R u ş i i , mă a ş t e p t a m să mă a r e s t e z e ! » — şi-a zis el în conti­
n u a r e . « La ruşi, lipsa de b ă t ă t u r i în p a l m e este un m o t i v de
arestare. Şi, chiar d a c ă ei m-ar fi arestat fără să-mi c o n t r o l e z e
p a l m e l e , tot n-aş fi fost surprins : de la ruşi m - a ş fi aşteptat la
orice ! Am alergat pe jos d o u ă sute de k i l o m e t r i , ca să scap de o
societate în care lipsa de motiv constituie un m o t i v de arestare,
de d e p o r t a r e sau de î m p u ş c a r e ! »
î l a u r e a u p u m n i i , d a r c o n t i n u a s ă b a t ă î n uşa celulei. A c u m
î n s ă nu m a i b ă t e a ca să c h e m e g a r d i a n u l , ci ca să se pedepsească
pe sine, p e n t r u p r o s t i a de a fi fugit d o u ă sute de k i l o m e t r i în
z a d a r , t î r î n d - o pe N o r a d u p ă el, cu p i c i o a r e l e umflate, cu tăl­
pile r ă n i t e şi î n s î n g e r a t e .
« N e m ţ i i , m-aş fi aşteptat s-o a r e s t e z e pe N o r a » — g î n d e a el
m a i d e p a r t e — « fiindcă sînt n a z i ş t i şi antisemiţi... »
— Ce vrei ? a î n t r e b a t g a r d i a n u l , a p ă r î n d în p r a g u l uşii.
— V r e a u să v o r b e s c i m e d i a t cu d i r e c t o r u l închisorii ! a spus
T r a i a n . Eu şi soţia m e a am fost arestaţi din greşeală !
— Ştiu ! C î n d ajungeţi aici, toţi aţi fost arestaţi din greşeală !
a răspuns g a r d i a n u l , ironic.
— N u - ţ i p e r m i t să fii ironic ! Te a n u n ţ că v r e a u să vorbesc
i m e d i a t cu d i r e c t o r u l !
— Nu există aici nici un d i r e c t o r ! D u m n e a t a eşti arestat de
americani. N o i n u facem decît a d m i n i s t r a ţ i e . N i c i n u avem voie
să v o r b i m cu a r e s t a ţ i i : s î n t e m şi n o i tot un fel de arestaţi !
— V r e a u să vorbesc cu a m e r i c a n i i !
— D o m n u l sergent nu v i n e decît o d a t ă pe s ă p t ă m î n ă ! a zis
gardianul. N u m a i lunea !
T r a i a n şi-a a d u s a m i n t e că era luni.
— Vrei să spui că t r e b u i e să aştept p î n ă lunea viitoare ? a
î n t r e b a t el. C r e z i că soţia m e a are să stea o s ă p t ă m î n ă în î n c h i ­
soare ?
218
ORA 25
— D e g e a b a î m i spui m i e ! D e g e a b a baţi în uşă ! D o m n u l ser­
gent v i n e abia luni !
G a r d i a n u l a închis uşa.
— A n u n ţ ă pe cine vrei, sau nu a n u n ţ a pe n i m e n i ! P î n ă cînd
nu stau de v o r b ă cu d i r e c t o r u l închisorii, ca să-mi spună m o t i ­
vul arestării, nu mă ating nici de apă, nici de m î n c a r e ! Este sin­
gurul m e u mijloc de protest, şi am să fac uz de el !
— Declari greva foamei ? a î n t r e b a t g a r d i a n u l .
— Şi g r e v a setei !
G a r d i a n u l a r ă m a s o clipă în prag, cu cheile în mînă. L-a pri­
vit pe T r a i a n cu milă şi a închis uşa, z i c î n d :
— Păcat de d u m n e a t a ! Eşti î n c ă tînăr !
A p o i a învîrtit cheia în broască de d o u ă ori.
110
N o r a W e s t a lovit cu p u m n i i în uşă a p r o a p e o j u m ă t a t e de
oră. Un g a r d i a n a venit.
D a r nu a deschis : s-a uitat în celulă prin vizor.
— D a c ă m a i baţi în uşă, vei fi p e d e p s i t ă ! a zis el. P r i z o n i e r i i
n-au voie să bată în uşa c e l u l e i !
G a r d i a n u l s-a dus. N o r a s-a î n t i n s pe pat, d a r d u p ă o clipă a
sărit_brusc în picioare. « P r o b a b i l că sint p ă d u c h i ! » — s-a gîn-
dit. îi era frică. Ar fi vrut să bată în uşă şi să ceară altă p ă t u r ă
sau m ă c a r să î n t r e b e d a c ă nu sînt p ă d u c h i . î n s ă a c u m ştia că nu
are voie să bată în uşă şi a c o n t i n u a t să se p l i m b e prin celulă.
în a d î n c u l sufletului, se simţea v i n o v a t ă ; ştia că e arestată pe
drept. D u p ă ce falsificase acte de origine etnică şi d u p ă ce
plătise să fie furate acte din arhive, n o p ţ i de-a r î n d u l s-a g î n d i t
la î n c h i s o a r e . în fiecare zi se aştepta să v i n ă poliţia. Ştia că o să
fie d e s c o p e r i t ă şi arestată. C ă l ă t o r i n d prin G e r m a n i a , t r e m u r a la
v e d e r e a oricărui poliţist : actele ei erau false. U l t i m i i ani ai vieţii
nu i-au fost decît o aşteptare c h i n u i t o a r e a ceasului cînd avea să
fie arestată. « A c e s t ceas a venit » — şi-a zis. « A c u m m-au d e s ­
coperit că sînt evreică. A c u m nu mă m a i pot salva ! « T r u p u l îi
t r e m u r a de spaimă. « E absurd să cred că a m e r i c a n i i m-au a r e s ­
tat fiindcă am a s c u n s originea m e a semită şi am falsificat acte în
219
 ORA 25
ORA 25
R o m â n i a . S i m t însă c ă d e asta m - a u arestat. N u m a i din c a u z a
şedea pe vine, a avut o senzaţie de eliberare, de v o l u p t a t e , c u m
asta ! Nu e l o g i c , d a r nu p o a t e fi altfel. V i n a e a m e a ! Şi a c u m
n i c i o d a t ă în v i a ţ a ei nu simţise. Fiecare muşchi, fiecare por, fie­
voi fi pedepsită crunt, pe drept ! »
care fibră a t r u p u l u i ei se d e s t i n d e a u . S e n z a ţ i a aceasta era m a i
E l e o n o r e i i se făcuse frig. L e n j e r i a de c o r p , s p u m o a s ă şi
p u t e r n i c ă decît orice plăcere : era v o l u p t a t e pînă în străfunduri.
u ş o a r ă c u m sînt clăbucii de săpun, r o c h i a subţire ca voalul nu o
D a r era î n c ă m a i m u l t : e x t a z . S i m ţ e a c u m se d e s p r i n d e de tot
p u t e a u a p ă r a de u m e z e a l a rece a z i d u r i l o r de piatră. S e n z a ţ i a de
ce e p ă m î n t e a n . Plutea.
u m e d şi de rece îi pătrunsese p î n ă la piele şi d i n c o l o de piele, în
C l i p a aceasta de totală detaşare, de e x t a z absolut, p ă r e a nes-
oase. O s i m ţ e a în a d î n c u l t r u p u l u i . N i c i o d a t ă p î n ă atunci nu îi
fîrşită, nesfîrşită... Ieşise din t i m p . T o t corpul ei se elibera. N o r a
fusese frig la rinichi. N i c i nu ştia exact, din p u n c t de v e d e r e
W e s t avea senzaţia că u r i n e a z ă de ore întregi, fără î n c e t a r e .
a n a t o m i c , u n d e şi c u m sînt rinichii. Ei îi î n g h e ţ a u . Şi nu n u m a i
C î n d o c h i i au privit c i m e n t u l u m e d d i n jur, a cuprins-,o
ei, ci toate m ă r u n t a i e l e .
spaima. S-a ridicat şi a fugit î n t r - u n colţ al celulei. C ă u t a să se
S-a învelit cu r o c h i a peste g e n u n c h i , d a r asta nu-i folosea ; în
ascundă. Era m o m e n t u l cel mai d r a m a t i c al vieţii ei. C i m e n t u l
pat, îi era t e a m ă să se aşeze. F r i g u l c i m e n t u l u i din celulă îi
celulei era ud. U r i n a se î n t i n d e a sub pat, sub m a s ă , p î n ă la
pătrunsese, p r i n p i n g e l e l e subţiri, p î n ă la g e n u n c h i şi m a i sus de
picioarele ei.
g e n u n c h i , în tot trupul. Dinţii îi clănţăneau. Afară era cald. D a r
Ştia că făcuse ceva n e p e r m i s ; ştia că va fi pedepsită crunt.
asta nu avea nici o i m p o r t a n ţ ă , de v r e m e ce ea d î r d î i a ca în toiul
V o c e a spartă a g a r d i a n u l u i îi revenea a m e n i n ţ ă t o r în u r e c h i :
iernii.
« Vei fi pedepsită !... »
Ca să se î n c ă l z e a s c ă , E l e o n o r a W e s t s-a aşezat pe vine, în
E l e o n o r a W e s t ar fi vrut să-şi sfîşie r o c h i a de pe ea, ca să
mijlocul celulei. în clipa asta a simţit că t r e b u i e să se d u c ă la
usuce pe jos, d a r nu era cu p u t i n ţ ă : pe jos se afla p r e a m u l t
toaletă. T r e b u i a să se d u c ă u r g e n t . B ă ş i c a u d u l u i îi era ca stră­
lichid, ca să p o a t ă fi uscat cu r o c h i a ei de voal şi cu lenjeria ei
p u n s ă de ace, şi ea nu m a i p u t e a să-şi î n c o r d e z e muşchii. Eleo­
p u ţ i n ă , subţire şi v a p o r o a s ă . Şi cineva îi striga m e r e u : « Vei fi
n o r a şi-a a d u s a m i n t e din r o m a n e că în î n c h i s o r i există căldări,
p e d e p s i t ă ! Vei fi p e d e p s i t ă !... »
în loc de toalete. D a r în celula ei nu e r a u decît patul, m ă s u ţ a ,
fereastra cu gratii. Şi uşa. N o r a s-a î n d r e p t a t spre uşă şi a ridicat D î n d u - ş i s e a m a că nu se va p u t e a a s c u n d e , că fapta ei va fi
p u m n u l să bată. « T r e b u i e să-mi dea voie să mă duc la d e s c o p e r i t ă şi că orice tentativă de a se sustrage pedepsei este
t o a l e t ă ! » — şi-a zis ea. inutilă, E l e o n o r a şi-a a c o p e r i t ochii cu p u m n i i ei mici, d i n care
nu-şi scosese î n c ă m ă n u ş i l e croşetate şi străvezii ca p î n z a de
D a r în aceeaşi clipă i-au venit în m i n t e cuvintele aspre ale
păianjen, şi a î n c e p u t să p l î n g ă cu disperare...
g a r d i a n u l u i n e a m ţ : « D a c ă m a i baţi în uşă, vei fi p e d e p s i t ă ! »
Şi a lăsat p u m n u l să-i cadă : îi era frică să m a i bată.
« Sînt v i n o v a t ă că am bătut în uşă c î n d nu t r e b u i a » — şi-a zis
ea şi a î n c e p u t să se p l i m b e din n o u . S-a oprit cu p u m n i i ridicaţi
în faţa uşii. D a r nici a c u m n-a avut curaj să bată. « D a c ă mai
baţi, vei fi p e d e p s i t ă ! » în v r e m e ce aceste cuvinte îi s u n a u în 111
u r e c h i , t r u p u l ei a fost s t r ă b ă t u t , ca un c u r e n t e l e c t r i c , de
spaimă. M u ş c h i i nu s-au m a i supus voinţei ei. A simţit c u m chi­
loţii subţiri şi scurţi se u d ă , c u m i se u d ă portjartierul, r o c h i a , şi — Este e x t r e m de regretabil ce vi s-a î n t î m p l a t ! a zis sergen­
c u m u m e z e a l a i se p r e l i n g e , caldă, pe pulpe, pe ciorapi şi pe tul G o l d s m i t h , c o m a n d a n t u l î n c h i s o r i i . E u , p e r s o n a l , v ă c e r
pantofi. scuze ! î m i pare r ă u că n-am aflat m a i curînd de cazul d u m n e a ­
voastră.
N o r a W e s t a m a i făcut un efort să se reţină. D a r m u ş c h i i ,
De la arestarea lui T r a i a n K o r u g ă şi a Eleonorei W e s t trecuse
carnea şi trupul î n t r e g p a r c ă nu mai erau ale ei. S-a aplecat pe
o săptămînă. A c u m T r a i a n stătea î n t i n s pe pat : nu se m a i p u t e a
vine. în t i m p ce chiloţii îi d e v e n e a u din ce în ce m a i calzi iar ea
mişca. De şapte zile nu se atinsese nici de apă, nici de pîine.

220
221
 ORA 25
Sergentul G o l d s m i t h le adusese cu maşina lui lucrurile şi
a c u m îi ajuta N o r e i la d e s p a c h e t a t . Le oferea a m î n d o r u r a ţigări.
P ă r e a e x t r e m d e jenat.
— M î i n e - d i m i n e a ţ ă veţi fi eliberaţi ! Vă voi c ă u t a eu î n s u m i o
l o c u i n ţ ă şi vă voi c o n d u c e cu m a ş i n a m e a . R e g r e t din adîncul
sufletului ce s-a î n t î m p l a t !
N i c i Eleonora W e s t , nici T r a i a n Korugă nu scoteau vreo
vorbă.
— D o m n u l şi d o a m n a nu s î n t a r e s t a ţ i ! a s p u s s e r g e n t u l ,
a d r e s î n d u - s e gardianului-şef. Au fost aduşi aici din greşeală.
M a i r ă m î n pînă m î i n e , fiindcă n u a u u n d e locui. V o r d o r m i
a m î n d o i în această c a m e r ă . A d u cearşafuri curate şi pături. Ei
sînt n u m a i o a s p e ţ i !
S e r g e n t u l s-a d u s şi s-a î n t o r s d u p ă o j u m ă t a t e de o r ă cu un
pachet. A d u s e s e a l i m e n t e , iar p e n t r u T r a i a n p o r t o c a l e şi grep-
fruturi. I-a strîns m î n a lui T r a i a n , cerîndu-şi din n o u scuze p e n ­
tru cele î n t î m p l a t e , şi a plecat.
Gardianul-şef a asistat la această despărţire cu ochii m a r i , de
p a r c ă ar fi v ă z u t o m i n u n e a cerului.
— Eu am ştiut tot t i m p u l că a m e r i c a n i i v o r veni să-şi ceară
scuze p e n t r u ce au făcut, a zis N o r a . Statele U n i t e sînt o ţară
m a r e şi civilizată !
T r a i a n avea febră. A a d o r m i t imediat. N o a p t e a , a visat că e
pe s u b m a r i n , şi iepuraşii albi m u r i s e r ă toţi, p î n ă la unul. S-a
deşteptat c u p i j a m a u a u d ă l e o a r c ă , s p u n î n d t a r e :
— D u p ă ce au m u r i t iepuraşii albi, nu m a i există nici o spe­
ranţă !
Strigase în s o m n cu t o a t ă p u t e r e a , d a r m a r i n a r i i nu v o i a u să-1
creadă.
112
A d o u a zi, sergentul G o l d s m i t h nu a apărut la î n c h i s o a r e .
N o r a 1-a aşteptat t o a t ă ziua. Seara, a zis :
— C i n e ştie ce t r e b u r i l-au î m p i e d i c a t să v i n ă ! M î i n e va veni
însă precis !
Gardianul-şef era de aceeaşi p ă r e r e cu ea. T o t u ş i , sergentul
222
ORA 25
G o l d s m i t h nu a venit nici a d o u a , nici a treia zi. Peste o săptă-
m î n ă a sosit un alt sergent.
— Nu am nici o c u n o ş t i n ţ ă despre c a z u l d u m n e a v o a s t r ă , a
zis noul Sachbearbeiter '. D o m n u l G o l d s m i t h a plecat în Statele
U n i t e şi nu m i - a lăsat nici o notă. Mă voi interesa, î n s ă ; l u n e a
v i i t o a r e vă voi c o m u n i c a r e z u l t a t u l .
A p o i a plecat. Era un t î n ă r cu părul roşu şi faţa pistruiată. Nu
voise să-şi s p u n ă n u m e l e nici m ă c a r gardianului-şef. S e m n ă t u r a
nu i se p u t e a citi, şi era tot t i m p u l nervos.
D u p ă o s ă p t ă m î n ă , sergentul a venit, d a r nu a stat la b i r o u
decît cîteva m i n u t e . C î n d l-au căutat soţii K o r u g ă , el nu m a i era
acolo. Plecase. D u p ă î n c ă o s ă p t ă m î n ă , sergentul a sosit la
î n c h i s o a r e î n t o a n e proaste.
— M - a m interesat de c a z u l d u m n e a v o a s t r ă , a zis el. Sînteţi
arestaţi ca şi ceilalţi. Nu există nici o d i s p o z i ţ i e să vi se ofere un
r e g i m special !
Şi s-a î n t o r s cu spatele la N o r a W e s t şi T r a i a n Korugă.
— îi încui în celule separate, a o r d o n a t el gardianului-şef, şi
le aplici acelaşi r e g i m ca celorlalţi p r i z o n i e r i ! Eu nu p e r m i t nici
un fel de excepţie în î n c h i s o a r e !
G a r d i a n u l a făcut ochii m a r i : se u i t a fix la sergent v o i n d să
se c o n v i n g ă că a înţeles bine. A p o i a zis :
— Am înţeles ! C e l u l e separate. R e g i m u l închisorii. N i c i o
excepţie !
Vocea gardianului tremura.
113
— A c u m v i n e să ne d e s p a r t ă ! a zis N o r a , a u z i n d paşii gar­
d i a n u l u i p e culoar.
Ea s-a agăţat cu a m î n d o u ă braţele de gîtul lui T r a i a n . P l î n g e a
cu h o h o t e .
— M a i bine aş m u r i , decît să fiu iarăşi î n c u i a t ă s i n g u r ă în
celulă !
Gardianul-şef s-a oprit în prag. N o r a nu s-a î n t o r s spre el :
1
împuternicit, referent, (germ.)
223
 ORA 2 5
ştia de ce a venit. Şi T r a í a n ştia. El îl privea fix. Ar fi vrut să-1
r o a g e să-i m a i lase cinci m i n u t e î m p r e u n ă . D a r a t ă c u t : era inu­
til. •
— în vara asta au să mă c o n c e d i e z e , a spus gardianul. Sinţ
prea bătrîn. La v î r s t a m e a nu m a i pot î n v ă ţ a să mă joc de-a v-aţi
ascunselea. Şi nici nu vreau să-nvăţ !
G a r d i a n u l a făcut o pauză. îşi a d u n a forţele, ca şi c u m ar fi
t r e b u i t să ridice ceva greu. A p o i a zis :
— D u m n e a v o a s t r ă r ă m î n e ţ i m a i d e p a r t e c u m aţi fost.
î m p r e u n ă şi cu uşa deschisă...
— Sergentul a revenit a s u p r a o r d i n u l u i ? a î n t r e b a t N o r a .
— Sergentul n-a revenit a s u p r a o r d i n u l u i ! a zis g a r d i a n u l şi a
plecat, sunîndu-şi cheile.
U ş a celulei r ă m ă s e s e larg deschisă.
114
— C e - a u a m e r i c a n i i cu n o i ? a î n t r e b a t N o r a disperată. De ce
ne ţin arestaţi de şase s ă p t ă m î n i ?
— A m e r i c a n i i n-au n i m i c c o n t r a n o a s t r ă ! a r ă s p u n s T r a i a n .
Ei nici m ă c a r n-au c u n o ş t i n ţ ă de e x i s t e n ţ a n o a s t r ă !
— Şi cît t i m p le m a i t r e b u i e ca să afle că ne-au arestat şi că ne
ţin închişi ? Eu nu mai pot s u p o r t a !
— De existenţa ta şi a m e a nu v o r lua c u n o ş t i n ţ ă n i c i o d a t ă ! a
zis T r a i a n . C i v i l i z a ţ i a o c c i d e n t a l ă , în u l t i m a ei fază de p r o g r e s ,
nu mai î n r e g i s t r e a z ă existenţa i n d i v i d u l u i . Şi nu e nici o spe­
r a n ţ ă ca ea să ia c u n o ş t i n ţ ă de el în viitor. A c e a s t ă societate
c u n o a ş t e n u m a i a n u m i t e d i m e n s i u n i ale o m u l u i . D a r o m u l inte­
gral, ca i n d i v i d , nu există p e n t r u ea. Tu — E l e o n o r a W e s t — ,
care stai n e v i n o v a t ă la î n c h i s o a r e , eu şi alţii ca noi nu existăm,
pur şi simplu. S î n t e m d o a r nişte fracţiuni e x t r e m de mici din-
tr-o categorie. De e x e m p l u , tu eşti o c e t ă ţ e a n ă a unui stat ina­
m i c , arestată p e p ă m î n t u l G e r m a n i e i . A c e s t a este m a x i m u m d e
date pe care le p o a t e a s i m i l a societatea t e h n i c ă o c c i d e n t a l ă des­
pre tine. Ea te r e c u n o a ş t e n u m a i d u p ă aceste caracteristici ale
tale şi te t r a t e a z ă ca a t a r e , cu t o a t ă g r u p a din care faci parte,
d u p ă regulile î n m u l ţ i r i i , ale î m p ă r ţ i r i i sau ale scăderii : d u p ă
224
ORA 25
c u m cere p r o b l e m a ivită. V i n a sau c r i m a care au dus la arestare
sînt ale categoriei.
— T o t u ş i , americanii nu ne-au arestat d e g e a b a , a zis N o r a .
Au ceva c o n t r a n o a s t r ă , ne s u s p e c t e a z ă de ceva. Altfel, ne-ar fi
dat d r u m u l . Eu sufăr fiindcă nu c u n o s c m o t i v u l arestării. C ă c i
un m o t i v t r e b u i e să existe !
— Un m o t i v există, a zis T r a i a n . Acest motiv este a b s u r d ,
din p u n c t de vedere u m a n , şi perfect justificat, din p u n c t u l de
vedere al maşinii. C ă c i o c c i d e n t u l nu vede o m u l decît p r i n ochii
tehnicii. O m u l în carne şi oase, capabil de bucurie şi de sufe­
rinţă, este inexistent. D i n c a u z a asta, nici nu p o a t e fi socotit ca
un lucru criminal faptul că ne-au arestat, ne ţin închişi şi m î i n e ,
p o a t e , ne e x e c u t ă . A s t a ar ar fi c r i m i n a l d a c ă s-ar referi la
o a m e n i în carne şi oase. D a r societăţii o c c i d e n t a l e îi este i m p o ­
sibil să ia act de p r e z e n ţ a o m u l u i viu : c î n d a r e s t e a z ă ori u c i d e
un o m , ucide nu ceva viu, ci o n o ţ i u n e . în consecinţă, societatea
tehnică a p u s e a n ă nu p o a t e fi a c u z a t ă de crimă. N i c i o m a ş i n ă nu
poate fi a c u z a t ă de c r i m ă ! Şi nici nu se poate p r e t i n d e unei
maşini să-i t r a t e z e pe o a m e n i c o n s i d e r î n d caracteristicile lor
individuale.
— Ş i care ar fi acest m o t i v justificat şi perfect din p u n c t de
vedere tehnic pentru care ne-au arestat a m e r i c a n i i ? a î n t r e b a t
Nora.
— Nu-1 ştiu ! a r ă s p u n s Traian. D a r ştiu că a s u p u n e o m u l
legilor şi criteriilor tehnice, care sînt potrivite p e n t r u m a ş i n i ,
echivalează cu a-1 asasina ! Un om obligat să trăiască în m e d i u l
şi în c o n d i ţ i i l e peştilor m o a r e în cîteva m i n u t e . Şi viceversa.
O c c i d e n t u l a creat o societate ca o maşină. El o b l i g ă o a m e n i i să
trăiască în ea şi să se adapteze legilor maşinii. U n e o r i , are
impresia că a reuşit. D a r o a m e n i i m o r c î n d sînt trataţi d u p ă
legile aplicabile c a m i o a n e l o r şi ceasornicelor.
People are not alike...
Nations are not alike.
Everybody is not the same or as dever or strong as
everybody else.'
N u m a i m a ş i n i l e sînt egale î n t r e ele. N u m a i m a ş i n i l e p o t fi
înlocuite, demontate şi reduse la părţile componente sau la
!
Oamenii nu sînt la fel...
Popoarele nu sînt la fel.
Nici unul nu e la fel cu altul, nici la fel de inteligent, nici la fel de
p u t e r n i c (engl.) Qawâharlăl N e h r u )
225
 ORA 25
cîteva mişcări. C î n d o a m e n i i vor fi ca ele, atunci pe p ă m î n t nu
v o r mai fi o a m e n i !
N o r a a oftat. T r a i a n c o n t i n u a :
— Tu, ca persoană, nu exişti. Sau, dacă vrei, exişti doar
v ă z u t ă prin ochii tehnicii, care deformează. î n s ă în societatea
tehnică, exact ca în cele b a r b a r e , o m u l nu are nici o valoare.
Sau, d a c ă are u n a , ea e n e î n s e m n a t de mică. A r e s t a r e a ta este un
fapt mic. Infinit de m i c . Şi, d a c ă e n e d r e a p t ă , a t u n c i n e d r e p t a t e a
e şi ea infinit de mică. în fond, nici nu eşti arestată !
— Nu sînt arestată ?
— N i c i m ă c a r atît, a zis T r a i a n . Nu noi, a d i c ă tu şi cu m i n e ,
sîntem a r e s t a ţ i : categoriile d i n care facem noi parte sînt ares­
tate. P e r s o a n e l e n o a s t r e , i n d i v i d u a l , nu există pentru societatea
tehnică o c c i d e n t a l ă . Deci nu p u t e a u fi şi nu sînt arestate.
— A s t a e o consolare ! a zis N o r a . Stai la închisoare, şi ţi se
d e m o n s t r e a z ă că nu eşti arestat !...
— Este o consolare. Este chiar s i n g u r a posibilă, la această oră
t î r z i e a istoriei !
115
— A c u m s-a t e r m i n a t ! a spus gardianul-şef, intrînd în celula
soţilor Korugă. C i t i ţ i c o m u n i c a t u l ! T b u r i n g i a şi oraşul W e i m a r
au fost date ruşilor ! T r u p e l e sovietelor sînt deja în oraş. T o a t ă
n o a p t e a au sosit c a m i o a n e î n c ă r c a t e cu soldaţi. A m e r i c a n i i s-au
retras ; nu mai p ă s t r e a z ă decît clădirea g u v e r n ă m î n t u l u i , închi­
soarea şi cîteva case. N i m e n i nu are voie să plece. Poliţia mili­
t a r ă a înconjurat oraşul.
N o r a a citit c o m u n i c a t u l din ziar. S-a uitat la T r a i a n , pe u r m ă
1-a privit pe g a r d i a n , care stătea r e z e m a t de uşă.
— Şi cînd se p r e d ă î n c h i s o a r e a ? a î n t r e b a t ea. V o m fi predaţi
şi noi ruşilor, o d a t ă cu î n c h i s o a r e a ?
— C r e d că da, a spus g a r d i a n u l . î n c h i s o a r e a va fi p r e d a t ă în
d i m i n e a ţ a asta sau d u p ă - a m i a z ă . P o a t e m î i n e - d i m i n e a ţ ă sau la
noapte. Nu ştim ora precisă !
. T r a i a n K o r u g ă şi-a acoperit fruntea cu palmele. Şi iar şi-a
recapitulat toate. F u g a . 200 de k i l o m e t r i . Rusia. Teroarea. Vio-
226
ORA 25
lurile. Siberia. P i c i o a r e l e umflate şi pline de răni ale N o r e i .
C o m i s a r i i politici. P r e d a r e a în celulă, c u m se p r e d a u sclavii, în
lanţuri.
— Ne vous occupez plus que de l'essentiel, cur Ies iemps sont
venus !' a zis el. Nu mai este timpul să am secrete. N i c i să-mi
fac iluzii. Gardianul-şef p o a t e să audă. Ştiu că americanii ne vor
preda ruşilor, în celule î n c u i a t e . E criminal. D a r , din p u n c t u l lor
de vedere, e o faptă nevinovată. Ei au c a n d o a r e a l o c o m o t i v e l o r ,
care parcă z î m b e s c , d u p ă ce au strivit o m u l pe calea ferată.
Occidentalii au r e d u s şi păcatul la o singură d i m e n s i u n e , 1-âu
m i n i m a l i z a t la extrem. Aş zice că nici nu-1 mai cunosc. Nu ei
sînt vinovaţi, ci civilizaţia lor. D a r asta nu are nici o i m p o r t a n ţ ă
în ceasul d e - a c u m . Am a m i n t i t - o n u m a i ca să nu ne mai facem
iluzii.Jn cîteva m i n u t e p o a t e , v o m fi predaţi ruşilor, adică celor
mai sîngerosi terorişti care au acţionat vreodată, o r g a n i z a ţ i ca
s t a t , p e faţa p ă m î n t u l u i . D a c ă m a i s u p o r t o m u l m e c a n i z a t ,
redus la funcţia de robot, fiara m e c a n i z a t ă n-o pot înfrunta. Nu
vreau ! î n a i n t e de a fi p r e d a t ruşilor, voi încerca să e v a d e z . Şi,
dacă nu reuşesc, mă sinucid !
T r a i a n s-a î n t o r s spre g a r d i a n :
— Ne ajuţi să e v a d ă m ? 1-a î n t r e b a t el.
— Fac tot ce-mi stă în putinţă, a răspuns g a r d i a n u l . Şi eu
vreau să fug. Eu sînt austriac. Mă duc la Viena, acasă. D a r eu
plec mai tîrziu !
— Şi eu ce fac ? a î n t r e b a t N o r a . Eu nu p o t să e v a d e z . M i - e
frică ! M a i bine m-ai o m o r î , T r a i a n e !
— Ne s i n u c i d e m î m p r e u n ă , a zis T r a i a n .
_ — M a i bine încercaţi întîi să e v a d a ţ i ! a spus gardianul. C r e d
că se poate. Zidul e distrus de b o m b a r d a m e n t , principalul e să
ajungeţi în curte. D e - a c c J o e uşor...
Nu vă mai ocupaţi decit de esenţial, căci au sosit vremurile ! (Cr.)
227
 ORA 25
116
— Eu n-am curaj să cobor pe frînghie de la etajul al treilea ! a
zis N o r a . Tu-€şti bărbat, poţi. Dar mie mi-e frică !
T r a í a n î m p l e t e a frînghia din fîşii de cearşafuri, de feţe de
pernă şi de pături.
— N-ai nevoie să cobori, a r ă s p u n s el. Tu nu faci nimic. Eu te
!eg şi te c o b o r pe fereastră. C î n d ajungi jos, te furişezi pe lîngă
zid şi mă aştepţi în fundul curţii, la copacul pe care ţi l-am
arătat.
N o r a îi ajuta lui T r a i a n la împletitul frînghiei, ţinînd-o de
capăt. Ea a lăsat-o să cadă.
— Eu nu pot e v a d a ! C î n d ai să mă cobori cu frînghia, am să
mă gîndesc că pot fi î m p u ş c a t ă în orice clipă. N u m a i la g î n d u l
ăsta o să leşin de frică. Tu nu crezi că pot să t r a g ă în t i m p ce
cobor ?
— Pot ! a zis T r a i a n . D a r sîntem obligaţi sa î n c e r c ă m . P o a t e
că nu te î m p u ş c ă . O r i c u m , aşa avem mai m u l t e şanse să scăpăm,
dccît dacă ne s i n u c i d e m !
— Şi d a c ă r ă m î n e m la ruşi ? a întrebat N o r a . P o a t e că dracul
nu-i atît de negru ! Există şi sub c o m u n i ş t i o a m e n i . C u m trăiesc
ei, o să trăim şi noi !
— Ai d r e p t a t e , a zis Traian. Sînt o a m e n i şi în statul sovietic.
Şi poate că viaţa lor nu e mai rea decît a o a m e n i l o r din occident.
C r i t e r i i obiective de apreciere nu există. A d e v ă r u r i obiective nu
există. T o t u l e subiectiv. Eu însă nu accept să trăiesc nici măcar
o oră în paradisul roşu. P o a t e că pentru alţii î n c ă p ă ţ î n a r e a asta a
mea este a b s u r d ă ; din punctul m e u de vedere, ea e justificată.
Şi, pentru fiinţa u m a n ă , lucrurile sînt juste n u m a i din p u n c t u l ei
de vedere. Nu vreau să cad în mîinile fiarelor m e c a n i z a t e de pe
Volga. A s t a e nebunia mea. A spirit with any honour is not wil-
ling to Uve except in its own way ; a spirit with any wisdom is not
over eager to Uve at all. ' Eu nu sînt deloc însetat de viaţă. Pot
renunţa la ea oricînd. Dar, d a c ă nu renunţ la viaţă, atunci vreau
1
Cine are cu de cit simţul onoarei nu accepta să trăiască decît in felul său
propriu ; cine are cit de cit înţelepciune nu e deosebit de dornic nici măcar
să trăiască, (engl.) ( G e o r g e Santayana)
228
ORA 25
s-o trăiesc aşa cum socotesc eu că e mai bine. A c c e p t orice
argument. Dar nu accept să mi se indice de către alţii cum să
trăiesc şi să trăiesc cum cred alţii că e bine. Viaţa m e a este
numai a mea. Nu e nici a c o l h o z u l u i , nici a comunităţii, nici a
comisarului politic. Deci am dreptul să trăiesc cum m i - a m ales
eu, şi pot şi să-mi c o o r d o n e z viaţa cu cea a comisarului, d a c ă
aşa îmi place mie. N u m a i că mie nu-mi place ! Iar, d a c ă aş face-
o, nimeni n-ar avea dreptul să mă a c u z e şi să decidă că fac bine
sau rău. Cu viaţa mea fac ce vreau ! Şi eu refuz să mi-o trăiesc
după m o d a sovietică ! De aceea mă sinucid !
N o r a a început să plîngă. Traian împletea mai departe la frîn­
ghie. Ea ţinea capătul strîns.
— Vezi d a c ă au plecat americanii din turnuri ! a zis Traian.
N o r a a ieşit pe culoar şi a privit turnurile de p a z ă de la p o a r t a
închisorii, ca să vadă dacă nu apăruseră în ele gărzile ruseşti.
— T r e b u i e să ne uităm la fiecare cinci m i n u t e , a spus Traian.
M o m e n t u l cel mai bun este cînd se schimbă g a r d a a m e r i c a n ă cu
cea rusească. D u p ă aia, e prea tîrziu !
T o a t ă d i m i n e a ţ a au lucrat la frînghie. Au încercat-o dacă era
destul de tare şi destul de lungă. Şi, la fiecare cinci m i n u t e , unul
dintre ei ieşea să^ privească turnurile de pe zidul care înconjura
închisoarea şi se î n t o r c e a spunînd :
— Americanii !
A m î n d o i se bucurau. A v e a u iluzia că, dacă americanii se mai
aflau încă în turnurile închisorii, nu era totul pierdut.
117
La ora şase seara, T r a i a n K o r u g ă şi Eleonora W e s t au fost
scoşi din celulă şi urcaţi într-un c a m i o n american, î m p r e u n ă cu
alţi prizonieri. Traian era palid. N o r a plîngea.
— V o r să ne predea ruşilor in altă parte, a zis Traian. C a m i o ­
nul nostru se îndreaptă spre răsărit.
Străzile oraşului W e i m a r erau pline de soldaţi şi de maşini
ruseşti.
— Vrei să sărim din c a m i o n ? a întrebat Traian. A c u m ne
transportă sigur într-o închisoare rusească.
229
 ORA 25
Ieşiseră din oraş. N o r a s-a uitat la c î m p u l verde. Pe u r m ă s-a
uitat la soare. V e d e a şi ea că m e r g spre răsărit.
— în faţa n o a s t r ă este o p ă d u r e , a zis T r a i a n . S ă r i tu î n t î i ! Te
a s c u n z i î n t r - u n tufiş şi mă aştepţi : sar şi eu i m e d i a t d u p ă tine.
N o r a plîngea.
— Pregăteşte-te ! a zis T r a i a n .
— Sărim mai t î r z i u , a r ă s p u n s ea. A c u m nu pot. î m i e p r e a
frică !
— C i n e ştie d a c ă o să mai avem o ocazie atît de b u n ă ! U i t e
ce tufişuri bune de ascuns sînt pe-aici. Vrei să sari ? C a m i o n u l
m e r g e foarte încet !...
El a prins-o pe N o r a de braţ. Ea s-a apucat strîns de bancă,
cu ambele mîini.
— Nu ! D a c ă vrei să sari, sari singur ! Zău că nu mă supăr
dacă mă laşi pe m i n e şi fugi s i n g u r !
T r a i a n K o r u g ă s-a aşezat din n o u l î n g ă ea şi a î n c h i s ochii, ca
să nu m a i v a d ă p ă d u r e a , cu tufişurile ei dese, u n d e s-ar fi p u t u t
a s c u n d e atît de bine. Ştia că o astfel de o c a z i e nu se v a m a i ivi.
C î n d a deschis ochii, soarele îi bătea din faţă, orbin-
du-1. A c u m se î n d r e p t a u spre apus.
— A m e r i c a n i i sînt totuşi băieţi buni ! a zis T r a i a n , a p u c î n d - o
p e N o r a d e mînă.
F a ţ a îi radia de b u c u r i e .
— î n s e a m n ă că nu ne mai p r e d a u ruşilor !
— Şi u n d e ne d u c ? a î n t r e b a t N o r a .
F r u n t e a lui T r a i a n s-a î n t u n e c a t iar.
— î n t r - o î n c h i s o a r e a m e r i c a n ă ! a zis el.
îi era ruşine că se b u c u r a s e .
— Iartă-mă, N o r a , că am fost vesel ! E o n e b u n i e să te bucuri
că eşti t r a n s p o r t a t î n t r - o î n c h i s o a r e , şi nu în alta ! D a r asta este
faza în care a ajuns omul în E u r o p a : nu mai are de ales decît
î n t r e d o u ă închisori...
230
ORA 25
118
— D u m n e a t a eşti J o h a n n M o r i t z ? a î n t r e b a t ofiţerul ameri­
can şi, z î m b i n d amical, a c o n t i n u a t :
— C o m a n d a n t u l o r a ş u l u i doreşte să afle de la d u m n e a t a c u m
a fost cu evadarea. D u m n e a t a eşti cel care a salvat cinci p r i z o ­
nieri francezi din lagăr, nu-i aşa ?
J o h a n n M o r i t z s-a înroşit de plăcere. Nu şi-ar fi î n c h i p u i t că
au să vină la el ofiţeri a m e r i c a n i să-1 ia cu m a ş i n a şi să le poves­
tească isprăvile lui. « C h i a r şi c o m a n d a n t u l oraşului a auzit de
m i n e ! » — s-a g î n d i t M o r i t z . S ă - ş i s p u n ă n u m e l e i - a f ă c u t
plăcere, ca n i c i o d a t ă p î n ă atunci :
— Eu sînt J o h a n n M o r i t z !
— Să m e r g e m ! a zis ofiţerul. Sînt cu maşina !
J o h a n n M o r i t z a vrut să-şi î m b r a c e haina : era n u m a i în
cămaşă şi în p a n t a l o n i . V o i a să-şi p u n ă şi ciorapii, căci avea
picioarele goale în bocanci.
î n s ă ofiţerul se grăbea.
— C o m a n d a n t u l a ş t e a p t ă ! V i n o aşa cum eşti : î n t r - o j u m ă ­
tate de o r ă te a d u c î n a p o i cu m a ş i n a !
S-au u r c a t a m î n d o i în jeep şi au plecat. Pe d r u m , M o r i t z s-a
gîndit c u m să-i povestească c o m a n d a n t u l u i faptele, fără a le
înflori. î ş i alegea de pe a c u m cuvintele. Obrajii i se î m b u j o r a ­
seră, î ş i i m a g i n a c u m arată c o m a n d a n t u l oraşului şi se v e d e a
deja ş e z î n d în faţa lui şi p o v e s t i n d evadarea.
î n t r e t i m p , m a ş i n a se oprise în d r e p t u l unei clădiri m a r i , de
piatră. Ofiţerul s-a î n t o r s către M o r i t z :
— D u m n e a t a r ă m î i aici !
J o h a n n M o r i t z a coborît. îi p ă r e a rău că nu m e r g e a şi ofiţerul
cu e l : ar fi avut m a i m u l t curaj. D a r a u t o m o b i l u l a plecat. Santi­
nela de la p o a r t ă 1-a c o n d u s pe M o r i t z în curte. Pe u r m ă au
venit d o i poliţişti g e r m a n i şi l-au d u s m a i departe. M o r i t z a pri­
vit în d r e a p t a şi în stînga ; nu-i venea să c r e a d ă că un c o m a n -
d a n d a n t al o r a ş u l u i p u t e a locui î n t r - o casă atît de urîtă. D a r n-a
vrut să î n t r e b e nimic.
231
 ORA 25
T o t u ş i , cînd a intrat şi a v ă z u t la toate ferestrele gratii de fier,
ca la închisori, J o h a n n M o r i t z a î n t r e b a t :
— Aici locuieşte c o m a n d a n t u l oraşului ?
Poliţiştii au î n c e p u t să rîdă cu h o h o t e . Nu se mai puteau opri
din rîs. L-au încuiat pe M o r i t z î n t r - o celulă de la subsol, u n d e
nu era l u m i n ă ; î n v î r t i n d a d o u a oară cheia în broască, tot mai
r î d e a u d e î n t r e b a r e a arestatului.
119
P r e o t e a s a C o r i n a K o r u g ă a fost c h e m a t ă l a p r i m ă r i e . E r a
m i e z u l nopţii cînd i-au bătut la fereastră doi ţărani cu bande­
role tricolore le braţ, care i-au spus să vină cu ei. Afară era lună.
P r e o t e a s a a încuiat p o a r t a cu grijă şi a ţinut cheia în mînă.
La p r i m ă r i e , v r e o zece soldaţi ruşi chefuiau cu ţăranii. P r e o ­
teasa a fost a d u s ă în faţa lor. Ei i-au dat să bea un p a h a r de vin
şi s-au uitat la ea în t o a t e felurile. P r e o t e a s a şi-a plecat privirile
în pămînt şi a spus în g î n d acatistul sfîntului N i c o l a e . Soldaţii
au forţat-o să b e a ; d a r ea a spus acatistul mai d e p a r t e , fără să se
uite la ei şi fără să-şi atingă b u z e l e de pahar. Un soldat i-a tur­
nat vin în sîn. A l t u l i-a ridicat poalele şi a stropit-o cu vin pe
dedesubt. Ea nu a u z e a ce spun ei, nici nu-i vedea. Stătea cu
ochii închişi şi spunea acatistul, g î n d i n d u - s e la sfîntul N i c o l a e ,
care s e a m ă n ă cu părintele A l e x a n d r u Korugă, soţul ei. Ruşii şi
ţăranii i-au turnat şi alte p a h a r e de vin în sîn, pe cap şi sub
fuste. R o c h i a şi c ă m a ş a îi erau leoarcă.
Pe u r m ă , au trîntit-o pe podele. P r e o t e a s a îşi simţea rochia şi
trupul u d e , ca şi c u m ar fi c ă z u t în apă. Apoi a avut senzaţia că
se d u c e la fund şi se îneacă. Sfîntul N i c o l a e rămăsese pe mal şi
se r u g a p e n t r u ea.
A d o u a zi d u p ă î n t î m p l a r e a de la p r i m ă r i e , p r e o t e a s a C o r i n a
K o r u g ă s-a s p î n z u r a t în poiata găinilor.
232
ORA 25
120
N o r a West. P r i m a n o a p t e în l a g ă r u l de c o n c e n t r a r e de la
Ohrdruf.
« T r e b u i e să existe un m o t i v de arestare. F ă r ă motiv nu m-ar
chinui în halul ăsta ! » — şi-a zis ea. Era culcată. Nu avea pernă,
nici c u v e r t u r ă : n u m a i s c î n d u r a goală. O d u r e a u şoldurile şi
coatele şi t o a t e oasele.
Ajunsese în l a g ă r pe î n t u n e r i c . A s t a se î n t î m p l a s e cu cîteva
ceasuri mai înainte. D u p ă ce au coborît din c a m i o n u l care îi
adusese de la W e i m a r , pe T r a i a n l-au d u s în altă parte. Pe ea au
adus-o aici.
Lagărul de femei este în nişte barăci de lemn. î n t r - a ei mai
d o r m î n c ă vreo treizeci de femei. Nu le-a v ă z u t la faţă cînd a
venit, fiindcă era deja noapte. P ă r e a u însă fete tinere. N o r a s-a
întins pe patul de scînduri şi a plîns. P î n ă la u r m ă , a a d o r m i t
z i c î n d u - ş i : « A c u m t r e b u i e s ă fie m i e z u l n o p ţ i i . C i n e o r f i
femeile închise cu m i n e ? »
Din celălat colţ al barăcii, s-a a u z i t un rîs înăbuşit. N o r a a
avut impresia că e un rîs de bărbat. D a r î n t r - u n lagăr de femei
nu p u t e a u fi bărbaţi. Ea a ascultat atent şi s-a convins : era un
bărbat. A c u m nu mai rîdea, d a r se simţea c u m făcea d r a g o s t e .
Se a u z e a u clar t o a t e mişcările.
Bărbatul a rîs din n o u ; de data asta rîsul venea din alt colţ al
barăcii. N o r e i i s-a făcut frică. « De ce să-mi fie frică de o a m e n i
care fac d r a g o s t e ? » — şi-a zis ea, î n c e r c î n d să-şi dea curaj. D a r
nu s-a p u t u t linişti. îi era t e a m ă de bărbaţii care făceau d r a g o s t e
în baracă.
Ea şi-a astupat urechile şi a strîns pleoapele. Nu mai a u z e a
nimic. î n s ă , cu ochii închişi, parcă îi vedea. S c î n d u r a p a t u l u i ei
s-a clătinat. N o r a a deschis ochii. U ş a era dată în lături. Intra­
seră alţi bărbaţi, care stăteau acum în mijlocul barăcii şi vor­
beau. L î n g ă ei era o femeie în c ă m a ş ă de noapte. N o r a nu s-a
mai p u t u t abţine şi a î n c e p u t să ţipe. A închis ochii şi a ţipat, cît
putea de tare. î n t î i fără să ştie de ce. A c u m c o n t i n u a să ţipe,
fiindcă îi era frică de femeile şi de bărbaţii din baracă. Ei o vor
z d r o b i în bătaie, fiindcă a ţipat şi nu i-a lăsat să facă d r a g o s t e .
233
 ORA 25
« E stupid ! » — s-a g î n d i t ea. « Nu t r e b u i a si ţip. Se v o r
năpusti toţi a s u p r a m e a şi mă v o r bate, p î n ă cînd mă v o r omorî.
Au d r e p t a t e să mă o m o a r e ! De ce-am ţipat ? « B ă r b a ţ i i s-au
ridicat şi au fugit. Erau m u l ţ i . C î ţ i v a fuseseră întinşi pe jos. Pe
aceştia N o r a nici nu-i auzise. U n u l fusese chiar în patul vecin
cu al ei. N i c i pe el nu-1 auzise v e n i n d şi făcînd dragoste. A c u m
bărbaţii ieşeau ca nişte u m b r e .
Eleonorei W e s t i s-a p ă r u t că bărbaţii sînt foarte înalţi şi
negri. M a i negri decît întunericul...
C î t e v a femei ieşiseră şi ele o d a t ă cu bărbaţii, d a r s-au r e î n ­
tors în baracă în vîrful p i c i o a r e l o r şi s-au băgat în paturi.
A c u m e r a l i n i ş t e . F e m e i l e e r a u î n p a t , f i e c a r e l a l o c u l ei.
N u m a i d o u ă m a i r ă m ă s e s e r ă în mijlocul încăperii, în picioare.
P u r t a u nişte c ă m ă ş u ţ e scurte, p r i n care li se v e d e a u c o n t u r u r i l e
grase. Nu v o r b e a u ; stăteau lipite una de alta. N o r a a înţeles că
m î n c a u . R o n ţ ă i a u ceva : striveau în dinţi ciocolată.
Ea a aşteptat ca cele d o u ă femei din mijlocul barăcii să se
culce._ îi era frică ca ele să nu o bată dacă a d o a r m e ; să nu fie
o m o r î t ă în somn.
î n s ă femeile îşi m î n c a u liniştite ciocolata.
— C a r e - i aia care-a ţipat ? a î n t r e b a t încet una dintre ele. Nu
e străina cu părul roşu care-a venit în seara asta ?
— Nu ştiu, a r ă s p u n s cealaltă. M i e n u - m i pare rău că a ţ i p a t :
t e r m i n a s e m cu al m e u şi nu m a i aveam chef !
Şi au r o n ţ ă i t mai d e p a r t e c i o c o l a t ă , fără să-şi m a i vorbească.
N o r a le u r m ă r e a fiecare mişcare. P î n ă la u r m ă s-au despărţit.
U n a s-a dus î n t r - u n colţ al barăcii, cealaltă în altul. P a t u r i l e au
scîrţîit. Ele au a d o r m i t r e p e d e .
N o r a însă se sufoca ; nu p u t e a a d o r m i . în b a r a c ă nu m a i erau
bărbaţi, şi femeile d o r m e a u . D a r atmosfera era î n c ă r c a t ă de un
m i r o s amestecat de s u d o a r e , de b ă u t u r ă şi de bărbaţi care fac
d r a g o s t e . G e a m u r i l e erau deschise, d a r m i r o s u l nu ieşea.
« T o t u ş i , t r e b u i e să existe un motiv ! », îşi repeta obsesiv
N o r a W e s t . « Altfel nu m-ar fi î n c h i s aici. Şi nu m-ar lăsa să mă
sufoc ! »
A vrut să tuşească. D a r şi-a d u s m î n a la gură şi s-a stăpînit.
Se t e m e a că, d a c ă tuşeşte, femeile se v o r d e ş t e p t a şi o v o r bate.
234
ORA 25
121
Prima dimineaţă în lagăr. C î n d a deschis ochii, Traian
Korugă 1-a v ă z u t pe J o h a n n M o r i t z .
— Am d o r m i t t o a t ă n o a p t e a unul l î n g ă altul, a spus T r a i a n ,
strîngîndu-i m î n a lui M o r i t z . C u m ai ajuns aici ? ^
J o h a n n M o r i t z a povestit. A început cu sfîrşitul, cu ofiţerul
care 1-a c h e m a t să istorisească despre salvarea francezilor.
— în loc să mă d u c ă la c o m a n d a n t u l oraşului, a zis M o r i t z ,
m-a d u s la î n c h i s o a r e . Am stat opt săptămîni. C e l u l ă fără nici o
rază de lumină. Eu am tot aşteptat să mă c h e m e c o m a n d a n t u l .
D a r nu m-a chemat. Şi m-au m u t a t aici. Asta-i t o t !
J o h a n n M o r i t z s-a oprit din povestit. Apoi a î n t r e b a t :
— D u m n e a v o a s t r ă c u m aţi ajuns aici ?
T r a i a n K o r u g ă a ridicat d i n u m e r i .
P r i z o n i e r i i , care d o r m i s e r ă întinşi pe pămînt, se deşteptau.
Lagărul de c o n c e n t r a r e de la O h d r u f era o c î m p i e î m p r e j m u i t ă
cu s î r m â g h i m p a t ă . A i c i se aflau 15 000 de prizonieri. N u m a i
cerul liber, p ă m î n t u l şi oamenii. La colţurile g a r d u l u i de s î r m â
ghimpată erau postate tancuri ; soldaţi cu arme a u t o m a t e
supravegheau lagărul.
— D i n F î n t î n a n-aveţi nici o ştire ? a î n t r e b a t M o r i t z .
Şi, uitîndu-se la T r a i a n , a c o n t i n u a t :
— M i e tot nu-mi vine să cred că d u m n e a v o a s t r ă sînteţi aici !
Şi c u m se face că am ajuns noi unul l î n g ă altul ? T o a t ă n o a p t e a
am d o r m i t alături ! A s t a nu pot înţelege...
122
C o m a n d a n t u l l a g ă r u l u i d e l a O h r d r u f era evreu. E l e o n o r a
W e s t s-a bucurat.
« Un evreu î m i va î n ţ e l e g e m a i bine suferinţa. Mă va ajuta ca
pe-o r u d ă să scap de aici ! » — s-a g î n d i t ea. Era decisă să-i
spună totul. Să-1 i m p l o r e . Să-i ceară ajutor, ca unui frate.
235
 O / M 25
ORA 25
lovitura. T r u p u l îi t r e m u r a . Şi nu avea curaj să spună nici un

Biroul c o m a n d a n t u l u i era tapetat cu fotografii d i n lagărele de cuvînt. . . .

c o n c e n t r a r e g e r m a n e . N o r a s-a uitat la ele : erau mari cit pere­ - Vorbeşte, c r i m i n a l o ! a urlat el iar. C i t e evreice ai ucis cu
ţii. R e p r e z e n t a u o a m e n i morţi, s p î n z u r ă t o r i , înfometaţi, p r i z o ­ mîna ta ? Spune ! D a c ă taci, te sfîşii în bucăţi ! C î t e evreice ai
nieri în haine v ă r g a t e , m o v i l e de cadavre, c a m i o a n e pline cu ucis tu, cu mîinile tale ?
femei moarte. N o r a W e s t a uitat u n d e se găseşte. I se p ă r e a că N o r a tăcea. _ . . _
se afla şi ea î n t r - u n l a g ă r de e x t e r m i n a r e a evreilor din G e r m a ­ - Nu vrei să spui ! a zis el. A c u m iţi e frica ! A c u m t r e m u r i !
nia nazistă. Faci pe tine de frică... C î n d ucideai, nu-ţi era frică !
L-a privit pe l o c o t e n e n t u l cu părul roşu, care şedea îndărătul — Şi eu sînt... a zis N o r a West.
biroului. O c h i i ei îl i m p l o r a u să o salveze de la e x t e r m i n a r e , de — Afară, curvă nazistă ! Afară ! _
Ia î n f o m e t a r e , de la g a z a r e , de la tortură. P u m n u l lui s-a ridicat a m e n i n ţ ă t o r în faţa ochilor ei. Eleo­
« Eu sînt sora d u m i t a l e » — i-a spus ea în g î n d . « Ajută- nora W e s t a ieşit din birou.
mă ! »
N i c i o d a t ă nu se simţise mai evreică decît în clipa aceea.
— D o m n u l e l o c o t e n e n t ! a î n c e p u t N o r a , cu vocea t r e m u -
rîndă.
în gît avea un nod de p l î n s , care nu o lăsa să vorbească.
— Nu vorbeşti decît atunci cînd eşti î n t r e b a t ă ! a o r d o n a t
ofiţerul.
N o r a W e s t şi-a m u ş c a t b u z a şi a tăcut. A aşteptat să fie î n t r e ­
bată. Ofiţerul citea, fără să se uite la ea.
— N u m e l e tău este E l e o n o r a W e s t K o r u g ă ? a î n t r e b a t el cu
voce severă. A s t a eşti tu ? S o ţ u l tău este şi el arestat ?
Ofiţerul o t u t u i a pe N o r a . D a r nu ca pe o soră.
— Soţul tău a fost funcţionar al d i c t a t o r u l u i A n t o n e s c u !
— Soţul m e u a fost funcţionar al r e g a t u l u i R o m â n i e i ! a răs­
puns Eleonora West.
Ofiţerul s-a înroşit : faţa lui palidă şi plină de pistrui era
a c u m c a sîngele. î i t r e m u r a u buzele.
— în R o m â n i a au fost p o g r o m u r i sălbatice, nu ? a î n t r e b a t el.
— Au fost, a răspuns N o r a .
— în R o m â n i a au fost l a g ă r e de c o n c e n t r a r e p e n t r u evrei ? a
s t r i g a t el. E x i s t a u ş i l a g ă r e î n c a r e e v r e i i e r a u e x t e r m i n a ţ i ,
g a z a ţ i , s p î n z u r a ţ i , d e c a p i t a ţ i , împuşcaţi...
L o c o t e n e n t u l se ridicase în picioare. N o r a s-a hotărît să-i
spună a c u m că şi ea este evreică. Că a trebuit să-şi falsifice
actele. Că a trebuit să fugă. Că a t r e m u r a t de frică în fiecare
noapte.
— R ă s p u n d e la î n t r e b a r e a m e a ! a urlat ofiţerul, a p r o p i i n d u -
se de ea, cu p u m n i i încleştaţi.
N o r a simţea că o va lovi peste faţă şi a închis ochii. A ş t e p t a
237
236
 CARTEA A CINCEA

123

T
X raian K o r u g ă s e n e . J o h a n n M o r i t z stă l î n g ă el şi—1 pri­
veşte c u m ţine creionul strîns î n t r e d e g e t e şi d e s e n e a z ă literele,
cu m i g a l ă , p a r c ă ar înşira m ă r g e l e .
J o h a n n M o r i t z nu are r ă b d a r e să scrie. N i c i nu îi place. î n s ă
poate privi ore întregi, fără să se plictisească, cum scrie T r a i a n
Korugă.
« C î n d scrie, d o m n u l T r a i a n parcă se r o a g ă la i c o a n e » — se
gîndeşte J o h a n n M o r i t z . « C î n d îl vezi pe domnul Traian
scriind, uiţi că e p r i z o n i e r . Nu mai vezi că e desculţ, că nu s-a
bărbierit şi că are p a n t a l o n i i rupţi. C î n d scrie, T r a i a n K o r u g ă e
un d o m n . î ţ i vine să-ţi scoţi pălăria în faţa lui şi să vorbeşti
încet. »
— Tu ai a u z i t că e x i s t ă o a m e n i c a r e î m b l î n z e s c şerpii ? a
întrebat T r a i a n , oprindu-se din scris.
— Am auzit, a zis M o r i t z .
— Sfîntul Daniil a stat în g r o a p a cu lei, şi leii nu l-au m î n c a t !
a zis T r a i a n . El i - a î m b l î n z i t . M u s s o l i n i avea în biroul lui doi
tigri pe care îi domesticise. O a m e n i i p o t î m b l î n z i şerpii, leii şi
toate fiarele. A c u m a apărut pe faţa p ă m î n t u l u i o n o u ă rasă de
vieţuitoare. Se n u m e s c cetăţeni. Trăiesc nu în p ă d u r i sau în j u n ­
glă, ci în b i r o u r i ; d a r sînt mai cruzi decît fiarele sălbatice. Fi
s-au născut din î n c r u c i ş a r e a o m u l u i cu maşinile. A m e s t e c ă t u r a

239
 ORA 25 ORA 25

asta e rasa cea mai t a r e de pe p ă m î n t . C h i p u l lor este la fel cu al Dumneavoastră ştiţi ce criză de grăsime este în univers la ora
o a m e n i l o r ; uneori chiar îi poţi confunda. D a r îi vezi i m e d i a t că actuală.
se poartă nu ca o a m e n i i , ci ca maşinile. în loc de inimi, cred că Cînd am ajuns în lagăr, prizonierii dormeau întinşi pe
au ceasornice. Şi creierul le e un fel de maşină. T o t u ş i , nu sînt pămînt, unul lîngă altul. De-abia mi-am găsit un loc să mă
nici maşini, şi nici o a m e n i ! Au exact poftele fiarelor. Totuşi, nu întind şi eu. Veneam din închisoare şi eram foarte obosit. Cîmpia
sînt nici fiare. Sînt cetăţeni ! C i u d a t ă corcitură... Ei au u m p l u t dimprejur mi s-a părut foarte mare; nu înţelegeam de ce nu aţi
pămîntul ! făcut ţarcul în care aţi închis oamenii mai larg. Cele cincisprezece
J o h a n n M o r i t z a căutat să-şi î n c h i p u i e c u m arată cetăţenii. mii de persoane stau înghesuite una într-alta. Cînd sînt în
D a r n-a reuşit. O clipă s-a g î n d i t la M a r c u G o l d e n b e r g , însă picioare, este loc ; culcate însă, spaţiul este aşa de mic, încît vin
T r a i a n i-a tăiat g î n d u l : una peste alta. Eu, personal, nu mi-am putut întinde picioarele
— Eu sînt scriitor, a zis el. Un scriitor este un î m b l î n z i t o r , toată noaptea. Cei din jur îşi întindeau picioarele peste capul
cel puţin d u p ă părerea mea. C î n d le arăţi o a m e n i l o r F r u m o s u l , meu. Picioarele lor erau calde şi, fiindcă ei le ţineau peste mine,
adică Adevărul, ei devin blînzi. A c u m vreau să î m b l î n z e s c cetă­ nu mi-a fost frig. Cred că aţi făcut ţarcul atît de strimt ca să eco­
ţeni, î n c e p u s e m să scriu o carte. Ajunsesem la capitolul al nomisiţi iarba de pe cîmpie : prizonierii o strică sub tălpi, şi iarba
patrulea, cînd m-au luat în c a p t i v i t a t e , şi n-am mai putut scrie. este scumpă ! Şi e păcat să o calce prizonierii în picioare : mai
C a p i t o l u l a r ă m a s neînceput. A c u m , nici nu mai are rost să-1 bine s-o pască p vacă, fiindcă vaca dă lapte ! Prizonierii nu dau
scriu : eu n - a m să mai p u b l i c n i c i o d a t ă cărţi ! în locul capitolu­ nimic.
lui al p a t r u l e a , aş vrea să s c r i u ceva ca să-i î m b l î n z e s c pe Apoi, pentru un ţarc mai larg, ar fi fost nevoie de mai multă
cetăţeni. D a c ă voi reuşi, voi m u r i î m p ă c a t . Am să-ţi citesc şi ţie sîrmă ghimpată. Şi fierul e scump ! Nu merita să se cheltuiască
ce voi scrie. Nu va fi r o m a n , nici piesă de teatru : cetăţenilor nu banii pentru sîrmă, numai ca prizonierii să aibă mai mult loc şi
le place literatura. Ca să-i pot î m b l î n z i , voi scrie într-un gen să poată dormi cu picioarele întinse.
care le place lor. Voi scrie petiţii ! C ă c i cetăţenii n-au t i m p de
în al treilea rînd, cred că din cei cincisprezece mii de prizo­
p i e r d u t cu p o e z i a , cu r o m a n e l e ori cu d r a m e l e : ei citesc n u m a i
nieri, foarte mulţi vor muri, cînd vor începe ploile şi frigul. Unii,
petiţii.
chiar mai înainte. Cei rămaşi vor avea deci destul spaţiu să-şi
întindă picioarele. Sigur că dumneavoastră, construind lagărul,
aţi ţinut seamă şi de acest lucru. V-am admirat mult cînd am
înţeles că nimic nu v-a scăpat din vedere !
înainte de a adormi, am ascultat — fără voia mea — o confe­
124 rinţă.
din
Conferenţiarul,
Berlin, a
care se
vorbit despre grăsime.
declara profesor la universitatea
Subiectul conferinţei consti­
tuie obiectul acestei petiţii.
Profesorul a numărat în fiecare zi boabele de fasole din supape
P e t i ţ i a n r . 1 . Subiect : E c o n o m i c ( D e s p r e g r ă s i m e ) . care o primim în lagăr. Timp de treizeci de zile, a numărat toate
Am să vă trimit multe petiţii. boabele din castronul lui, la prînz şi seara. Pe urmă le-a adunat
încep cu un subiect economic. Ştiu că civilizaţia occidentală şi a făcut media. El afirmă că un prizonier primeşte zece boabe pe
este clădită pe baze materialiste. Economicul este Evanghelia zi, la cele două supe. Asistenţii profesorului şi-au numărat şi ei
dumneavostră. Eu sînt scriitor, şi scriitorul este un martor. Or, boabele din castron, tot timp de treizeci de zile, şi au confirmat
prima calitate care se cere unui martor e imparţialitatea. Deci, exactitatea rezultatului. După aceea, profesorul a socotit cîte coji
petiţiile mele vor fi mărturii ale adevărului. de cartofi şi cită făina intră în supă. Aici a aproximat, fiindcă la
Problema mi separe extrem de importantă. Este vorba de gră­ bucătărie nu are voie să se ducă.
sime. Dumneavoastră ştiţi că nemţii, avînd multă răbdare, sînt spe-

240 241
 ORA 25 ORA 25

cialişti în măsurări şi numărare. Cred, aşadar, că putem avea din ramura cea mai avansată a civilizaţiei occidentale. Poate tri­
încredere în concluziile cercetării. miteţi un raport la Academia de Ştiinţe din ţara dumneavoastră.
După o lună încheiată de muncă, profesorul a sfîrşit studiul şi Ar fio barbarie să lăsaţi să se ducă în vînt 45 000 de kilograme
a ţinut o conferinţă, care a fost foarte apreciată de auditoriu. (în de untură, în fiecare lună. Iarăşi, dumneavostră aveţi şi alte
treacăt fie zis, germanii ţin sau ascultă conferinţe despre tot felul lagăre : cîteva sute numai în Germania, mi se pare. Aţi putea
de subiecte. Este un obicei moştenit din evul mediu.) După ce aduna munţi întregi de untură curată, lunar.
ne-a spus cum a numărat boabele, strecurînd supa în fiecare zi,
Eu, de cînd am ascultat conferinţa profesorului de la Berlin,
profesorul ne-a comunicat cîte calorii are un bob. Nu-mi amin­
simt cum miroase văzduhul a untură de om. Lagărul domniilor-
tesc cifra exactă. Pe urmă, a calculat cîte calorii au cele zece
voastre este o presă uriaşă, care stoarce untura din oameni. Dom-
boabe la un loc, a adăugat numărul de calorii al cartofilor şi pe
niilor-voastre nu vă miroase a untură umană cînd staţi cu feres­
cel al făinii, pe care prizonierii nu le văd în supă, dar despre a
trele de la birou deschise ? Eu cred că şi hainele vă sînt
căror existenţă profesorul a spus că nu se îndoieşte. El a conchis că
impregnate. întrebaţi-le pe soţiile domniilor-voastre — sau pe
fiecare prizonier primeşte, în lagăr, 500 de calorii pe zi. Asta în
iubitele pe care le aveţi — dacă nu vă miros părul şi pielea a
medie. în unele zile primeşte mai mult, în altele mai puţin. Zile
untură de om, noaptea, cînd intraţi în pat lîngă ele. Femeile au
de-a rîndul, de exemplu, nici măcar profesorul n-a găsit nici o
simţul mirosului mai fin şi au să >ă spună. Mie mi se întorc
boabă de fasole în supa lui; în aceste zile, n-a avut ce număra.
maţele pe dos de scîrbă !
Dar au fost zile cînd a avut cincisprezece boabe, şi — uneori —
chiar optsprezece ! Media este, deci, corectă. Acum vă salut şi vi asigur că smt un mare admirator al civili­
zaţiei dumneavoastră. Sînt încredinţat că veţi utiliza, cu mij­
Pe de altă parte, un om, cînd doarme, consumă o mie de calo­ loace tehnice eficiente, şi untura noastră.
rii în 24 de ore. Prizonierii din lagăr nu dorm tot timpul, deci (Nu uitaţi că trei kilograme ofer şi eu lunar, din trupul meu.)
consumă mai mult. Dar profesorul a luat ca bază de calcul, ca
MARTORUL
pentru adormiţi, o mie de calorii. Prizonierii primesc 500 de calo­
rii în boabele de fasole. Restul de 500, cîte mai cheltuiesc, îl dau
din rezervele lor de grăsime, adică din capitalul acumulat în
corp. Cheltuind zilnic cîte 500 de calorii din cele cu care au venit
de acasă, prizonierii pierd lunar cîte şase pfunzi de persoană. Şi
această socoteală este tot o medie. Cîntăririle s-au făcut zilnic de
125
către asistenţii profesorului, cu cîntare şi greutăţi improvizate ;
ele par totuşi exacte.
Petiţia n r . 2. S u b i e c t : Estetic (Idealul de frumuseţe u m a n ă
Acum, socotind şase pfunzi, adică trei kilograme, de untură, în societatea tehnică apuseană).
pe care o pierde — transformînd-o în calorii — fiecare prizonier, Ieri-seară am vorbit cu un profesor german despre estetică.
în lagărul ce cu onoare conduceţi domniile-voastre se irosesc M-am certat cu el: nemţii, ca şi ceilalţi europeni, au rămas tot la
lunar 45 000 de kilograme de untură. Cinci vagoane pline cu clasicism. De aceea s-au prăbuşit. O societate sănătoasă şi pro­
untură, care se evaporează lunar din lagăr ! Cei 25 000 de prizo­ gresistă are o artă modernă, aşa cum aveţi dumneavoastră în
nieri împrăştie în văzduh acest munte de grăsime ! Gîndiţi-vă şi societatea tehnică apuseană.
domniile-voastre ce pierdere !...
Profesorul german mi-a arătat prizonierii care se plimbau prin
Eu nu sînt economist. Nu vă pot sugera nici o soluţie. Sînt însă ţarcul lagărului şi care — după cum ştiţi — sînt numai piele şi os.
convins că veţi şti să recuperaţi, cu mijloacele tehnicii înaintate A zis că sînt urîţi. Rămăsese la idealurile de frumuseţe greceşti.
de care dispuneţi, şi această untură vie. De ce să se piardă inutil f Eu găsesc că, dimpotrivă, oamenii reduşi la piele şi schelet sînt
Acesta este scopul petiţiei mele. Sper şi cred că voi găsi la dum­ splendizi, aden arate opere de artă. Acesta este tipul de frumuseţe
neavoastră înţelegerea necesară. Domniile-voastre faceţi parte umană în societatea tehnică modernă. Am încercat să-l conving

242 243
 ORA 25 ORA 25

pe neamţ că societatea dumneavoastră preţuieşte Frumosul mai mila. L u c r e a z ă a u t o m a t : numai ce este în p r o g r a m . D a c ă mi-aş
mult decît oricare alta şi că domniile-voastre stoarceţi grăsimea sfîşia pielea de pe piept şi aş scrie pe ea o petiţie, cu sînge cald,
din oameni din raţiuni pur estetice, ca să înfrumuseţaţi univer­ tot n-ar citi-o ! Ar arunca-o la coş, cum au făcut şi cu celelalte.
sul. El n-a înţeles. Nemţii înţeleg foarte greu. Din cauza asta se Pur şi simplu n-ar observa că e o fîşie de piele din trupul unui
spune că au capul pătrat. Mîine voi ţine o conferinţă despre idea­ om viu. Ei sînt indiferenţi faţă de om. Indiferenţa cetăţeanului a
lul de frumuseţe umană în occidentul modern. întrecut-o pînă şi pe cea a maşinii !
Există un sculptor elveţian, Alberto Giacometti, care a aplicat — Bietul de d u m n e a v o a s t r ă ! a zis J o h a n n M o r i t z c o m p ă t i m i ­
în domeniul artelor plastice principiile şi idealurile de frumuseţe tor. A c u m ce-aveţi de gînd să mai faceţi ? Eu zic să nu le mai
masculină şi feminină pe care domniile-voastre le realizaţi la scrieţi!
nivelul practic, făcînd dispară grăsimea şi carnea din corpul — Voi scrie mai departe, a spus T r a i a n . N - a m să mă opresc
uman ! Lucrîndu-şi statuile, el s-a silit să elimine grăsimea din niciodată, p î n ă la sfîrşitul vieţii mele ! O a m e n i i au î m b l î n z i t
trupul uman şi din spaţiu. Trupul, redus astfel la o singură toate fiarele. De ce nu i-am î m b l î n z i şi pe cetăţeni ?
dimensiune, ia forma alungită şi uscată a sîrmei. Este exact ce — încercaţi altă cale ! a zis J o h a n n M o r i t z . Cu scrisul cred că
faceţi şi dumneavoastră în lagăr. Eu am ştiut dintotdeauna că n-ajungeţi n i c ă i e r i !
civilizaţia dumneavoastră se conduce după principii estetice. — T o a t e victoriile o m u l u i , de cînd se află el pe p ă m î n t , au
Ce frumos va fi universul mîine, cînd toată suprafaţa pămîn- fost victorii ale spiritului. Cu spiritul îi v o m î m b l î n z i şi pe cetă­
tului va fi populată de oameni cu trupurile armonizate după ţenii din birouri. D a c ă nu reuşim, ne sfîşie pînă la u l t i m u l . T r e ­
canonul estetic al artei lui Giacometti şi al dumneavoastră ! buie să-i învăţăm să nu mai sfîşie o m u l cînd îl întîlnesc ! P î n ă
MARTORUL cînd nu-i î n v ă ţ ă m asta, nu m a i p u t e m locui pe aceeaşi planetă,
în aceleaşi oraşe, pe aceleaşi străzi cu ei. O să fie mai g r e u decît
cu tigrii. Insă eu n-am fost niciodată mai î n c r e z ă t o r decît a c u m .
Este p o a t e o p t i m i s m u l d e d i n a i n t e a m o r ţ i i . S p a s m u l a g o n i e i
mele e poate capitolul petiţiilor de la ora 25. D a r îl voi scrie !
126

— Dragă M o r i t z — a zis T r a i a n Korugă —, am scris pînă

acum mai m u l t e petiţii, prin care am căutat să dezvălui adevărul 127
şi să-i d e t e r m i n să nu mai chinuiască oamenii. Ştiu că am avut
dreptate în tot ce am spus. Am c o m p u s cu î n d e m î n a r e fiecare
petiţie, tn van ! Am folosit stilul j u r i d i c , stilul d i p l o m a t i c , stilul Petiţia nr. 3. S u b i e c t : Economic (Despre prizonierii care
telegramelor, al cărţilor de bucătărie, al reclamelor ; am fost nu mai au decît o jumătate sau o
sentimental, ironic, rugător... Am cerut dreptate în toate felu­ treime din t r u p ) .
rile în care m-a învăţat disperarea. N - a m primit nici un răspuns. în patru zile, eu şi cu un prieten al meu — care e contabil — am
Le-am spus cele mai crude a d e v ă r u r i , dar ei nu s-au supărat. Le- terminat de numărat prizonierii din lagăr care au numai o jumă­
am scris în g e n u n c h i , dar ei nu s-au înduioşat. I-am insultat tate, două treimi sau patru cincimi de trup. El se pricepe la cal­
grosolan, dar ei nu s-au simţit ofensaţi. Am încercat să-i fac să cule. Eu mă grăbesc să vă scriu, fiindcă problema mi se pare
rîdă, să !e aţîţ c u r i o z i t a t e a . D e g e a b a ! N - a m reuşit să trezesc în urgentă, din punct de vedere economic. Aţi putea economisi zil­
ei nici s e n t i m e n t e î n a l t e , nici p o r n i r i josnice. N - a m t r e z i t nic mii de mărci.
nimic ! Parcă aş fi vorbit cu pietrele : ei nu au sentimente de Iată despre ce este vorba. Dintre cei /5 000 de prizonieri
nici un fel. Nu cunosc nici m ă c a r ura. N i c i r ă z b u n a r e a . N i c i închişi cu mine, 3 000 nu au corpuri întregi. Vreo două sute nu

244 245
 ORA 25 ORA 25

au picioare deloc. Se tírase ca nişte reptile prin lagăr. 1 200 au Cred că autorităţile superioare vor fi foarte mulţumite, dacă
numai cîte un picior. Alţii nu au decît un braţ. Cîtorva le lipsesc veţi semnala cazul. S-ar putea chiar să vă decoreze : veţi fi eco­
ambele braţe. Şi asta numai în ce priveşte părţile exterioare ale nomisit banii statului. Şi banul este singura realitate !
corpului. Cu această deviză, vă salută
Dar sînt foarte mulţi cărora le lipsesc părţi din interior, cum ar MARTORUL
fi un plămîn, un rinichi, bucăţi de oase şi altele. 40 de prizonieri
nu au ochi deloc.
Toţi aceştia au fost arestaţi automat, ca şi mine. La început,
mi-a fost milă de ei. Prietenul meu Johann Moritz îşi întoarce
privirea de cîte ori vede ologii şi marii mutilaţi din lagăr. Dar 128
Johann Moritz este un primitiv. El nu înţelege că, dacă arestarea
este automată şi dacă faci parte dintr-o categorie care trebuie
băgată la închisoare, nu te poţi eschiva pe motiv că nu ai
picioare, ochi, nas sau plâmîni. Arestul din oficiu nu prevede P e t i ţ i a n r . 4 . Subiect : M i l i t a r ( S c h i m b a r e a s e x u l u i ) .
excepţii pentru cei cu trupul în stare de nefuncţiune. Şi aşa se şi Din cauza foamei, prizonierii din lagăr suferă unele transfor­
cuvine ! Dreptatea trebuie să fie aceeaşi, egală pentru toţi ! mări, care pot fi. pentru domiile-voastre de mare interes militar.
Iată, pe scurt, despre ce este vorba.
Este aici un profesor. Lui îi lipsesc ambele braţe, fiindcă le-a
pierdut pe front. Cînd aţi ordonat arestarea automată a profeso­ Prizonierii care sînt arestaţi de mai multă vreme şi care au
rilor, ar fi fost nedrept ca pe prietenul meu să-l scutiţi de arestare, trăit cu numai 500 de calorii zilnice nu mai au nevoie să se băr­
pentru că nu are mîini. Ce legătură este între braţe şi arestarea bierească. Oameni care acasă se rădeau o dată sau chiar de două
din oficiu ? Nici una ! Este profesor, deci trebuia arestat cu toată ori pe zi, aici, au început să se radă numai o dată la cîteva zile,
categoria ! Aşa cum aţi procedat domniile-voastre. Căci dum­ apoi o dată pe săptămină, de două ori pe lună, iar acum — deloc !
neavoastră nu greşiţi niciodată ! De aceea vă şi admir eu atît de Barba le-a devenit din ce în ce mai rară şi mai mătăsoasă, pe
mult. Sînt capabil, în orice clipă, să-mi dau viaţa pentru marea urmă ca un puf, pînă n-a mai crescut în nici un fel. Obrazul lor a
dumneavoastră civilizaţie ! Dumneavoastră sînteţi personifica­ ajuns curat de păr, ca al femeilor !
rea Justiţiei şi a Preciziei! Dar nu e numai atît. Şi glasul le este femeiesc. Au început să le
crească sînii. Sînt unii care au ţîţele ca ale fetelor de 13 ani. Pie­
Dar să revin la subiect. Aceste fracţiuni de oameni, care nu au
lea lor e catifelată, ca a muierilor. Şi obiceiurile le sînt muiereşti.
decît părţi de trupuri, primesc aceleaşi porţii de mîncare ca prizo­
Nu ştiu ce se întîmplă cu organele lor sexuale, dar cred că cu acest
nierii întregi. Este o mare nedreptate !
regim (şi dacă mai reduceţi încă porţiile de mîncare) le vor cădea
Propun ca acestor prizonieri să li se dea mîncare proporţional
p h a l l u s - » / s i toate anexele masculine, ceea ce va însemna că
cu bucăţile de corp pe care le mai posedă. Guvernul domniilor-
transformarea în femei a mers pînă la capăt.
voastre plăteşte cu bani peşin fiecare porţie de mîncare pe care o
primesc prizonierii. Prin prizonier se înţelege însă un ins întreg. Doctorii pretind că e din cauza foamei şi că « privarea de
Dacă i-aţi strînge pe cei 3 000 de mutilaţi şi le-aţi număra mîi- hrană are ca efect reducerea considerabilă şi aproape încetarea
nile, picioarele, ochii şi plămînii, aţi constata că ei nu sînt, în secreţiilor hormonale cu funcţie dublă : androgene (hormoni
carne şi oase — adică în realitate —, decît maximum 2 000 de masculini) şi estrogene (hormoni feminini). Mai mult, ficatul,
oameni. slăbit, nu-şi mai poate exercita funcţia de regulator hormonal:
este capabil încă să distrugă excesul de hormoni androgeni, dar
Aţi putea deci economisi 1 000 de porţii de mîncare în fiecare
continuă să lase să treacă hormonii estrogeni. Echilibrul hormo­
zi. De ce să plătiţi pentru hrănirea părţilor de trupuri pe care
nal fiind stricat, organismul îşi arată şi acuză latura feminină.»'
aceşti prizonieri nu le au f E o generozitate care nu trebuie să
mai continue ! 1
Lt.-col. dr. Eugene C. Jacobs.

246 247
 ORA 25 ORA 25

Această constatare ar putea fi pentru civilizaţia dumneavoas­ Soldaţii i-au lovit cu bastoanele pe cei din c a m i o n , care s-au
tră de mare importanţă militară. Gîndiţi-vă ce linişte ar fi pe strîns unul într-altul. Au mai urcat î n c ă zece. B a s t o a n e l e au
suprafaţa pămîntului, dacă — aşa cum aţi şi început să faceţi — început să lovească în cei abia urcaţi. S-au strîns şi aceştia în cei
i-aţi băga pe toţi bărbaţii statelor inamice în lagăre şi i-aţi hrăni care erau deja în c a m i o n , şi iarăşi s-a făcut loc. Au urcat alţi
cu cîteva sute de calorii pe zi, pînă devin femei! Naţiunea ina­ zece. A c u m se părea că nu mai e cu p u t i n ţ ă să intre nici m ă c a r
mică ar rămînea fără bărbaţi, şi n-ar mai avea cine să facă răz­ un copil. Soldaţii au î n t o r s a r m e l e şi au lovit cu paturile. Din
boi contra dumneavoastră ! nou au intrat zece oameni. D i n cei şaptezeci, nici unul nu a
Cred că Marele Stat Major va utiliza aceasta idee. Şi, ţinînd rămas jos. Loviturile au încetat. C a m i o n u l era g a t a de plecare.
seamă de spiritul practic şi inventiv al civilizaţiei dumneavoas­ Traian K o r u g ă a urcat în c a m i o n de mînă cu J o h a n n M o r i t z ,
tră, nu mă îndoiesc că veţi încerca şi operaţiunea inversă : ca să nu se p i a r d ă u n u l de altul.
supraalimentînd femeile voluntare din patria dumneavoastră, le — Nu există legi absolute, d r a g ă M o r i t z , a zis T r a i a n . N i c i
veţi putea transforma în bărbaţi. Aţi avea mai mulţi combatanţi fizica nu are legi invariabile ! Ea susţine că d o u ă corpuri nu pot
potenţiali şi mai multă mînă de lucru. ocupa în acelaşi t i m p acelaşi loc în spaţiu. în cazul nostru, şapte
în încheiere, propun ca raţiile de 500 de calorii care se dau pri­ oameni o c u p ă locul u n u i a singur. M a i poţi crede în fizică ? Tu
zonierilor din lagărul pe care îl conduceţi să fie reduse : poate că ai auzit de Picasso ?
unii dintre ei se transformă mai repede în femei adevărate ! — Nu, domnule Traian !
MARTORUL V o c e a lui J o h a n n M o r i t z venea s u g r u m a t ă . T r a i a n era înalt
de statură şi avea capul deasupra, afară. M o r i t z era m i c : capul
lui era strivit î n t r e piepturile celorlalţi, care îi apăsau plămînii.
N i c i o boare de aer nu mai ajungea pînă la el.
— Mă sufoc ! a zis M o r i t z .
129 Era c u p r i n s de panică. A p r o a p e că plîngea. D a r nu se p u t e a
clinti. N ă r i l e lui căutau cît de p u ţ i n aer, şi nu găseau.
— Mă sufoc, d o m n u l e T r a i a n ! a repetat el. Simt c u m m o r !
P r e g ă t i r e p e n t r u m a r ş . 15 000 de p r i z a o n i e r i sînt transportaţi — R ă s p u n d e întîi d a c ă ai auzit de Picasso !
în alt lagăr. Este o r a d o u ă noaptea. L a g ă r u l a fost înconjurat de — N - a m a u z i t n i m i c ! a zis M o r i t z . Nu ştiu n i m i c ! Mă
c a r e b l i n d a t e şi de c a m i o a n e . sufoc : î m i v ă d sfîrşitul !
F a r u r i l e c a m i o a n e l o r sînt aprinse. Reflectoarele de pe tancuri T r a i a n a v r u t să-i r i d i c e capul lui M o r i t z , d a r nici el nu-şi
l u m i n e a z ă c a ziua. T o a t e a r m e l e a u t o m a t e a u ţevile î n d r e p t a t e putea mişca braţul şi muşchii : t r u p u l îi era strivit, r e d u s la un
spre masa de o a m e n i care se scurge, ca un fluviu, către poartă. volum m i n i m . D o a r capul îi era afară. D e a s u p r a celorlalţi.
T r a i a n K o r u g ă şi J o h a n n M o r i t z m e r g alături. N o a p t e a e rece. — Acest Picasso este cel mai m a r e zugrav al societăţii occi­
Ei îşi simt u n u l a l t u i a c ă l d u r a trupurilor. M o r i t z t r e m u r ă şi îi dentale ! a zis T r a i a n .
c l ă n ţ ă n e dinţii. — Nu pot asculta nimic ! a zis M o r i t z . V r e a u să scot nasul
La p o a r t ă stau d o u ă echipe de soldaţi cu bastoane de l e m n . îi afară ! M ă c a r o nară ! D o m n u l e T r a i a n , vă rog, ajutaţi-mă !
n u m ă r ă pe p r i z o n i e r i i care ies şi-i despart în grupe. Mor !
— V o r să ne î n c a r c e cîte şaptezeci într-un c a m i o n în care T r a i a n s-a supt şi mai mult : M o r i t z era cu capul pe pieptul
î n c a p n u m a i zece sau d o i s p r e z e c e o a m e n i ! a zis T r a i a n . C u m lui.
au să facă ? Tu ai a u z i t de l e g e a i m p e n e t r a b i l i t ă ţ i i corpurilor ? — Picasso ţi-a făcut p o r t r e t u l , aşa cum stai în clipa asta, aici,
M o r i t z n-a răspuns. C o n t i n u a să t r e m u r e de frig. în camion, d r a g ă M o r i t z !
T r a i a n a privit c u m este î n c ă r c a t p r i m u l c a m i o n . La î n c e p u t — P o r t r e t u l m e u ? a î n t r e b a t M o r i t z . N - a u d ! M i - s urechile
au intrat d o u ă z e c i . Ai fi c r e z u t că nu mai este nici pic de loc. astupate !

248 249
 ORA 25 ORA 25

— P o r t r e t u l tău, a întărit T r a i a n . Exact ca o fotografie. Şi It is not we alone, it is not the house, it is not
p o r t r e t u l c a m i o n u l u i nostru. Şapte o a m e n i care o c u p ă acelaşi the city that is defiled.
loc în spaţiu, în acelaşi t i m p ! U n u l care are cinci picioare, altul But the world that is wholly foul! '
trei capete, d a r nu are p l ă m î n i , tu, c a r e ai voce, d a r nu ai gură,
şi eu, care am n u m a i cap : un c a p care z b o a r ă d e a s u p r a u n u i — Vorbiţi mai tare, că nu a u d ! a zis M o r i t z .
camion. C î n d m - a m uitat p r i m a oară la tablou — asta s-a î n t î m - T r a i a n a c o n t i n u a t , cît a p u t u t de tare :
plat la P a r i s —, mi-a plăcut, d a r n-am ştiut ce reprezintă. De- Clear the air ! clean the sky ! wash the wind !
abia a c u m înţeleg că era c a m i o n u l n o s t r u ! Pictat exact ! N i c i take the stone from the stone, take the skin from the
un a m ă n u n t nu i-a scăpat. A pictat pînă şi l a g ă r u l nostru ! P i c ­ arms,
t e a z ă de parcă ar fotografia : n u m a i lucruri adevărate. E un take the muscle from the bone, and wash them !
zugrav g e n i a l ! Wash the stone, wash the bone, wash the brain,
wash the soul,
C a m i o n u l a pornit. T r a i a n p r i v e a la o a m e n i i din jurul lui. îi
wash them, wash them ! 2
v e d e a de sus. N i c i u n u l nu m a i era om d u p ă chipul şi a s e m ă n a ­
r e a lui D u m n e z e u : nu mai erau o a m e n i deloc. N i m e n i , în tot
— N - a m înţeles n i m i c ! a zis M o r i t z . Ce bine de d u m n e a ­
c a m i o n u l care trecea pe uliţele satului, prin î n t u n e r i c , nu mai
voastră, d o m n u l e T r a i a n , că puteţi sta cu capul d e a s u p r a celor­
era viu ; d a r nici morţi. Ei se balansau între viaţă şi m o a r t e : o
lalţi ! D u m n e a v o a s t r ă nu vă sufocaţi !
s e c u n d ă erau vii, şi în s e c u n d a u r m ă t o a r e erau morţi. U n e o r i
In lagăr, o a m e n i i scurţi sufereau mai puţin de foame decît cei
erau vii şi m o r ţ i în acelaşi t i m p . în sectorul în care se aflau ei nu
î n a l ţ i ; î n c a m i o n u l care d u c e a şaptezeci d e p e r s o a n e , g o n i n d c a
mai exista spaţiul : fusese eliminat. M u r i s e . în sectorul în care
o nălucă pe uliţele satului Ohrdruf, prizonierii scunzi erau
se aflau ei nu mai există nici t i m p u l : t i m p u l a murit. N i c i m a t e ­
aproape m o r ţ i din lipsă de aer...
ria nu există. în sectorul lor este n u m a i spasmul. O c h i i sînt
spasm. C a r n e a , sîngele, aerul, g î n d u l : toate sînt spasm. O a m e ­ — D o m n u l e T r a i a n , nu mai vorbiţi, că eu tot nu a u d ! a zis
nii nu mai au nici formă, nici s p i r i t : sînt spasm... Johann Moritz.
— D a c ă nu a u z i , ai să plăteşti cu viaţa !
— A c u m p o ţ i respira ? a î n t r e b a t T r a i a n . — Ce să a u d ? a î n t r e b a t M o r i t z .
— Nu ştiu ! Mi se pare că pot, d a r n u m a i cu o nară şi din — Profesorul n e a m ţ a g r e ş i t ! a zis T r a i a n . El a săvîrşit un
cînd în cînd ! a zis M o r i t z . Aici, l î n g ă pieptul d u m n e a v o a s t r ă , mare păcat şi va m u r i din c a u z a asta !
p r i n t r e coaste... — C a r e n e a m ţ a păcătuit ? a î n t r e b a t M o r i t z .
— Profesorul care a cîntărit g r ă s i m e a şi carnea n o a s t r ă vie ! a
— O s i n g u r ă n a r ă e d e s t u l ! A c u m a s c u l t ă , că v r e a u s ă - ţ i
spun ceva i m p o r t a n t ! 1
Fiecare oroare se putea defini
Fiecare mîhnire cunoştea un sfîrşit oarecare :
— Nu pot asculta nimic... Mă iertaţi, vă rog ! a zis M o r i t z . în viaţă nu e timp pentru mîhnin lungi.
Dar aceasta este in afara vieţii, în afara timpului,
— Sileşte-te să asculţi ! a spus Traian. Sînt lucruri i m p o r ­
Este o eternitate imediată de rău şi de nedreptate.
tante : Sîntem mînjiţi de o murdărie de care nu ne putem curăţa,
Soaţă cu spurcăciunea supranaturală.
Every horror had its definition Nu numai noi, nu numai casa, nu doar
cetatea sîntem poluaţi.
Every sorrow had a kind of end:
Lumea-ntreagă e infectată !
In life there is not time to grieve long. 2
Limpeziţi aerul ! curăţaţi c e r u l ! spălaţi vîntul !
scoateţi p i a t r a din piatra, desfaceţi braţul de piele,
But this, this is out of life, this is out of time, smulgeţi muşchiul de pe os — si spălaţi-le !
An instant etemity of evil and wrong. Spălaţi piatra, spălaţi osul, spălaţi creierul,
spălaţi sufletul,
We are soiled byfilth that we cannot clean,
spălaţi-le, spălaţi-le !
United to supernatural vermin. (T. S. Eliot)

250 251
 ORA 25
r ă s p u n s T r a i a n . A c î n t ă r i t - o vie, ca să ne m ă s o a r e suferinţa.
D u r e r e a o m u l u i , însă, nu se m ă s o a r ă cu k i l o g r a m u l şi nici cu
tona. N i c i viaţa nu se m ă s o a r ă . C i n e î n c e a r c ă asta face păcat de
moarte !
— Nu a u d ! a zis M o r i t z .
— N u - i nici o p a g u b ă , d a c ă nu auzi ! Te prăbuşeşti şi fără să
auzi ! N i c i şoferul c a m i o n u l u i nostru, nici santinelele, nici sol­
daţii cu b a s t o a n e de l e m n , nici cei cu m i t r a l i e r e , care abia
aşteaptă să t r a g ă în noi, nu a u d nimic ! N i c i unul ! Şi totuşi se
prăbuşesc o d a t ă cu noi, la fel ca noi, î m p r e u n ă cu noi... V e z i
c u m se p r ă b u ş e s c ?
— M i - s ochii acoperiţi ! a zis M o r i t z . Nu văd nimic !
— N i c i nu simţi n i m i c ? a î n t r e b a t T r a i a n .
— N i m i c ! a zis M o r i t z . D o a r că mă sufoc.
— V e z i că simţi esenţialul ? a zis T r a i a n trist. De ce spui că
nu simţi n i m i c ? T o a t ă l u m e a simte asta, d a r nu v r e a să m ă r t u r i ­
sească !
130
P r i z o n i e r i i au fost u r c a ţ i în v a g o a n e p e n t r u vite. V a g o n e l e
p u r t a u pe uşă inscripţia 24 de cai; în fiecare din ele au fost
închişi 140 de oameni. U ş i l e s-au î n c h i s , v a g o n d u p ă v a g o n : în
u l t i m e l e , femeile. T r e i mii de femei. T r e n u l era lung. Lui T r a i a n
i-ar fi plăcut să-1 v a d ă trecînd, de departe.
— Trenul nostru seamănă cu convoiul care urca Golgota,
d o a r că e m e c a n i z a t ! a zis T r a i a n . N o i u r c ă m G o l g o t a cu m i j ­
loace tehnice ; Isus a urcat pe jos, î n t r e cei doi tîlhari ! Tu ştii
de ce l-au răstignit î m p r e u n ă cu doi tîlhari adevăraţi ?
— Nu ştiu, a zis M o r i t z .
— J u d e c ă t o r i i , ca să p e d e p s e a s c ă un nevinovat, îl î n c a d r e a z ă
î n t r e doi vinovaţi. T r u c u l e clasic. Evreii n-au î n d r ă z n i t să-1
crucifice pe Isus singur, şi l-au p u s î n t r e doi tîlhari faimoşi. în
t i m p u l execuţiei, atenţia m u l ţ i m i i era sustrasă de la nevinovat.
Eu, tu, soţia m e a şi ceilalţi mulţi avem fiecare la d r e a p t a şi la
stînga cîte un vinovat. Ca pe G o l g o t a ! N u m a i p r o p o r ţ i a s-a
252
ORA 25
s c h i m b a t : atunci un nevinovat era î n c a d r a t de d o i vinovaţi,
acum zece mii de nevinovaţi stau între doi vinovaţi ! î n s ă d e o ­
sebirea e fără î n s e m n ă t a t e : s i s t e m u l e a c e l a ş i . în p l u s , noi
urcăm pe cruce a u t o m a t , cu mijloace tehnice. î n s ă m a n e v r a e
infantilă. î n d a t ă ce se t e r m i n ă execuţia, m u l ţ i m i l e vorbesc nu
despre cei doi vinovaţi care au fost ucişi î m p r e u n ă cu Isus, ci
numai despre Isus. A ş a s-a î n t î m p l a t î n t o t d e a u n a , aşa se va
î n t î m p l a şi acum. C h i a r d a c ă crucificarea se face a u t o m a t şi
chiar dacă u r c ă m G o l g o t a cu l o c o m o t i v a !
T r a i a n K o r u g ă s-a apropiat de fereastra cu gratii a v a g o n u l u i .
Trenul oprise.
— Ce vedeţi ? a î n t r e b a t M o r i t z , care nu ajungea cu ochii
pînă la fereastră.
— Sîntem într-o gară ! a zis T r a i a n . M a i este un tren, alături
de al nostru !
— T o t cu arestaţi ? a î n t r e b a t M o r i t z curios.
— Un tren cu foşti arestaţi ! Sînt sclavii străini din G e r m a n i a ,
eliberaţi ! a zis T r a i a n , p r i v i n d m u l ţ i m e a de bărbaţi şi de femei
care se mişca în jurul trenului vecin. T o ţ i fumează ţigări !
M o r i t z a înghiţit în sec.
— Din tren c o b o a r ă a c u m o femeie care m ă n î n c ă cîrnaţi cu
pîine albă ! a c o n t i n u a t T r a i a n , î n g h i ţ i n d şi el în sec.
— Aş vrea să-i văd şi eu, a zis J o h a n n M o r i t z . P o a t e c u n o s c
v r e u n u l ! De ce neam sînt ?
— A m e s t e c a ţ i , a zis T r a i a n , privind culorile s t e a g u r i l o r dese­
nate pe vagoane şi steguleţele de la butoniere. Femeia care
mănîncă pîine cu unt şi care are pulpele albe, ca p î i n e a din care
m u ş c ă , e d a n e z ă . în s p a t e l e e i , e o f r a n ţ u z o a i c ă . F r u m o a s ă .
Ochi negri !
— M a i sînt şi alţi francezi ? a î n t r e b a t M o r i t z .
— E un g r u p de francezi chiar lîngă vagonul nostru ! a spus
Traian. Amestecaţi cu italieni şi belgieni !
— V r e a u să-i văd pe francezi ! a zis M o r i t z cu n e r ă b d a r e .
V e c h e a lui pasiune pentru francezi nu pierise.
T r a i a n 1-a ridicat de subţiori, ca să ajungă cu ochii la fereas­
tră.
— Sînt francezi ! a zis M o r i t z . A s t a de l î n g ă italian s e a m ă n ă
bine cu J o s e p h ! îl vedeţi ?
— Care Joseph ?
— Prietenul m e u J o s e p h ! a zis M o r i t z . Nu v-am povestit
despre el ? C e l pe care l - a m ajutat să evadeze ! D a c ă n-aş fi
253
 ORA 25
sigur că e în Franţa, aş crede că e chiar el, aşa de tare seamănă !
Vreţi să-i spuneţi ceva ?
— Ce să-i spun ?
— Orice, a zis M o r i t z . Eu nu ştiu franţuzeşte, dar vreau să-i
spunem ceva ! Spuneţi-i bună ziua şi d r u m bun spre Franţa !
J o h a n n M o r i t z nu putea trece pe lingă un francez fără să-i
spună ceva sau măcar să-i zîmbească prieteneşte.
— Acum e lîngă noi ! a zis M o r i t z . Spuneţi-i acum ceva !
Traian Korugă a continuat să tacă. J o h a n n M o r i t z nu s-a mai
putut stăpîni şi a strigat în nemţeşte :
— Călătorie frumoasă în Franţa !
A vorbit dulce. Toată faţa îi radia de bucurie că se putea
adresa unui om care-i era drag, numai fiindcă era francez.
Glasurile de sub fereastră au amuţit dintr-o dată. Grupul de
pe peron s-a imobilizat, cu ochii spre fereastra vagonului unde
se afla M o r i t z . Traian a auzit cum cel care semăna cu Joseph a
întrebat în franţuzeşte :
— Ce spune porcul de nazist ?
Privirile bărbaţilor şi ale femeilor de pe peron îl fixau pe
J o h a n n M o r i t z , care le zîmbea cu prietenie de după gratii.
— Probabil că vrea o ţigare, porcul ! a zis o femeie.
Tînărul care semăna cu Joseph a dus mîna la buzunar, dar
şi-a oprit brusc gestul. S-a aplecat, a luat o piatră şi a aruncat-o
în fereastra la care zîmbea J o h a n n M o r i t z . Bolovanul a nimerit
între gratii şi a căzut în mijlocul vagonului, lovindu-1 pe unul
dintre prizonieri.
— Na ţigare ! Vrei să fumezi, porcule ? Trei ani m-ai ţinut
închisă în Germania !
A doua piatră a răsunat în peretele vagonului, apoi a treia. O
ploaie de pietre a început să curgă asupra vagonului lor ; prizo­
nierii s-au culcat pe podele, depărtîndu-şi capetele de ferestre.
Pietrele cădeau ca grindina. De-afară se auzeau înjurături şi stri­
găte, ca la asalt. Erau glasuri de femei, de bărbaţi, de copii
revoltaţi. Glasuri în franceză, italiană, rusă, daneză, flamandă,
norvegiană. în toate limbile se striga aceeaşi înjurătură, aceeaşi
ură dezlănţuită. Sunetele cuvintelor se abăteau odată cu sune­
tele pietrelor asupra lui J o h a n n M o r i t z : porc de nazist, crimi­
nal nazist, nazist asasin, nazist, nazist, nazist...
Toată lumea din trenul de « persoane deplasate » coborîse şi
se asociase celor dintîi, aruncînd cu pietre în trenul prizonieri­
lor. Santinelele şi poliţia militară au încercat să facă ordine : ata-
254
ORA 25
cui era însă prea violent, ca să poată fi potolit, şi continua cu
furie. Poliţia a început să tragă în aer. Un strigăt de revoltă, un
huideoo unanim, a izbucnit din piepturile sclavilor eliberaţi, la
adresa poliţiei, care-i apăra pe nazişti de linşaj.
Johann M o r i t z rămăsese la geam, şi după ce prima piatră îi
vîjîise pe la urechi. Nu se mişcase de la fereastra vagonului şi nu
încetase să zîmbească nici după începerea atacului. Nu înţelegea
ce s-a întîmplat. Şi, chiar dacă ar fi înţeles, n-ar fi putut crede că
francezul care semăna cu Joseph a aruncat cu pietre în el şi a
vrut să-i spargă capul.
în vreme ce J o h a n n M o r i t z privea cu ochii mari cum mulţi­
mea de jos îl lapidează, ceilalţi prizonieri din vagon l-au prins
de la spate şi l-au^ţras înapoi, trîntindu-1 pe podele. Zeci de
pumni s-au încleştat deasupra lui Moritz, şi toţi îl căutau, ca
să-1 lovească, să-i sfîşie carnea, să-1 strivească. J o h a n n M o r i t z
s-a pomenit sub zeci de picioare care îl călcau cu ură, cu dispe­
rare, cu bestialitate, în timp ce de afară pietrele plouau asupra
lor, lovind ferestrele, pereţii, capetele.
Prizonierii nu-i puteau ierta lui M o r i t z că dezlănţuise furia şi
atacul sclavilor eliberaţi de pe peron. Voiau să-1 facă bucăţi. în
jurul lui erau nu oameni, ci masa, acest animal apocaliptic cu o
mie de picioare, care îi călcau, toate, carnea şi trupul. Afară, tot
masa, animalul apocaliptic cu o mie de braţe, care aruncau cu
pietre în el ! Lui M o r i t z i-a năvălit sîngele pe nas şi pe gură ; în
clipa aceea, a crezut că o să moară.
Cînd s-a împăcat cu gîndul că-i venise ceasul morţii, n-a mai
simţit nici bocancii care-1 striveau, nici pumnii care-1 loveau.
N-a mai simţit nici un fel de durere : a simţit doar că sfîrşitul
suferinţelor este a p r o a p e şi s-a g î n d i t la p r e o t u l A l e x a n d r u
Korugă, la biserica din Fîntîna şi la icoana Maicii Domnului. în
mintea şi în trupul lui s-a pogorît pacea. Auzea loviturile care
izbeau în pereţii vagonului, şi ştia acum că aceste pietre îl cău­
tau pe el. N u m a i pe el. Toată lumea voia moartea lui J o h a n n
Moritz. Lumea nu va mai putea trăi şi nu va mai exista pe
pămînt nici un progres, dacă el rămînea în viaţă : vinovatul de
toate relele din univers era J o h a n n M o r i t z . De aceea voiau toţi
să-1 ucidă. De aceea îl s t r i v e a u p r i z o n i e r i i cu p i c i o a r e l e . De
aceea îl băteau cu pietre, de afară, foştii prizonieri. De aceea îl
ţineau arestat soldaţii. Mulţimea nu se va potoli pînă cînd nu va
muri J o h a n n M o r i t z . Poliţia militară nu va putea potoli « per­
soanele deplasate » pînă cînd nu va fi ucis J o h a n n M o r i t z . Pri-
255
 ORA 25
zonierii din vagon nu vor putea nici ei fi potoliţi, pînâ cînd nu
va fi ucis J o h a n n M o r i t z . Soldaţii cu arme automate şi tancuri
n u s e v o r p u t e a nici e i d u c e a c a s ă , p e s t e o c e a n , p î n ă c î n d
J o h a n n M o r i t z nu va fi făcut bucăţi. El trebuie să moară : el
este Omul. Pentru el nu există iertare.
« Cu c e - a m g r e ş i t e u , D o a m n e ? » s-a î n t r e b a t în g î n d
J o h a n n M o r i t z . Apoi şi-a zis : « Eu îi iubesc pe francezi şi am
vrut să le spun un cuvînt de prietenie. De asta mă ucid. Şi pe
Isus l-au ucis tot fiindcă a iubit oamenii ! » Vorbele lui Traian
i-au venit în minte : « N o i urcăm pe Golgota cu locomotiva ;
urcăm o Golgotâ mecanică ! »
J o h a n n M o r i t z a avut impresia că e pe cruce şi a simţit cum
se face noapte şi întuneric, întuneric, întuneric...
131
J o h a n n M o r i t z s-a trezit tîrziu, cu capul şi cu pieptul banda­
jate. Capul îi şedea rezemat de Traian ; ar fi vrut să-1 întrebe de
ce şi-a dezbrăcat cămaşa, dar n-a avut putere.
— Mi-e sete ! a şoptit J o h a n n M o r i t z .
Traian s-a prefăcut că nu aude.
— Mi-e sete ! a repetat M o r i t z .
Zăcuse cîteva ceasuri fără cunoştinţă în braţele lui Traian,
care-1 bandajase, rupîndu-şi cămaşa în fîşii, şi-i făcuse loc să
stea întins.
Pînâ atunci, J o h a n n M o r i t z nu scosese nici un cuvînt. Traian
îşi ţinuse palma pe pieptul lui, ca să-i simtă bătăile inimii. De
cîteva ori, Traian se aplecase cu urechea pe bandaj, să asculte :
inima lui M o r i t z bătuse atît de încet, încît palma n-o percepea.
Abia se mai simţea cu urechea.
Acum Moritz vorbea. Traian se bucura, ca şi cum el însuşi
s-ar fi sculat dintre morţi.
Dar J o h a n n M o r i t z voia apă. îi era sete ca lui Hristos pe
cruce. Şi în vagon nu aveau apă. De douăzeci de ore, prizonierii
erau încuiaţi, fară să fi primit nimic de mîncare sau de băut, fără
să Ii se permită să-şi facă nevoile.
256
ORA 25
în vagon mirosea a putred, a acru, a materii fecale. Urina se
întinsese pe p o d e l e , peste tot. J o h a n n M o r i t z zăcea şi el în
urină : urinase pe jos, fără să-şi fi dat seama. D a r el nu simţea
nimic. N i c i nu deschisese ochii pînă acum ; doar buzele şi le
deschisese.
— Mi-e sete ! a zis iar M o r i t z .
— îmi pare rău, nu există apă ! a zis Traian. Nu există nimic
de băut!
Se gîndea cu ce ar putea să-i umezească buzele lui M o r i t z .
Şi-a amintit că citise undeva că soldaţii lui Ghinghis H a n , călă­
rind prin stepă fără nimic de mîncat şi de băut, deschideau cu
c u ţ i t u l o v e n ă de la p i c i o r u l calului. P u n e a u b u z e l e , s u g e a u
cîteva înghiţituri de sînge, apoi legau vena şi plecau mai
departe. Zile de-a rîndul, călăreţii lui Ghinghis H a n nu mîncau
şi nu beau altceva decît aceste picături de sînge cald. Imaginea îl
obseda pe Traian. I-ar fi dat lui J o h a n n M o r i t z cîteva picături
din sîngele lui, ca că-i potolească setea : sîngele l-ar fi refăcut.
— Mi-e sete ! a zis J o h a n n Moritz, cu voce rugătoare.
— Nu e nimic de băut, dragă M o r i t z ! Singurul lichid care
s-ar putea bea, şi din care ti-aş da cu plăcere să-ţi umezeşti
buzele, este sîngele meu. D a r trebuie să nu bei sînge : cine bea
sînge de om devine strigoi. Seamănă în continuare a o m , dar nu
mai este om ! E maşină, e diavol, e masă ! Are tot ce au oame­
nii, în afară de suflet...
— Mi-e sete, a m u r m u r a t Moritz.
— Te cred, a zis Traian. D a r sînge trebuie să nu bei, şi alt­
ceva n-aş avea să-ţi dau. Tu eşti singurul din jurul meu care n-a
băut sînge de om. Auzi ce-ţi spun ? Toţi ceilalţi au băut sînge,
şi acum sînt s t r i g o i ! Nu mai sînt oameni ! N i c i prizonierii, nici
santinelele, nici foştii prizonieri, care te-au bătut cu pietre !
N u m a i tu ai rămas o m , fiindcă tu mai iubeşti oamenii...
— Mi-e sete !
— C r e d , cred că ţi-e sete şi că, dacă nu bei, ai să m o r i ! D a r e
mai bine să mori ca o m , decît să trăieşti ca strigoi ! Să nu bei
sînge de o m , mă auzi ?
— Mi-e sete, a şoptit din nou J o h a n n Moritz.
257
 ORA 25
132
Petiţia lui J o h a n n M o r i t z .
Subsemnatul Moritz Ion din România, satul Fîntîna, trimit
această 'petiţie către stăpînitorii ţării în care mă aflu, pSntru u-i
întreba de ce mă ţin închis ca pe iîlhari şi mă chinuiesc cum a fost
chinuit Hristos pe cruce.
Nu v-am pus această întrebare mai de demult. Ar fi trebuit si
o fac, dar eu sînt om cu răbdare. Sînt plugar. Şi plugarii ştiu să
aştepte.
Am aşteptat, aşa cum îmi e firea, o primăvară întreagă. Am
aşteptat toată vara. Am aşteptat iama, cit e dc lungă. Acum este
din nou primăvară. Eu sini numai piele şi oase. Sufletul îmi este
negru de supărare şi de suferinţă, cum e cărbunele şi cum e cer­
neala. Acum nu mai pot aştepta. De aceea, vă întreb : de ce mă
ţineţi închis f
Eu nu am furat, nu am ucis, nu am înşelat şi nu am făcut nici
o faptă rea, din cele oprite de lege şi de biserică. Dacă nu sînt nici
hoţ, mei ucigaş şi nici înşelător, de ce mă ţineţi în puşcărie <'
M-aţi înfometat şi m-aţi chinuit, de sînt astăzi numai ca o
umbră pe faţa pămîntului. Am stat închis în 14 lagăre. A venit,
cred, timpul să vă întreb ce aveţi cu mine !
Mie mi-e greu pînă cînd mă hotărăsc. Dar acum m-am hotâ-
rît.
Petiţia asta o trimit stăplnitonlor din ţară prin poştă. O trimit
şi prin santinela de la poarta închisorii. Şi trebuie să ajungă la
urechile stăpînirii, chiar dacă înainte ar face înconjurul pămîntu­
lui. Stăpînitorii trebuie să mă audă, chiar dacă umblă cu urechile
înfundate.
Voi lipi petiţia pe toate uşile închisorii. O voi arunca cu praştia
în strada. Voi prinde cu laţul păsările care zboară pe deasupra
lagărului şi le voi lega petiţia mea de picior, ca s-o ducă peste
toată faţa pămîntului.
Incepînd din această zi, strig să mi se facă dreptate. Mă veţi_
încuia în pivniţa închisorii, ca să nu mi se mai audă glasul. Dacă
nu voi avea creion şi hîrtie, voi scrie petiţia cu unghia pe zid.
258
ORA 25
Cînd mi s-o toci unghia pînă la carne, am să aştept să crească, şi
am să scriu din nou.
Dacă mă împuşcaţi, eu n-am să mă duc nici în rai, nici în iad,
nici în purgatoriu. Sufletul o să-mi rămînă aici, pe pămînt, şi are
să vă urmărească pretutindeni, ca umbra. Am să vă deştept noap­
tea din somn de sute de ori — pe voi şi pe iubitele voastre — şi am
să vă spun că eu am dreptate. Şi n-o să mai puteţi închide ochii.
Pînă la sfîrşitul zilelor voastre, n-o să mai auziţi nici muzică,
nici cuvinte de iubire, nimic : urechile vă vor fi pline de vorbele
mele, ale lui Ion Moritz.
Eu sînt un om şi, dacă nu am făcut nimic rău, nimeni nu are
voie să mă ţină închis şi să mi chinuiască. Viaţa mea şi umbra
mea sînt numai ale mele, şi oricine aţi fi voi, oricîte tancuri şi
mitraliere şi avioane, şi oricîte lagăre şi oricîţi bani aţi avea, nu
aveţi dreptul să vă atingeţi nici de umbra şi nici de viaţa mea !
Eu nu mi-am dorit în viaţă decît să muncesc, ca să am unde
mă adăposti, cu muierea şi cu copiii mei, şi ca să avem ce mînca.
Aşa fac toate vieţuitoarele pămîntului.
Din cauza asta m-aţi arestat f
Românii au trimis jandarmul să mă rechiziţioneze, cum se
rechiziţionează lucrurile şi animalele. M-am lăsat rechiziţionat.
Eu sînt un om cu mîinile goale, şi nu mă puteam bate raci cu
regele, nici cu jandarmul, care are armă şi pistoale. Mi-au spus că
nu mă cheamă Ion, aşa cum m-a botezat mama, ci lacob. M-au
închis cu evreii în ţarcuri împrejmuite cu sîrmă ghimpată, ca pe
vite, şi m-au pus la muncă silnică. Am fost dup la culcare ca
vitele în cireada; am fost duşi la mimare în cireada, la băut
ceaiul în cireada, şi aşteptam să fim duşi la abator — tot in
cireada. Pe ceilalţi î-au dus şi la abator ; eu am evadat.
Din cauza asta m-aţi arestat ? Fiindcă am evadat înainte de a
fi dus la abator ?
Ungurii mi-au spus că mă cheamă nu lacob, ci Ion. Şi m-au
arestat, că eram roman. M-au bătut şi m-au schingiuit. Apoi
m-au vîndut nemţilor.
Nemţii au zis că nu mă cheamă nici Ion, nici lacob, ci lanoş,
şi m-au canonit din nou, că eram ungur. Pe urmă, a venit un
colonel şi mi-a spus că nu mă cheamă nici Ion, nici lacob, nici
lanoş, ci Johann. Şi m-a făcut soldat. întii mi-a măsurat capul,
mi-a numărat dinţii, mi-a strecurat sîngele în vase de sticlă.
Toate, ca să dovedească că eu am alt nume decît acela pe care mi
l-a dat mama.
259
 ORA 25
Din cauza asta m-aţi arestat f
Ca soldat, am ajutat prizonierilor francezi să fugă din închi­
soare. Din cauza asta m-aţi arestat ?
Cînd războiul s-a terminat si am crezut ca va fi pace si pentru
mine, au venit americanii, care m-au hrănit ca pe-un boier, cu
ciocolată şi cu mîncăruri de-ale lor. Apoi, fără nici o vorbă,
m-au băgat la închisoare. M-au trimis în paisprezece lagăre, ca
pe tîlharii cei mai grozavi de pe pămînt. Şi eu vreau să ştiu de ce !
7y« vă place numele meu de Ianoş, Ion, Johann, lacob ? Vreţi
să. mi-l schimbaţi ? Schimbaţi-mi-l! Ştiu că oamenii nu mai au
dreptul să poarte numele cu care au fost botezaţi!
Acum sînteţi înştiinţaţi: eu nu mai pot răbda. Vreau să aflu
pentru ce sînt arestat şi chinuit. Aştept răspunsul dumneavoastră
şi vă salut cu respect.
MORITZ lon-Johann-Iacob-Ianoş,
plugar şi tată de copii
— De ce plîngi, M o r i t z ? a întrebat Traian Korugă, după ce a
terminat de citit petiţia.
— Nu plîng !
— Te văd cu lacrămi în ochi...
— Nici eu nu ştiu de ce !
— Ţi-e frică să trimiţi petiţia ? a întrebat Traian. Nu e adevă­
rat tot ce-ai scris în ea ?
— Nu mi-e frică ! a răspuns Moritz. T o t ce scrie e a d e v ă r a t !
— Atunci de ce plîngi ?
— De asta plîng ! a zis M o r i t z . Fiindcă e prea adevărat !
133
D u p ă trei zile de la trimiterea petiţiei, J o h a n n Moritz a fost
chemat la interogatoriu. Traian Korugă i-a împrumutat cămaşa
şi pantalonii lui, zicîndu-i :
— Am biruit ! Petiţia noastră a avut efect!
Lui M o r i t z îi sclipeau ochii. Se vedea deja liber...
— Am biruit ! Dumneavoastră trebuie să vă mulţumesc ! a
zis el. Aţi scris în petiţie aşa de adevărat !...
260
ORA 25
— Să nu-ţi fie frică ! a zis Traian. Lor trebuie să le fie, că ei
sînt vinovaţi !
M o r i t z s-a dus la interogatoriu zîmbind. La prînz s-a întors.
Traian îl aştepta la poartă.
— C u m a fost ? a întrebat Traian. Ţi-au spus cînd te elibe­
rează ?
M o r i t z privea în pămînt. întotdeauna făcea pe misteriosul,
cînd i se punea o întrebare.
— Vă povestec mai tîrziu, a zis el. Nu pot acum !
— Ai înnebunit ? Eu te aştept de cînd ai plecat, aici lîngă
poartă, ca să aflu ce se întîmplă, şi tu îmi răspunzi că ai să-mi
spui mai tîrziu ?
J o h a n n M o r i t z adunase mucuri de ţigări pe culoarul cancela­
riei. Acum le-a scos din buzunar, le-a desfăcut încet, cu băgare
de seamă, şi a împărţit tutunul în două grămăjoare egale, una
pentru el, alta pentru Traian. Pe u r m ă a început să-şi răsucească
o ţigare, dintr-o bucată de ziar.
— Mai bine vă spun altădată, domnule Traian !
— Ţi-au zis că nu-ţi dau drumul ?
— Nu mi-au spus asta !
— Te-au înjurat ?
Moritz şi-a lipit ţigarea.
— Nu m-au înjurat ! a zis el.
— Te-au bătut ?
— Nu !
— Atunci de ce nu vorbeşti ? a întrebat Traian. înţeleg că nu
ţi s-a întîmplat nimic rău !
— N i m i c , a zis M o r i t z , aprinzîndu-şi ţigarea.
— Nu ţi-a v e n i t r î n d u l la i n t e r o g a t o r i u ? a î n t r e b a t iar
Traian. Asta nu e rău. Au să te cheme mîine !
— Mi-a venit rîndul !
— Te-au interogat ?
— Da!
Limba lui M o r i t z parcă era încleiată. De-abia scotea cuvin­
tele. Traian şi-a pierdut răbdarea.
— Spune-mi tot ce te-a întrebat ! a zis el. începe chiar de
cînd ai intrat pe uşă !
— Eu am fost întîiul, a zis Moritz. Cînd am intrat în birou,
mi-a spus să stau jos. Era un scaun în faţa mesei.
— Văd că începe p e r f e c t ! Dacă te-a invitat să stai pe scaun e
semn foarte bun. Se uitaseră în actele tale şi văzuseră că erai
261
 ORA 25 ORA 25

nevinovat. De aceea te-au invitat să te aşezi. C r e d că nu fac la

fel cu toţi. Acum, mai departe !
— M-a interogat un sergent.
— Era politicos ?
— Era.
— Care a fost prima întrebare ?.
— întîi s-a uitat în acte, a zis M o r i t z . Pe urmă m-a întrebat :
« D u m n e a t a eşti J o h a n n M o r i t z ? » Eu am răspuns : « Da ! » El
s-a uitat la mine, pe urmă din n o u la acte. Şi întrebat : « C u m
scrii dumneata Moritz, cu ţ sau cu tz ? » Eu am răspuns că scriu
şi într-un fel, şi în altul : în România scriam cu ţ, şi în G e r m a ­
nia cu iz.
J o h a n n M o r i t z s-a oprit şi s-a uitat cu disperare în ochii lui
Trai an.
— C o n t i n u ă ! a zis Traian nerăbdător. De ce te-ai oprit ?
— Pe urmă, sergentul a spus : « Mulţumesc. Poţi pleca ! »
— Asta a fost t o t ?
— Asta a fost tot ! a zis Moritz.
— Şi tu n-ai încercat să mai vorbeşti ? a întrebat Traian. De
ce n-ai spus ce te-am învăţat eu ?
— Am încercat, dar sergentul n-a vrut să mă asculte. Mi-a
zis, fără să se uite la mine : « Cheamă-1 pe următorul ! »
-- Şi tu ce-ai zis ?
— Nimic !
— Absurd ! a zis Traian, lovindu-se cu palma peste frunte.
C o m p l e t absurd ! Şi ai plecat ?
— Am plecat !
— Ăsta e interogatoriul pe l-am aşteptat un an de zile în
închisoare ! a spus Traian. N - a mai fost absolut nimic ? Poate-
ai uitat tu să-mi spui !
— N - a mai fost nimic ! a zis Moritz. Am ieşit afară. Cînd am
închis uşa după mine, îmi tremura mîna. Pe urmă, l-am chemat
pe următorul. Pe T h o m a s Mann.
— Pe el ce 1-a întrebat ?
— L-a întrebat dacă Mann se scrie cu un singur n sau cu doi.
— N u m a i atît ?
D i n ochii lui J o h a n n M o r i t z au izvorît două lacrămi mari, cît
două mărgăritare.
— R e s e m n e a z ă - t e , d r a g ă M o r i t z ! a zis Traian, b ă t î n d u - 1
cupalma pe umăr. D u p ă moartea iepuraşilor albi, nu mai există
altă soluţie, decît resemnarea !
134
Petiţia nr. 5. Subiect : Justiţie (Mecanizarea interogatoriilor).
Ştiu că aţi primit dispoziţii să interogaţi fiecare prizonier din
lagăr în m o d individual. Este un ordin stupid. De vreme ce
oamenii au fost arestaţi în masă şi automat, e o absurditate să
fie i n t e r o g a ţ i i n d i v i d u a l . Eu însă î n ţ e l e g de ce s-a d a t acest
ordin. Civilizaţia dumneavoastră ştie să facă anumite gesturi de
c u r t o a z i e faţă de o b i c e i u r i l e i n d i g e n e . A c e a s t a este n u m a i o
concesie de formă şi de politeţe.
Un ofiţer de-al dumneavoastră e obligat să interogheze 500
de prizonieri dimineaţa şi 500 după-amiaza. Am remarcat că
puneţi t u t u r o r aceleaşi întrebări şi nu ascultaţi răspunsurile. Ar
fi, de altfel, o prostie să asculţi ce-ţi spune fiecare individ. Ce
poţi auzi interesant de la un prizonier ? Nimic ! Eu mă refer
însă la consumul de energie pe care-1 cere punerea întrebărilor.
E un efort colosal să pui de o mie de ori pe ?i aceleaşi întrebări,
îmi închipui că pe ofiţeri îi dor seara maxilarele şi buzele.
P r o p u n să faceţi plăci de patefon cu întrebări. Lucrurile s-ar
petrece astfel :
Ofiţerul însărcinat cu interogatoriile şade la birou. El trebuie
să fie aşezat, căci aşa cere procedura interogatoriilor indivi­
duale. Pune patefonul. C î n d intră prizonierul, placa spune : « Ia
loc ! » Prizonierul se aşază. Placa se învîrteşte : se aud prima, a
doua şi a treia întrebare. Pe urmă, placa anunţă : « Mulţumesc,
poţi pleca ! » Prizonierul se ridică şi pleacă ; cînd e în dreptul
uşii, placa a ajuns la fraza finală : « Cheamă-1 pe următorul ! »
A c e s t a e t o t i n t e r o g a t o r i u l . V i n e u r m ă t o r u l . Şi p l a c a se
repetă. Cu o singură placă, s-ar putea interoga patru sau cinci
sute de prizonieri !
între timp, ofiţerul care interoghează şade la birou şi citeşte
un roman poliţist. La prînz, cînd se duce la masă, poate mînca
normal, fără să-1 mai doară maxilarele de prea mult vorbit.
Trebuie luat în consideraţie faptul că aceste interogatorii se
fac numai pentru a se pune întrebări, nu şi pentru a se asculta
răspunsuri ; deci munca revine — logic — maşinii ! Trebuie să
se respecte o formalitate, nu să fie surmenaţi anchetatorii !

262 263
 ORA 25
Justiţia n-ar avea astfel decît de cîştigat. Justiţia unei societăţi
civilizate trebuie să fie tehnicizată şi să nu mai procedeze ca în
timpurile cînd nu se cunoştea electricitatea ! De ce atîtea inven­
ţii tehnice, dacă justiţia nu utilizează nici măcar patefonul ?
MARTORUL
135
Al cincisprezecelea lagăr de internare, la Darmstadt. E la fel
cu celelalte paisprezece, în plus, există o biserică ortodoxă. U n a
improvizată.
Traian Korugă şi J o h a n n M o r i t z s-au descoperit şi au intrat
în cortul-biserică. în fund, a l t a r u l ; icoanele sînt desenate cu
cărbune şi cu cretă colorată pe cartoane. Interiorul nu e podit :
se calcă pe pămîntul gol. în noaptea trecută a plouat. Apa s-a
scurs în cort şi acum pe jos e noroi.
în mijlocul bisericii se află un crucifix de mărimea unui om.
Traian a îngenunchiat în faţa lui. Isus este de carton. Spinii
coroanei sînt din tablă de cutii de conserve, tăiată m ă r u n t .
Traian Korugă şi-a înălţat ochii spre rănile cuielor de la picioa­
rele şi mîinile lui Isus, spre rana de suliţă din coastă. Pictorul nu
avusese culoare roşie, ca să deseneze sîngele. U n d e erau rănile,
lipise hîrtie roşie de la pachetele de ţigări Lucky Strike. Literele
negre ale numelui mărcii de ţigări nu fuseseră şterse şi se puteau
citi.
— Niciodată nu te-am văzut răstignit mai dureros, Isuse ! a
zis Traian. Venisem să mă rog Ţie pentru rănile mele, dar nu
mai pot ! Iartă-mă, Isuse, dacă mă rog întîi pentru rănile Tale
de Lucky Stryke, care îţi însîngerează coasta, picioarele şi pal­
mele ! Ale Tale sînt mai dureroase decît rănile mele de sînge şi
carne. Lasă-mă să mă rog mai întîi pentru spinii de cutii de
conserve din coroana de pe capul Tău !
P r i v i r e a lui T r a i a n a d e s c o p e r i t pe p i e p t u l M î n t u i t o r u l u i
litera M, scrisă cu cerneală neagră de tipar. Era M-ul de pe car­
tonul cutiilor de Menu Unit, din care fusese lucrat trupul răsti­
gnit.
264
ORA 25
Traian s-a ridicat şi a sărutat picioarele lui Isus.
— Acum simt că m-am împărtăşit din trupul Tău, Isuse
Doamne, meniul nostru etern de speranţe. D o a m n e , meniul
meu unic, niciodată n-am înţeles mai bine că trupul Tău ne este
hrana ! C u m de te-a închipuit maestrul prizonier tocmai din
cartonul cutiilor de Menu Unit f Tu întruchipezi acum idealu­
rile mele de dumnezeire, de pîine şi de libertate !
Traian era în extaz ; nu mai vedea nimic împrejur. J o h a n n
Moritz cerceta îngerii făcuţi din poleiala de la cutiile de ţigări,
icoanele Maicii D o m n u l u i , cu salbe lucrate din capacele aurii ale
c u t i i l o r de pudding. M o r i t z s-a î n c h i n a t la i c o a n a s f î n t u l u i
Nicolae, care seamănă cu părintele Alexandru Korugă, pe u r m ă
a venit lîngă Traian şi s-a aşezat şi el în genunchi. A privit rănile
roşii ale lui Isus.
— D o a m n e , a zis Traian, nu îţi cer să îndepărtezi acest pahar
de la buzele mele ! Ştiu că nu se poate. Dar, te implor, ajută-mă
să-1 beau ! De un an stau cu el la buze ! De un an stau la fron­
tiera dintre viaţă si moarte ! De un an stau la graniţa dintre vis
şi realitate ! Am ieşit din timp, şi totuşi mai sînt în viaţă. Viaţa
mi s-a strecurat prin pori şi acum n j b mai am. Totuşi, mai res­
pir şi mă mai tîrăsc şi mai bag în trupul meu apă şi pîine, deşi
nu mai am poftă de ele. Toată suferinţa mea porneşte din faptul
c ă n u p r i c e p d a c ă s î n t p r i z o n i e r sau s î n t l i b e r . V ă d c ă s î n t
închis, dar nu p o t crede că sînt închis. Văd că nu sînt liber, dar
mintea îmi spune că nu i xistă nici un motiv să nu fiu liber. T o r ­
tura acestei neînţelegeri este mai grea decît sclavia. Oamenii
care m-au închis nu mă urăsc, nu vor pedepsirea mea şi nici nu­
mi vor pieirea. Ei vor salvarea lumii. Totuşi, ei mă torturează şi
mă ucid lent. Ei torturează şi ucid lent întreaga omenire, nu
numai pe mine. Mai marii lumii vorbesc de libertate ; ştiu " că
nu mint cînd spun că vor libertate pentru oameni. D a r vorbind
de libertate şi luptînd pentru ea, ei construiesc închisori. E plin
pămîntul de închisori ! Cuvintele lor sînt de bine, dar ele fac
rău cînd ating carnea omului, ca nişte săgeţi otrăvite. Mai marii
lumii s-au pornit să construiască spitale uriaşe, ca să vindece
rănile omenirii. Dar de sub mistria lor se înalţă nu spitale, ei
închisori pentru oameni. T o t u l este parcă vrăjit, şi mintea mea
nu înţelege. De aceea, aş vrea să m o r ! Ajută-mi, D o a m n e , să
pot muri ! O r a oceasta este prea grea pentru mine. O r a în care
mă aflu nu aparţine vieţii, şi nu se poate trece cu carnea şi cu
sîngele prin ea : este ora 25, cînd e prea tîrziu pentru mîntuire
265
 ORA 25
ORA 25
i pentru viaţă şi pentru moarte ! Pentru toate e prea tîrziu !
case. Trupul lui Traian era moale, ca şi cum i s-ar fi topit oasele.
mpietreşte-mă, D o a m n e , dar nu mă lăsa singur aici ! Dacă mă
Obrajii îi erau gabeni ca ceara. în cortul bisericii nu mai era
părăseşti Tu, eu nu voi putea nici măcar să m o r ! Carnea şi spi­
nimeni, în afară de preoţi, şi J o h a n n M o r i t z a ridicat privirile
ritul, uite, îmi sînt moarte, dar eu trăiesc mai departe ! Lumea a
spre ei, ca să le ceară ajutorul. în clipa aceea a înţeles de ce se
murit, şi trăieşte ! Şi nu sîntem nici strigoi, nici oameni...
prăbuşise Traian.
Traian Korugă şi-a sprijinit capul în palme. J o h a n n M o r i t z
— Părintele Korugă ! atît a apucat să spună J o h a n n Moritz,
i-a mîngîiat umărul cu sfială, dar el nu simţea.
înainte de a cădea în genunchi în faţa preotului, vrînd parcă să-i
în biserică a intrat un preot. E îmbrăcat cu haine soldăţeşti
sărute picioarele.
americane, pe care sînt desenate iniţialele PW ', ca la toţi prizo­
nierii. M o r i t z 1-a întîmpinat şi i-a sărutat mîna ; Traian a rămas Dar preotul Korugă nu mai avea picioare. El venea către ei,
sprijinindu-se în cîrje. C a p u l îi era acum şi mai alb. Z î m b e a în'să
mai departe în genunchi.
cu o bunătate şi o fericire imense. Prin ochii şi prin zîmbetul lui
Preotul 1-a întrebat pe M o r i t z de unde sînt şi ce naţionalitate
se vedea cerul.
au. C î n d a auzit că şi soţia lui Traian este prizonieră, şi-a dus
— Traian, fiule drag ! a zis preotul Korugă, dar, cînd a vrut
mîinile la piept şi s-a rugat pentru ea. Pe Traian, care şedea în
să se aplece, una din cîrje i-a scăpat de la subţioară şi a căzut.
faţa crucifixului fără să vadă nimic în jur, 1-a binecuvîntat.
El nu s-a prăvălit: a stat ţeapăn, numai cu cealaltă cîrjă. Pe
— La ora şase, în fiecare zi, avem slujbă ! a zis preotul. Eu
urmă, a lăsat-o şi pe aceasta să cadă şi s-a ţinut drept, pe rămă­
sînt mitropolitul Palade al Varşoviei. Soborul meu de preoţi
şiţele de picioare pe care le mai avea, lîngă Traian. D ă d u s e dru­
este şi el aici; sîntem cu toţii prizonieri. Avem slujbe frumoase,
mul cîrjelor, ca să aibă mîinile libere şi să-1 poată îmbrăţişa cu
veniţi ! Cîteodatâ slujeşte cu noi şi un preot român. Acum el
ambele braţe pe fiul lui.
este în spital.
J o h a n n Moritz s-a uitat fix la mitropolit. J o h a n n M o r i t z a ridicat cîrjele de jos şi stătea cu ele în mînă,
lîngă amîndoi.
— Am să-i trimit vorbă la spital preotului român, a zis Prea
Sfinţitul Palade al Varşoviei. C î n d o auzi că sînt români aici, are
să vină să vă binecuvînteze !

137

136 J o h a n n Moritz, preotul Alexandru Korugă şi Traian Korugă

La ora şase, un sobor de preoţi cu patrafire peste uniformele
soldăţeşti de prizonieri a început slujba.
Traian Korugă şi Johann M o r i t z şedeau alături. Mitropolitul
era în odăjdii şi cu mitra pe cap. Pietrele preţioase care ar fi tre­
buit să se afle pe odăjdii şi pe mitră lipseau. Vocea mitropolitu­
lui era dulce şi gravă, ca sunetele de violoncel.
Traian s-a apropiat de altar, însă, în dreptul crucifixului, s-a
prăbuşit- M o r i t z a alergat să-1 ridice, crezînd că el doar alune-
i p r i z o n i e r de r ă z b o i (Prisoner of war, engl.)
locuiesc acum în acelaşi cort, în lagărul de la Darmstadt. S-a dat
voie — după un an — ca prizonierii să primească corespondenţă
p r i n p o ş t ă . P r i m u l care a p r i m i t o s c r i s o a r e a fost J o h a n n
Moritz. îi scria m a m a Hildei -.
Dragă Johann,
în ziua de 9 mai 1945, casa ta a ars. Ştiu că n-ai avut de unde
afla. A luat foc după-amiază, tocmai cînd trupele ruseşti începu­
seră să intre în oraşul nostru. Hilda şi copilul tău, Franz, erau în
casă...
în primele săptămîni, nici n-am ştiut că ei au ars de vii. Pe
urmă, căutînd între dărîmături, ca să văd dacă a mai scăpat
vreun lucru din foc, le-am găsit corpurile arse, la amîndoi. Hilda

266
267

ORA 25
a murit cu copilul la piept. Nu ştiu cum s-a întîmplat câ n-a fugit
din casă după ce a izbucnit focul. Se pare că dormea. Totuşi,imie
nu-mi vine să cred că Hilda dormea la ora aia, şi mai ales în ziua
cînd au intrat ruşii. Toată lumea fugise din oraş, mai cu seamă
femeile. Hilda nu dormea niciodată după-masa, tu ştii : cînd
venea la prînz de la spital, se apuca de treabă.
Oasele arse ale Hildei şi ale copilului, le-am adunat şi le-am
îngropat în acelaşi sicriu, la cimitirul nostru. N-am putut face
două sicrie, că acum toate sînt scumpe, şi nimeni nu vrea să-ţi
lucreze. Sute de morţi au fost îngropaţi la noi fără sicriu. Nu se
găsesc scînduri; şi cuiele lipsesc ! Eu a trebuit să scot cuiele din
pereţi, de la tablouri, şi să i le dau tîmplarului, ca să facă sicriul
pentru Hilda ! Şi nici aşa nu voia să-mi lucreze: zicea că sînt
prea scurte şi prea subţiri pentru sicriu ! I-am dat o pălărie de-a
ta, ca să-l înduplec. Te rog să nu te superi că am făcut-o fără să te
întreb ! Dacă nu i-aş fi dat-o, n-ar fi vrut nici în ruptul capului
să facă sicfi^U ii nu puteam lăsa oasele neîngropate : erau deja de
o săptămînă în casă ! Am făcut şi o cruce de lemn. Cînd ai să vii
tu, ai să faci una de piatră. în familia noastră, toţi morţii au
cruci frumoase, de piatră, la cimitir !
A mai fost găsit şi trupul unui ofiţer, complet carbonizat, între
dărîmăturile casei. Se vede că era un ofiţer care ceruse adăpost
sau care voise să-şi schimbe uniforma cu haine civile: cînd au
venit ruşii, toţi militarii au intrat prin case şi s-au îmbrăcat în
civil. Pe el l-au îngropat tot în cimitirul nostru, pe cheltuiala pri­
măriei. In geanta lui de piele, care n-a ars de tot, i-am găsit
actele. H chema Iorgu Iordan şi era din România, ca tine. îţi
scriu asta fiindcă era poate vreun prieten de-al tău sau vreo rudă,
care venise să te caute.
138
— Poate că e mai bine aşa ! a zis preotul Alexandru Korugă,
ţinîndu-1 de umăr pe J o h a n n M o r i t z , ca să-l consoleze. Dacă
Hilda trăia, tu, dragă M o r i t z , n-ai fi ştiut unde să te duci, după
ce te eliberau ! Ce om ar fi ştiut la care dintre cele două femei
să se întoarcă, şi pe care s-o părăsească ?
268
ORA 25
— V a s ă z i c ă , S u z a n a n-a d i v o r ţ a t de m i n e ! a zis J o h a n n
Moritz.
Era prima oară cînd auzea că Suzana îi rămăsese credin­
cioasă.
•~- Şi m-aşteaptă ea să mă întorc acasă ? a întrebat el.
— Suzana te-aşteaptâ şi te va aştepta pînă la sfîrşitul zilelor
e i ! a răspuns preotul. Ea rămas nevasta ta. Hîrtia de divorţ a
semnat-o numai ca să nu fie dată afară din casă şi să rămînă cu
copiii pe drumuri ! A făcut-o din deznădejde. D a r nu s-a soco­
tit nici o clipă despărţită de tine !
— Vasăzică, divorţul era o minciună ! a zis Moritz, lovindu-
se cu palmele peste tîmple. Şi eu, care credeam, în prostia mea,
că ea s-a măritat cu altul... De-aia m-am însurat şi eu a doua
oară, cu Hilda ! Credeam că Suzana m-a părăsit. C u m să nu
cred că m-a părăsit, cînd am citit cu ochii mei că ea divorţat ?
Dar păcatul meu este mare, ştiu ! D u m n e z e u n-are să mi-1 ierte
niciodată !
— Păcatul acesta are să-ţi fie iertat ! a zis preotul. E un păcat
greu, dragă M o r i t z , dar el nu este nici al tău, nici al Suzanei,
care a semnat. Este al statului şi al legilor ! Iar statul nu cred că
va fi i e r t a t : D u m n e z e u îl va p e d e p s i , aşa c u m a p e d e p s i t
Sodoma şi G o m o r a ! Nu numai statul nostru va fi pedepsit, ci
toată societatea contemporană, care face aceleaşi păcate strigă­
toare la cer !
139
Traian Korugă se află la primul interogatoriu.
— Vrei sa spui că nu ştii de ce ai fost arestat şi stai în lagăr de
un an ? a în.-ebat ofiţerul. între cei 25 000 de prizonieri, nu
există măcar unul singur care să spună că ştie de ce a fost ares­
tat. Toţi pretindeţi că noi am năvălit în E u r o p a şi am arestat
oamenii la întîmplare. Vă înşelaţi, însă. N i m e n i nu a fost arestat
la întîmplare : toate internările s-au făcut în baza unei legi !
Traian Korugă a zîmbit. Ofiţerul i-a surprins z î m b e t u l
269
 ORA 25
— Vrei să-mi spui că legile noastre nu sînt conforme cu prin­
cipiile eterne de drept. Aud zilnic acest reproş ! Sînteţi ridicoli,
toţi cei care invocaţi lipsa de valabilitate eternă, de universali­
tate, a legilor în baza cărora sînteţi închişi ! în primul rînd, fie­
care ţară are dreptul să-şi facă legile după care să se conducă :
legile făcute de noi, în ţară la noi, ne interesează numai pe noi !
în al doilea rînd, nu există principii eterne de drept. Justiţia este
făcută de oameni, şi nimic din ce este omenesc nu poate fi
e t e r n . în a n s a m b l u , fiecare lege este d e o p o t r i v ă de b u n ă cu
alta : toate sînt la fel de efemere şi de eterne. Cine susţine altfel
se înşală singur ! D u p ă legile aplicabile în momentul de faţă pe
teritoriul de ocupaţie, d u m n e a t a eşti arestat ca funcţionar al
unui stat inamic. Aşa este legea. Soţia dumitale este arestată tot
în virtutea acestei legi, care prevede că şi soţiile înalţilor funţio-
nari inamici pot fi arestate automat. Tatăl dumitale şi el arestat
automat, ca funcţionar al unui stat inamic. Poate că este dur,
dar asta e legea. în tot cursul istoriei, legile au fost dure. Nu
poţi pretinde că trebuia să vă cerem consimţămîntul, cînd am
promulgat propriile n o a s t r e legi !
Traian Korugă s-a ridicat. Voia să plece : ştia, încă de cînd
începuse să scrie Ora 25, că va veni ceasul în care legile îi vor
interzice omului să-şi trăiască viaţa lui omenească. Simţise că
aceste legi se aplică deja, încă de cînd fusese arestat. în adîncul
lui însă, tot mai sperase că poate se înşela. A c u m i se spunea
oficial că legile sînt riguros aplicate şi respectate, că nu era nici
o eroare. Oameni care ti-au greşit cu nimic puteau fi deci în mod
legal arestaţi, schingiuiţi, inţormetaţi, jefuiţi ;i exterminaţi...
— Eu ştiu că dumneata personal n-ai nici o vină, a zis ofiţe­
rul. De cine: ori am cerut eliberarea dumitale, a soţiei şi a tatălui
dumitale, cu toate că este strict interzis să se ceară eliberarea
individuală a prizonierilor arestaţi din oficiu ! Evident, n-am
primit nici un răspuns. Ordinele ele eliberare se dau nu indivi­
dual, ci numai pentru categorii de indivizi.
— Partea de vinovăţie sau de nevinovăţie a individului nu vă
interesează aşadar absolut deloc ? a întrebat Traian. Nici măcar
din curiozitate ?
- N u ! a răspuns ofiţerul. Şi, chiar dacă acest lucru jigneşte
susceptibilităţile educaţiei dumitale individualiste, teologice,
estetice sau umanitariste, eu nu p o t schimba nimic. De altfel,
nici nu e necesar să se schimbe ceva. Sistemul nostru poate
părea uscat, tehnic, matematizat, dar este cel just. Universul
270
ORA 25
însuşi l u c r e a z ă t o t î n t r - u n sistem de matbematical way ', şi
nimeni n-ar îndrăzni să-i schimbe orientarea !
— I n t e r o g a t o r i u l pe care mi l-aţi luat mie nu vă i n t e ­
resează deci şi putea să lipsească ? a întrebat Traian. Despre
individ nu vă interesează nimic ?
— Nimic ! a răspuns ofiţerul. Despre individ nu vrem să ştim
altceva decît datele personale, adică numele exact, data şi locu!
naşterii, profesia, e t c , care să fie trecute în fişierele şi în statisti­
cile noastre. De altfel, interogatoriile individuale nu se fac decît
pentru a se verifica datele şi pentru a repartiza prizonierii pe
categorii. Dispoziţiile de menţinere în arest sau de eliberare se­
dau — cum am spus — numai pe categorii. Munca noastră, aici,
constă în a-1 plasa pe iiecare în categoria căreia îi aparţine. O
muncă matematică, precisă !
— Nu găsiţi că este inuman să anulaţi omul şi să-1 trataţi
drept fracţiune a unei categorii ? a mai întrebat Traian.
— N u , nu găsesc că ar fi inuman, a răspuns ofiţerul. Sistemul
este mult mai practic, mui rapid şi — în special — mai just. Prin
acest procedeu, justiţia nu are decît de cîştigat ; ea şi-a însuşit
metodele matematicii şi ale fizicii, adică metodele care conferă
certitudinea exactităţii. N u m a i poeţii şi misticii le găsesc n e p o ­
trivite. Societatea modernă a ieşit însă din epoca misticismului
şi a poeziei. Sîntem în. epoca matematicii şi a ştiinţelor exacte, şi
nu putem da ceasul înapoi din motive de ordin sentimental. De
alftel, sentimentele înseşi sînt o creaţie a poeţilor şi a mistici­
lor !
Ofiţerul a făcut semn că interogatoriul s-a terminat.
— Take it easy !2 a zis el.
Traian Korugă a deschis uşa. în clipa aceea, a auzit glasul ofi­
ţerului care-1 interogase spunînd rece :
— Cheamă-1 pe următorul !
1
Cale m a t e n u t i ^ a . (engi.)
?
Stai liniştii ! (engl.)
271
 ORA 25
140
J o h a n n M o r i t z vrea să evadeze. De cînd a aflat că Suzana nu
a d i v o r ţ a t cu a d e v ă r a t de el şi că-1 a ş t e a p t ă , c r e d i n c i o a s ă ,
împreună cu copiii, M o r i t z nu mai are linişte.
— E inutil să încerci, a zis Traian. C u m te apropii de gard, te
împuşcă polonezii !
M o r i t z s-a uitat la santinelele poloneze, îmbrăcate cu uni­
forme americane vopsite în albastru. Şi ele îl fixau, de parcă i-ar
fi ghicit gîndul, şi erau cu arma în mînă, gata să tragă.
— Chiar dacă scapi de polonezi — a continuat Traian —, te-
mpuşcă patrulele americane sau germane. Pînă în România, dă
peste tine o patrulă austriacă, cehă, franceză, ungurească, şi tot
n-ajungi acasă : te-mpuşcă pe drum. Dacă scapi de gloanţele
unei naţiuni, te împuşcă alta ! î n t r e tine şi familia ta, între tine
şi casa ta, d r a g ă M o r i t z , sînt t o a t e n a ţ i u n i l e p ă m î n t u l u i , cu
armele pregătite să tragă. Intre fiecare om şi viaţa lui intimă este
a c e a s t ă a r m a t ă i n t e r n a ţ i o n a l ă ! O m u l n u m a i are v o i e să-şi
trăiască viaţa lui proprie : e împuşcat, dacă încearcă. La asta ser­
vesc t a n c u r i l e , a r m e l e a u t o m a t e , r e f l e c t o a r e l e , sîrma g h i m ­
pată !...
— Totuşi, eu fug ! a zis J o h a n n M o r i t z .
Santinela p oloneză din turn îl privea parcă şi mai cu atenţie.
Chiar în clipa aceea au intrat în curtea lagărului doi ofiţeri
americani, care s-au îndreptat spre infirmerie. J o h a n n M o r i t z
s-a uitat la ei şi, dintr-o dată, a fugit în direcţia lor, lăsîndu-1 pe
Traian singur, fără un cuvînt. Le-a tăiat calea americanilor şi li
s-a oprit înainte. Ofiţerii s-au oprit şi ei. L-au privit pe M o r i t z ,
şi M o r i t z i-a privit pe ei. Asta a durat o clipă. Pe urmă, unul din
ofiţeri, care era gras şi mai în vîrstă, 1-a cuprins pe J o h a n n
M o r i t z după cap şi 1-a sărutat, prieteneşte. Prizonierii se strîn-
geau împrejur, u i m i ţ i : nu mai văzuseră un ofiţer american care
să îmbrăţişeze un prizonier. Acum J o h a n n M o r i t z mergea spre
infirmerie cu ofiţerul american, care-1 ţinea de după umeri. Au
intrat împreună în clădirea infirmeriei.
Traian, care se apropiase şi el, a rămas la uşă. Aştepta, curios,
272
ORA 25
să afle ce se întîmplase. M o r i t z avea să se întoarcă şi să-i poves­
tească. D a r M o r i t z zăbovea.
D u p ă un timp, Traian i-a auzit vocea. M o r i t z scosese capul
pe fereastra ,de la biroul infirmeriei. O c h i lui negri sclipeau ca
văpăile.
— Ofiţerul american este prietenul meu, doctorul A b r a m o -
v i c i ! a zis J o h a n n M o r i t z . L-am recunoscut îndată ! E cel cu
care am evadat din România. Acum o să ies din lagăr. Asta e
sigur !
J o h a n n M o r i t z a închis fereastra : prietenul lui îl strigase, să
stea de vorbă.
141
Cu doctorul Abramovici, J o h a n n M o r i t z vorbise, şi în lagă­
rul din România, şi în Ungaria, numai în idiş. Acum vorbeau
t o t idiş. Locotenentul medic Abramovici se bucura sincer câ-1
întîlnise pe M o r i t z şi-i asculta cu atenţie fiecare cuvînt. M o r i t z
i-a povestit pe scurt tot ce i se întîmplase de la despărţirea lor,
în gara din Budapesta. D o c t o r u l Abramovici a dat din cap, în
semn că înţelege. Mai ales cînd M o r i t z a povestit ce a pătimit în
c e l e c i n c i s p r e z e c e lagăre prin care trecuse în ultimul an.
— Eu trebuie să plec, a zis doctorul, uitîndu-se la ceasul de
aur pe care-1 avea la mînă. Tu, dragă Iankel, ai nevoie de ajutor,
ştiu. E şi normal să ai nevoie ! Spune-mi tot ce-ţi trebuie, şi eu
te ajut ! Am fost doar camarazi de suferinţă !
Şi 1-a lovit amical pe M o r i t z cu palma peste obraz.
— Eu sînt acum tare, a continuat el. Tu eşti încă în suferinţă ;
ai nevoie de ţigări, de mîncare, de haine ? Spune tot ce vrei !
— Vreau să fiu eliberat ! a zis J o h a n n Moritz. Vreau să mă
duc acasă, la nevastă şi la c o p i i !
— Cere-mi ceva posibil, dragă Iankel ! a zis doctorul, supă­
rat. Cere-mi ceva care este în puterile mele ! Eliberarea vine
automat. Nici nu trebuie să te gîndeşti la ea. Ai răbdare însă !
— Eu nu sînt vinovat ! a zis J o h a n n Moritz. De ce să mă ţină
închis ?
273
 ORA 25
— Nu amesteca vinovăţia şi eliberarea ! a zis doctorul, acum
nervos. Ţi-a spus cineva că tu, M o r i t z Iacob, eşti vinovat de
ceva ? C r e d că nu ţi-a spus nimeni ! Eu te cunosc. Ştiu că eşti
om cumsecade. D a r vinovăţia şi cu eliberarea n-au nici o legă­
tură ! Absolut nici una ! Eliberarea este o chestiune de răbdare.
— Am răbdat destul ! a zis J o h a n n Moritz.
— Asta este părerea ta ! Tu ai rămas tot ţăran : crezi că un
prizonier poate fi eliberat de orice ofiţer numai pentru simplul
motiv că e nevinovat ? Dacă ar fi aşa, atunci s-ar goli lagărele.
Fiecare nazist şi-ar dovedi nevinovăţia. Eliberările se fac numai
cu aprobarea Cartierului General din Frankfurt. Hîrtiile sînt
trimise apoi la Washington şi, de acolo, decizia e transmisă la
Wiesbaden. Trece printr-o comisie specială la Esslingen, care o
înaintează la Berlin : de la Berlin se dă ordinul de eliberare !
O r d i n u l vine la Heidelberg, u n d e fişa ta e scoasă din fişierele a'
sute de birouri, şi abia după asta poţi fi eliberat. E o maşinărie
complicată, care lucrează automat. Fiecare internat are o fişă :
americanii umblă cu fişiere mari cît cazarma din faţă ! în clipa
cînd a ieşit ordinul de eliberare şi a fost trimis la Fleidelberg
spre executare, fişa ta iese şi ea, automat, din fişierele de la
Washington, Stuttgart, Ludwigsburg, Miinchen, Kornwes-
theim, Paris, Frankfurt... în toată lumea. N u m e l e tău este înre­
gistrat peste tot. La Biroul Federal de Investigaţii în Statele
U n i t e , la C o m a n d a m e n t u l Suprem Interaliat de la Paris, la
Comisia de C o n t r o l de la Berlin, în toate lagărele, în toate
î n c h i s o r i l e , î n t o a t e b i r o u r i l e d e C . I . C . , C . I . D . , M . P . , S.P.,
S.O.S. ... Peste tot! La cea mai mică mişcare a ta, chiar cînd te
m u t ă dintr-un lagăr în altul, se schimbă fişa în toate fişierele.
Ştiai asta ?
J o h a n n M o r i t z îşi vedea numele scris în toate oraşele din
lume, repetat de nişte maşini electrice, care îl luminează şi îl
întunecă, ca reflectoarele de deasupra gardului de sîrmă ghim­
pată al lagărului. Simţea că fiecare mişcare îi este fotografiată şi
luminată...
— Nu ştiam, a răspuns el.
— Dacă ştiai, nu mi-ai fi cerut să te eliberez ! De asta, nici nu
mă supăr că mi-ai cerut-o ! Tu credeai că eu te p o t scoate din
maşina asta uriaşă ?
Samuel Abramovici a rîs cu poftă.
— Nici preşedintele Statelor U n i t e nu te-ar putea scoate !
Trebuie să aştepţi pînâ cînd îţi vine rîndul !
274
ORA 25
— Dar, dacă sînt nevinovat, de ce să stau închis ? a întrebat
Moritz. Ce-are maşina cu mine, dacă eu n-am făcut nici un
rău ? Maşina de care vorbiţi o fi făcută pentru hoţi, ucigaşi şi
înşelători !
— învaţă-te să nu mai judeci ca un ţăran prost, dragă Iankel !
a zis doctorul. Tu faci din fiecare problemă o chestiune perso­
nală. Ţările mari şi bogate nu se ocupă de cazuri individuale.
Faptul că tu eşti sau nu vinovat este o chestiune personală a ta,
care poate să-i intereseze pe nevastă-ta, pe vecini şi pe ceilalţi
ţărani din satul tău. N u m a i ei se mai ocupă de chestiuni perso­
nale. Ţările civilizate lucrează în mare : nu cu indivizi !
— Atunci de ce m-au arestat ?
— N o i am p r o c e d a t p r i n arestări p r e v e n t i v e , pe categorii.
Dacă avem nevoie de un vinovat — de un criminal de război, de
exemplu —, ştim că îl avem în mînă şi nu trebuie atunci să por­
nim să-1 căutăm prin toate satele şi prin toate pădurile. S-ar
pierde timp. Apeşi pe butonul electric la iniţiala respectivă din
fişier, şi, pînă să ridici ochii, îţi apare fişa individului : cu foto­
grafia, înălţimea, greutatea, culoarea părului, numărul de dinţi,
locul naşterii şi tot ce-ai mai vrea să ştii despre el. Iei apoi
receptorul şi anunţi prin radio lagărul sau închisoarea unde se
află, iar după cîteva ore îl ai pe individ, în carne şi oase, în faţa
j u d e c ă t o r i l o r de la T r i b u n a l u l I n t e r n a ţ i o n a l de la N ü r n b e r g .
Asta e m i n u n a t ! Iată p r o d u s u l tehnicii dezvoltate ! T o t u l
merge electric, a u t o m a t ! C u m vrei să-ţi dea ţie drumul ? Ar
însemna să te scoată înainte de a-ţi fi venit rîndul. Şi ţie nu ţi-a
venit rîndul ! Eşti ca un fir băgat în maşina de ţesut : după ce a
intrat, nu-1 mai poţi scoate, oricît de meşter ai fi ! Trebuie să
aştepţi pînă cînd e ţesut cu celelalte. Pînă-i vine timpul ! Mai
înainte, nu se poate. Maşinile sînt precise ; cu ele trebuie însă să
ai răbdare. Tu eşti acum în maşină. Poţi să te dai peste cap oricît
ai vrea, n-ai cum ieşi : maşina e surdă ! Nu aude, nu vede : lu­
crează ! Şi lucrează admirabil, cum nu p o t să lucreze oamenii !
Aştepţi, şi eşti sigur că-ţi va veni rînaul : maşina nu uită, ca
omul. Ea este exactă ! Ai înţeles ?
M o r i t z a ridicat din umeri.
— Vasăzică nu puteţi face nimic pentru mine, ca să-mi dea
drumul ?
— Nu ţi-am explicat, omule, că esti în maşină şi că nu se
poate face nimic ?
— Dar, dacă spuneţi un cuvînt bun despre mine, asta ajută
275
 ORA 25
mult ! a zis J o h a n n Moritz. Comandanţii sînt şi ei oameni, ca şi
noi, şi au să-nţeleagă. Poate c-au să mă elibereze, dacă le spu­
neţi că am nevastă şi copii, şi că pătimesc prin lagăre, fără nici o
vină, de atîţia ani...
— Cu tine n-o scot la c a p ă t ! a zis doctorul, nervos. Tu faci
mereu chestiuni personale din fiecare problemă ! Tu nu poţi
face abstracţie de tine ! Asta e caracteristic pentru omul primi­
tiv şi necivilizat. Spune mai bine de ce ai nevoie ; eu trebuie să
plec ! Vrei ţigări, mîncare, haine ?
— Voiam să mi se facă dreptate, dar văd că dreptatea omului
a murit pe faţa pămîntului ! a zis J o h a n n Moritz. Altceva nu
vreau !
— O ţigare poţi să iei, totuşi, a zis doctorul Abramovici, şi
i-a întins lui M o r i t z , zîmbind, pachetul de Lucky Strike. Am
fost doar colegi de suferinţă, dragă Iankel !
J o h a n n M o r i t z a întins mîna să ia o ţigare. Pachetul era gol.
D o c t o r u l s-a căutat prin buzunare, dar nu mai avea alt pachet la
el.
— Te servesc cu o ţigare data viitoare cînd mai vin pe-aici,
dragă Iankel ! a zis el.
Apoi a plecat.
142
Preotul Alexandru Korugă şedea, cu cîrjele pe genunchi, în
faţa ofiţerului care îl interoga.
— Ce-ai căutat în Germania, dacă nu eşti nazist şi colabora­
ţionist ? a întrebat ofiţerul. Povestea că te-ai deşteptat într-un
spital german, că nu ştii nici cînd, nici cum ai ajuns acolo, e
bună s-o spui copiilor. Astfel de lucruri se întîmplă în basmele
dumneavoastră din Balcani, dar nu şi în viaţă ! Pentru un ofiţer
american, istoria asta prea e cusută cu aţă albă : e prea märchen­
haft '. De ce te-au ţinut nemţii în spitalul lor, dacă nu le erai
prieten şi colaborator ? De ce te-au îngrijit jumătate de an şi ţi-
au amputat picioarele ? Fiindcă le erai duşman ? N u m a i din
1 F a b u l o s , de basm. (germ.)
276
ORA 25
motive umanitare ? De cînd au devenit nemţii umanitarişti ? Ei,
care i-au închis şi i-au eazat pe toţi inamicii lor ! D u m n e a t a le-
ai fost c o l a b o r a t o r : de aceea te-au îngrijit. C r e d că-ţi p a r e
foarte rău că n-a învins Hitler, nu-i aşa ?
Preotul Korugă tăcea. Fruntea îi era palidă. Deasupra sprîn-
cenelor i se prelingeau broboane de sudoare. Şedea anevoie pe
scaun. De cînd i se amputaseră picioarele, nu mai putea sta
decît întins. Acum avea şi febră. Ar fi vrut ca interogatoriul să
se termine cît mai repede şi să fie lăsat să se ridice de pe scaun.
— Te-ai fi bucurat mult dacă ar fi cîştigat Hitler războiul - ? a
repetat ofiţerul. Hitler te făcea mitropolit al României, dacă
învingea ! Spune, te-ai fi bucurat de victoria naziştilor ?
— Nu m-aş fi bucurat ! a zis preotul.
— D a r de victoria aliaţilor te bucuri ?
— Nu mă bucur nici de victoria aliaţilor ! a zis preotul.
L o c o t e n e n t u l s-a î n c r u n t a t . P r e o t u l A l e x a n d r u K o r u g ă a
zîmbit şi a continuat :
— Eu nu mă bucur de nici o victorie militară !
Spunînd acestea, preotul Korugă privea fotografiile cu lagăre
de concentrare de pe pereţii biroului şi se gîndea la cadavrul
procurorului George Damian, la cadavrele lui Vasile Apostol şi
ale celorlalţi ţărani din Fîntîna, împuşcaţi odată cu el de Marcu
Goldenberg şi aruncaţi în groapa de gunoi din spatele staulului
primăriei. Se gîndea la cadavrele copiilor din D r e s d a , din
Frankfurt şi din Berlin... La cadavrele de la D u n k e r q u e şi de la
Stalingrad... C u m să se fi bucurat de aceste cadavre, prin care
s-a dobîndit victoria ? Ca să se ajungă la ea, pămîntul a fost
acoperit cu cadavre de oameni nevinovaţi...
— Chiar în victorie, nu există frumuseţe,
Şi cel care o numeşte frumoasă
E dintre cei care îşi găsesc bucuria în masacru,
Iar cel ce găseşte bucurie în masacru
Nu va reuşi în ambiţia lui de a stăpîni lumea.
Bocete de jale ar trebui să însoţească mulţimile
măcelărite
Şi victoria s-ar cuveni sărbătorită în rînduieli
dehgropăciune.'
— Foarte frumoasă poezie ! a zis ofiţerul. D u m n e a t a ai com­
pus-o ?
1
Lao-Tse.
277
 ORA 25
— E opera unui chinez care a trăit acum două mii cinci sute
de ani !
— Să mi-o dai scrisă ! a spus ofiţerul. Vreau s-o trimit fami­
liei mele, în Statele Unite !
Ofiţerul zîmbea, gîndindu-se probabil la familia lui. Pe urmă,
i s-a întunecat fruntea şi 1-a privit bănuitor pe preot :
— Eşti sigur că versurile pe care mi le-ai spus adineauri sînt
scrise de un chinez ?
— Sigur ! a zis preotul. Dar, dacă v-au plăcut, nu mai inter­
esează cine le-a scris. Sînt frumoase, atît. Restul n-are impor­
tanţă !
— Ba are importanţă ! a zis ofiţerul. E bine că autorul este un
chinez ! China e o naţiune aliată a Statelor Unite, şi familiei
mele o să-i facă mare plăcere ! Dacă erau versurile unui poet
inamic, nu le-aş fi trimis. Să mi le scrii mîine-dimineaţă ; am să-
ţi dau hîrtie şi creion ! D u m n e a t a ai învăţat şi altceva în afară de
teologie ?
— T o t ce mi-a îngăduit viaţa şi ce a plăcut spiritului meu !
— Chinezeşte nu ştii ? a întrebat ofiţerul.
— Nu !
— Păcat că nu ştii chinezeşte ! Ţi-aş fi cerut să-mi scrii poe­
zia cu caractere chinezeşti ! Asta ar fi fost o surpriză pentru ai
mei : nu s-ar aştepta să primească de la mine scrisori în chi­
neză ! Dar, dacă nu ştii chinezeşte, să mi-o scrii în engleză !
Chinezul care a făcut versurile are umor. Şi apoi este un aliat al
Naţiunilor U n i t e !
C î n d s-a î n t o r s în lagăr, p r e o t u l era sfîşiat de o b o s e a l ă .
J o h a n n Moritz 1-a ajutat să se întindă pe pat şi i-a pus comprese
reci la cap.
— Ţi-a spus ceva despre eliberare, tată ? a întrebat Traian.
— Nimic ! a răspuns bătrînul.
— Ce te-a întrebat ?
— Mi-a cerut să-i scriu o poezie de Lao-Tse. Ar fi vrut s-o
aibă în limba de origine şi a regretat că nu ştiu chinezeşte !
— Asta a fost tot interogatoriul ?
— Asta a fost tot ! a zis preotul.
278
ORA 25
143
Traian Korugă a primit o scrisoare de la N o r a .
— Ştiam că N o r a este încă arestată, a zis Traian, strîngînd în
mînă plicul care purta inscripţia Prisoner of war. Dar speram ca
între timp să fi fost eliberată ; acum nu mai am nici măcar ilu­
zia. Ştiu precis că e închisă ca şi noi, într-un lagăr ca al nostru,
şi suferă ca noi ! E bruscată ca noi, dusă din lagăr în lagăr ca
noi, păzită între sîme ghimpate de polonezi cu arme automate,
ca noi ! Toată fiinţa mea se revoltă !
N o r a nu ştiuse adresa lui Traian cînd i-a scris : pusese pe plic
numele lui Traian şi numerele t u t u r o r lagărelor din zona ameri­
cană. Pînă să-i ajungă în mîini lui Traian, scrisoarea trecuse pe
la toate.
— Nici ei nu i-au spus unde mă aflu eu, nici mie n-au vrut să-
mi spună unde e ea ! a izbucnit Traian.
Preotul, din pat, unde zăcea cu capul înfăşurat în comprese,
a încercat să-1 mîngîie. Traian era surd la toate cuvintele de
consolare.
— Orice suferinţă are o limită ! a zis Traian, ridicîndu-se. Eu
cred că am atins-o ! Nici un om nu poate să treacă de ea şi să
rămînă în viaţă !
Traian Korugă a ieşit din cort.
— D o m n u l Traian îşi face seama ! a zis cu teamă Johann
Moritz, care fusese tot timpul alături.
Preotul era cu ochii închişi şi cu faţa în sus. Nu auzise cuvin­
tele lui M o r i t z : se ruga. Nu numai pentru Traian şi pentru
N o r a . Se ruga şi pentru Moritz, şi pentru toţi oamenii pe care
această societate tehnică occidentală îi împinsese pînă la limita
peste care nimeni nu putea trece cu viaţă.
— D o m n u l Traian îşi face seama, dacă-1 las singur ! a zis iar
J o h a n n Moritz.
Preotul a deschis ochii. I-a atins uşor mîna lui M o r i t z şi 1-a
lăsat să se ducă.~7
279
 ORA 25
,afa*ă doar dacă prin asta se înţelege moartea : orice finalitate în
j>laaul real este subiectivă » '. Societatea civilizaţiei tehnice vrea
144
-Qnîcîtâtea fiecărui individ şi a fiecărui caz particular » 2 . Societa­
— Dă-mi, te rog, mîna ta ! a zis preotul Korugă.
Şedea întins, cu ochii întredeschişi. Fruntea îi era palidă : tot
sîngele îi dispăruse din obraji. Bătrînul a prins mîna lui Traian
şi a ţinut-o, fără să spună nici un cuvînt. Căldura celor două
mîini se îngemănase ; sîngele parcă trecea dintr-una în cealaltă.
Se simţeau amîndoi aproape, cum numai tatăl şi fiul se p o t
" D e aceea, este aproape sigur că această societate se va prăbuşi,
simţi. Inimile le băteau în aceeaşi cadenţă. D a r bătăile inimii
preotului erau slabe. Din ce în ce mai slabe.
J o h a n n M o r i t z 1-a întrebat dacă să-i schimbe compresa. Bol­
navul a făcut semn că nu e nevoie. Şi zîmbit. M o r i t z s-a aşezat
pe marginea patului.
— în clipa asta mi se pare că-mi încălzesc mîinile nu în mîi-
nile tale Traiane, ci la focul vieţii ! a zis preotul. Tu eşti fier­
binte ca viaţa ! Eu cred că sînt gata de plecare...
Traian i-a strîns mîinile mai tare : erau reci, dar el zîmbea.
— D o u ă mari visuri am avut pe pămînt, a zis preotul. în
viaţă, să fiu preot în America, şi, cînd voi muri, să fiu îngropat
în cimitirul din Fîntîna. Tu îl ş t i i : un cimitir neîmprejmuit, cu
flori şi cu iarbă sălbatică, ca o pajişte. Acolo mi s-a părut mie că
m-aş simţi bine, ca să înfrunt eternitatea. A m î n d o u ă dorurile
mi s-au împlinit, dar într-o formă ciudată. Nu eu ra-am dus în
America : ea a venit la noi. Am să m o r în această închisoare,
deasupra căreia flutură drapelul cu stele şi dungi al Americii.
N - a fost să fiu î n m o r m î n t a t în cimitirul din Fîntîna. D a r cimiti­
rul din Fîntîna a crescut între timp mare cît toată Europa. Fîn­
tîna, România şi şi E u r o p a sînt astăzi o singură pată neagră pe
hartă. Ca o pată de cerneală. T o t continentul este tăcut şi pără­
sit de bucurii, cum e şi cimitirul din Fîntîna acum. în curînd,
vor creşte peste tot iarba şi florile sălbatice, ca la noi în cimitir.
O r i u n d e pe continentul nostru, mă voi simţi în cimitirul neîm­
prejmuit de la noi din sat.
— De ce îmi spui toate astea ? a întrebat Traian. Ar fi mai
bine să te odihneşti !
— Ai dreptate ! a zis preotul. Dar vreau să-ţi spun încă ceva.
Să ştii, Traiane, că « viaţa n-are niciodată o finalitate obiectivă.
280
ORA 25
să dea vieţii un scop obiectiv, şi astfel o ucide. Ei au redus viaţa
la statistică. D a r : <• toate statisticile scapă cazul unic în felul său
şi, cu cît omenirea ca evolua, cu atît va c o m a mai mult tocmai
tea c o n t e m p o r a n ă merge exact în sensul invers, generalizînd
totul. « T o t generalizînd şi tot căutînd să aşeze toate valorile în
_ceea ce este general, umanitatea occidentală a pierdut simţul
unicităţii, şi, ca urmare, al existenţei individuale. De unde uria­
şul pericol al colectivismului, fie cel rusesc, fie cel american» 3 .
aşa cum spuneai tu într-o seară la Fîntîna. Societatea a devenit
incompatibilă cu viaţa individului, îl sufocă. Şi oamenii mor,
cum au murit iepuraşii albi din romanul tău. M u r i m cu toţii,
ucişi de atmosfera otrăvitoare a acestei societăţi. N u m a i sclavii
tehnici, maşinile şi cetăţenii mai p o t trăi în ea, exact cum voiai
tu să povesteşti în cartea ta. Oamenii păcătuiesc astfel faţă de
D u m n e z e u : acţionăm cu toată puterea noastră împotriva p r o ­
priului nostru bine, deci împotriva lui D u m n e z e u ! Acesta e
ultimul grad de decădere la care poate ajunge o societate ome­
nească ; ajunsă aici, moare, ca atîtea altele în cursul istoriei şi
înainte de istorie ! Oamenii încearcă salvarea ei printr-o ordine
logică, neînţelegînd că tocmai ordinea o ucide. Asta e crima
societăţii tehnice occidentale : ucide omul viu, sacrificîndu-1
planului, teoriei, abstracţiunii. Iată forma contemporană în care
se practică jertfa umană. Rugul şi arderea în piaţa publică au
dispărut. în locul lor sînt biroul şi statistica, cele două mituri
sociale în ale căror flăcări este aruncată barbar jertfa umană.
D e m o c r a ţ i a , de e x e m p l u , e o f o r m ă de o r g a n i z a r e s o c i a l ă
incontestabil superioară totalitarismului, dar ea nu reprezintă
decît dimensiunea socială a vieţii umane. A considera democra­
ţia drept sens al vieţii şi scop în sine înseamnă a ucide viaţa
umană, r e d u c î n d - o la o singură dimensiune. Este e n o r m a
greşeală pe care o fac comuniştii şi au făcut-o naziştii. Viaţa
omenească nu are sens decît în întregul ei. Şi sensul ultim al vie­
ţii nu poate fi pătruns decît prin mijloacele cu care înţelegem
arta sau religia : sînt mijloacele creaţiei. în această înţelegere
creativă, raţiunea nu are decît un rol secundar. Matematica, sta-
I,2J
H e r m a n n v o n Keyserling.
281
 ORA 25
tistica şi logica sînt la fel de nepotrivite pentru a înţelege şi a
organiza viaţa umană ca pentru a asculta muzica lui Beethoven
şi a lui Mozart. Civilizaţia occidentală contemporană se încăpă-
ţînează însă să-i p u n ă pe Beethoven şi pe Rafael în formule
matematice ; se încăpăţînează să înţeleagă viaţa oamenilor şi s-o
facă mai bună prin statistici. Tentativă absurdă şi dramatică !
O m u l poate atinge, în cel mai bun caz, un apogeu de perfec­
ţiune socială, dar asta nu -i va ajuta la nimic. Viaţa lui nu va mai
exista, redusă numai la social, la automatism, la legile maşinii.
Căci viaţa dispare, dacă i se interzice sensul — unicul — care e
gratuit şi mai presus de logică. Sensul vieţii este absolut indivi­
dual şi intim. Societatea c o n t e m p o r a n ă a părăsit de mult aceste
adevăruri şi se îndreaptă, cu o viteză şi cu o forţă disperate,
spre alte căi. Acolo unde curgeau Rhinul, Dunărea şi Volga au
început să curgă numai lacrămi de sclavi. Şi vor curge pe albiile
t u t u r o r fluviilor Europei şi ale pămîntului, pînă se vor umple
mările şi oceanele de lacrămile amare ale oamenilor luaţi în scla­
vie de tehnică, de stat, de birocraţie, de capital. La sfîrşit, D u m ­
nezeu se va milostivi şi-1 va salva pe om, cum 1-a mai salvat de-
atîtea ori. î n t r e timp, aşa cum a plutit N o e peste ape cu corabia
lui, vor pluti la suprafaţă, fără a fi traşi la fund de lanţurile scla­
viei, oamenii care au rămas oameni. Ei vor fi salvaţi. Şi prin ei
nu se va stinge, cum nu s-a stins nici în trecut, viaţa omenească.
Dar salvarea nu va veni, Traiane, decît numai pentru oamenii
luaţi ca indivizi : viţa omenească va fi salvată prin persoane, nu
prin categorii ! Nici o biserică, nici o naţiune, nici un stat şi nici
un continent nu-şi vor putea salva membrii în masă sau pe cate­
gorii. Se vor salva oameni individual, fără a se ţine seama de
religie, de rasă ori de categorie socială şi politică. De aceea,
omul nu trebuie niciodată judecat după categoria din care face
parte. « Categoria » este cea mai barbară şi mai diabolică abera­
ţie născută din creierul uman. Şi nu trebuie uitat că pînă şi duş­
manul nostru este tot o m , nu o « categorie » !...
Traian a profitat de întrerupere şi a întrebat, cu vocea plină
de teamă :
— Tată, de ce să-mi explici toate astea acum ? Poate că ai
face mai bine să te odihneşti !
— Aşa o să şi fac, a zis preotul. Mă voi odihni ! Dar, înainte,
voiam să-ţi spun aceste lucruri, pe care tu le ştii, le simţi, ca şi
mine. Fiecare om le simte la fel; şi J o h a n n Moritz le simte !
282
ORA 25
Mie însă mi-a făcut bine să le r e p e t ! Nu m-aş fi p u t u t odihni,
dacă nu le spuneam...
— Ai mîna rece, tată !
— Ştiu, Traian ! E din cauza unei ciudate stări de nelinişte,
pe care nu mi-o p o t stăpîni. E mai tare decît mine...
— Nu înţeleg, tată ! a zis Traian. Ce vrei să spui ? Ţi-e rău ?
— Nu ! a zis preotul.
Buzele preotului Korugă s-au crispat ca de o durere care i-ar
fi săgetat tot trupul. Traian s-a aplecat spre el. Faţa preotului
s-a luminat deodată de un zîmbet cald, plin de dragoste, ca-şi
cum undeva, îndărătul frunţii, i s-ar fi aprins un reflector puter­
nic. Buzele lui au mai m u r m u r a t ceva pierdut, ca un sunet fără
glas. Era sfîrşitul...
T r a i a n a î n g e n u n c h i a t l î n g ă p a t şi a î n c e p u t să p l î n g ă în
hohote.
J o h a n n M o r i t z s-a ridicat şi a întrebat :
— Să aduc doctorul ?
Traian n-a răspuns : strîngea mai departe mîna tatălui său
între palme şi plîngea, cu o disperare pe care nu o mai cunos­
cuse. J o h a n n M o r i t z a înţeles şi el. Şi-a scos boneta, apoi a înge­
nunchiat lîngă Traian şi şi-a făcut cruce.
D u p ă cîteva clipe, J o h a n n M o r i t z s-a ridicat. Prizonierii se
adunaseră împrejur ; veniseră şi din alte corturi. Spaţiul dintre
paturi era plin de oameni. M o r i t z şi-a făcut loc prin mulţimea
prizonierilor, care priveau tăcuţi, cu capetele descoperite. El s-a
întors căpătîiul mortului cu o lumînare făcută din ceară cojită
de pe cutiile de ciocolată. A aprins-o la capul preotului, într-o
cutie goală de conserve, ca în sfeşnic.
145
în cortul în care murise preotul Korugă a apărut medicul —
şi el prizonier —, urmat de doi sanitari cu o targa.
— Ce vreţi ? a întrebat Traian.
— Să luăm cadavrul, a zis medicul. Nu putem lăsa cadavrele
în corturi !
— U n d e vreţi să-1 duceţi ?
283
 ORA 25
— Trebuie scos din lagăr. U n d e va fi dus, nu ştim. N o i îl
anunţăm pe comandant, şi vin americanii cu o maşină să-1 ia !
— Eu vreau să ştiu întîi unde duceţi rămăşiţele pămînteşti ale
tatălui meu !
— Şi noi vrem să ştim multe, dar nu se poate ! a zis doctorul
cu duritate.
Cei doi sanitari s-au apropiat de pat, ca să mute trupul preo­
tului pe targa. D o c t o r u l i-a oprit :
— T r e b u i e să c o n s t a t mai întîi d e c e s u l ! P o a t e că mai
trăieşte !
El a luat mîna preotului şi a ţinut-o o clipă între ale sale.
Apoi şi-a pus urechea pe pieptul bătrînului.
— Puteţi să-1 luaţi, a o r d o n a t el sanitarilor.
— Nu ! a strigat Traian.
— De ce te opui ? a zis doctorul. Sîntem şi noi simpli prizo­
nieri, ca dumneata, şi nu facem decît să executăm ordinele pri­
mite !
— Vreau să ştiu întîi unde duceţi trupul tatălui meu ! Măcar
atît, dacă nu am dreptul să asist la înmormîntarea l u i ! Vreau să
ştiu că va fi î n m q r m î n t a t creştineşte : chiar dacă sînt prizonier,
am acest d r e p t ! în clipa cînd a murit, tata a încetat de a mai fi
prizonier şi are dreptul la respectul datorat morţilor !
— Cine ţi-a spus că morţii nu sînt respectaţi ? a întrebat doc­
torul.
— N - a m spus asta ! a zis Traian. Tata este însă preot o r t o ­
dox, şi vreau ca el să fie î n m o r m î n t a t după ceremonialul biseri­
cii căreia i-a slujit !
— Fă o cerere scrisă mîine la comandament ! a zis doctorul.
— îmi garantezi d u m n e t a că mîine nu va fi prea tîrziu ?
— Eu nu garantez nimic, a zis doctorul. Eu sînt prizonier, ca
şi dumneata !
— Atunci trupul tatălui meu nu va fi luat de aici, pînă nu mi
se promite că va fi îngropat după ceremonialul creştin o r t o ­
dox !
— Te opui în zadar ! a zis doctorul.
— Poate ! Dar mă o p u n !
— N o i trebuie să luăm cadavrul : e ordin să nu lăsăm cada­
vrele în lagăr !
— Luaţi-1 atunci cu forţa ! a zis Traian. Dar, dacă o faceţi, o
să regretaţi !
Sanitarii l-au înşfăcat pe Traian de mîini, pe la spate, şi l-au
284
ORA 25
dat la o parte. Trupul preotului a fost aşezat pe targa. Traian se
zbătea în braţele celor care îl imobilizaseră. C î n d targa a trecut
>e lîngă el, n-a văzut decît fruntea tatălui său, înaltă şi curată ca
funa.
J o h a n n M o r i t z mergea în spatele sanitarilor, cu capul desco­
perit şi fruntea plecată ; în mîini avea cutia de conserve în care
ardea încă luminarea.
— O să plătiţi acest păcat ! Sînt fapte care nu se uită nicio­
dată ! a strigat Traian. D o c t o r e , o să-ţi aduci aminte că mi-ai
interzis să conduc trupul tatălui meu pînă la poarta lagărului !.
— Nu eu ţi-am interzis ! a zis doctorul. Aşa e regulamentul !
— Potoleşte-te ! i-a zis lui Traian şeful de cort, venind lîngă
el. Dacă te aud strigînd, au să te-nchidă în buncăr !
— N i m i c n-o să mă potolească de azi înainte ! Nu există
buncăre care să-mi poată astupa s t r i g ă t u l ! începînd din clipa
asta, voi posti pînă cînd voi muri, în mijlocul acestor douăzeci
de mii de oameni din lagăr. Vreau să m o r treptat, oră cu oră, în
semn de protest. Moartea mea va fi un ţipăt care se va întipări
în urechile şi în ochii şi în carnea celor închişi cu mine şi în ale
celor care mă ţin închis ! Şi va fi dus în cele patru puncte cardi­
nale, şi de furia lui nu veţi scăpa nici unul, niciodată ! Nici în
mormînt !
146
— Vreţi să muriţi cu adevărat ? a întrebat J o h a n n M o r i t z . Să
muriţi de foame şi de sete ?
Era a patra zi de la declararea grevei. Era cald. Traian stătea
în umbra cortului, cu faţa în sus. Mersul îl obosea. Vorba îl
obosea. Statul în picioare şi ascultarea cuvintelor altuia, vederea
cerului, toate îl oboseau. Viaţa însăşi îl obosea. Chiar prezenţa
propriei lui persoane era obositoare şi prea mult pentru el.
Se sunase masa de prînz. M o r i t z a mai făcut o încercare.
— Să v-aduc şi dumneavoastră de mîncare ? a întrebat.
Avea gamela lui Traian în mînă.
— Lor o să le pară bine, dacă muriţi ! a mai zis M o r i t z . D a r e
păcat să muriţi !
285
 ORA 25
— Dacă vrei, poţi să-mi manînci cu porţia, a zis Traian. Mie
nu-mi trebuie !
M o r i t z a plecat. S-a întors cu gamela plină de supă şi a pus-o
lîngă el. Apoi s-a aşezat pe pămînt, a scos lingura din buzunar,
a ş t e r s - o cu p a l m a şi a luat g a m e l a î n t r e g e n u n c h i . Supa
fumega ; el îi palpa aburul cu nările.
Gamela lui Traian era goală, alături.
— De ce n-ai luat şi porţia mea ? a întrebat Traian. Ţie şi-aşa
nu-ţi ajunge mîncarea. N i m ă n u i nu-i ajunge !
— Nu pot să mănînc porţia dumneavoastră, a zis Moritz.
M - a r b a t e D u m n e z e u ! D u m n e a v o a s t r ă s u f e r i ţ i , şi eu să vă
mănînc porţia ? E păcat ! Eu nu pot !
Cu gamela sprijinită între genunchi, M o r i t z şi-a ridicat frun­
tea spre cerul plumburiu. Cîteva clipe a rămas aşa, cu faţa către
cer şi cu buzele întredeschise. Apoi şi-a făcut cruce.
Traian îi urmărea fiecare mişcare. M o r i t z a înmuiat lingura în
supă cu încetineala cu care î n c e p i oficierea u n u i cult. A
umplut-o pe jumătate. A dus-o la gură cu un gest larg, sacerdo­
tal, al braţului. Ca la împărtăşanie. D u p ă ce a înghiţit, a făcut o
pauză scurtă. Lingura o ţinea neclintită în mînâ. Aşa, de parcă
ar fi fost plină. Ochii lui negri priveau cu luare aminte undeva
departe, spre un loc pe care îl vedea numai el, dincolo de grani­
ţele pămînteşti.
Lingura s-a înmuiat apoi din nou în supă, cu aceeaşi înceti­
neală şi cu acelaşi gest larg al braţului, de data asta atît de
îmbietor, încît Traian a înghiţit în sec.
M o r i t z a umplut iar lingura, tot pe jumătate ; nu lua nicio­
dată nici mai mult, nici mai puţin de o jumătate de lingură de
supă. A dus-o la gură în acelaşi ritm şi cu aceeaşi profundă
seriozitate.
J o h a n n M o r i t z mînca oficiind, cu voluptate măsurată. Mîn­
c a r e a era p e n t r u el un act s a c r u — actul hrănirii — a d u s la
a m p l o a r e a lui originară. Ca orice act i m p o r t a n t , el excludea
graba şi se desfăşura cu o funcţionalitate rituală. Nici un strop
nu rămînea pe buze, nu se irosea pe pămînt şi nu era uitat pe
lingură.
Religiozitatea gravă cu care mînca J o h a n n M o r i t z paraliza
orice scepticism şi impunea tăcerea. în el nu era nimic teatral,
nimic de prisos. La această oră a mesei, J o h a n n M o r i t z se inte­
gra în marele ritm al naturii. El mînca aşa cum arborii îşi sorb
seva din adîncul părnintului. Făptura lui se confunda cu actul pe
286
O/M 25
care îl s ă v î r ş e a : fără a m a i v e d e a n i m i c în j u r u l lui, era în
această clipă el însuşi — şi atingea cu esenţa fiinţei lui — natura,
devenind una cu ea.
D u p ă ce a terminat de cules cu vîrful lingurii fiecare strop de
supă din gamelă, a rămas cîteva secunde cufundat în contem­
plarea spectacolului din faţa ochilor lui — spectacol pe care-1
vedea numai el —, apoi şi-a împreunat cele trei degete de la
mîna dreaptă şi şi-a făcut din nou cruce.
întorcîndu-se spre Traian ca şi cum ar fi coborît dintr-un vis,
a zis :
— E păcat să mănînci mîncarea altuia !
Pe urmă, J o h a n n M o r i t z s-a ridicat şi s-a dus să-şi spele
gamela.
Traian a rămas cu ochii aţintiţi în zare, fără s-o vadă, căci pe
ea se proiecta imaginea lui J o h a n n M o r i t z oficiind cultul hrăni­
rii, actul solemn al hrănirii, la care el renunţase.
147
— Refuz orice asistenţă medicală ! a zis Traian Korugă.
Era în seara celei de a patra zile de post negru. C o m a n d a n t u l
lagărului, locotenentul Jacobson, ştia că la Stuttgart sosise un
grup de ziarişti americani care vizitau lagărele de prizonieri din
Germania. El le-a o r d o n a t Bürgermeister ' -ului şi medicului-
şef să-1 ducă pe Korugă în afara lagărului, un timp. Cazul lui nu
trebuia aflat de presă : era prea spectaculos. Traian Korugă nu
era nazist, iar tatăl lui murise recent, fusese preot şi avusese
ambele picioare amputate. în plus, soţia lui Traian era evreică.
N u m a i elemente de scandal pentru un reporter. Jacobson nu
voia publicitate. Dacă s-ar declanşa o campanie de presă, el ar fi
imediat rechemat în Statele Unite. Şi era tocmai pe cale de a-şi
completa o colecţie de porţelanuri germane, pe care le acliizi-
1
P r i m a r (germ.) ; aici, şef al prizonierilor, el însuşi d e ţ i n u t .
287
 ORA 25
ţionase pentru cîteva pachete de ţ i g ă r i ; în America, valorau
m i l i o a n e . P u s e s e deja l a a d ă p o s t , î n t r - o p r i v i n ţ ă d i n z o n a
engleză, cîteva lăzi. N u - i mai rămînea decît să le transporte
peste ocean. Ar trăi liniştit tot restul vieţii, dacă ar reuşi să
cumpere toată colecţia, împrăştiată prin diverse oraşe şi sate din
Germania. Trebuia deci să mai rămînă aici, pînă termina cu
adunatul porţelanurilor.
Dacă n-ar fi fost ziariştii şi teama de scandal, cazul Traian
Korugă s-ar fi consumat în tăcere : nici nu l-ar fi semnalat în
raport. Atîţia prizonieri mor de foame prin lagăre ! Ce impor­
tanţă are faptul că unii m o r fiindcă n-au ce mînca şi altul fiind
că nu vrea să mănînce ? A c u m însă scandalul i-ar strica planu­
rile cu porţelanurile şi trebuia evitat cu orice p r e ţ : sînt în joc
milioane !
Bürgermeister-ul Schmidt, care fusese colonel SS şi şef al
poliţiei d i n W e i m a r , i-a p r o m i s l o c o t e n e n t u l u i că va aranja
chestiunea repede şi fără zgomot.
— Medicul este obligat să acorde ajutor, cu sau fără voia bol­
navului, oricărui bolnav ! a spus Biirgermeister-\A. D u m n e a t a ai
febră. Te vom transporta la infirmeria lagărului !
Era ora zece seara. J o h a n n M o r i t z şedea pe marginea patului
lui Traian şi, ca întotdeauna cînd îl auzea pe Schmidt vorbind, a
tresărit. Parcă ar fi fost vocea lui Iorgu Iordan : aveau amîndoi
acelaşi glas.
— Refuz să mă mişc de aici ! a zis Traian. Vreţi să mă scoa­
teţi din cort nu fiindcă sînt bolnav, ci fiindcă vă e frică de scan­
dal ! D a r scandalul nu-1 veţi putea înăbuşi. Vi se pare că eu m o r
prea repede ? Celelalte douăzeci de mii de cadavre pe care la
aveţi închise aici în lagăr nu vă deranjează ! Ceilalţi m o r încet.
Şi, cînd mori încet, nu provoci scandal : moartea lor lentă, dar
sigură, nu face z g o m o t ! De ce nu-i duceţi şi pe ei la spital ?
— Datoria mea de medic e să te internez în spital, a zis pro­
fesorul Dorf, medicul prizonierilor. Starea dumitale, domnule
Korugă, este extrem de gravă. Nu te putem lăsa încă o noapte
în c o r t !
D o i sanitari l-au înşfăcat pe Traian şi l-au întins pe targa, ca
pe un obiect. M o r i t z şi-a strîns pumnii şi a scrîşnit din dinţi. Ar
îi vrut să-i ia apărarea lui Traian. D a r lupta era pierdută înainte
de a începe...
— Cea mai mare crimă este de a face un lucru drept pentru o
cauză nedreaptă ! a zis Traian.
288
ORA 25
Medicul s-a prefăcut că nu aude.
— Să mergem ! a poruncit profesorul.
Sanitarii au ieşit cu targa din cort. Prizonierii le-au făcut loc
să treacă, fără să scoată nici un cuvînt. Nu d o r m e a nici unul.
Era o tăcere ca în preajma morţii. Toţi simţeau că se întîmpla
ceva grav, dar nimeni nu ştia ce.
Afară, strălucea luna. J o h a n n M o r i t z mergea în u r m a tărgii
ca în urma unui sicriu, cu hainele, bocancii, ochelarii şi pipa lui
Traian Korugă. Păşea cu capul în pămînt, ca după mort. Pe
urmă, dintr-o dată, a realizat că omul de pe targa, prietenul lai,
mai era încă viu.
La poarta infirmeriei, pe M o r i t z l-au oprit să intre.
— Nu e voie să mergi mai departe ! a zis Burgermeister-ul.
Aşa sînt ordinele ! Cu Traian Korugă nimeni n-are voie să vor­
bească ! Nici să-1 vadă ! Hainele şi bocancii i le duc eu.
în noaptea aceea, J o h a n n M o r i t z s-a plimbat pe lîngă gardul
de sîrmă ghimpată al infimeriei. Nu putea să-1 lase singur pe
Traian...
148
T r a i a n K o r u g ă a fost î n c h i s s i n g u r î n t r - o c a m e r ă cu şase
paturi : nici unul nu era ocupat. Camera fusese golită anume
pentru el. D o i sanitari tineri aveau ordin să-1 păzească.
T r a i a n s-a î n t i n s pe p a t , cu faţa la p e r e t e . B u z e l e îi e r a u
u s c a t e ca s c r u m u l . Vise, ca un film c o l o r a t , îi t r e c e a u p r i n
minte. Avea ochii închişi, dar îl orbea o lumină tare cum e cea a
becurilor de neon, care venea din interior. Lumina era fierbinte,
îi ardea pleoapele. T o a t e gîndurile lui erau colorate şi lumi­
noase. Şi trupul îi era parcă tot de lumină; o lumină fierbinte şi
uşoară ca visele... Plutea. « Acum ştiu de ce postesc asceţii şi
misticii » — şi a zis el. « C î n d eşti înfometat, te poţi detaşa de
pămînt. D u m e z e u îţi este aproape : parcă atingi cerul cu frun­
tea... »
Traian n-a rămas însă multă vreme în această stare de extaz,
î n n ă r i i-a v e n i t u n m i r o s d e m î n c a r e . U n u l d i n t r e s a n i t a r i
pusese pe scaun, lîngă pat, o tavă. Traian şedea cu spatele, n-o
289
 ORA 25
vedea. D a r ştia ce se afla pe ea. Nările lui au descoperit întîi
mirosul de cartofi prăjiţi în unt. Apoi mirosul de cafea. Perce­
pea bucatele de pe tavă ca şi cum le-ar fi văzut şi gustat. Simţul
olfactiv i se ascuţise. înainte n-ar fi p u t u t distinge atît de precis
un miros de altul. Pe tavă era şi o cană cu lapte fierbinte. Aburii
de lapte miroseau la fel de intens ca cei de cafea, şi tot aşa car­
nea friptă, a cărei stridenţă Traian o simţea ca pe o culoare prea
violentă într-o pictură. Mirosul untului şi al cărnii arse creştea
efectul p r o v o c a t o r al b u c a t e l o r de pe tavă. Se i m p r e g n a în
pătură, în pereţi, în cămaşa şi în părul lui.
Traian simţea că mirosul de friptură puţin prea arsă, de unt,
de lapte şi de cafea se lipeşte de el ca o alifie. îl simţea pătrun-
zîndu-i cu fiecare respiraţie în plămîni, şi chiar în stomac. Asta
îi dădea senzaţia tă mănîncă, că nu posteşte aşa cum voia, cu
toată austeritatea. A încercat să elimine mirosul de mîneare din
aerul pe care-1 inspira. D a r nu era cu putinţă. Cu cît trecea tim­
pul, cu atît parfumul bucatelor devenea mai insistent.
Traian Korugă a început să-1 analizeze conştient, cum anali­
zezi lumina, d e s c o m p u n î n d - o în cele şapte culori ale spectrului.
« E un m o d de a-mi verifica posibilităţile simţului olfactiv » —
şi-a zis el, lâsîndu-se antrenat de această operaţie, care-i dădea
impresia că se domină şi că a reuşit să trateze mîncarea doar ca
obiect de studiu.
între primele descoperiri a iost că friptura nu era nici de
vacă, nici de porc. Deşi carnea fusese conservată şi preparată cu
multe ingrediente, Traian a p u t u t stabili că era carne ele pasăre,
probabil de curcan. Ar fi vrut să verifice, dar s-a stăpînit, rămî-
nînd cu faţa la perete.
Laptele era vag afumat. Probabil, lapte praf şi foarte concen­
trat ; de aceea se şi afumase. Pe tavă se găsea şi o cutie de com­
pot. Mirosul lui era mai palid decît celelalte. Nările lui Traian
abia îl percepeau, ca pe o culoare foarte ştearsă. Faptul că des­
coperise existenţa compotului îi dădea o satisfacţie intelectuală
profundă, ca şi cum ar fi făcut o descoperire în laborator ori ar
fi bătut un record.
Singura întrebare la care nu putea răspunde era dacă pe tavă
se afla sau nu pîine. în cazul că da, trebuie să fie pîine albă şi
foarte veche, făcută din făină americană, care e aproape numai
amidon.
— Ar trebui să manînci acum ! a zis sanitarul, apropiindu-se
de pat. D u p ă ce se răceşte, nu mai e bună !
290
ORA 25
Traian n-a răspuns. Voia să continue analizarea bucatelor de
pe tavă fără să le privească, dar nu mai putea. Concentrarea îi
fusese tulburată, şi el nu-şi mai regăsea calmul necesar. A c u m
toate mirosurile se amestecau şi păreau unu! singur, cum se
adună cele şapte culori ale spectrului într-o lumină unică, albă.
Cuvintele sanitarului amestecaseră mirosurile unul cu altul, ca o
piatră aruncată într-un bazin, care strică ondulaţia armonioasă
a undelor.
Traian Korugă s-a întristat că n-a mai p u t u t prinde şi savura
mirosurile. Apoi a adormit.
A doua zi dimineaţă, tava era tot acolo. Mirosul însă se sim­
ţea şters, de parcă bucatele n-ar mai fi fost vii. îngheţaseră sau
muriseră.
Traian era obosit. Nici nu s-a întors, nici n-a deschis ochii.
Şi-a umezit de cîteva ori buzele cu limba şi s-a întristat că
buzele lui aveau gust amar şi se înăspriseră.
Sanitarul a adus altă tavă cu mîneare şi a aşezat-o lîngă pat,
luînd-o pe cea veche. Da data asta erau ouă prăjite în unt. M i r o ­
sul lor era ţipător şi violent, cum sint culorile afişelor. Alături
de ouă, marmeladă de portocale. Mai erau lapte, cafea şi unt.
Acum, Traian Korugă simţea cum mirosul bucatelor îl răneşte.
Ele îl dureau ca nişte săgeţi care i s-ar fi împlîntat în carne.
Traian a strîns pleoapele de durere.
— D o a m n e , ajută-mi să termin mai repede ! a şoptit el rugă­
tor. E atît de greu să te înalţi deasupra ispitei cînd eşti închis
într-un trup omenesc...
S-a consolat însă la gîndul că, in două-trei zile, închisoarea
de carne se va nărui. « Peste două sau trei ziie, voi fi m o r t ! » —
şi-a zis el şi a adormit din nou.
149
T r a i a n K o r u g ă s-a r i d i c a t sprijinit în p e r n ă şi a p r i v i t pe
fereastră. Era amiază. Prizonierii fuseseră adunaţi pe trei rîn-
duri. Şi, toţi, în pielea goala. Cit vedeai cu ochii în curtea lagă­
rului, erau numai bărbaţi goi.
291
 ORA 25
Chiar sub fereastra infirmeriei, oprise un jeep. Lingă el, un
grup de soldaţi cu bastoane de cauciuc, care mestecau chewing-
gum. Prizonierii veneau, cîte unul, în faţa soldaţilor. Se apro­
piau cu pas nesigur : oamenii în pielea goală păşesc cu teamă.
Traian cunoştea senzaţia.
« Iar fac percheziţie ? » — s-a întrebat el în gînd. « Ce vor să
mai găsească ? » Percheziţiile se repetau de cîteva ori pe lună.
înaintea soldaţilor venea acum un bătrîn.
— Mitropolitul Palade al Varşoviei ! a zis Traian.
M i t r o p o l i t u l era înalt. Avea m e r s u l p u ţ i n î n c o v o i a t . E r a
foarte slab : i-ai fi putut număra coastele de la distanţă. Un
schelet acoperit cu piele. Barba mitropolitului ere albă — singu­
rul lucru alb din toată curtea lagărului! Cînd o vedeai, ţi se
luminau ochii de un alb dulce, heraldic...
Privindu-1 c u m venea s p r e ei, soldaţii au î n c e p u t să rîdă.
Mitropolitul parcă nici nu i-ar fi v ă z u t : se uita, pe deasupra
căştilor lor, la cer, care era în ziua aceea albastru, cum sînt
cupolele bisericilor bizantine.
Soldaţii au cercetat degetele mitropolitului.
— Desfă-le ! a ordonat interpretul.
Bătrînul şi-a răsfirat degetele de la mîini şi soldaţii le-au exa­
minat cu atenţie. Prizonierul nu avea inele.
— Mîinile sus ! a ordonat iar interpretul.
Bătrînul a ridicat mîinile, întîi în faţă, deasupra pieptului, ca
la gestul binecuvîntării, apoi deasupra capului. Nu se uita nici la
interpret, nici la soldaţi, dar ei s-au uitat atent dacă un are biju­
terii ascunse la subţioară. I-au controlat pe urmă părul la ceafă :
pletele lungi şi albe ale mitropolitului ar fi putut ascunde inele.
Soldaţii i le-au dat deoparte întîi cu bastonul, apoi cu degetele.
I-au pipăit părul în creştet şi pe gît, i-au luat barba în mînă, ca
să vadă dacă nu are inele în ea.
— întoarce-te ! a zis interpretul.
Mitropolitul s-a întors cu spatele la soldaţi.
— Apleacă-te !
El s-a aplecat. Şi-a curbat şira spinării, ca atunci cînd făcea
mătănii. Dar nu era destul.
— Crăcănează-te ! a ordonat interpretul.
Mitropolitul şi-a depărtat picioarele subţiri şi albe. Interpre­
tul şi soldaţii s-au aplecat şi au cercetat dacă nu are obiecte de
aur ascunse în şezut. Prizonierii îşi ascundeau uneori verighe­
tele şi inelele între picioare. Dar mitropolitul nu avea nimic
292
ORA 25
ascuns. U n u l dintre soldaţi a spus ceva camarazilor lui. Bătrînul
mai stătea încă aplecat, cu picioarele depărtate şi cu spatele la ei.
— Pleacă ! a zis interpretul.
Soldaţii au trecut la următorul. Mitropolitul s-a îndepărtat de
ei, cu acelaşi pas sfielnic. Bătea vîntul. Părul şi barba îi fluturau
ca faldurile de mătase ale unui steag alb. Traian a avut impresia
că m i t r o p o l i t u l nu este gol, c u m e r a u ceilalţi p r i z o n i e r i : el
părea îmbrăcat.
Traian Korugâ 1-a urmărit cu privirea pînă cînd bătrînul a
intrat în coloana de bărbaţi goi. Acum se afla între ceilalţi, dar
nu era amestecat cu ei : ochii îţi rămîneau aţintiţi asupra lui.
Avea ceva în jurul capului. Poate albul pletelor te făcea să te uiţi
la el. Sau poate albul bărbii. Poate felul în care ţinea capul...
Ceva te făcea însă să te uiţi la el ca la icoane.
— Acum ştiu ce văd ! a zis Traian tresărind.
Sanitarii s-au uitat la el. D a r Traian privea pe fereastră :
— Mitropolitul are în jurul capului un cerc de lumină ! Un
nimb ! în dosul frunţii lui este o lumină tare, mai tare decît
becurile de neon, care împrăştie raze împrejurul capului ! O
lumină ca aurul...
D u p ă ce intrase înapoi în coloană, bătrînul ridicase privirile
spre fereastra infirmeriei. Cercul de raze dimprejurul capului lui
strălucea şi mai cu putere.
— N i m b u l nu este o invenţie a zugravilor de icoane, a zis
Traian.
I-a examinat, curios, şi pe ceilalţi prizonieri. Mai aveau şi alţii
nimburi. N u - i cunoştea pe toţi. Magnificenţa Sa rectorul Aca­
demiei din Viena avea şi el nimb. Şi, încă, un ziarist tînăr din
Berlin, un ministru grec, ambasadorul României în Germania...
Erau şi alţii cu nimb : din frunte le izvorau raze, ca dintr-un foc
puternic sau dintr-un reflector electric. D a r razele acestea erau
mai frumoase decît cele ale focului ori ale luminii electrice !
S-ar fi putut lumina întreg pămîntul cu luminile care izvorau
din frunţile lor. Şi n-ar mai fi fost noapte pe pămînt.
293
 ORA 25
150
— De ce nu mănînci ? a întrebat locotenentul Jacobson.
El venise în camera lui Traian, la infirmerie. Ii dăduse afară
pe Bürgermeister şi pe medic şi rămăsese singur cu Traian.
— Ce doreşti de fapt dumneata ? a continuat locotenentul.
De ce faci tot bîlciul ăsta în lagăr ?
— Nu mănînc fiindcă nu mai am apetit ! a zis Traian. Mi-a
d i s p ă r u t pofta de m î n c a r e . Subit ! Şi mi-e greaţă, teribil de
greaţă. Mi se întorc maţele pe dos ! Dumitale nu ţi-e greaţă,
domnule locotenent ?
J a c o b s o n tăcea. Regreta că rămăsese singur cu Traian
Korugă. Prizonierul părea nebun : îi ardeau ochii. « S-ar putea
să se repeadă la mine şi să mă strîngă de gît ! » — s-a gîndit ofi­
ţerul şi a privit spre uşă. Pe urmă a zîmbit.
— Linişteşte-te, domnule Korugă ! a zis el. Dumneata eşti
surescitat. E de înţeles : azi e a şasea zi de cînd nu mănînci şi nu
bei nimic !
— Nu pleca, domnule locotenent, că nu sînt nebun ! N u - ţ i
fie frică ! întrebarea mea cu greaţa a fost stupidă. Dumitale nu
poate să-ţi fie greaţă ! Dacă închizi ochii şi-ţi înfunzi nările de
la început, nu mai e nici un pericol. O m u l se obişnuieşte şi cu
greaţa ! E doar o chestie de voinţă. Eu n-am voinţă ! De-aia s-a
declanşat în mine criza de greaţă. Există lucrători care îşi iau
micul dejun şi prînzul şi cina la gurile de canal sau în latrine, şi
nu le e greaţă. Sînt obişnuiţi ! I-am văzut cum mîncau salam şi
unt cu pîine, înghiţind cu poftă, şi-şi mai şi lingeau buzele. Erau
veseli, făceau g l u m e ! C h i a r avînd nasul fin, te o b i ş n u i e ş t i .
Nemţii ardeau cadavrele prizonierilor, în lagărele de concen­
trare, şi pe urmă închideau capacul crematoriului şi se duceau la
masă. Şi nu le era greaţă ! Există aici oameni care au umplut sal­
tele cu părul femeilor moarte în lagărele de concentrare, şi pe
aceste saltele au făcut dragoste cu amantele lor ! Pe aceste sal­
tele au făcut copii cu nevestele lor. Pe saltele umplute cu părul
unor femei asasinate şi arse ! Şi nu le-a fost greaţă... Nu li s-au
întors maţele pe dos... Le-a fost bine. Şi erau veseli ! Eu am stat
în aceeaşi închisoare cu o femeie care avusese în dormitor şi în
294
ORA 25
budoar abajururi făcute din piele de om. Dădeau o lumină găl­
buie şi lascivă. La lumina filtrată de abajururile din piele de o m ,
ea a făcut dragoste, a mîncat, a băut, s-a lăsat strînsă în braţe şi
sărutată. A dansat. Şi nu i-a fost greaţă ! Era chiar fericită !
Oamenii se învaţă cu greaţa, cum vă spun ! E numai o ches­
tiune de obişnuinţă şi de voinţă. Ruşii au violat femei de 80 de
ani. N e n u m ă r a t e ! L e - a u v i o l a t u n u l d u p ă altul : c î t e z e c e ,
aceeaşi femeie. Şi nu le-a fost greaţă ; au băut vodcă ! D u m n e a ­
v o a s t r ă nu faceţi ca ei, ştiu ! D u m n e a v o a s t r ă nu v i o l a ţ i ,
D o a m n e fereşte ! Dumneavoastră daţi femeilor ciocolată şi uti­
lizaţi prezervative, cînd faceţi dragoste cu ele ! Nici ce-au făcut
nemţii nu faceţi ! Fiecare p o p o r are alte obiceiuri. Şi să nu vă fie
teamă că are să vă apuce greaţa, orice-aţi face : sînt sigur că sîn-
teţi în afara pericolului ! Greaţa, să ştiţi, este cumplită ! Văd ce
sufăr eu ! Fiecare maţ mi se întoarce pe dos, ca o mănuşă, şi îl
simt în gură. Şi fierea mi se-ntoarce pe dos, şi stomacul... Şi
mi-e milă de oameni. Teribil de milă ! C u m vrei dumeata să mai
mănînc în aceste condiţii ? C u m vrei să mai am apetit ? Recu­
noşti că nu se mai poate ?
L o c o t e n e n t u l J a c o b s o n se a p r o p i a s e pe n e s i m ţ i t e de uşă.
Biirgermeister-ui şi m e d i c u l îi s p u s e s e r ă că p r i z o n i e r u l nu e
nebun, că e perfect lucid. Faptele arătau că minţiseră.
— Ai dreptate, domnule Korugă ! a zis comandantul lagăru­
lui. Este imposibil să mai ai apetit în aceste condiţii !
— Nu pleca ! a zis Traian. Mie mi-e greu să mă mişc. Uită-te
dumneata pe fereastră şi spune-mi dacă s-a terminat percheziţia
în curte !
— încă nu s-a terminat, a răspuns Jacobson.
T r a i a n s-a m i n u n a t d i n n o u c u m p u t e a u n o m , d u p ă c e
văzuse ce petrecea afară, să nu-şi piardă pofta de mîncare : « Ja­
cobson se va duce direct la masă. E ora 12... »
— Zici că încă nu s-a terminat ? Nici nu se va termina aşa
curînd : de-abia a început. întîi aţi căutat aur în geamantane, în
case, în boarfe, în buzunare, în bocanci, în cusăturile hainelor,
în izmene. Acum căutaţi în gurile oamenilor, în şezuturi şi la
subţiori. D a r şi cu asta nu sînteţi decît la început. Mîine o să
jupuiţi pielea, ca să căutaţi sub ea aur. Pe urmă veţi smulge
muşchii de pe oase şi veţi sfărîma oasele, ca să vedeţi dacă nu
cumva ascund monede de aur. Veţi stoarce creierii oamenilor,
le veţi răscoli măruntaiele. îi veţi desface bucată cu bucată, ca să
găsiţi aurul : bani de aur, inele de aur, verighete de aur. Veţi tăia
295
 ORA 25
inimile... Aur, aur, aur ! Acum nu sîntem decît la început : abia
aţi ajuns la piele. D a r ea va fi jupuită ! Percheziţia continuă !
L o c o t e n e n t u l J a c o b s o n n u m a i era î n c a m e r ă . T r a i a n s-a
întors cu faţa la perete.
151
Petiţia nr. 6. Subiect : Economic (Valori aflate asupra pri­
zonierilor).
în cursul percheziţiilor care li se fac prizonierilor, au fost
confiscate inelele, verighetele, brâţările, ceasurile, stilourile,
banii ¡1 toate obiectele de preţ. Dar percheziţia, deşi se face pînâ
la piele, nu este desăvîrşită. Am observat astăzi că unii prizonieri
mai au în jurul capetelor o coroană, aşa cum au sfinţii din
icoane.
Eu ştiu că la sfinţi coroana este de aur. A prizonierilor nu e
nici din aur, nici din alt metal. Dacă ar fi fost aşa, coroanele —
sau nimburile, cum li se mai spune — ar fi fost, desigur, confis­
cate pînă acum. Ele sînt, totuşi, foarte preţioase, deşi nu conţin
metal nobil.
Eu nu sînt om de ştiinţă, dar cred că aceste coroane, rezultate
din anumite radiaţiuni pe care le emană spiritul prizonierilor
posesori, au o valoare foarte mare. E interesant de observat că în
societatea tehnică occidentală nu constatăm astfel de fenomene la
indivizi. Se pare că ele sînt apanajul societăţilor necivilizate. Dar
asta nu are nici o importanţă şi — de vreme ce reprezintă o
valoare — coroanele nu trebuie lăsate în posesia prizonierilor.
Ordinul este strict: prizonierii nu trebuie să posede obiecte de
preţ. îmi amintesc că, în cursul istoriei, s-au mai confiscat astfel
de coroane sau nimburi. Pînă şi un cuceritor barbar ca Ghinghis
Han şi-a dat seama de valoarea acestor podoabe descoperite la
unii dintre prizonieri şi şi le-a însuşit. Pe atunci însă mijloacele
de transport erau primitive. Ca să nu se strice formatul şi să nu se
piardă luminozitatea nimburilor, Ghinghis Han a poruncit ca
ele să fie luate cu cap cu tot. Capetele cu nimb, tăiate de la prizo­
nierii din China şi din Arabia, au fost înşirate pe sfori şi legate de
şeile cailor, apoi duse în Mongolia. Pe drum însă — probabil, din
296
ORA 25
cauza condiţiilor atmosferice şi a schimbărilor bruşte de tempera­
tură — nimburile au dispărut din jurul capetelor, care a trebuit să
fie aruncate. începuseră, de altfel, să şi miroasă.
Spre a evita o astfel de pierdere, ar bine ca dumneavoastră să
nu tăiaţi capetele prizonierilor, cum a făcut Ghinghis Han. Pri­
zonierii dotaţi cu aceste valoroase coroane să fie puşi în etuve cu
aer condiţionat şi temperatură constantă, şi transportaţi în patria
dumneavoastră.
Marea fericire a societăţii noastre contemporane este că ea dis­
pune de mijloacele tehnice necesare, şi nu sîntem obligaţi să sufe­
rim pierderi, ca Ghinghis Han. Cronicarul spune că el a pierdut
nimburile preţioase de la o jumătate de milion de capete de prizo­
nieri tăiate !
Cu vechea admiraţie—fee? smiling ! '
MARTORUL
152
— Peste cinci minute, te transportăm la spital, a spus Biirger-
meister-i\, p l i m b î n d u - s e cu mîinile la s p a t e p r i n c a m e r a lui
Traian Korugă. Acolo vei fi hrănit cu forţa ! îmi pare rău, noi
am încercat tot ce ne-a stat în putere. Şi locotenentul Jacobson
la fel! Dar dumneata n-ai înţeles. N o i îţi vrem binele, şi d u m ­
neata ne întorci spatele !
Traian tăcea, întins pe pat, cu faţa la perete.
— Ce faci dumneata este lipsă de camaraderie ! a continuat
Bitrgermeister-nl mînios. Răpeşti timpul meu, al medicilor şi al
locotenentului cu chestiuni personale ale dumitale. N o i trebuie
să ne ocupăm de 20 000 de prizonieri, nu să ne pierdem timpul
cu unul singur : acţionezi împotriva intereselor camarazilor
dumitale, şi asta nu e permis ! D u m n e a t a eşti unul, şi ei sînt
douăzeci de mii ! Chestiunile individuale trebuie lăsate deo­
parte. Fiecare dintre noi are familie, soţie, copii şi necazuri. Ce
s-ar întîmpla dacă toţi am acţiona ca dumneata ? N-ai deloc
1
Ţin'te tare ! (engl.) ; literal : « Continuaţi sâ z i m b i ţ i ! »)
297
 ORA 25
simţul colectivităţii ! Esti egoist ! Eu m-am luat după locote­
nentul Jacobson, care este romantic şi crede în democraţie — ca
toţi americanii — şi am pierdut, în ultimele zile, cinci ore ocu-
pîndu-mă de un singur om, şi neglijîndu-i pe ceilalţi 19 999 din
lagăr ! Este curată nebunie ce-am făcut !
— D u m n e a t a nu te ocupi de nici un om din lagăr ! a zis
Traian. D u m n e a t a te ocupi de o maşina administrativă, care e
ceva impersonal. Nu confunda oamenii din lagăr cu maşinăria
asta făcută din registre, maşini de scris şi cifre ! D u m n e a t a de
astea te ocupi, d o m n u l e Bürgermeister, nu de cei 20 000 de
oameni din lagăr. Prizonierii sînt carne, sînge şi spirit. Sînt sufe­
rinţe, credinţe, doruri, foame, speranţe, disperare şi iluzii. Iar
dumneata nu te ocupi nici de carnea şi sîngele lor, care sînt ceva
individual, nici de speranţele sau disperările lor, care sînt şi mai
individuale ! D u m n e a t a , cu cifrele şi cu hîrtia ! Nu cunoşti nici
un prizonier : poţi pretinde că te ocupi de 20 000 de oameni,
cînd nu te ocupi nici măcar de unul ? D u m n e a t a te ocupi de
noţiuni, ca şi Jacobson, nu de oameni. Nici pe mine nu mă vezi
om : mă vezi numai ca parte din cei 20 000. De aceea eşti supă­
rat că ţi-ai pierdut timpul. Pe mine ca individ nu m-ai văzut, şi
nici n-ai să mă poţi vedea vreodată. Nici pe nevasta dumitale
n-ai văzut-o ca om : ai văzut-o ca soţie, ca mamă de copii şi ca
menajeră, dar niciodată în întregul ei. Iar ea există numai în
întregul ei, ca un tot ! D u m n e a t a n-ai văzut decît părţi din ea.
N i c i p e m a m a d u m i t a l e n-ai c u n o s c u t - o , nici p e d u m n e a t a
însuţi ! N-ai cunoscut nici un om pe faţa pămîntului ! Căci alt­
fel nu ţi s-ar părea niciodată că jertfeşti prea mult timp pentru
el. D u m n e a t a ai cunoscut numai oameni reduşi la o singură
dimensiune ; dar aceştia nu mai sînt oameni, după cum cuburile
cu o singură faţă nu mai pot fi cuburi !
Sanitarul a venit să anunţe că ambulanţa era în curte.
— Aş vrea să-mi iau rămas bun de la un prieten, J o h a n n
M o r i t z ! a zis Traian.
— Este interzis să vorbeşti cu ceilalţi prizonieri !
Traian s-a întors, în pat, cu spatele spre Bürgermeister. Sani­
tarii l-au învelit în pătură şi l-au luat pe sus, ca pe un pachet,
ducîndu-1 aşa pînă la ambulanţă.
Fereastra ambulanţei era oblonită. Traian Korugă ştia însă că
J o h a n n M o r i t z se află la poarta infirmeriei şi se uită la ambu­
lanţa care pleacă. I-a zîmbit în gînd lui M o r i t z şi i-a spus :
« Adio ! »
298
OKA 25
153
- Doi americani ne-au adus un prizonier nebun din lagăr !
Şeful spitalului-închisoare din Karlsruhe s-a ridicat din pat, a
făcut lumină şi s-a uitat la ceas. Era ora unu noaptea. Infirmie­
rul care-1 trezise 1-a ajutat să se îmbrace. Medicul a ieşit din
cameră indispus. . _ • « , -
Prizonierii erau aduşi la spital n u m a i in grupuri. In lagăre, se
a ş t e p t a p î n ă c î n d n u m ă r u l b o l n a v i l o r se r i d i c a la o s u t a , şi
n u m a i d u p ă aceea erau trimiţi l a spital. C h i a r b o l n a v a grav
aşteptau în lagăr cîte trei sau P « r u saptamini, pina se completa
suta şi se efectua transportul. I n f - u n an, nu fuseseră decit d o u a
excepţii. Acum era a treia. . . . . . . . . . .
- Ce fel de nebun e ăsta, de H u Y-1™5 , n d ! v l d u a I S 1 l a m i e "
zul nopţii ? a întrebat medicul i n t n n d . , n cancelarie
- Cred că-i foarte grav, a zis infirmierul. Nu l-am văzut
fiindcă d o r m e a în ambulanţă. Du daca au venit americanii cu el
la ora asta înseamnă că e foarte g r a v •
Afară era rece, ş i medicul ie?st d i n P a t u l c a l d : t r e m u r a cînd
a iscălit hîrtia de luare în primire a p n z o m e r u l u i . Americanii cu
• ambulanţa au plecat. Medicul s-a întors s a s e c u l c e , rjr.ur._pnd
să-1 mai vadă pe bolnav. îi era f rig. A dat insa dispoziţii sa fie
închis imediat î n secţia cuvenita- . . . .
Traian Korugă nu ştie că a a)uns. Nu ştie nici ca pe d r u m au
avut o pană de cauciuc, care i-a i n t i m a t pina la miezul nopţi..
Nici măcar nu ştie ce oră este. El a deschis ochii cînd il duceau
pe targa prin curtea spitalului S 1 a v a z u t c e r u l albastru, plin de
S U
- Calea Lactee ! a zis el şi a z î m b i t f u m u l u i alb de pe cer.
D u p ă aceea, i-au venit în m i n t e c u v i n t e l e Bürgermeister­
ei : « Te t r a n s p o r t ă m la un s p i t a l u n d e ai sa fii h r ă n i t cu
forţa ! >» Traian s-a hotărît să se împotrivească oricărui trata­
ment medical. « Cît timp voi fi conştient, voi refuza sa mamnc
şi să beau ! » _
Infirmierii, care îl auziseră spunmd « Calea Lactee », au lăsat
jos targa. U n u l s-a aplecat asupra lui Tra.an şi a zis ironic :
— Am ajuns pe Calea Lactee •
299
 ORA 25
Traian n-a gustat gluma şi a închis ochii. Apoi a simţit cum e
luat în braţe şi aşezat în pat.
154
Traian Korugă priveşte camera în care se află. Lampa din
tavan este acoperită cu o plasă de sîrmă. Fereastra are gratii
groase de fier. In cameră sînt patru paturi.
D o i b o l n a v i s t a u d e v o r b ă , u n u l lîngă altul. P o a r t ă h a i n e
militare germane. C î n d a fost adus Traian, ei n-au întors capul
şi au continuat să vorbească. Amîndoi sînt tineri. Al treilea stă
în pat, acoperit cu pătura peste cap. Nu i se văd decît bocancii,
care îi ies de sub pătură. Traian se întreabă de ce d o a r m e încăl­
ţat. ^
Lîngă uşă, un infirmier în halat alb şade pe scaun. Capul lui e
ca al Biirgermeister-u\m S c h m i d t : masiv, pătrat. C a p de piatră.
Muşchii feţei par morţi. Nici privirile nu-i sînt v i i : parc-ar fi de
sticlă. Dar infirmierul are nu un cap de m o r t , ci unul care n-a
fost niciodată viu.
Infirmierul s-a apropiat de Traian :
— Ce poveste vrei să ne spui ? a întrebat el şi 1-a prins pe
Traian de bărbie, ca pe copii cînd îi dojeneşti.
Traian Korugă şi-a ferit capul şi n-a răspuns.
— Tu nu vrei să ne spui nici o poveste, a zis infirmierul. Tu
eşti dintre cei care tac !
Şi a luat mîna de pe bărbia lui Traian, ca să-1 bată cu palma
peste obraz :
— Fă cum îţi e meteahna şi cum îţi cîntă păsărică ! a zis.
Apoi s-a aşezat la loc, pe scaunul de lîngă uşă.
300
ORA 25
155
— M-au închis în casa de nebuni, fiindcă am făcut greva foa­
mei !
T r a i a n şi-a m u ş c a t b u z e l e . T o a t ă o b o s e a l a îi d i s p ă r u s e :
rămăsese pornirea de a se lupta. « Sînt în casa de nebuni »,—
şi-a zis el. « Planul le e bun : nu l-am întîlnit nici în romanele
care descriu torturile din închisorile ruseşti. Prizonierii medici,
prizonierii universitari din lagăr au semnat certificatul că sînt
nebun, ca să arate că greva mea e un act de nebunie. Dar sînt în
viaţă lucruri care nu se rezolvă atît de repede, şi mai ales atît de
simplu ! Nici lupta mea n-o să se termine aşa ! » Traian şi-a
încleştat pumnii. « Trebuie să dovedesc că sînt lucid » — şi-a
zis, şi s-a sculat, venind către infirmier. D a r se clătina. A trebuit
să se sprijine de perete.
— Vii să-mi spui povestea ta ? a întrebat infirmierul. Ştiam
eu că ai să-mi spui o poveste !
Rîdea.
— Aici n-ajunge unul care să n-aibă o poveste de spus. D a r
acum n-am timp să te ascult, puiule ! Lasă c-ai să-mi povesteşti
mîine, poimîine, peste o lună sau peste un an ! Ai să-mi spui
mereu povestea ta. Avem tot t i m p u l !
I n f i r m i e r u l avea în m î n ă un ziar : voia să c i t e a s c ă mai
departe.
— Ala din fund e patul tău, a mai zis el. D u - t e şi stai liniştit
acolo ! Să nu te duci în a l t u l ! Auzi ?
— Aş vrea să te întreb ceva, a zis Traian.
— Ştiu că vrei să mă întrebi ceva, a răspuns infirmierul plicti­
sit. Acum însă n-am timp. D u - t e şi te-aşază pe p a t ! Aici tre­
buie să fii băiat cuminte, cuminte... Altfel iei bătaie cu cravaşa !
A scos dir sertarul mesei o cravaşa de călărie şi i-a arătat-o,
apoi a pus-o ia loc. Traian Korugă a înţeles că orice cuvînt era
inutil. Şi s-a în.ors la patul lui.
301
 ORA 25
156
« Nu era deajuns închisoarea. Acum stau în oaspiciul unei
închisori ! » Traian a închis ochii. Ar fi vrut să- şi fixeze un plan
p e n t r u a d o u a zi. D a r nu m a i p u t e a : a a d o r m i t cu p u m n i i
strînşi.
— Ridică-te !
Traian a tresărit. De-abia aţipise. U n g ă el se alia unul din
infirmierii care-i aduseseră cu targa, cel care-i spusese că a ajuns
pe Calea Lactee. Traian i-a recunoscut vocea.
— Scoate t o t ce ai în buzunare !
Traian s-a ridicat, clătinîndu-se. A băgat în buzunar mîna ; îi
tremura. A scos batista şi i-a întins-o gardianului. Apoi a scos
din alt b u z u n a r pipa, şi i-a întins-o şi pe ea. în buzunarul de la
piept avea o iconiţă : sfîntul A n t o n . S-a uitat la ea, pe urmă i-a
pus-o în mină infirmierului.
— Nu mai ai nimic în buzunare ?
— N u , a răspuns Traian. Asta-i tot ce am !
— Mîinile sus ! a poruncit infirmierul.
Traian a ridicat braţele, dar numai pînă în dreptul pieptului :
ochii i se împăienjeniseră, şi mai sus nu le putea urca.
— Mîinile sus ! a repetat gardianul.
— Nu pot, a răspuns Traian. Mi-e foarte rău. Ameţesc...
Infirmierul i-a apucat braţele şi i le-a aşezat deasupra capului.
Traian a simţit în creştet apăsarea propriilor lui palme ca de pia­
tră. N u - ş i imaginase pînă atunci că palmele îi puteau fi atît de
grele. Stăteau ţepene pe cap.
Infirmierul 1-a căutat în buzunare. Lui Traian i se părea că
mîinile străine îi umblau nu în buzunare, ci de-a dreptul în
carne şi pe sub piele.
-- Lasă mîinile jos !
Infirmierul i-a descleştat mîinile de pe cap şi i le-a lăsat să
cadă de-a lungul trupului.
— Scoate şireturile !
— Lasă-1 în pace ! a spuj gardianul din camera lui Traian.
Nu-1 vezi că e galben ca ceara ?
L-au întins pe pat şi i-au scos şireturile de la ghete. Pe urmă
302
ORA 25
i-au tras în jos pantalonii, i-au desfăcut şiretul de la izmenele
militare pe care le purta şi i l-au luat. La sfîrşit. •- u smuls oche­
larii de pe nas.
— N u - m i luaţi ochelarii ! i-a ru<"t* Traian, care era foarte
miop.
— Vrei să-ţi tai vinele cu sticla ochelarilor ?
— Nu văd nimic fără ochelari !
— Nici n-ai ce vedea aici !
Infirmierul a făcut un pachet cu ochelarii, batista, pipa şi ico­
niţa lui Traian Koruga. Era tot ce mai poseda el pe pămmt.
Apoi infirmierul a plecat cu pachetul.
157
— Scoală-te şi mănîncă !
Era prima dimineaţă în ospiciu. Traian s-a uitat la castronul
cu supă din mîna infirmierului.
— Nu mănînc !
-- Aici nu merge cum vrei tu ! a zis infirmierul.
El a aşezat castronul la capul patului, pe duşumea, apoi s-a
îndreptat spre patul următor.
— Eu s î n t în g r e v a f o a m e i şi a s e t e i de ş a p t e zile ! a zis
Traian.
— Aici toţi sînt în greva foamei, păpuşă ! Nu eşti singurul !
Infirmierul s-a apropiat de patul bolnavului care dormea cu
capul acoperit şi cu bocancii în picioare, şi a dat pătura deo­
parte. Sub ea era un bătrîn cu barba albă, care s-a uitat speriat la
gardian, apoi s-a întors cu faţa în jos.
— Ce vreţi de la mine ? a întrebat el, înfundîndu-şi capul în
pernă.
Cei doi nebuni tineri au venit şi ei la patul bătrînului. Stăteau
unul lîngă altul, lipiţi, ca şi cum le-ar fi fost teamă să nu fie des­
părţiţi. Infirmierul îi numea « Dulăii ».
— Pe el, Dulăilor ! a poruncit gardianul, cum ai asmuţi cîinii.
Unul dintre Dulăi 1-a prins pe bătrîn de subţiori, pe la spate,
celălalt i-a înşfăcat capul şi l-au ridicat pe şezut.
— încet, că- i rupeţi oasele ! a zis infirmierul rîzînd.
303
 ORA 25
Bătrînul plîngea. îşi proptise bărbia în piept şi privea în jos.
— Deschide gura, tătucule ! A venit dădaca cu biberonul ! a
zis infirmierul.
Bătrînul apăsa bărbia în piept cu toată puterea şi strîngea
maxilarele.
— Deschideţi-i botişorul, dar încet !
Dulăii s-au urcat cu genunchii pe pat. Şi-au băgat degetele în
gura bătrînului şi i-au descleştat fălcile. Infirmierul 1-a apucat de
nas şi i-a astupat nările, apoi, cu cealaltă mînă, i-a turnat în gură
supa.
Bolnavul a pufnit, împroşcînd supa pe pieptul Dulăilor. Ei au
rîs. Infirmierul a turnat a doua lingură în gura bătrînului, care,
de data asta, n-a mai p u t u t - o împroşca. Mîncarea i se oprise în
gît şi el trebuia s-o înghită, altfel se sufoca. Pe nas nu putea res­
pira : mîna infirmierului îi astupa nările.
— Mă sufoc ! a bolborosit bolnavul.
Operaţia a continuat. D i n cînd în cînd, bătrînul îngăima că se
sufocă şi se zbătea în strînsoarea Dulăilor, dar ei îl ţineau cu
putere.
— Vezi că merge, tătucule ? a zis gardianul.
O b r a z u l bătrînului era galben ca ceara ; fruntea i se acoperise
de b r o b o a n e de sudoare. Traian a închis ochii, ca să nu mai
vadă spectacolul.
— Ţi-e frică ? a întrebat infirmierul. Acum îţi vine şi ţie rîn-
dul!
— îl hrănim şi pe el ? au întrebat amîndoi Dulăii în acelaşi
timp.
— Dacă nu-i băiat cuminte, îl hrănim !
Dulăii nu s-au mai uitat la bătrîn : priveau maxilarele şi gîtul
lui Traian. Traian Korugă s-a aplecat, a luat talerul cu supă şi a
început să mănînce. A mîncat repede, pe nemestecate. C î n d a
terminat, a spus :
— D u m n e a t a , d o m n u l e infirmier, ai dreptate ! Cine refuză să
mănînce după ce a fost internat în ospiciu e nebun ! N e b u n i i nu
)ot declara greva foamei, fiindcă sînt iresponsabili de faptele
Îor. Eu nu sînt nebun, şi am mîncat ! D a r n-am încetat lupta.
304
ORA 25
158
« Trebuie să le dovedesc medicilor că sînt sănătos ! » — şi-a
zis Traian.
îl durea capul. Mîncarea o simţea ca pe-un bolovan în sto­
mac. Dar s-a forţat să stea drept; a încercat să zîmbească. Apoi
s-a apropiat de infirmier :
— Aş vrea să vorbesc cu medicul secţiei! a zis el
— Aşteaptă vizita ! a zis infirmierul. La vizită ai să poţi vorbi
cu medicul!
— Mai înainte nu se poate ?
— Pacienţii din secţia noastră n-au voie să cheme medicul!
— înţeleg, a zis Traian. C u m să vină medicul de cîte ori îl
cheamă un nebun ! îţi spun însă că eu nu sînt nebun.
— Atunci de ce te-au trimis aici, dacă nu eşti nebun ?
— Ca să încetez greva foamei! a zis Traian. Ţi-am povestit
cum a fost. Acum am mîncat: nu mai e nici un motiv să fiu
socotit nebun ! Dacă nu mîncam, puteaţi considera gestul meu
ca un act de nebunie, şi nu ca un act de protest. Acum însă vă e
clar !
Traian şi-a dat seama că infirmierul citise ziarul în timp ce el
vorbea. Nu-1 ascultase nici o clipă.
— Mă socoteşti nebun şi acum, după ce am mîncat ?
Vocea lui Traian tremura.
— Du-te în patul dumitale şi lasă-mă să-mi citesc ziarul 3 a
poruncit infirmierul.
— îţi spun, omule, că nu sînt nebun !
— Te cred, a zis infirmierul. Acum du-te în pat şi stai liniş­
tit ! Aici trebuie să fii băiat c u m i n t e : cine nu-i c u m i n t e ia
bătaie cu cravaşa !
305
 ORA 25
159
D o c t o r u l n-a venit în dimineaţa aceea Ia vizită.
La amiază, unul dintre Dulăi a ieşit din cameră, însoţit de un
infirmier. D u p ă o jumătate de oră a fost adus înapoi pe targa şi
aşezat în mijlocul încăperii. Nările Dulăului, astupate cu vată,
tresăltau. Fruntea îi era palidă. Din gură i se scurgeau spume
alburii amestecate cu un venin verzui, ca la cîinii turbaţi, şi-i
tremurau buzele.
— Ce s-a întîmplat ? a întrebat Traian.
Celalalt Dulău rîdea, privind cum trupul ţeapăn al prietenu­
lui său era agitat de spasme. Pieptul i se ridica, ca nişte foaie
automate. Muşchii de la mîini şi de la picioare se cutremurau,
detaşaţi parcă de restul corpului, şi pielea căpătase altă culoare.
Nu mai era piele de om viu. Şira spinării înţepenise ca lucrurile
moarte. Nici zvîrcolirile nu erau altfel decît ale unei păpuşi
mecanice. Vie era doar spuma alb-verzuie care îi curgea din
gură şi i se revărsa pe piept, iar de acolo pe pînza tărgii.
— Ce i s-a întîmplat Dulăului ? a întrebat din nou Traian.
— Nimic, a răspuns scurt infirmierul. Injecţii !
— Ce fel de injecţii sînt astea ? De ce se zbate aşa ?
— Nu fi curios, bobocule, a zis sanitarul, că ai să le-ncerci şi
tu ! Mîine îţi vine rîndul ţie !
— Mie ?
Traian a privit trupul ţeapăn, traversat de spasmuri, de pe
targa.
— De ce te miri ? a zis gardianul. N u - ţ i vine să crezi ? Aici
toată lumea trebuie să facă injecţii !
Pe urmă, a schimbat vata din nasul Dulăului şi 1-a ciupit de
obraz. Dulăul n-a reacţionat.
— Poţi şi să-1 tai cu cuţitul, acum nu simte nimic ! N u m a i cît
se zbate ! Injecţiile astea trebuie să le faceţi toţi, că pun nervii în
mişcare. Uite ce gimnastică frumoasă fac nervii d u m n e a l u i !
Traian s-a lăsat pe pat, cu faţa îngropată în palme. Uşa s-a
deschis : dar nu era d o c t o r u l . Venise alt infirmier, care 1-a luat
de braţ pe al doilea Dulău şi 1-a scos afară.
După scurt timp, l-au adus şi pe el, cu targa, şi l-au aşezat tot
306
ORA 25
în mijlocul camerei, lîngă prietenul lui. Avea, tot aşa vată în
nări, şi din gură i se prelingeau spume albe-verzui, ca la cîinii
turbaţi. Trupul, cu faţa în sus, îşi zvîrcolea înţepeneala.
D u p ă aceea, a fost rîndul bătrînului, pe care l-au întors îna­
poi la fel, pe targa. Traian se uita la cele trei trupuri care se zbă­
teau în acelaşi ritm, deşi nu aparţineau aceluiaşi organism.
— Ce injecţii sînt astea ?
— Cardiazol ! a zis infirmierul. Şocuri pentru nervi ! Astea
zgîlţîie creierii şi scutură de pe ei întunericul nebuniei.
Infirmierul a rîs.
Traian a privit iar cele trei trupuri de pe targa, care se zvîrco-
leau mecanic, ca nişte roboţi. Nările li se umflau şi tremurau la
intervale regulate, în acelaşi ritm şi cu aceeaşi intensitate. Piep­
turile se ridicau şi se goleau de aer tot în aceeaşi cadenţă de
păpuşi automate.
Toată viaţa care rămăsese în cele trei corpuri omeneşti se
redusese la mişcările reflexe ale muşchilor. Voinţa, instinctele,
spiritul erau moarte. Nu mai rămăsese decît reflexul, amplificat
spasmotic.
Traian Korugă a avut în clipa aceea viziunea condiţiei umane
în societatea tehnică contemporană Camera în care se afla el
crescuse uriaşă, î n t i n z î n d u - s e p e s t e t o a t ă E u r o p a , p e s t e t o t
o c c i d e n t u l şi p e s t e t o t p ă m î n t u l . î n a i n t e a lui, a c u m , nu trei
oameni se zbăteau în spasmuri automatizate, cu viaţa redusă la
reflexe, după modelul roboţilor. Ci tot genul uman, pe întreaga
suprafaţă a planetei !
Era o imagine stupidă, exagerată, dar ea îl obseda, I se părea
că Burgermeister-u] S c h m i d t c o n d u c e lagărul din K o r n w e s -
theim în ritmul fantastic al spasmelor celor trei trupuri întinse
la picioarele lui. Dar nu numai Biirgermeister-\A, ci şi Jacobson,
guvernatorul Brown, doctorul Samuel Abramovici, toţi ţopăiau
în acelaşi ritm de jazz, de maşină, de şoc provocat de injecţiile
cu Cardiazol. O societate care pulsa, se zbătea, spasmotic !
Traian şi-a acoperit ochii şi a urlat :
— Eu nu vreau ! Nu vreau !
307
 ORA 25
160
— în foaia dumitale de internare nu scrie nimic despre greva
foamei şi a s e t e i !
Medicul 1-a privit bănuitor pe Traian.
— Dacă era vorba de vreo grevă, ar fi scris a i c i ! a zis el. în
fişa dumitale găsesc : grave tulburări mentale, obsesia sinucide­
rii, accese de violenţă, ideea persecuţiei. A t î t ! N i m i c despre
g r e v ă , nici un c u v î n t ! G r e v a e un act c o n ş t i e n t , ar fi fost
consemnată aici. Diagnosticul este iscălit de doi profesori uni­
versitari ; d o u ă somităţi medicale ale G e r m a n i e i ! Pe cine vrei
să cred eu ? Pe dumneata sau pe cei doi profesori ?
Medicul era convins că t o t ce spunea Traian era pură inven­
ţie.
— Eşti sigur că soţia dumitale este arestată ? a întrebat el. Eu
cred că nici nu eşti c ă s ă t o r i t ! U n d e ţi-e verigheta ?
— Mi-au confiscat-o soldaţii, la p e r c h e z i ţ i i ! a zis Traian.
— Se poate să fie adevărat, a spus medicul. Dar eu n-am nici
o dovadă ! Eu trebuie să iau de bun numai ce scrie în fişa medi­
cală a dumitale. Nu te supăra, dar trebuie să pornesc de la pre­
misa că soţia dumitale nu e arestată, că poate nici nu eşti căsăto­
rit, că tatăl dumitale nu a murit în lagăr, că dumneata însuţi n-ai
fost arestat fără nici un motiv, cum p r e t i n z i ! Eu sînt obligat să
fac abstracţie de t o t ce povesteşti dumneata !
Traian Korugă se gindea : « Este oare posibil să dovedeşti
cuiva că ai mintea limpede ? Fiecare cuvînt şi fiecare gest al tău,
pe care pînă atunci le-ai socotit normale, cînd le analizezi, par
acte tipice de n e b u n ! Aceleaşi cuvinte, aceleaşi fraze, aceleaşi
opinii care pe stradă au aerul firesc, aici, în ospiciu, sînt luate
drept simptome de nebunie avansată. C u m să trasezi graniţa
dintre nebunie şi starea normală ? I m p o s i b i l ! Dar trebuie să
dovedesc că nu sînt n e b u n ! »
— D o c t o r e , te i m p l o r s ă - m i d a i o m î n ă de a j u t o r ! a zis
Traian.
— Ce vrei să fac ?
308
ORA 25
— Să mă c r e z i !
— Asta nu-ţi foloseşte la nimic ! a zis medicul.
— îţi cer nu să-mi spui că mă crezi, ci să mă crezi cu adevă­
rat ! a zis Traian. Apoi să mă supui unui examen medical rigu­
ros !
— A doua dorinţă ti-o împlineam şi fără să mi-o ceri ! Prima,
nu ! Eu sînt om de ştiinţă ; nu p o t crede decît ceea ce constat.
Fără dovezi nu cred nimic !
— Crede-mă ca om !
— Eu sînt om de ş t i i n ţ ă ! a r e p e t a t m e d i c u l , a p ă s a t .
Conştiinţa profesională îmi interzice să cred cuvinte nedovedite
prin fapte !
161
Traian Korugă a fost supus examenului medical. I s-a scos cu
siringa sînge din venele de la mîini. I-a fost luat sînge din vîrful
degetelor, şi din nou din vene — de data asta mai mult. El se
lăsa, cu resemnare. O m u l trebuie să dea sînge. Pretutindeni.
D a r sîngele n-a fost deajuns. în prima seară, l-au înţepat cu
siringa în cap, după ceafă : i-au scos cîteva picături din lichidul
care scaldă creierul. El a suportat durerea, î-a făcut foarte rău.
Operaţia s-a repetat. Traian nu se împotrivea nicicum. Ştia că
omul trebuie să plătească şi cu creierul, nu numai cu sîngele :
altfel, nu are dreptul să trăiască.
I-au fost zgîndărite glandele, şi stoarse de secreţiile intime,
pe care i le-au analizat pe sticlă, la lumina tare a lămpilor elec­
trice. U r i n a , saliva, sucul d i v e r s e l o r m ă r u n t a i e d i n s t o m a c ,
toate au fost cercetate la microscop, în eprubete şi în retorte, în
laboratorul închisori-spital.
Medicii i-au radiografiat plămînii. A p o i capul. I-au privit
scheletul, os cu os şi încheietură cu încneietură, prin lumina
razelor X.
C ă u t a u rana care a provocat strigătul lui disperat după justi­
ţie. Ea era în altă parte, dar medicii se încăpăţînau s-o caute în
trupul lui Traian, în plămînii, în oasele, în creierii, în sîngele şi
în mădularele lui. El se lăsa scormonit.
309
 ORA 25
D u p ă aceea, i-au fost examinaţi muşchii şi nervii pe rînd, ca
să se v a d ă c u m r e a c ţ i o n e a z ă în fiecare p a r t e a t r u p u l u i : la
genunchi, la mîini, la stomac.
I s-a ascultat inima. Urechea medicului a controlat mişcările
tainice ale sîngelui. C o r p u l lui Traian a fost cîntărit. Pe urmă
i-au măsurat înălţimea, grosimea, pieptul, oasele mîinilor, ale
picioarelor. I-au deschis gura ; dinţii au fost priviţi, număraţi,
ciocăniţi. I s-a cercetat limba, cum cercetezi în farfurie o mîn-
care care nu pare prea proaspătă.
T o t trupul i-a fost investigat pe faţă şi pe dos, ca un articol
îndoielnic.
La sfîrşit, a venit interogatoriul psihiatric. Medicul a stat de
vorbă cu Traian dimineaţa, la prînz şi seara. U n e o r i , şi noaptea.
Răspunsurile lui la întrebări aparent banale au fost înregistrate
în scris, şi în ele s-au căutat semnele nebuniei, cum caută detec­
tivii indicii ale crimei în casa victimei. Psihiatrul 1-a provocat pe
Traian să vorbească despre copilărie, despre mama lui, despre
surori, despre tatăl lui, despre femeile pe care le-a cunoscut.
Traian cunoştea bine cărările ascunse ale subconştientului, pe
care voia să le găsească medicul, şi 1-a ajutat să le pătrundă tai­
nele.
Sufletul lui Traian a fost desfăcut ca un dulap cu haine vechi
şi lenjerie murdară. Medicii nu s-au îngreţoşat să privească şi să
miroasă fiecare cută a vieţii ascunse.
Cu asta, examenul s-a terminat.
— Eşti perfect sănătos ! a zis medicul. N u m a i complexele
inevitabile, s u b a l i m e n t a ţ i e , a v i t a m i n o z ă şi g r e u t a t e s u b n o r -
mală ! în rest, totul este în ordine. Lipsesc ceva globule roşii ;
încheieturi inflamate, din lipsă de hrană ; dantură periclitată,
din acelaşi motiv ; puls într-o oarecare dezordine, din cauza
slăbirii generale a o r g a n i s m u l u i ; cîteva pete inofensive pe plă-
m î n i ; în fine, puţin reumatism. T o a t e astea sînt lucruri curente,
fără importanţă !
— V-aţi convins, deci, că nu sînt n e b u n ? a întrebat Traian.
Era obosit. T o t atît de obosit ca Isus în grădina Ghetsimani,
la poalele muntelui Măslinilor.
— Vă rog să mă eliberaţi imediat din spital ! a zis Traian.
— Te internăm în secţia medicală. Eşti extrem de slăbit fizi­
ceşte !
— Eu vreau să mă întorc în lagăr !
— Nu este înţelept ce ceri, a zis medicul.
310
ORA 25
— Vreau să fiu trimis cît mai curînd înapoi în lagăr ! a repetat
Traian.
D u p ă ş a p t e zile, T r a i a n K o r u g ă s e afla d i n n o u î n lagăr.
Venise cu certificatul medical care arăta că nu fusese niciodată
nebun. Ochii îi ardeau de satisfacţia victoriei. Dar trupul i se
clătina ca o umbră, de oboseală şi de suferinţă.
162
— Arestarea automată este o metodă, nu un cap de acuzare !
a zis Traian Korugă. Ca să arunci un om în puşcărie, ca să-1 tra­
tezi ca pe-un criminal şi ca să-1 ucizi, mai mult sau mai puţin
lent, trebuie să ai un motiv. Trebuie ca acel om să fie vinovat de
ceva. Ce am făcut eu ? Ce vină are soţia mea ? Ce a făcut tata ?
Cu ce este vinovat J o h a n n M o r i t z ? în clipa cînd v-am întrebat
asta — cu disperarea firească, după cincisprezece luni de deten­
ţie —, aţi tratat strigătul ca pe-un acces de nebunie. Cînd strigă­
tul omului după justiţie şi libertate este etichetat drept nebunie,
omul a încetat să mai existe ! Poate să aibă cea mai desăvîrşită
civilizaţie din istorie, ea nu-i mai e de nici un folos !
Locotenentul Jacobson şi-a aprins o tigare. II chemase la el
pe Traian Korugă imediat după întorcerea sa din spital. A c u m
regreta.
— Dumneavoastră, europenii, luaţi toate problemele în tra­
gic ! a zis locotenentul. Asta e specialitatea dumneavoastră.
— Ai dreptate, a zis Traian. Este un defect. D a r a contempla
cu zîmbetul pe buze tragedia şi zvîrcolirile omului este infinit
mai grav. Asta e cu totul altceva decît un simplu defect sau o
greşeală oarecare.
— Eu am încercat să fac ceva pentru dumneata,a zis Jacob­
son, dar n-am p u t u t obţine nimic. Am cerut eliberarea dumi-
tale...
— Sînt sigur că ai făcut tot ce puteai, fără ca asta să fi folosit
la ceva ! a zis Traian. N-aveai cum reuşi. Nici un om nu va mai
reuşi să-1 elibereze pe altul, şi nici măcar pe sine. O m u l este în
311

ORA 25
minoritate, nu mai poate face nimic nici pentru el, nici pentru
semenii lui. O m u l poartă lanţuri mecanice ! Şi dumneata le
porţi : toate cătuşele birocraţiei tehnice îţi imobilizează mîinile
şi picioarele ! Atît ne mai poate oferi — nouă, oamenilor — rafi­
nata civilizaţie apuseană contemporană : cătuşele !
— Du-te în lagăr ! a spus Jacobson. Odihneşte-te ! Take it
easy /Şi nu mai face prostii !
— Nu voi face decît ce îi mai stă în putinţă unui om, ia
această oră tîrzie a istoriei !
— Iar cazi în melancolie, a z i s l o c o t e n e n t u l . N u - m i place
cînd te văd aşa. Iei o ţigare ?
— Cu plăcere !
Traian şi-a aprins ţigarea, apoi a întrebat:
— Dumneata n-ai senzaţia, domnule locotenent, că sîntem
nişte spectatori care se încăpăţînează să rămînă în sală, şi după
ce spectacolul s-a terminat ? Obstinaţia asta nu f o l o s e ş t e la
nimic : tot vom fi daţi afară. Pînă la ultimul! Sala trebuie aeri­
sită, scaunele ridicate. C o n t i n e n t e l e trebuie aerisite : curînd
începe alt spectacol ! Istoria îşi continuă reprezentaţiile. Ieri au
fost pe afiş Petiţiile, adică implorările omului către birourile
societăţii tehnice, spre a fi lăsat în viaţă. Petiţia care solicita gra­
ţierea omului de la pedeapsa cu moartea a fost respinsă. Nici
n-a fost citită : spectacolul nu a plăcut. N - a v e a bappy end!
Mîine vom avea premieră : Baletul mecanic. Un spectacol fără
oameni : apar pe scenă numai roboţi, maşini şi cetăţeni mascaţi.
Eu nu voi asista. Pentru mine, acest spectacol începe la o oră
prea tîrzie. Dumneata ai loja rezervată ; dar să ştii că numai la
primele reprezentaţii. Du-te, şi petrecere frumoasă ! Şi nu uita,
totuşi, că nu ai loja decît pentru începutul stagiunii !
Traian Korugă a lăsat ţigarea aprisă şi neterminată în scru­
miera de pe biroul locotenentului. Şi a plecat.
163
Traian 1-a întîlnit pe Johann Moritz la intrarea în lagăr, chiar
lîngă poartă. Moritz era trist. Cînd 1-a văzut pe Traian, î-au dat
lacrămile.
312
ORA 25
— Dumneavoastră sînteţi ? Credeam că n-am să vă mai văd
niciodată!
— Ţi-ar fi părut râu ?
— Pînă la moarte mi-ar fi părut rău ! a zis Johann Moritz,
strîngîndu-i mîinile lui Traian. Nici n-am putut să-mi iau rămas
bun de la dumneavoastră, cînd aţi plecat. Nu m-au lăsat să intru
în infirmerie ; eu am încercat mereu ! U n d e aţi fost ?
— La casa de nebuni! a zis Traian.
J o h a n n M o r i t z şi-a d u s mîna la gură, privindu-1 fix pe
Traian.
— Nu cred ! a zis. La casa de nebuni ?
— La casa de nebuni, a repetat Traian. Şi am adus ceva de
fumat!
Traian a desfăcut batista, în colţul căreia avea puţin praf de
tutun.
— Acolo v-au închis ? Săracul domnul Traian !...
S-au aşezat amîndoi pe pămîntul încins, lîngă poarta lagăru­
lui, şi au început să-şi răsucească ţigări. Moritz nu era încă
dumerit, ar nu îndrăznea să întrebe nimic.
— Ţie ţi-a plăcut î n t o t d e a u n a pipa mea, nu-i aşa ? a zis
Traian.
— Cu pipa ai totdeauna ceva de fumat, a zis Johann Moritz.
Poţi să pui în ea toate gunoaiele şi toate resturile de tutun din
care n-ai mai putea face o ţigare ! De-aia îmi părea rău că n-am
pipă. în lagăr, fără pipă, e greu !
— îţi dăruiesc pipa mea, a zis Traian şi i-a întins lui Moritz
luleaua pe care o ţinuse, vreme de un an şi jumătate, aproape în
permanenţă între dinţi, mai mereu goală,
— Nu se poate ! a zis Moritz. O pipă este o adevărată avere
în lagăr. Şi apoi dumneavoastră cu ce-o să fumaţi ?
— Eu nu mai fumez, a zis Traian. Asta e ultima ţigare !
— V-a spus doctorul să nu mai fumaţi ?
— Nu mi-a spus ! Dar nu vreau să mai fumez !
Johann Moritz a luat pipa şi a început s-o umple cu tutun.
— Vă mulţumesc, a zis el. Dar, dacă nu vă puteţi lăsa de
fumat, eu v-o dau înapoi, să ştiţi! O primesc numai dacă dum­
neavoastră vă lăsaţi de tutun.
— Mă las sigur !
Moritz a zîmbit :
— Şi eu am zis de multe ori că nu mai fumez, dar n-am
putut. Tutunul se lasă greu !
31 >
 ORA 25
— Ştiu, a zis Traian. Insă, de data asta, eu am să mă las de
fumat.
Traian Korugă şi-a aprins ţigarea. J o h a n n M o r i t z şi-a aprins
pipa-
Au fumat amîndoi în tăcere. Traian şi -a scos apoi ochelarii şi
s-a uitat la ei cu luare aminte şi cu dragoste. Aveau rame mari,
negre. El îi privea de parcă şi-ar fi luat rămas bun de la ei. Din­
tre toate obiectele personale pe care le purta cu el de obicei,
nu-i rămăseseră decît ochelarii. Tabachera, ceasul, inelul, veri­
gheta, stiloul şi creionul îi fuseseră confiscate pe rînd. Nu mai
avea decît ochelarii...
Cruciuliţa, pe care o purtase la gît pînă în ultima vreme, o
pusese pe pieptul tatălui său, după ce murise, ca să fie îngropat
cu ea. Preoţii ortodocşi sînt înmormîntaţi în odăjdiile cu care
au slujit şi cu icoana pe piept. Tatăl lui nu fusese înmormîntat
în odăjdii. Era îmbrăcat într-o bluză americană cu inscripţia
PW, pe spate şi pe mîneci. Nu avea nici cămaşă : cămaşa tocmai
se afla la uscat. J o h a n n M o r i t z o spălase dimineaţa şi, după ce a
murit, preotul a fost luat atît de repede din cort, încît ei n-au
mai avut timp să aducă cămaşa şi să-1 îmbrace. Traian i-a stre­
curat însă, între bluză şi piele, cruciuliţa lui de la gît. Tatăl lui a
fost îngropat cu ea. Sau poate a fost ars cu ea la crematoriu...
A c u m , T r a i a n mai avea o c h e l a r i i . Singurul lucru p e r s o n a l
care mai era al lui, în afară de t r u p . C o r p u l său şi ochelarii erau
singurele elemente materiale pe care le mai salvase din viaţa lui
anterioară. Acum se uita la ochelari, analizîndu-i cu tristeţe şi
melancolie. Pe urmă i-a întins lui J o h a n n Moritz.
— Vrei să mi-i păstrezi tu ?
— A c u m v e d e ţ i fără ei ? a î n t r e b a t M o r i t z , care s o c o t i s e
întotdeauna că e o mare povară şi o pedeapsă pentru cineva să
poarte în permanenţă ochelari.
Se bucura sincer că Traian nu mai avea nevoie de ei.
— Nu văd fără ei ! a zis Traian. Dar e mai odihnitor fără
ochelari. N - a m să-i mai port niciodată !
— Şi eu mă miram cum puteaţi să-i purtaţi toată ziua ! a zis
Moritz. N u - i scoteaţi decît noaptea. Nu v-am văzut niciodată
fără ei !
— Dac-ai să fii eliberat înaintea mea, am să te rog să-i duci
soţiei mele ochelarii, a zis Traian. Poate că n-ai s-o întîlneşti
i m e d i a t : să-i păstrezi însă la tine toată vremea ! Nu se ştie unde
314
ORA 25
o găseşti. Poate vă întîlniţi mai tîrziu, în România. Ai grijă să
nu-i spargi !
M o r i t z luase ochelarii şi se uita la ei. Simţea că Traian îi
ascunde ceva. Faptul că întîi i-a dăruit pipa şi acum îi dădea
ochelarii avea un înţeles...
— Nu te speria, M o r i t z ! a zis Traian. Vreau doar să-i ţii tu !
Eu n-am să-i mai pun la ochi. Nu vreau să mai port niciodată
ochelari, dar nu vreau nici ca ei să ajungă în mîini străine !
Atîtea lucruri am văzut cu ei în viaţă ! Mă înţelegi de ce-mi sînt
aşa de dragi ? Cu ochelarii ăştia am văzut-o întîia oară pe soţia
mea. Cu ei am văzut o mie şi una de fete frumoase. Am văzut
t a b l o u r i , s t a t u i , m u z e e , o r a ş e , ţări. A m privit cerul, m a r e a ,
munţii. Cu ochelarii ăştia am citit nenumărate cărţi, noapte de
noapte. Cu ei l-am văzut pe tata murind. Cu ei te-am privit pe
tine şi mi-am privit toţi prietenii.
Cu ei am privit cum se prăbuşeşte Europa. Cu ei am văzut
cum m o r oamenii de foame, cum sînt închişi, schingiuiţi, cum
se topesc în lagăre. Am văzut sfinţi, oameni şi nebuni. Cu oche­
larii ăştia am văzut cum moare un continent, cu oameni cu tot,
cu legile, cu credinţele şi cu speranţele lui, fără să ştie că moare,
î n c h i s în lagărele şi în c a n o a n e l e t e h n i c e ale unei s o c i e t ă ţ i
întoarse la înţepenirea barbară.
Ochelarii ăştia, dragă Moritz, sînt ca şi ochii mei ; uneori
chiar îi confund cu ei, sînt inseparabili. Cu ei am văzut tot ce
era de văzut pînă acum. De azi înainte, nu mai vreau să văd
nimic. Sînt obosit : spectacolul a durat prea mult !
Astăzi, dacă îmi păstrez ochelarii, n-aş mai avea de văzut
decît ruine de oraşe, ruine de oameni, ruine de ţări, ruine de
biserici şi de credinţe. Cu ei mi-aş vedea propria mea ruină :
r u i n a r u i n e l o r ! E e x a s p e r a n t să v e z i , u n d e t e n t o r c i şi cît
cuprinzi cu ochii, numai ruine. Şi eu nu sînt un sadic : nu le pot
privi !
Peste aceste ruine vin — au şi început să vină — noi pionieri,
cetăţeni ai unei lumi care se caţără în istorie. Ei construiesc, cu
furie. Eu nu pot construi împreună cu ei. Construcţia civiliza­
ţiei l o r î n c e p e cu î n c h i s o r i l e . îi p r i v e ş t e ! Eu nu vreau să
construiesc împreună cu ei ! De aceea, ar trebui să rămîn toată
v i a ţ a un s p e c t a t o r ; şi a t r ă i ca s p e c t a t o r , ca m a r t o r , nu
î n s e a m n ă a trăi ! Societatea c o n t e m p o r a n ă nu are p e n t r u
oameni decît locuri de spectatori.
Amară ironie ! Singurul lucru pe care nu mi l-au confiscat la
315
 ORA 25
percheziţii pînă acum au fost ochelarii! Mi-au indicat porunci­
tor singura atitudine pe care mai am dreptul s-o păstrez de-a
lungul vieţii. Am găsit generos gestul soldaţilor, de a-mi lăsa
ochelarii. Pe urmă, am înţeles : era nu din generozitate, ci din
sadism ! îmi fixau astfel nu numai poziţia de spectator, ci şi
spectacolul: lagărul ! Altceva nu mai am dreptul să văd : doar
lagăre, închisori, casa de nebuni, soldaţi, sîrmă ghimpată.
De aceea, eu renunţ la ochelari. Renunţ la singurul lucru care
îmi mai era îngăduit în viaţă. Ochelarii sînt, ca şi ochii, un lucru
minunat, inegalabil; dar numai cîtă vreme eşti în viaţă. Cînd nu
mai ai viaţă, sau cînd mai ai numai cîteva picături din ea, sau
numai acces temporar şi limitat la ce înseamnă viaţa, ochelarii
sînt o glumă sinistră. Ai văzut tu mort cu ochelari ?
— Dar dumneavoastră nu sînteţi m o r t !
— Asta e singura noastră speranţă : că nu sîntem m o r ţ i ! Dar
speranţa nu poate înlocui viaţa. Speranţa este o iarbă care creşte
şi pe morminte !
— Dar noi sîntem în viaţă, domnule Traian ! a zis Moritz.
— N o i sperăm că sîntem în viaţă !
Johann Moritz s-a uitat la Traian : îşi adusese aminte că el
venea de la casa de nebuni. Singur spusese că a fost la casa de
nebuni!
— Nu te speria, dragă Moritz, a zis Traian. Nu sînt nebun !
Dacă şi tu ai crede asta, aş fi foarte îndurerat. Tu spui că eu mai
sînt în viaţă, fiindcă, dacă nu, m-ai vedea mort, M-ai vedea cum
mi se închid ochii, cum mi se opreşte inima şi cum mă răcesc.
Dar, dragă Moritz, există morţi care nu lasă cadavre ! Conti­
nentele mor ; şi nu le rămîn cadavrele, Civilizaţiile mor : şi nu
le vezi cadavrele. Nici religiile nu-şi lasă cadavrele în urma lor.
Ţările mor şi ele, tot fără cadavru. Oamenii mor şi ei uneori,
înainte de a li se dovedi moartea prin existenţa cadavrului. Fap­
tul că tu nu-mi vezi cadavrul nu e o garanţie că eu sînt încă in
viaţă. Mă înţelegi ?
Johann Moritz a început să plîngă.
— Ce-ai păţit, dragă Moritz ?
— Dumneavoastră sînteţi bolnav, domnule Traian !
— Vrei să spui că aiurez şi că sînt nebun, nu-i aşa ?
— Nu spun asta, domnule Traian ! C u m aş putea eu să spun
una ca asta ?
— Tu crezi că sînt nebun, a zis Traian. Din cauza asta plîngi!
316
ORA 25
Dar plîngi degeaba : nu sînt nebun, dragă Moritz ! Sînt mai
lucid decît oricînd.
— Da, domnule Traian ?
— Sigur că da !
— Eu n-am crezut că sînteţi nebun ; credeam că vă doare
capul! a zis Moritz. Atîtea zile n-aţi mîncat şi n-aţi băut nimic,
şi, acolo unde-aţi fost, poate v-au chinuit... Nici o clipă nu mi-a
trecut prin minte că ari ti...
Johann Moritz a evitat să pronunţe cuvîntul « nebun ».
Traian şi-a răsucit o nouă ţigare şi s-a gîndit că oamenii care
suferă vizînd prăbuşirea culturii europene se prăbuşesc şi dis­
par odată cu ea. Cei care asistă la această prăbuşire, dar rămîn
in viaţă, sînt străini de dramă. Ei fie aparţin unei civilizaţii
mecanizate, ca Jacobson, care îl crede nebun, fie sînt fiinţe pri­
mitive, ca Johann Moritz, care trăieşte încă în faza instinctelor
şi a superstiţiilor, şi care, la fel, îl ia drept nebun. Amîndoi n-au
nimic de-a face cu Europa şi amîndoi numesc nebunie momen­
tul cînd omul ajunge la limita suferinţei spirituale.
Singura care are fi putut înţelege că este nu nebunie, ci sufe­
rinţă dusă la ultima ei graniţă ar fi fost Nora. Ea avea antrena­
mentul ereditar a mii de ani de sclavie şi umilire. Rasa ei a învă­
ţat robia şi suferinţa în Egipt, trudind la înălţarea piramidelor, a
trăit persecuţiile religioase din Spania inchiziţiei, pogromurile
din Rusia, lagărele de concentrare din Germania. Rasa Eleono-
rei West va rezista şi noii civilizaţii tehnice.
Traian Korugă s-a bucurat pentru N o r a şi a zîmbit. Apoi a
zis:
— Moritz, aprinde-ţi pipa, şi pe urmă du-te să pui bine oche­
larii în cort, ca să nu cumva să se spargă ! Ştii că trebuie să-i dai
întregi soţiei mele !
— îi duc, domnule Traian !
Johann Moritz a plecat cu pasul lui domol, cu umerii puţin
aplecaţi, pufăind din pipă. Lui Traian Korugă i s-a părut dintr-o
dată că-1 vede pe Moritz străbătînd nu curtea lagărului, ci seco­
lele istoriei, cu acelaşi pas egal, absent la ce se petrece în jurul
lui, cu rădăcinile înfipte adînc în pămînt şi cu ochii la miracolul
albastru al cerului, fără să se se întrebe vreodată de ce este
albastru...
« Johann Moritz şi N o r a West vor supravieţui Europei » ! —
şi-a zis Traian. « Ei vor trăi şi în societatea tehnică occidentală.
Dar nu multă vreme. Nici un om nu va putea rezista prea m u l t !
317
 ORA 25
Poate că nu vor asista decît la primele reprezentaţii. Apoi vor
dispărea şi ultimii oameni, cei mai tari, şi vor veni roboţii din
răsărit şi din apus, de la sud şi de la nord ! »
164
J o h a n n M o r i t z a dispărut între corturi. Traian Korugă s-a
ridicat, a aruncat ţigarea şi s-a îndreptat înspre poarta princi­
pală a lagărului.
Prizonierilor le era interzis să pătrundă în curtea care ducea
către intrarea principală. Traian Korugă o ştia, ca şi ceilalţi, dar
a continuat să meargă, cu paşii siguri, nici prea încet, nici prea
grăbit : cadenţa în care te-ai întoarce acasă seara, după o zi de
muncă, conştient că-ţi poţi permite luxul de a nu te grăbi, dar
— t o t o d a t ă — hotărît să nu întîrzii prea mult.
Prizonierii care se aflau în curte — şi întotdeauna se aflau
cîteva mii în curte — au observat că un deţinut intrase pe aleea
interzisă şi s-au apropiat de sîrmă, să-1 vadă mai bine. Credeau
că e v r e u n furier de la c o m a n d a m e n t u l l a g ă r u l u i sau v r e u n
medic : numai aceştia aveau voie să treacă pe alee. Prizonierii
însă îl priveau, fiindcă în lagăr nici un fapt nu se petrece fără să
fie observat, cu aviditate, de mii de ochi.
Ochii obligaţi să vadă zilnic mereu aceleaşi lucruri caută cu
sete noutatea, cît de neînsemnată ; ceva care să iasă din comun.
Setea spiritului omenesc de a evada din automatism şi de a găsi
elementul inedit şi personal, faptul de viaţă caracteristic şi sin­
gular...
Un prizonier care traversa teritoriul oprit... Era un eveni­
ment demn de atenţie, chiar dacă — fiind medic ori furier —
avea permisiunea de a trece prin curte. II priveau cu interesul cu
care sînt priviţi actorii pe scenă, fiindcă ei săvîrşesc un act care
mulţimii de spectatori îi este inaccesibil.
Traian Korugă şt:a că e urmărit de ochii miilor de prizo­
nieri ; ştia şi că santinelele poloneze din turnurile de lemn de
deasupra gardului de sîrmă ghimpată se uită la el cu nedume­
rire, neînţelegînd ce vrea şi î n c o t r o se îndreaptă.
318
ORA 25
Traian n-a privit nici înapoi, către prizonierii adunaţi la gard,
nici î n s u s , c ă t r e s a n t i n e l e l e din t u r n u r i . E l m e r g e a d r e p t
înainte. Mergea nu doar cu pasul hotărît şi cadenţat al omului
furios şi decis să treacă peste orice obstacol : pasul lui avea şi
elasticitate, ca atunci cînd îţi place să mergi pe jos.
Dar Traian Korugă nu găsea nici o plăcere sportivă în mersul
lui : ştia numai că el are un sens, adică îi satisfăcea spiritul. De
aceea, pasul nu-i era nici apăsat, nici m o n o t o n , ca mişcările
automatizate ale maşinilot ori ale oamenilor mînaţi orbeşte de
pasiuni şi ţeluri. Pasul lui Traian nu era de fanatic.
Mergea cu ochii larg deschişi : fără ochelari vedea prost. Dar
ochii inimii şi cei ai minţii distingeau limpede totul : drumul,
sensul drumului, bucuria şi drama drumului. Cineva cu privirea
ascuţită ar fi p u t u t citi în mersul lui Traian, în paşii lui pe nisip,
înspre gardul de sîrmă ghimpată, o tristeţe adîncă, discretă şi
pudică. Tristeţea oamenilor cînd pleacă de acasă, departe de ea.
Tristeţea marinarilor, cînd părăsesc portul. Cineva care ar fi
ş t i u t să v a d ă ar fi p u t u t citi t o a t e a s t e a în paşii lui T r a i a n .
Picioarele lui le înscriau pe nisip. Dar ochii care să citească lip­
seau...
O c h i i s a n t i n e l e l o r p o l o n e z e ş i ochii p r i z o n i e r i l o r v e d e a u
numai că Traian se apropiase de sîrma ghimpată. N i m e n i nu
avea voie să se apropie de gard la mai puţin de un metru şi
jumătate. Traian Korugă o făcuse, însă.
Prizonierii au dus mîinile streaşină la ochi, spre a nu scăpa
vreo mişca; e. Alţii şi-au dus palma la gură, aşteptînd urmarea,
ca şi cum ar fi asistat la un meci palpitant, ar fi văzut un film
senzaţional ori ar fi citit un r o m a n poliţist cu enigmă.
Polonezul din turn a rămas şi el uimit. Poate că şi-ar fi dus
mîna la ochi, ca să vadă mai bine. Dar mîna lui era pe armă :
cînd a vrut s-o ridice spre frunte, a ridicat arma. Atunci şi-a
amintit că, dacă un prizonier se apropie de gardul de sîrmă
ghimpată, el are consemn să tragă. Şi a apăsat pe trăgaci.
în clipa cînd arma a luat foc. polonezul şi-a dat seama că
făcuse o greşeală : nu ochise înainte de a trage. Şi, cînd tragi cu
a r m a , î n t î i t r e b u i e să o c h e ş t i . Ă s t a e r e g u l a m e n t u l , ştia, îi
i n t r a s e î n s u b c o n ş t i e n t . D e a c e e a , a u t o m a t , şi-a r e p a r a t
greşeala : a doua oară, pînă să apese pe trăgaci, a ochit ţinta,
adică omul.
Traian Korugă a auzit prima detunătură. Pe urmă, a auzit-o
pe-a doua. A simţit un fulger trecîndu-i prin faţa ochilor, o
319
 ORA 25
o b o s e a l ă care i-a pătruns caldă în trup, ca o b o s e a l a care se
împrăştie în tine iarna, cînd vii de-afară, din ger, şi bei ceai fier­
binte cu rom. Şi mîinile i se udau de ceva cald. Apoi trupul lui
s-a îndoit şi a căzut pe pămîntul încins de lîngă sîrma ghimpata,
cum cade şi se mototoleşte un palton alunecat din curier.
Traian a resimţit o miîă imensă pentru corpul muiat şi prăbu­
şit la pămînt. Corpul acesta era cel mai bun prieten al lui : de-
abia acum îşi dădea seama cît de mult îl iubeşte- Pe urmi s-a
gîndit la N o r a şi la tatăl lui, care-i erau la fel de apropiaţi ca
wopriul lui trup. Imaginile Norei, a preotului Korugă, a mamei
fui, a lui Johann Moritz, a procurorului George Damian şi alte
cîteva încă au căzut şi ele din faţa ochilor lui Traian Korugă,
cum cad nişte tablouri din perete, după ce le scoţi cuiele în care
au fost agăţate.
Tablourile cu imagini dragi s-au prăvălit pe pămînt, la fel ca
trupul lui Traian Korugă, îngrămădindu-se unele peste altele.
Spiritul nu le mai putea ţine în faţa ochilor. Nu mai avea putere.
Ultimul lucru rămas neprăbuşit era capul: fruntea îi stătea încă
sus. Dar, după cîteva clipe, a devenit şi ea prea grea.
El şi-a lipit obrazul de pămîntul cald şi a încercat să-şi amin­
tească ceva, dar memoria îi era ca o pînză de steag care i-ar fi
acoperit, cu faldurile ei unduitoare, tablourile vechi, odată cu
trupul înmuiat, din care sîngele se scurgea.
Traian Korugă ştia ce ar fi vrut să spună, şi n-a mai spus ! O
rugăciune care îi plăcuse. Dar, ca atîtea lucruri în viaţă, ea a
rămas doar în gînd. Şi nu era lungă. Dacă ar mai mai fi trăit
cîteva clipe numai...
Erde, du Liehe, ich wUL..
Namenlos, but ich zu Jir entschlossen — von weit her.'
Obrazul şi buzele lui au sărutat ţarina caldă, tandru, priete­
neşte, cu dragoste.
T o t u l era s o l e m n , desăvîrşit. Fiindcă totul se desfăşurase
simplu, cu încetineala maiestuoasă cu care se stinge focul.
în curtea lagărului, Johann Moritz, care voia să strige, şi-a
dus mîna la gură şi s-a stăpînit. La ce să fi strigat ?
Moritz şi-a plecat privirile în pămînt şi şi-a făcut semnul
crucii.
1 trebuiască să aştepţi pînă vin eu să ţi-o deschid. Eu ştiam c-ai să
Glie, tu, iubito, vreau...
Necunoscut şi de departe, vin hotărit spre tine.
(Rainer Măria Riike)
320
ORA 25
165
A patra zi după moartea lui Traian Korugă, J o h a n n M o r i t z a
primit scrisoare de la Suzana.
Scrisoarea Suzanei către J o h a n n M o r i t z :
Dragă Iani,
Poate că tu mă credeai moartă. De nouă ani nu mai ştim
nimic unul de altul. Mintea mi-a spus şi mie de multe ori că tu nu
mai trăieşti. M-am pregătit să fac rugăciuni la biserică pentru
tine, aşa cum se fac pentru morţi. Dar, in ultima clipă, m-am
oprit: inima îmi spunea că tu nu eşti mort. Acum mă bucur că
nu ţi-am făcut parastas, căci e mare păcat să faci slujbă ca la
morţi pentru cineva viu.
Adresa ta mi-a dat-o domnul Perusset, de la Crucea Roşie
elveţiană. Mi-a spus că eşti închis de cîţiva ani. După ce am mul­
ţumit lui Dumnezeu că ni te-a ţinut în viaţă, l-am rugat să
lumineze mintea celor care te ţin în puşcărie pe nedrept, fiindcă ei
ştiu că nu eşti nici hoţ, nici ucigaş, şi stai închis degeaba.
Sînt multe lucruri pe care trebuie să ţi le spun. In nouă ani
s-au petrecut multe. Dar nu e loc într-o scrisoare pentru toate.
Tu ai să fii mînios că eu mă aflu acum în Germania. Că am
părăsit casa, pămîntul şi toată gospodăria noastră şi îţi ţin copiii
printre străini. De aceea, îţi voi scrie cum s-a petrecut totul.
Tu ai plecat a doua zi de Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena.
Oamenii din sat spuneau că jandarmii te-au dus cu puşca de la
spate. Eu n-am crezut, fiindcă ştiam că nu eşti vinovat cu nimic
şi nu aveau de ce să te ducă cu puşca de la spate jandarmii şi să te
închidă, ca pe hoţi.
Cînd s-au împlinit patru săptămîni de la plecarea ta, eu am
făcut pîine şi te-am aşteptat să vii. Ştiam c-ai să te-n tprci însetat
şiflămînd. Dar, după ce pîinea s-a uscat, am dat-o copiilor şi-am
făcut alta, ca să fie proaspătă cînd soseşti tu, căci — nu ştiu de ce
— îmi spunea inima c-ai să soseşti curînd. Te aşteptam în fiecare
zi. Credeam c-ai să vii seara, şi lăsam poarta deschisă, ca să nu
vii obosit şi au să doară picioarele, şi de aceea nu voiam să te las
să aştepţi la poartă. Dar tu, dragă Iani, n-ai venit. Eu n-am mai
321
 ORA 25
făcut pîine pentru tine, că nu mai aveam faină, dar, de aşteptat,
te-am aşteptat la fel în fiecare zi.
Intr-o zi, aproape de Sfîntul Nicolae, jandarmul a venit şi
mi-a spus că tu eşti evreu şi trebuie să-ţi ia casa. Ca să mă lase să
mai stau cu copiii în ea, m-a pus să semnez o bîrtie de divorţ. Am
semnat. Era iarna, şi n-aveam unde mă duce. Dar, de despărţit,
nu m-am despărţit de tine şi te-am aşteptat ca şi mai înainte, cu şi
mai multă nerăbdare.
Cînd au venit ruşii în sat, i-au împuşcat pe părintele Korugă şi
pe cei mai de frunte săteni. Eu şi cu mama Aristiţa l-am luat
noaptea pe părintele, care încă nu murise, din groapa primăriei şi
am vrut să-l ascundem în pădure. Pe drum, am întîlnito coloană
de nemţi şi li l-am dat lor pe părintele, ca să-l ducă la spital. Nu
ştiu dacă am făcut bine. Dar nici să-l lăsăm să moară nu puteam.
Pentru fapta asta, marna Aristiţa a fost a doua zi dimineaţa
împuşcată de Marcu Goldenberg. Voia să mă-mpuşte şi pe mine.
Dar eu am luat copiii şi am fugit din sat. Am muncit şi am păti­
mit, prin multe locuri. îmi era teamă că ruşii mă-mpuşcă şi pe
mine, ca pe mama Aristiţa, dacă mă prind. Şi am fugit de ei cît
am putut. Dar ruşii tot m-au prins, în Germania, după ce s-a ter­
minat războiul. Ei nu m-au împuşcat. Au fost foarte buni cu
mine. Copiilor tăi, ruşii le-au dat pîine, bomboane şi haine,
fiindcă ei nu sînt copii de neamţ. Eu am căpătat, la fel, de la ruşi,
mîncare şi îmbrăcăminte. Acum îmi părea rău c-am fugit din
Fîntîna de frica lor.
Asta a durat patru zile. Eu aşteptam să mă însănătoşesc,
fiindcă fusesem bolnavă, şi apoi să plec în ţară. într-o noapte, a
bătut cineva la fereastră. Erau soldaţi ruşi. Au spart uşa şi au
intrat în casă. Au căutat peste tot, să vadă dacă mai sînt şi alte
femei, şi au adus-o pe fata proprietăresei, care avea paisprezece
ani. Ne-au dat apoi de băut la amîndouă. Au scos pistoalele şi au
spus că, dacă nu bem, ne împuşcă. Pe urmă ne-au spus să ne dez­
brăcăm în pielea goală. în cameră erau şi copiii noştri amîndoi.
Eu am zis că mai bine să mă omoare, dar de dezbrăcat în pielea
goală nu mă dezbrac. Soldaţii mi-au rupt în bucăţi rochia şi
cămaşa. Pe urmă şi-au bătut joc de mine şi de nemţoaică. Pînă la
ziuă, m-au batjocorit pe rînd. Mi-au turnat rachiu pe gît, fiindcă
nu voiam să beau. Pe urmă mi-au turnat rachiu în urechi şi
m-au batjocorit din nou. Să mă ierţi, dragă Iani, dar nu vreau
să-ţi ascund nimic. Cînd m-am deşteptat, ruşii nu mai erau în
cameră, şi copiii plîngeau la capul meu, ca la capul unei moarte.
322
ORA 25
A doua seară, ruşii au venit din nou. Erau tot aceiaşi. Ei au
adus-o tar pe fata gazdei şi ne-au batjocorit pe amîndouă.
Eu m-am ascuns cu copiii în pivniţă, ca să nu mă mai găsească
ruşii- Dar, în a treia noapte, ei m-au găsit şi în pivniţă. Şi iarăşi
s-a întîmplat ca în nopţile de mai înainte, dar eu nu mai ştiu
nimic, fiindcă am leşinat pînă să mă batjocorească ei.
Aşa a fost două săptămîni de-a rîndul. M-am ascuns în
grădină, la vecini, în pod. Dar ruşii mă găseau peste tot. N-am
scăpat în nici o noapte. Eu m-am hotărît să mă omor. Dar, cînd
vedeam copiii Ungă mine, nu mi se-ndura inima să-i las fărji
mamă, căci destul erau fără tată. Ce-aveau să facă bieţii copii
fără nimeni, aici, în ţară străină f Pentru ei, dragă Iani, am mai
rămas în viaţă. Pentru mine, însă, de atunci sînt moartă.
Ca să scap de ruşi, am fugit spre apus. Am ajuns la englezi şi
pe urmă la americani, unde mă aflu acum. Pe drum, ruşii m-au
prins de mai multe ori. Şi, unde mă prindeau, îşi băteau joc de
mine, aşa cum îşi băteau joc de toate femeile, în faţa copiilor,
înainte de a intra la englezi, ruşii m-au ţinut la graniţă trei zile
şi şi-au bătut joc de mine zi şi noapte. Cînd m-au batjocorit ruşii
la graniţă ultima oară, am rămas însărcinată. Acum port în pîn-
tece un copil într-a cincea lună. Te întreb ce să fac. Scrie-mi
dacă, după toate cele care mi s-au întîmplat, tu mă mai socoteşti
nevasta ta şi dacă ai să te mai întorci vreodată la mine.
Aştept răspunsul tău cu nerăbdare şi cu lacrămi, ca să ştiu ce să
fac.
Suzana
166
J o h a n n M o r i t z a t e r m i n a t d e citit scrisoarea, d a r t o t mai
ţinea foile încleştate în mîini. A auzit, ca prin vis, cum s-a sunat
adunarea pentru masă, dar nu s-a clintit. Stătea întins pe pat, cu
faţa în sus.
Privirea, trăsăturile chipului, felul în care şedea lungit, toate
îi erau acum altele. Nu mai era J o h a n n M o r i t z de mai înainte,
Johann M o r i t z cel dintotdeauna. Trupul şi sufletul îi rămăseseră
ca un cablu prin care ar fi trecut un curent electric mult prea
323
 ORA 25
puternic. Din toate, numai cenuşa celui care fusese. El, Moritz,
nu mai exista. Dacă l-ar fi înţepat cineva cu un ac, n-ar fi simţit
nici o durere. N u - i era nici foame, nici sete. Nu era nici trist,
nici indiferent şi nici vesel. Nu era în nici un fel. Ar fi putut rîde
şi plînge în acelaşi timp, fiindcă nu mai participa la nimic.
J o h a n n M o r i t z s-a ridicat de pe pat şi a ieşit din cort, fără să
simtă pe unde călca.
La gardul de sîrmă ghimpată s-a oprit fără să-şi dea seama,
din obişnuinţă. Dacă în clipa aceea ar fi trecut dincolo de linia
interzisă şi ar fi fost împuşcat, cum fusese Traian Korugă, lui
i-ar fi fost indiferent. D a r el nu voia să treacă dincolo. Nici să
nu treacă nu voia. Nu voia nimic.
D u p ă un timp, de cealaltă parte a gardului, au apărut doi sol­
d a ţ i a m e r i c a n i , care au v e n i t a p r o a p e , ca să-1 f o t o g r a f i e z e .
M o r i t z nu s-a mişcat, nici nu s-a uitat la ei. N u m a i cînd s-a
apropiat un al treilea soldat, M o r i t z a tresărit şi 1-a chemat, cu
jumătate de glas :
— Ştrul, ce-i cu tine aici ?
Soldatul american s-a oprit cu aparatul îndreptat spre Moritz
şi 1-a privit fix. Era Ştrul, furierul lagărului de evrei din Româ­
nia, care fugise împreună cu el şi cu doctorul Abramovici în
Ungaria. S-au uitat unul la altul şi s-au recunoscut. Dar, cînd
Moritz 1-a strigat pe nume, Ştrul şi-a dus aparatul în dreptul
feţei şi şi-a ascuns privirea, prefăcîndu-se ca fotografiază. Pe
urmă a plecat repede, fără să răspundă.
J o h a n n M o r i t z a rămas îndărătul gardului de sîrmă ghimpată,
nemişcat, şi a văzut cum Ştrul şi ceilalţi doi soldaţi s-au urcat
într-un jeep şi s-au dus. C î n d automobilul pornea, Ştrul a mai
întors o dată capul înapoi, către Moritz, apoi s-a uitat în altă
parte, ruşinat de încrucişarea privirilor.
M o r i t z nu s-a supărat. Altădată, poate, s-ar fi înfuriat că
Ştrul, camaradul lui de suferinţă de odinioară, s-a prefăcut că
nu-1 cunoaşte. D a r astăzi toate îi erau indiferente şi nimic nu-1
mai atingea.
J o h a n n M o r i t z a rămas lingă gard pînă tîrziu.
Cineva 1-a apucat de umăr, din spate. El nu s-a întors.
— Moritz, pregăteşte-te de plecare !
Acum, J o h a n n M o r i t z s-a întors : credea că sosise ordinul de
eliberare. In ochi i se aprinsese o scînteie nouă.
— Eliberarea ? 1-a întrebat el pe şeful de cort, cel care-1 prin­
sese de umăr.
324
ORA 25
— Din păcate nu, dragă M o r i t z !
— Alt lagăr ?
— Nürnberg !
J o h a n n M o r i t z a dat din cap cu nepăsare. Ştia de mult că
fusese declarat din oficiu criminal de război, ca toţi SS-iştii. Era
deci firesc să-1 ducă şi la N ü r n b e r g , unde se află ceilalţi crimi­
nali de război, mareşalul Goering, Rudolf Hess, Rosenberg,
von Papen... Puteau să-1 condamne şi pe el la moarte, puteau
să-1 şi spînzure. Lui îi era egal. De aceea a continuat să scruteze
depărtările, printre firele de sîrmă ghimpată.
Şeful de cort i-a pus iar mîna pe umăr, zicîndu-i :
— într-o jumătate de oră plecaţi !
M o r i t z nu s-a clintit.
— D u - t e şi-ţi fă bagajele ! a insistat şeful de cort. Pe urmă
n-o să mai ai timp : la unu este adunarea !
— N - a m bagaje ! a zis Moritz.
— N-ai nimic de luat cu tine ?
— Nimic !
— Nici pătura ?
— Nici !
Şeful de cort s-a gîndit o clipă că, dacă M o r i t z nu-şi lua cu el
pătura, atunci i-a r fi rămas lui douăşi-ar fi făcut culcuşul mai
moale. D a r a alungat gîndul din minte şi a zis :
— P ă t u r a t r e b u i e să ţ i - o iei ! în î n c h i s o a r e a T r i b u n a l u l u i
Internaţional de la N ü r n b e r g e frig şi umezeală. Ai nevoie de
pătură !
— N u - m i trebuie nimic !
— Vezi să nu întîrzii ! a zis şeful de cort, înainte de a pleca.
Ora unu !
M o r i t z a rămas pe loc. Stătea cu vîrful bocancilor pe linia
albă care marca graniţa de nedepăşit pentru prizonieri. Vîrful
bocancului drept al lui M o r i t z s-a mişcat, încălcînd jumătate
din grosimea liniei albe. El a înălţat capul şi s-a uitat la polone­
zul din turn. Santinela era cu ochii aţintiţi asupra lui M o r i t z şi
cu arma pregătită de tragere. D a r J o h a n n M o r i t z n-a trecut linia
albă. A stat acolo, la limită, atingînd-o numai cu vîrful bocan­
cului.
D u p ă o jumătate de ceas a plecat spre N ü r n b e r g , împreună
cu ceilalţi criminali de război din lagăr.
Scrisoarea Suzanei a rămas şi ea în cort, împreună cu toate
325
 ORA 25
l u c r u r i l e lui J o h a n n M o r i t z . C a m a r a z i i lui a u î n c e r c a t s-o
citească, dar era scrisă în româneşte şi n-au înţeles nimic.
H î r t i a p e c a r e scrisese S u z a n a era s u b ţ i r e . P r i z o n i e r i i a u
rupt-o în bucăţi mici şi au făcut din ea foiţe de ţigare, pe care şi
le-au împărţit între ei.
Pe urmă au fumat-o.
167
Petiţia nr. 7. Subiect : Justiţie (Pedepsirea criminalului de
război Johann Moritz).
(Petiţie primită la birou după moartea
MARTORULUI)
Tribunalul Internaţional din Nürnberg a decis, în numele a
cincizeci şi două de naţiuni, că prietenul meu Johann Moritz este
un criminal de război.
E foarte bine. lncepînd de la publicarea deciziei de condam­
nare, eu nu mă mai plimb cu el prin curtea lagărului. Este neplă­
cut şi riscant, totodată, să te afli în compania criminalilor.
johann Moritz e însă indiferent faţă de decizia Tribunalului şi
de gravitatea faptului. Acesta este subiectul petiţiei mele.
El susţine că n-a ucis în viaţa lui nici măcar o muscă, şi deci nu
poate fi criminal. Ceea ce e, bineînţeles, fals, de vreme ce cinci­
zeci şi două de naţiuni au stabilit, într-un Tribunal Internaţio­
nal, că este.
Mortiz pretinde apoi că el nici nu cunoaşte cele cincizeci şi
două de naţiuni, deci nu putea săvîrşi crime faţă de ele. Raţiona­
mentul lui este naiv. Eu i-am citit, totuşi, lista naţiunilor acuza­
toare. Numele celor mai multe dintre ele, le auzea întîia oară, de
la mine : nici nu ştia de existenţa lor pe faţa pămîntului. Dar asta
nu constituie o scuză.
Johann Moritz s-a supărat apoi că printre ţările care l-au
condamnat figurează Franţa şi Grecia. S-a făcut chiar vînăt de
furie şi nu voia să creadă. El pretinde că a cunoscut odată şa>e
francezi pe care i-a salvat din închisoare. în afară de asta, nu a
mai avut nici un fel de relaţii cu Franţa. Greci nu a cunoscut
deck unul, care era închis cu el într-un lagăr şi căruia i-a dat o
326
ORA 25
jumătate din plinea lui. în afară de asta, nici cu Grecia nu a mai
avut alte relaţii. Dar aici sînt amestecate chestiuni personale şi
strict individuale. El este criminal şi faţă de aceste două naţiuni
aliate. Decizia e clară şi categorică.
Pentru a se convinge şi el că este criminal faţă de toate
naţiunile aliate, propun ca Johann Moritz să ispăşească cîte un an
de închisoare în fiecare din cele cincizeci şi două de ţări. Astfel se
va convinge că este criminal şi îi va dispărea indiferenţa.
Fiind puţin probabil ca Johann Moritz să mai trăiască încă 52
de ani, deoarece e slab fiziceşte — cum sînt toţi criminalii — şi, în
consecinţă, dacă el ar muri înainte de termen, unele dintre naţiu­
nile victime au putea fi păgubite, neapucînd să-l ţină închis, pro­
pun ca el să facă numai cite şase luni de temniţă grea în fiecare
ţară. în total, 26 de ani.
Dacă nu moare după aceşti 26 de ani (şi ar fi păcat să moară
fără să fi ispăşit cel puţin şase luni de închisoare la fiecare
naţiune), să fie trimis, cu lanţuri la mîini şi la picioare, într-un
turneu de o lună prin închisorile celor cincizeci şi două de
naţiuni. Cînd îl termină, îl ia de la-n ceput.
Astfel, toate naţiunile vor avea părţi egale. Nici una nu va fi
lezată. Noi trebuie să facem dreptate. Justiţia este baza societăţii
tehnice occidentale.
Totuşi, dat fiind că unele ţări — cum ar fi Rusia, Polonia şi
Iugoslavia — nu întreţin prizonierii în perfectă stare de funcţio­
nare, şi uneori chiar îi uită prin închisori, propun ca, înainte de a
începe turneul, Johann Moritz să fie cintărit şi să se facă un
inventar amănunţit al tuturor părţilor corpului pe care le posedă.
Fiecare naţiune să-l ia în primire pe Johann Moritz de la Tribu­
nalul Internaţional şi apoi să-l restituie Tribunalului Internaţio­
nal după cîntar, cu aceeaşi greutate în număr de pfunzi, şi cu
membrele specificate în inventar în aceeaşi stare în care l-a pre­
luat.
în acest mod, Johann Moritz va fi menţinut în stare de func­
ţiune şi va putea fi utilizat de toate închisorile celor cincizeci şi
două de naţiuni. Societatea tehnică occidentală are ca principiu
evitarea deteriorării obiectelor.
Este de datoria noastră să cerem şi naţiunilor mai puţin civili­
zate decît noi să nu se poarte cu lucrurile ca nişte barbari. Avem
misiunea de a civiliza întregul glob pămîntesc. Acesta este rolul
nostru, şi ne mîndrim cu el.
MARTORUL
327
INTERMEZZO

J
 168

j o h a n n M o r i t z a fost eliberat, pînă la urmă. Lipsise treis­

prezece ani. Intre timp, a stat în zeci de lagăre. Acum e cu
nevasta şi cu copiii.
Este ora zece seara. Prima seară împreună.
J o h a n n M o r i t z a mîncat. Şade cu fruntea sprijinită în palme,
cu coatele pe masă, şi se uită la copiii lui.
Petru, băiatul cel mare, are cincisprezece ani. M o r i t z îl pri­
veşte, clipind din ochi, ca să se convingă că nu visează. Totuşi,
nu-i vine să creadă că e băiatul lui.
Petru poartă o canadiană americană vopsită albastru,
fumează şi are ochii tatălui său. Nici lui nu-i vine a crede că
bărbatul slab şi cu tîmplele albe din faţa lui, pe care nu 1-a văzut
niciodată, îi este tată.
Acum, fiindcă vor locui în aceaşi cameră, caută să se împrie­
tenească.
— Am să vorbesc cu şeful, şi poate că-ţi dă şi ţie de lucru în
atelierul unde lucrez eu ! a spus Petru.
J o h a n n M o r i t z a zîmbit.
— Dacă te recomand eu, te primeşte ! a continuat Petru. De
obicei, nu ia lucrători necalificaţi, şi tu eşti necalificat. Dar o să
facă o excepţie, cînd am să-i spun că îmi eşti tată !
J o h a n n M o r i t z s-a uitat la al doilea copil, la Nicolae. Semăna
cu Suzana : era tot atît de blond şi avea privirile moi, de catifea.
J o h a n n M o r i t z se uită acum la al treilea copil. Are patru ani.
Nu e copilul lui : Suzana 1-a făcut cu ruşii. Dar el a iertat-o !
Nu era vina ei...
J o h a n n M o r i t z a aprins altă ţigare. Petru îi oferise de bun-
venit un pachet întreg... Se simţea obosit, dar nu-i venea să se
culce.

331
 ORA 25
în cameră sînt două paturi. Suzana va d o r m i cu copilul cel
mic într-unui ; el va dormi singur în celălalt. Băieţii se vor culca
pe jos, pe o pătură.
— Asta deocamdată, a zis Petru. Pe urmă o să mai găsim o
cameră, sau măcar înc-un pat !
Băieţii şi-au întins pătura pe duşumea şi au început să se dez­
brace.
Johann Moritz stă tot la masă, cu capul sprijinit în palme. Se
uită cum Petru şi cu Nicolae se dezbracă şi se culcă. I-au spus
« noapte bună » pe nemţeşte... Lui i-ar fi plăcut să i-o fi spus pe
româneşte : dar ei nu vorbesc bine româneşte.
Suzana şi-a culcat copilul cel mic. « C o p i l u l ruşilor... » — şi-a
zis M o r i t z . E frumos şi are părul blond şi creţ. Lui M o r i t z nu-i
place să-1 privească. în scrisoarea pe care i-o trimisese din lagăr,
el îi scrisese Suzanei că acest al treilea copil va fi ca şi al lui.
Nici Suzanei nu-i place cînd M o r i t z se uită la el. Acum ea îl
dezbracă şi îl aşază în aşternut, ca şi cum l-ar ascunde.
S u z a n a a r ă m a s o clipă in p i c i o a r e , în m i j l o c u l c a m e r e i ,
neştiind ce să mai facă. Pe urmă a venit şi ea la masă, în faţa
bărbatului ei. Ştie că M o r i t z e obosit, dar nu îndrăzneşte să-1
invite să se culce. Se simte vinovată de toate cîte s-au întîmplat.
Şi de arestare, şi de şederea lui în lagăre. E un sentiment pros­
tesc, dar nu şi-1 poate alunga. Şi de faptul că au violat-o ruşii...
Privirile ei nu se pot întîlni cu ale lui M o r i t z . De aceea nu
îndrăzneşte sâ-i spună să se culce.
Ea ştia că el avea să vină. I-a pregătit patul, de mîncare... El
era flămînd ca un lup. A mîncat sproape tot ce era pe masă ; şi
din ţigările date de Petru a fumat aproape jumătate...
Acum, după ce copiii au adormit, Suzana a ridicat ochii spre
bărbatul ei. Privirile li s-au întîlnit şi au rămas o clipă una într-
alta. Parcă s-ar fi încleştat. Şi nu se mai puteau desprinde.
— Asta-i tot rochia cu care erai în noaptea aceea ?
M o r i t z privea rochia albastră, decoltată, pe care Suzana o
purtase în noaptea cînd Iorgu Iordan descoperise fuga e i ; cu
rochia asta o dusese el în braţe acasă, la părinţii lui, cînd Aris-
tiţa nu-i primise... Cu ea dormise Suzana la părintele Korugă, în
cămăruţa de lîngă bucătărie. La început, n-avea decît rochia
asta. Nici cămaşă n-avea. Cîteva săptămîni d u p ă ce-a fugit de-
acasâ, a purtat numai rochia albastră. N o a p t e a o scotea şi dor­
mea numai cu pielea. Pe urmă, şi-a făcut şi alte rochii. D a r asta
rămăsese, pentru ea, cea mai frumoasă. Şi bărbatului ei îi plăcea
332
ORA 25
cel mai m u l t : amintirile lor cele mai dragi erau legate de rochia
albastră...
— De cînd am plecat din Fîntîna, n-am îmbrăcat-o ! o zis
Suzana. C î n d te-au arestat, mi-am jurat să n-o mai pun decît
cînd te-oi vedea intrînd pe poartă ! Treisprezece ani am avut-o
m e r e u cu m i n e : m e r e u te a ş t e p t a m să vii ! D a r n - a m m a i
îmbrăcat-o niciodată pînă azi !
Suzana şi-a aplecat ochii în pămînt, ca şi cum ar fi spus ceva
de ruşine. C î n d şi-a ridicat privirea, a întîlnit-o pe a lui Moritz.
El ar fi vrut s-o cheme pe genunchii lui, să-i spună că i-a fost
d o r de ea.
Dar nu i-a spus nimic. Şi-a mai aprins o ţigare şi s-a uitat la
copii : dormeau. S-a uitat din nou la Suzana. Ea era ca înainte.
D o a r obrazul făcuse cute şi pielea nu-i mai era la fel de întinsă.
Părul i se decolorase, era ca fuiorul. Sînii se mai lăsaseră. D a r
era tot Suzana. Lui J o h a n n M o r i t z nu-i venea să creadă că ea
poate să fie tot Suzana lui, cea pe care o lăsase în Fîntîna. în
treisprezece ani se întîmplaseră atîtea...
— Aş vrea să mă plimb puţin ! a zis Moritz.
Dar nu s-a ridicat. Aştepta să se scoale întîi ea.
— Să merg şi eu ? a întrebat Suzana.
El n-a răspuns : o aştepta să se îmbrace.
Au ieşit amîndoi în stradă. S-au strecurat încet pe uşă, ca să
nu-i simtă copiii că pleacă. Le era amîndorura un pic ruşine.
C o b o r î n d scara, de două ori li s-au atins umerii. O vreme,
n-au scos un cuvînt. M o r i t z a vrut să meargă pe strada princi­
pală ; ea 1-a condus.
înaintea unei vitrine luminate, ea 1-a prins de mînă, ca să-i
arate o pereche de pantofi pe care ar fi vrut să-i cumpere pentru
el. Au mers mai departe, dar au rămas mînă-n mînă. S-au mai
uitat şi la alte vitrine.
Nu vorbiseră nimic despre lagăr, nici despre casa lor din
România. Nimic despre trecut. Voiau să aibă o seară a lor, fără
amintiri dure: oase.
— Mă odihaesc două zile şi pe urmă caut de lucru ! a zis
Johann Moritz. Poate găsesc acolo unde spunea Petru !
— Ai să te odihneşti întîi cîteva săptămîni, a zis Suzana, şi
abia după aia o să cauţi de lucru ! Acum eşti prea slab. Petru şi
cu mine cîştigăm destul ca să putem trăi cu toţii ! Eu spăl rufe.
Am clienţi buni !
333
 ORA 25
Şi 1-a strîns mai tare de mînă. Lui i-a plăcut că ea i-a spus că
trebuie să se mai odihnească.
Ajunseseră la marginea oraşului. în dreapta şi în stînga dru­
mului se întindeau livezi. Şi era întuneric.
— Aici parc-am fi la Fîntîna ! a zis J o h a n n Moritz.
— Chiar ca la Fîntîna, a răspuns ea.
Au continuat să meargă. Se gîndeau la nopţile lor din Fîntîna.
La strigătul cucuvăii. Amîndoi aveau în minte aceleaşi lucruri.
— Mă d o r picioarele ! a zis el. N-ai vrea să ne aşezăm puţin ?
Au intrat într-o grădină şi s-au lăsat jos, pe iarbă.
— E chiar ca la Fîntîna ! a repetat el, întinzîndu-se cu faţa-n
sus şi cu mîinile sub cap. Apoi s-a întors şi a mirosit iarba.
— Miroase şi tu, Suzana ! Parc-ar fi iarba din grădina din
spate, de la voi de-acasă ! Ştii, unde ne-ntîlneam noi...
Ea şi-a aplecat fruntea şi a mirosit iarba. Inima îi bătea tare.
N - a răspuns : i-ar fi tremurat vocea, dacă ar fi zis ceva.
J o h a n n M o r i t z a pus mîna pe umărul ei. Ea a rămas aşa, aple­
cată, cu mîna lui pe umăr, multă vreme. Erau departe unul de
altul. Nu îndrăzneau să se apropie mai mult.
— Ştii că mi-a fost tare d o r de tine în lagăr ? a zis Moritz.
Pe cer răsăriseră cîteva stele. Suzana s-a uitat la luminile de
sus şi s-a aplecat mai spre Moritz, dar fără ca el să-şi dea seama
că ea s-a tras mai aproape. îi era ruşine.
— Să mă ierţi, Suzano, a mai zis el. în lagăr te visam tot­
deauna goală. Aşa e cînd eşti arestat. îţi spun drept... Te visam
cum erai goală, pe iarbă, în grădina din spatele casei voastre... A
fost cea mai frumoasă vară din viaţa noastră !
Suzana s-a apropiat şi mai mult de el, sprijinindu-şi capul de
umărul lui. El i-a mîngîiat umerii şi spatele. Pe urmă i-a băgat
mîna-n sîn.
— Ai să-ţi boţeşti frumuseţea de rochie pe care-ai păstrat-o
atîţia ani !
Ea a vrut să spună că nu şi-o boţea, dar a tăcut.
— Scoate-o, mai bine, şi întinde-o pe iarbă, cum făceai la
Fîntîna !
Ea şi-a tras rochia peste cap, repede, parcă ascunzîndu-se de
el. Rămăsese goală. Trupul ei era alb ca marmura pe verdele ier­
bii. Stătea tot departe. El a cuprins-o cu braţul şi iar s-a mirat :
— Tu eşti la fel ca la Fîntîna. Nu te-ai schimbat deloc ! Ca
atunci cînd ne întîlneam în grădină... C u m de nu te-ai schim­
bat ?
334
ORA 25
— N u - i adevărat ! a zis ea. Eu am îmbătrînit. Dar tu eşti la
fel!
Moritz a cuprins-o de mijloc ; ea s-a ferit.
— Şi te fereşti ca atunci ! a zis el. Parcă n-ar fi trecut treispre­
zece ani !
Ea gîndea tot aşa despre el : la fel o cuprinsese de mijloc...
A tras-o spre el şi i-a astupat gura cu gura lui, de nu mai
putea să răsufle. Ea i-a simţit pieptul ca o platoşă. T o t u l era ca
atunci...
— Trupul tău miroase a iarbă din Fîntîna ! a zis ea. Tot>-
deauna ţi-a mirosit trupul a iarbă şi a fîn cosit. Şi eu numai la
tine tn-am gîndit, să ştii ! Ţi-o jur ! Z> şi noapte m-am gîndit la
tine, cu toate gîndurile mele ! N u m a i tu ai fost soarele meu,
bărbatul meu, cerul meu ! N u m a i al meu !...
Johann M o r i t z simţea că ea nu minte. Fusese numai a lui. O
simţea din dogoarea trupului ei, din bătăile inimii, din vorbele
ei, care îi ardeau urechea. Johann Moritz ştie că el este soarele
ei, cerul ei, şi că ea numai la el s-a gîndit. Că numai pe el l-a
aşteptat. Cei treisprezece ani scurşi în gol şi toate încercările
s-au spulberat ! El şi ea sînt din nou împreună, ca atunci. Ei,
amîndoi, şi-n faţa lor — viaţa !
Lui Johann M o r i t z nu-i mai este frică de viaţă.
Spre ziuă, s-au sculat de pe iarbă. Se ruşinau unul de altul.
— Acum nu mai sîntem tineri, a zis ea. Ar fi trebuit să ne
ducem mai repede acasă !
El a rîs. Hotărîseră să vină aici şi în seara următoare.
— Şi în toate serile ! a zis el. Aici o să fie locul nostru !
N u m a i aici. E la fel ca la Fîntîna. Mi se pare că sînt acolo. Şi că
sînt atunci. Şi că n-a fost nimic din ce-a fost !
în drum spre casă, rîdeau. Erau fericiţi. Nu se mai simţeau
străini unul de altul, şi nici nu le mai era ruşine. El a cuprins-o
de cîteva ori de mijloc. Ea s-a lăsat.
— Ştii, a zis el, eu nu mă simt deloc o b o s i t ! Mîine-dimineaţă
mă duc cu Petru şi caut de lucru. De ce să mai aştept cîteva
zile ? Luăm o casă cu două camere. O să cîştig bani şi o să fim
fericiţi !
Ea i-a spus că trebuie să se odihească întîi; dar Moritz era
hotărît.
— Mîine-dimineaţă plec cu Petru. Eu sînt învăţat cu munca,
în toţi anii ăştia am muncit din zori pînâ seara, şi nu m-am
o«dihvvît. Şi tot munci grele !
335
 ORA 25
Ajunseseră în faţa unui magazin cu vitrina luminată.
— Din primii bani pe care-i cîştig, îţi cumpăr un şirag de
mărgele, a zis el. Astea roşii îţi plac ?
Ea s-a uitat la preţ, pe urmă la el. Şi n-a ştiut ce să spună, dar
era fericită. Visurile ei, că Iani se va întoarce şi îi va dărui măr­
gele, se împlineau.
— Să nu ne mai despărţim niciodată ! a zis ea.
— Dacă încep să lucrez chiar de mîine, a zis el, sîmbătă îţi
cumpăr mărgelele !
Cînd s-au văzut pe strada casei lor, se făcuse aproape ziuă.
M o r i t z a strîns-o pe Suzana la piept şi a sărutat-o.
— în casă nu putem, că ne văd copiii şi rîd de noi, a zis el. Ei
ne cred oameni bătrîni ! Dar noi nu sîntem bătrîni. N u - i aşa că
nu sîntem bătrîni ?
în faţa porţii era oprit un camion cu farurile aprinse.
Inima lui J o h a n n M o r i t z a început să bată repede. Şi-a pipăit
buzunarul cu actele : le avea pe toate. Totuşi, a simţit o neli­
nişte. Camionul era ca cele din laşăr, şi farurile luminau tot aşa
de tare. M o r i t z ştia bine că are hirtiile de eliberare în regulă şi
că toate camioanele au farurile la fel.
— Ce ai ? a întrebat Suzana.
El n-a răspuns, insă s-a grăbit să intre în casă.
Urcînd scările, s-au încrucişat cu doi poliţişti, care coborau,
venind chiar de la uşa lor. Ei îi sculaseră pe băieţi şi le spuseseră
că la ora şapte, în dimineaţa aceea, trebuie să fie toţi gata de
plecare, jos, înaintea porţii, cu cîte cel mult 50 de kilograme de
bagaj, de persoană.
Acum, fiindcă îl întîlniseră pe J o h a n n M o r i t z pe scări, poli­
ţiştii i-au spus şi lui.
— La şapte fix să fiţi în stradă !
— U n d e ne duceţi ? a întrebat Suzana.
— Toţi străinii din răsăritul Europei sînt internaţi ! a spus
poliţistul. E o internare politică : ţările dumneavoastră sînt în
război cu aliaţii din occident ! Dar în lagăr e foarte bine : mîn-
care americană ! Nu vă speriaţi ! E numai o măsură de sigu­
ranţă, nu o arestare !
J o h a n n M o r i t z a vrut să fugă în noaptea aceea.
El mai fusese o dată invitat să-i povestească comandantului
oraşului cum îi salvase pe francezi. Atunci crezuse. De aceea a
stat atîţia ani închis. Acum, J o h a n n Moritz nu mai crede. Şi-a
336
ORA 25
luat sacul cu care venise de la Dachau, cu optsprezece ceasuri
mai înainte, şi i-a sculat pe băieţi, să-şi ia rămas bun de la ei.
Cînd 1-a deşteptat din somn, Petru a început să rîdă de el,
văzîndu-1 gata de plecare. Petru vorbea curent engleza şi era un
înfocat prieten al americanilor.
— U n d e vrei să fugi, tată ? Nu fi naiv ! Eu îi cunosc pe ame­
ricani. Sînt în fiecare seară cu ci. Cînd spun americanii că nu e
arestare, să ştii că nu e ! Dacă ne internează politic înseamnă că
ne dau mîncare americană, cafea veritabilă, ciocolată, ţigări... Şi
nici nu sîntem obligaţi să muncim ! Ar fi o prostie să Fugi. Tu
nu-i cunoşti pe americani !
J o h a n n Moritz s-a gîndit la tot ce ştia el. La cîte pătimise. La
ce văzuse.
Apoi s-a uitat la Petru şi a tăcut : n-a vrut să-i spulbere ilu­
ziile.
Şi-a scos sacul de pe umăr şi 1-a pus pe masă. Se gîndea că tot
n-avea unde fugi. Dacă fugea de americani, dădea peste ruşi. Şi
la ruşi e şi mai rău. Dar nici că la americani e bine nu crede. O
ştia prea bine. însă acum era obosit. Nici nu mai putea să fugă.
Deci rămîne. Rămîne, ca să fie arestat — încă o dată !
— Ai dreptate ! i-a zis J o h a n n Moritz lui Petru. Ar fi fost o
prostie să fug !
Petru 1-a bătut amical pe umăr :
— Mergem voluntari, cu americanii ! a zis el. îi batem pe
ruşi, pe urmă ne întoarcem în România ! E războiul civilizaţiei
contra barbariei. Trebuie să te înscrii şi tu voluntar, tată !
Johann M o r i t z nu-1 mai asculta. Se gîndea la gardurile de
sîrmă ghimpată de la Dachau, de la Heilbronn, de la Kornwes-
theim, de la Darmstadt, Ohrdruf, Ziegelheim, sîrma ghimpată
din toate cele 38 de lagăre americane prin care trecuse în ultimii
ani şi în care care se prăpădiseră preotul Alexandru Korugă şi
Traian Korugă, în care fusese el chinuit, înfometat... M o r m a n e
de sîrmă ghimpată îi înţepau în clipa asta inima.
« N u m a i o p t s p r e z e c e o r e am f o s t l i b e r » — şi-a z i s el.
« Acum intru din nou în lagăr. De data asta, nu fiindcă sînt
evreu, r o m â n , ungur, german sau SS-ist. Mă arestează fiindcă
m-am născut în emisfera de răsărit ! »
Ochii lui M o r i t z s-au umplut de lacrămi.
— Nu împachetezi, tată ? a întrebat Petru, entuziasmat de
plecare.
— Eu sînt gata ! a zis J o h a n n Moritz. De treisprezece ani, nu
337
 ORA 25

fac d e d e c î t u n s i n g u r l u c r u : s ă m ă m u t d i n t r - u n l a g ă r i n a l t u l !
Să fiu g a t a de p l e c a r e ! Ai să î n v e ţ i şi tu a s t a . î m i p a r e r ă u , d a r
t o ţ i o a m e n i i a u s-o î n v e ţ e ! N u m a i asta : lagăr, s î r m ă g h i m p a t ă ,
t r a n s p o r t a r e . Eu am s t a t în 105 l a g ă r e . Asta o să fie al 106-lea !
P ă c a t c ă n - a m f o s t l i b e r d e c î t o p t s p r e z e c e o r e ! C i n e ştie d a c - o
să mai tiu liber v r e o o r ă p î n ă cînd m o r !
J o h a n n M o r i t z s-a î n t o r s s p r e S u z a n a :
— D a r a fost a t î t d e f r u m o s . . . A c u m a ş p u t e a s ă m o r ! N i c i
nu mi-am î n c h i p u i t că voi mai t r ă i v r e o d a t ă atît de f r u m o s ! A
f o s t ca la F i n t i n a . N u - i aşa, S u z a n a ?

EPILOG

j
 169

rs. West, aş dori să-ţi vorbesc despre o chestiune

personală !
Eleonora West a lăsat dosarul pe care-1 avea în mînă şi s-a
u i t a t l a l o c o t e n e n t u l Lewis, care şedea l a b i r o u p i c i o r p e s t e
picior, rezemat de speteaza scaunului, şi fuma.
L e w i s era şeful b i r o u l u i de r e c r u t ă r i de v o l u n t a r i s t r ă i n i ,
unde N o r a West era funcţionară şi interpretă. Lucra cu el de
şase luni.
« De ce n-o fi purtînd jartiere ? » — se întreba N o r a , privind
ciorapii lui Lewis, făcuţi armonică pe glezne. « Şi de ce se aşază
întotdeauna călare pe scaun, ca marinarii în cîrciumi ? Lewis e
totuşi un tînăr de familie bună, cu educaţie universitară. Oricît
de emancipată ar fi o societate, e urît să-ţi arăţi picioarele unei
doamne, într-un birou ! » N o r a se simţea pălmuită ori de cîte
ori el îi întindea mîna, ca între camarazi, cu ţigarea în gură, sau
îi arunca un dosar cu hîrtii peste masă, aşa cum arunci mîncare
unui cîine.
Locotenentul n-avea nici cea mai bănuială de cele ce-i treceau
prin cap Norei. Era convins că ea îl priveşte cu admiraţie. Dar
ochii ei erau totdeauna plini de teamă.
— Ascult ! a zis ea.
— Mrs. West, accepţi să fii soţia mea ?
Locotenentul s-a înfipt şi mai tare în spetează, balansîndu-se
cu scaunul, care acum se sprijinea numai pe două picioare.
— Nu accept, Mr. Lewis ! a răspuns N o r a .
— Ai alte planuri de viitor ?

341
 ORA 25
— N - a m alte planuri de viitor, a zis ea. însă răspunsul meu
este « Nu » !
N o r a West a deschis dosarul din faţa ei. Dar nu mai putea
lucra. Stătea cu ochii aplecaţi asupra hîrtiilor şi se gîndea la tre­
cut. Rămăsese în lagăr doi ani, după care a fost eliberată din ofi­
ciu, tot aşa cum fusese şi arestată. C î n d a ieşit, nu mai avea
nimic : nici bani, nici bijuterii, nici măcar o rochie. Ii confisca-
seră pînă şi verigheta. Banii depuşi în străinătate fuseseră şi ei
c o n f i s c a ţ i . E r a s ă r a c ă lipită p ă m î n t u l u i . I s-a c o m u n i c a t că
Traían a murit. Sinucis. Atît. Mai mult n-a putut afla. La ruşi nu
se putea întoarce, mai departe nu putea pleca. A rămas în Ger­
mania şi a lucrat la un jurnal, ca traducătoare. Pe urmă a sosit
ordinul de internare a cetăţenilor străini, veniţi din răsărit. Por­
nise războiul. Şi din nou a fost internată. T o t din oficiu. Nu mai
era însă ca prima dată. Acum lucra ca funcţionară la biroul de
recrutare de voluntari pentru front şi uzine. Avea locuinţă în
lagăr, masă şi leafă. în afara orelor de birou, scria. C o n t i n u a
romanul Ora 25, pe care Traian îl lăsase neterminat. Reuşise să
salveze, într-un cufăr părăsit cîndva la Aue şi regăsit, primele
trei capitole, pe care ea le considera esenţiale. La viitor, nu se
gîndea. Singurul ei proiect era să termine cartea, dar acesta nu
însemna propriu-zis un plan de viitor : ar fi fost mai degrabă un
m o d de a se eschiva de la « planuri de viitor ». Se lăsa absorbită
de o m u n c ă c a r e - i făcea p l ă c e r e . Se silea să i m i t e s t i l u l Iui
Traian, să scrie aşa cum ar fi scris el însuşi. Cu fiecare pagină, ea
era lîngă el, şi el continua să trăiască alături de ea şi prin ea.
Parcă ar fi scris împreună. El îi povestise amănunţit urmarea
romanului, şi ea voia să-1 ducă la capăt aşa cum îl plănuise el.
— O.K. ! a zis Mr. Lewis, după o scurtă pauză. Poţi să-mi
spui şi mie de ce refuzi ?
— D a c ă ţ i n e ţ i n e a p ă r a t , va s p u n : d i n c a u z a d i f e r e n ţ e i de
vîrstă !
— Nonsens !
Locotenentul rîdea cu poftă :
— Dumneata, Mrs. West, eşti cu un an mai tînără decît mine
— ţi-am văzut actele ! U n d e vezi dumneata diferenţa ? Tocmai
că e potrivire de vîrstă !
— Te înşeli ! a zis N o r a .
— Glumeşti, a zis Mr. Lewis. Cîţi ani ai ?
— Nu vrei să schimbăm subiectul ?
342
ORA 25
— Nu schimbăm subiectul, înainte de a-mi spune ce vîrstă
ai !
— E nedelicat să întrebi o femei cu atîta insistenţă ce vîrstă
are ! D a r am să-ţi spun. Am 969 de ani. Şi nu uita că femeile se
întineresc întotdeauna, cînd îşi dau vîrstă. De fapt, sînt mult
mai bătrînă !
— O.K., Mrs. Matusalem ! a zis locotenentul, amuzat.
N o r a West nu zîmbea.
Lewis crezuse că N o r a avea să accepte cererea lui în căsăto­
rie. Dar ea îşi întărea refuzul.
— Nu te simţi ofensat, a zis N o r a , dar n-aş putea locui nici
măcar 24 de ore în aceeaşi casă cu dumneata, Mr. Lewis !
— D e ce ?
— Ţi-am spus : diferenţa de vîrstă ! Dumneata eşti un tînăr
simpatic, drăguţ şi egoist. Aşa cum sînt toţi tinerii. Iar eu sînt o
femeie de pe altă planetă !
— Nu înţeleg !
— Din cauza asta am şi refuzat să-ţi explic, a zis N o r a . E
firesc să nu înţelegi. Eu am peste o mie de ani în urma mea. O
mie de ani de experienţe, de renunţări, de frămîntări, care m-au
făcut ceea ce sînt astăzi. D u m n e a t a ai prezentul şi viitorul !
Poate viitorul. Spun « poate » nu fiindcă aş avea vreo îndoială,
ci fiindcă despre viitor nu se poate niciodată vorbi cu singu-
ranţă.
— Too sofisticated .'1 a zis el, acum nervos.
— Ascultă-mă, Mr. Lewis, după ce am ascultat declaraţiile de
iubire ale lui Petrarca, G o e t h e , Byron, Puşkin, după ce l-am
auzit pe Traian Korugă vorbindu-mi de dragoste, după ce am
ascultat cîntecele trubadurilor şi i-am văzut îngenunchiaţi la
picioarele mele, după ce am discutat despre iubire cu Valery,
Rilke, d ' A n n u n z i o , Eliot, cum aş putea lua în serios p r o p u n e ­
rea dumitale de căsătorie, pe care mi-ai aruncat-o în faţă odată
cu fumul de ţigare ?
— Trebuie să fiu, deci, G o e t h e , Byron sau Petrarca, ca să cer
o femeie în căsătorie ?
— N u , Mr. Lewis ! a zis N o r a West. Nu trebuie să fii nici
măcar Rilke ori Puşkin, ca să ceri o femeie în căsătorie. Dar tre­
buie s-o iubeşti !
1
P r e a complicat ! (engl.).
343
 ORA 25
— De acord, a zis Mr. Lewis. Dar cine ţi-a spus că eu nu te
iubesc ?
Eleonora West a zîmbit.
— Dragostea este o pasiune, Mr. Lewis, a zis ea. Lucrul ăsta
l-ai auzit şi dumneata, sau l-ai citit în cărţi !
— Din nou sîntem de acord ! Dragostea este o pasiune !
— însă dumneata nu eşti capabil de pasiune, a zis N o r a . De
nici un fel de pasiune. Şi nu numai dumneata : nici un om din
civilizaţia d u m i t a l e nu e capabil de pasiune. Iubirea, această
pasiune măreaţă, nu poate exista decît într-o societate ale cărei
valori decurg din sentimentul unicităţii fiinţei umane. Societatea
căreia îi aparţii dumneata socoteşte însă omul ca ceva înlocuibil.
Voi nu vedeţi în o m , deci nici în femeia pe care pretindeţi că o
iubiţi, un exemplar unic, irepetabil, creat de D u m n e z e u sau de
natură într-o singură ediţie. La voi, fiecare om este un produs
de serie, şi o femeie este — în ochii voştri — egală cu alta. Fie !
însă cu această concepţie nu mai există iubire. îndrăgostiţii din
societatea mea ştiu că, dacă nu dobîndesc inima femeii iubite,
n-o vor putea înlocui cu nici o altă femeie de pe lume. Din
cauza asta s-au sinucis pentru femeile pe care le-au iubit : dra­
gostea refuzată nu putea fi schimbată cu a l t a ^ U n bărbat care
mă iubeşte cu adevărat îmi va da mie, femeie, senzaţia că eu sint
u n i c a fiinţă c a r e îl p o a t e face f e r i c i t . N u m a i eu ! El î m i va
d e m o n s t r a că sînt o făptură unică, cum nu mai există alta sub
soare, şi eu voi fi convinsă că aşa este ! Bărbatul care nu-mi
oferă sentimentul unicităţii mele în Univers, sentimentul că sînt
inegalabilă, nu mă iubeşte. Şi o femeie care nu primeşte această
confirmare de la iubitul ei nu e iubită. Iar eu, dacă nu sînt iubită
de un bărbat, nu mă p o t căsători cu el. îmi oferi dumneata,
Mr. Lewis, acest sentiment ? Fii sincer ! Crezi dumneata că eu
sînt femeia pe care n-o egalează nici o altă femeie pe lume ?
Crezi dumneata că, oricît ai căuta, nu m-ai putea înlocui ? Ştii
bine că eşti convins că, dacă eu te refuz, găseşti alta care să-ţi
fie soţie ! Şi dacă şi ea te refuză, vei găsi o a treia. Aşa e ?
— Aşa e ! a răspuns locotenentul. însă mi-ar părea rău să mă
refuzi. Pe cuvîntul meu !
— Să c o n t i n u ă m mai b i n e m u n c a sacră a b i r o u l u i n o s t r u ,
Mr. Lewis ! a zis N o r a West.
Ea deschis dosarul şi a spus :
— în lagăr n-a mai rămas nimeni care să nu se fi oferit ca
344
O/M 25
voluntar. Şi copiii, şi bătrînii, şi femeile, toţi au depus cereri să
fie primiţi ! Toţi vor să lupte alături de dumneavoastră !
N o r a a zîmbit amar, gîndindu-se la zecile de mii de cetăţeni
aflaţi în occident, care fugiseră de teroarea rusească. Căpătaseră
refugiu la americani, la englezi, la francezi. Ei nu se uitau unde
ajungeau. D o a r fugeau de ruşi. De barbarie. De teroare. De
moarte. De tortură. Au alergat cu ochii închişi spre locul unde
nu erau ruşi. Ştiau n u m a i că î n a p o i nu t r e b u i e să se mai
î n t o a r c ă . î n a p o i a lor erau n o a p t e a şi sîngele, erau g r o a z a şi
crima. Şi au sărutat în genunchi pămîntul unde nu se aflau ruşi,
şi l-au numit pămîntul făgăduinţei şi al mîntuirii. L-au sărutat
fără măcar să-1 privească, fără să se întrebe cum este. N u m a i
fiindcă pe el nu erau ruşi. Oricare ar fi fost naţiunea întîlnită. Ei
voiau să nu mai vadă ruşi.
Americanii i-au arestat pe fugari, dar ei nu s-au supărat. Erau
salvaţi. Ei nu ceruseră de la viaţă decît să scape de ruşi. Şi scăpa­
seră. De aceea, nu s-au supărat că americanii i-au arestat. N - a r
fi protestat nici dacă i-ar fi ucis. Acum a venit războiul. Al trei­
lea. Refugiaţii erau obosiţi, flămînzi, închişi. Voiau mîncare,
odihnă, locuri de muncă şi libertate. Nu se revoltaseră că nu le
aveau. Scăpaseră de ruşi, şi asta era cel mai important. '
Americanii le-au promis celor care se înscriau voluntari în
brigăzile occidentului să-i elibereze din lagăr. Oamenii s-au îns­
cris. Nu ca să lupte, ci ca să nu mai stea închişi. Ca să nu mai
rabde de foame.
— E un entuziasm colosal ! a zis Mr. Lewis. C a u z a pentru
care l u p t ă o c c i d e n t u l î m p o t r i v a b a r b a r i e i d i n o r i e n t a fost
îmbrăţişată de toată lumea. Toţi oamenii sînt conştienţi că a
bătut ceasul cînd trebuie să moară sau să învingă. Războiul
acesta e epocal ! C u m n-a mai fost nici unul în istorie. Occiden­
tul civilizat contra orientului barbar ! Un război într-adevăr
mondial. Primul război mondial din istorie !
Mr. Lewis şi-a frecat mîinile. a
— E o onoare şi o fericire să participi la el ! Victoria e noas­
tră, întregul pămînt va fi civilizat. Nu vor mai exista războaie,
începe o eră de progres, de prosperitate şi de confort !
Eleonora West a zîmbit.
— D u m n e a t a nu pari entuziasmată, a zis Mr. Lewis. Observ
că nu te pasionează cauza occidentului. Eşti cumva filobolşe-
vică ? N u m a i dumneata ai rezerve : eşti singura persoană pe
care n-o atinge elanul general.
345

ORA 25
— Nici un om nu e entuziasmat, a zis N o r a West. N u m a i
dumneata îi vezi aşa !
— Nu sînt toţi voluntarii noştri antibolşevici t r u p şi suflet ?
— Sînt, a zis N o r a . D a r atît : antibolşevici ! Asta înseamnă că
vor să trăiască liberi. Să nu mai fie ucişi» înfometaţi, deportaţi,
chinuiţi. Atitudinea lor nu e poziţie politică : e reacţia omului
contra crimei, a terorii, a sclaviei.
— Ce vrei mai mult ? a întrebat M r . Lewis. Asta înseamnă că
sînt total de partea occidentului. N o i pentru asta luptăm : să
oferim oamenilor libertate, siguranţă, protecţie, democraţie.
— Nu te amăgi cu vorbele, Mr. Lewis ! a zis Eleonora West.
Acest război — aşa-numitul al treilea război mondial — nu este
un război al occidentului contra orientului- Nici măcar nu este
un război propriu-zis, deşi frontul se întinde de la un pol la
celălalt, pe întreaga suprafaţă a planetei. « R ă z b o i u l » ăsta nu e
decît o revoluţie internă în cadrul societăţii occidentale. O sim­
plă revoluţie internă, exclusiv occidentală !
— Dar luptăm contra orientului ! C o n t r a întregii E u r o p e de
răsărit î a zis Mr. Lewis.
— Fals ! a zis Eleonora West. Dumneavoastră, occidentul,
luptaţi contra unei ramuri a societăţii dumneavoastră !
— N o i luptăm contra Rusiei !
— Rusia, după revoluţia comunistă, a devenit cea mai avan­
sată ramură a civilizaţiei tehnice apusene. A luat totul din occi­
dent şi 1-a pus în practică. A redus o m u l la zero, aşa cum a
învăţat de la occident. A transformat societatea într-o maşină,
aşa cum a învăţat de la occident. Rusia a copiat occidentul în
felul în care numai un barbar şi un sălbatic putea s-o facă. De la
ea, n-a pus în societatea comunistă decît fanatismul şi cruzimea.
Atît ! Dincolo de setea de sînge şi de habotnicia ideologică,
totul este occidental în Rusia. C o n t r a acestei părţi a civilizaţiei
occidentale luptaţi d u m n e a v o a s t r ă acum ! C o n t r a ramurii
comuniste a societăţii tehnice apusene !_ Ramurile atlantică şi
europeană ale societăţii occidentale luptă contra grupei comu­
niste occidentale. E o luptă internă, între d o u ă categorii, între
două clase ale aceleiaşi societăţi; este, dacă vrei, o revoluţie de
clasă, aşa cum a fost revoluţia burgheză de la 1848. Orientul nu
participă la această r e v o l u ţ i e i n t e r n ă o c c i d e n t a l ă . N i m e n i , în
afară de societatea occidentală, nu participă la această revoluţie.
Şi, fiindcă este tipic occidentală, Mr- Lewis, ea nu se face în
interesul oamenilor. Societatea occidentală nu are oameni !
346
ORA 25
— Nu înţeleg !
— Foarte simplu ! a zis N o r a West. Interesele societăţii occi­
dentale nu sînt şi interesele oamenilor. Dimpotrivă ! în societa­
tea tehnică apuseană, oamenii trăiesc cum trăiau primii creş­
tini : în catacombe, în închisori, în biserici, în ghetouri — la
marginea vieţii. Stau a s c u n ş i ! Oamenii nu au dreptul să apară
în public ; nu au dreptul să deţină funcţii, nicăieri, dar mai ales
în birouri, căci civilizaţia dumneavoastră a înlocuit altarele cu
birourile. Oamenii trebuie să se ascundă, fiindcă sînt oameni,
sau să se conformeze legilor tehnice, ca maşinile. O m u l a fost
redus la o singură dimensiune, cea socială. S-a transformat în
cetăţean, care nu e sinonim cu noţiunea de om. Societatea teh­
nică nu recunoaşte omul decît ca abstracţiune, ca cetăţean. Şi,
dacă nici nu-1 cunoaşte, nici nu-1 recunoaşte, cum să facă o
revoluţie pentru el ? Revoluţia actuală, fiind specific occiden­
tală, e străină de toate inte­
resele omului ca individ : omul e de multă vreme o minoritate
proletară a societăţii dumneavoastră. Şi, oricare tabără ar cîştiga
lupta de acum, omul tot proletar va rămîne în această societate.
Ciocnirea actuală este între două categorii de roboţi, care-atrag
după ei sclavi vii, în carne şi oase. Oamenii participă la acest
conflict cum participau sclavii de pe galerele romane la răz­
boaiele i m p e r i u l u i : în lanţuri. Şi, cînd porţi lanţuri, nu poţi lua
parte la luptat
— Internaţii din lagăr se înscriu voluntar sau nu ? a întrebat
Mr. Lewis. Afirmaţia dumitale e riscantă. Nu te ameninţ, dar te
contrazic cu toată energia. Toţi voluntarii vin de bunăvoie ?
Susţii că l-am forţat pe vreunul ? Eşti martoră la scenele de dis­
perare pe care ni le oferă cei pe care sîntem obligaţi să-i refu­
zăm : ne ameninţă cu sinuciderea, dacă nu-i primim. Asta nu e
o acţiune voluntară ? Nu e entuziasm ? Sînt ei mai porniţi decît
n o i ! Şi se consideră pedepsiţi, dacă li se respinge cererea ! E
adevărat ce spun ?
— Oamenii n-au altă poartă de salvare ! a zis N o r a West. Ei
se află acum ca într-o celulă de închisoare cuprinsă de flăcări,
din care n-ar putea ieşi decît printr-o singură uşă. Asta sînt
cererile de înscriere ca voluntari în brigăzile occidentului, pe
care le primim noi la birou. Fiecare e un strigăt de disperare, la
singura uşă existentă. Toţi trimit cereri : nu numai cei fugiţi din
est, ci toată E u r o p a !
— Eroare, a zis Mr. Lewis. Cererea asta nu e singura uşă de
347
 ORA 25
salvare. Oamenii ar putea trece şi de partea ruşilor. De ce nu o
fac şi de ce vin la noi ?
— Nu ! a spus N o r a . A le arăta oamenilor calea care i-ar duce
spre ruşi înseamnă a le arăta peretele distrus deja de flăcări, prin
care să sară afară din celulă. Prin el s-ar arunca direct în flăcări
şi în moarte. Şi nici un om nu vrea să sară în flăcări, cel puţin
atîta timp cît există o uşă. Uşa asta sîntem noi. Ei nu ştiu înco­
tro duce uşa, şi nici nu-i interesează : trebuie să iasă, fiindcă se
sufocă ! O uşă e mai bună decît flăcările ! Chiar dacă ar şti că,
dincolo de ea sînt tot flăcări, tot ar vrea s-o treacă. Fiindcă nu
văd focul dindărătul ei, mai au o iluzie. Este extrem de impor­
tant să mai ai o speranţă, cît ar fi de absurdă !
— Vezi totul in tragic ! a zis Mr. Lewis. Voluntarii nu gîn-
desc ca dumneata. Ei sînt entuziasmaţi cînd le acceptăm cererile
şi se simt fericiţi că-i primim. Ei luptă pe viaţă şi pe moarte pen­
tru cauza noastră : sînt cei mai buni soldaţi pe care îi avem !
Deschide uşa şi priveşte-i cum aşteaptă în faţa biroului nostru !
Sînt sute ! Mii ! Toţi vor să fie voluntari şi să lupte pentru civi­
lizaţie. Toţi vor să-şi dea viaţa pentru marea noastră victorie de
mîine, care le va aduce oamenilor fericirea, civilizaţia, pacea,
pîinea, libertatea, democraţia. Nu crezi ?
— Nu ! a zis N o r a West. Oamenii nu cred în această luptă.
Poate că ei nu gîndesc ca mine, fiindcă sînt prea îndureraţi ca să
mai gîndească ceva. D a r simt ca mine şi suferă ca mine, sînt dis­
peraţi ca mine. Exact ca mine ! Peste tot, în E u r o p a , oamenii
simt ca mine !
— Să lăsăm faptele să vorbească, Mrs. W e s t ! îţi voi demons­
tra cu ce entuziasm vin oamenii să se înscrie. N u m a i un singur
exemplu, luat la întîmplare !
Locotenentul Lewis s-a ridicat de pe scaun şi a deschis larg
uşa.
— Priveşte ! a zis el. Astăzi sînt iar peste cinci sute de candi­
daţi !
Şi i-a arătat N o r e i şirul de bărbaţi şi de femei care aşteptau la
uşa biroului.
— Să-1 luăm pe primul !
Mr. Lewis 1-a invitat înăuntru pe bărbatul din capul rîndului.
EL nu era singur : îl însoţeau nevasta şi trei copii. Un om cu
părul negru, timple puţin cărunte, obraji supţi. Dar ochii îi erau
mari, frumoşi şi trişti.
N o r a s-a uitat la ochii lui. « Ily a une melancolie qui tient a la
348
ORA 25
grandeur de l'esprit » ' — şi-a zis ea. O m u l din faţa ei r w e a un
muncitor. Dar ochii îi străluceau de o lumină a spiritului. Şi spi­
ritul are măreţie. Tristeţea care se simţea în el era nu a cărnii, ci
a sufletului.
Femeia de lîngă el purta o rochie albastră, prea largă. Avea
fire albite în părul blond, însă era deosebit de frumoasă. Nu
numai trupul îi era frumos : emana din ea, prin toţi porii, o
feminitate desăvîrşită.
N o r a W e s t a r f i v r u t să-i z î m b e a s c ă , c a u n e i s u r o r i . D a r
femeia privea în pămînt. Nu cu tristeţe. Cu spaimă.
U n u l dintre băieţi avea ochii negri ai tatălui. Ai lui nu erau
t r i ş t i . A r d e a u de î n d r ă z n e a l ă . T î n ă r u l o c e r c e t a pe N o r a cu
curiozitate. Celălalt copil, şi el, se uita în jos. Era blond şi părea
absent. Visa, cu gîndul în altă parte. Cel mai mic trebuia să aibă
cam patru ani. Păr blond, cîrlionţat, şi ochi albaştri. N o r a nu-şi
dădea seama dacă e fată sau b ă i a t : era frumos ca îngerii lui
Rafael.
— Iată o întreagă familie care vrea să se înscrie ca voluntari !
a zis locotenentul Lewis. întrebă-i şi-ai să vezi dacă gîndesc ca
dumneata ! Ai să te convingi că nu din disperare au venit în rai­
durile noastre ! Au venit fiindcă sînt însetaţi de libertate şi de
dreptate. Sînt conştienţi că cer să lupte pentru pace şi pentru
civilizaţie. întrebă-i tot ce vrei şi convinge-te !
— Nu e nevoie ! a zis N o r a . Nu vreau să mă conving de ce
au aceşti oameni în suflet. Ştiu ! Iar durerea mea îmi ajunge : nu
mă forţa să răscolesc şi disperarea altora ! Fă dumneata inter­
ogatoriul obişnuit ! Eu nu ţin să aflu nimic.
— Te rog să-i întrebi orice vrei ! Sînt sigur că ai să-ţi schimbi
părerile !
— Bine, a zis N o r a West.
Ultimele cuvinte ale lui Lewis erau un ordin. Ea a ridicat
ochii spre bărbatul care stătea lîngă uşă, cu pălăria în mînă, şi
i-a întîlnit privirea.
— C u m te numeşti ?
— Johann Moritz, a răspuns el. Vreau să mă înscriu voluntar
cu toată familia. Vă rog să ne primiţi! Mie îmi trebuie o dis­
pensă de vîrstă : sînt prea bătrin, am depăşit limita înscrisă pe
afişe. Dar mă simt tînar. Băieţii sînt prea tineri, n-au încă vîrsta
cerută, ca să fie voluntari. Dar sînt oăieţi muncitori şi cinstiţi.
1
Exişti o melancolie care ţine de măreţia spiritului, (franc.)
349

ORA 25
Sîntem toţi antibolşevici, aşa cum scrie pe afişe. C r e d e m în vic­
toria civilizaţiei, cum scrie pe afişele lipite în lagăr. N u m a i că nu
avem vîrstele cerute. Nici unul ! De aceea, vă rugăm să ne daţi
o dispensă. Dacă nu ne primiţi, sîntem pierduţi ! Nu mai putem
suporta...
Băiatul cel cu ochii negri 1-a înghiontit pe taică-său cu cotul,
făcîndu-i semn că vorbise prea mult. J o h a n n M o r i t z s-a oprit,
roşu la faţă. îşi dăduse seama că nu trebuia să fi spus ultimele
cuvinte. Făcuse o greşeală. Poate că acum îi vor respinge cere­
rea... S-a uitat rugător la N o r a West :
— Vă rog să ne p r i m i ţ i ! a repetat el. Sîntem oameni munci­
tori şi curaţi la suflet...
Petru îl învăţase pe J o h a n n M o r i t z să spună şi altele, dar el
nu voia. Nu putea să vorbească despre credinţa lui în civilizaţie,
în occident şi în tot restul... N u - i venea la îndemînă, şi gura lui
nu putea scoate cuvintele lui Petru. Băiatul are să se supere, are
să-1 şi certe cînd vor ieşi. Dar el nu poate ; se uită doar rugător
la femeia cu pârul roşu care şade la birou. Şi ea se uită la el. Şi
amîndoi tac, ochi în ochi. Ai doamnei de la birou sînt calzi,
sclipitori...
Nevasta lui J o h a n n M o r i t z a ridicat şi ea privirile spre femeia
de la birou. Şi copii îi pîndeau gesturile, se uitau în ochii ei. Ea
rămăsese cu ochii în ochii lui. Şi tăcea.
Locotenentul Lewis a ieşit din birou. Eleonora West conti­
nua să tacă şi să-1 privească pe omul din faţa ei.
— îl cunoşti pe Traian Korugă ? a întrebat ea, într-un tîrziu.
J o h a n n M o r i t z a tresărit.
— Am fost împreună ! a zis el.
Nu voia să pomenească lagărul. Aşa îl învăţase Petru acasă.
— Am fost pînă în ultima clipă împreună. Şi cu părintele
A l e x a n d r u ! Cu d o m n u l T r a i a n am fost p î n ă s - a - n - t î m p l a t
nenorocirea...
M o r i t z s-a oprit. Apoi a continuat :
— Era cel mai bun om pe care l-am întîlnit vreodată : un
sfînt, nu un om... L-aţi cunoscut şi dumneavoastră pe d o m n u l
Traian ?
— Eu sînt soţia lui !
J o h a n n Moritz s-a sprijinit de uşă. A devenit palid. A vrut
să-şi scoată batista din buzunar, dar n-a dat de ea. Degetele lui
au atins ceva de sticlă. Erau ochelarii lui Traian Korugă. îi luase
350
I
ORA 25
de dimineaţă în buzunar, ca să le facă un toc de piele : în cufăr
se puteau sparge.
M o r i t z a scos ochelarii şi i-a ţinut o clipă în mînă, gîndindu-
se că nu mai era nevoie să le facă tocul. Nu vor mai sta în cufă­
rul lui... Şi i-a p u s pe birou, în faţa N o r e i West.
— Erau ai domnului Traian !
A tuşit, dregîndu-şi glasul. Răguşise.
— A lăsat cu limbă de moarte să vi-i dau dumneavoastră.
Chiar înainte de a se întîmpla... Cu limbă de moarte...
Vocea lui J o h a n n M o r i t z tremura. N - a mai putut vorbi. Şj-a
căutat iar batista şi a găsit bucata de piele din care voise să facă
tocul pentru ochelari. A scos-o din buzunar, neştiind ce să facă.
Şi, ca să facă ceva, a pus şi bucata de piele pe birou, lîngă oche­
lari.
— Am vrut să le fac o cutie de piele, a zis el. Ca să nu se
spargă...
A luat înapoi pielea de pe masă şi a rămas cu ea în mină.
— Am să vă fac şi un toc de piele ! Am timp destul în lagăr.
O să-i ţineţi în toc. E mai bine. Nu se sparg !
— E, te-ai convins că sînt adevăraţi voluntari şi că vin cu
entuziasm să se angajeze ? a întrebat Mr. Lewis, întorcîndu-se
în birou.
N o r a West şi-a înghiţit nodul din gît, a tuşit şi a spus hotă­
rî 1 :
— Acum sînt convinsă ! D u m n e a t a aveai dreptate ! Oamenii
mă imploră să le acord dispensa de vîrstă : vor să se înroleze
toţi. O familie întreagă !
Lewis a rîs, satisfăcut.
— Acordă-le dispensa şi fă-le actele necesare ! a zis el. Am
să-i fotografiez pentru jurnale, toată familia !
Locotenentul s-a uitat la copilul cel mic şi 1-a mîngîiat pe cap.
Apoi a întrebat-o pe Suzana :
— Şi el este contra ruşilor, nu-i aşa ?
Suzana şi-a plecat privirea în pămînt, dar s-a gîndit că trebuie
să răspundă ceva :
— Da, şi el este contra ruşilor !_a zis ea, cu glas coborît.
Spera să n-o fi auzit Moritz. însă el auzise. Ea şi-a muşcat
limba.
Eleonora West începuse să scrie formularul.
— Veniţi.diseară la mine ! le-a zis ea. Şi eu locuiesc tot in
351
 ORA 25 ORA 25

lagăr. Vom bea un ceai împreună şi vom sta de vorbă. Ai să-mi nu mai p u t e a . A c u m s i m ţ e a ca i z b u c n e ş t e în h o h o t e , ca o
povesteşti cum a fost cu Traian ! femeie. Mai mult nu putea. Nici un om n-ar fi putut mai mult.
Eleonora West a tuşit. Se îneca. — Keep smiling ! a o r d o n a t ofiţerul, fixîndu-1 pe M o r i t z .
— Acum, spune-mi, ca să completez formularul, unde-ai fost Smiling ! Smiling ! Keep smiling !
din 1938 pînă azi ! Ia-le pe rînd ! Cererea se aprobă, să n-ai nici
o grijă ! SFÎRŞIT
Băiatul cel mare a zîmbit. Biruise şi era fericit.
Şi cel mic era fericit : mînca bomboanele oferite de locote­
nentul Lewis şi rîdea cu toată gura.
Suzana rămăsese cu ochii în pămînt.
Mr. Lewis şi-a pregătit aparatul. Voia să fotografieze familia
chiar în clipa cînd J o h a n n M o r i t z semna formularul. Totul tre­
buia să fie cît mai autentic.
M o r i t z îi dicta Eleonorei West :
— în 1938, am fost în lagărul de evrei din România. în 1940,
în lagărul de români din Ungaria. în 1941, în Germania, într-un
lagăr de unguri... în 1945, în lagărul american. Alaltăieri, am
fost eliberat de la Dachau. Treisprezece ani de lagăr... Am fost
optsprezece ore liber. Pe urmă, m-au adus aici.
— Keep smiling ! a zis Mr. Lewis.
O b i e c t i v u l a p a r a t u l u i d e f o t o g r a f i a t era î n d r e p t a t s p r e
J o h a n n M o r i t z şi familia lui.
M o r i t z se g î n d e a la s u t e l e şi miile de k i l o m e t r i de s î r m ă
ghimpată pe care îi văzuse. Şi pe toată o simţea înfăşurată în
jurul trupului. N - a ridicat capul cînd a vorbit locotenentul. Nu
înţelegea engleza.
— Asta a fost din 1938 şi pînă azi ! a terminat Moritz. Lagăr,
lagăr, lagăr ! Treiprezece ani numai lagăr !
— Keep smiling ! a repetat locotenentul Lewis.
J o h a n n M o r i t z a înţeles acum că lui i adresează şi a între­
bat-o pe N o r a :
— Ce spune americanul ?
— A o r d o n a t să rîzi !
M o r i t z s-a uitat la ochelarii lui Traian Korugă, de pe masă. îl
vedea pe Traian în ultimele lui clipe, căzut lîngă gard. Şi iarăşi
k i l o m e t r i i nesfîrşiţi de sîrmă g h i m p a t ă care î n c o n j u r a u lagă­
rele... Picioarele tăiate ale preotului Korugă şi toate cîte fuseseră
în cei treisprezece ani îi fulgerau prin minte.
S-a întors spre Suzana. S-a uitat la copilul cel mic, şi s-a
încruntat. I-au dat lacrâmile. Acum, cînd i se poruncise să ridă,

352 353
 Cunoscut mai mult în lume
decît în ţară, Virgil Gheorghiu,
nume ilustru al exilului
românesc din Franţa, a devenit
celebru prin publicarea, după
război, a romanului ORA 25,
care a costituit unul dintre cele
mal mari succese de librărie
ale anilor '50, tradus aproape
în toate limbile şl transpus mai
tîrziu pe ecran cu luminoasa şi vibranta
personalitate a iul Anthony Qulnn.
Eroul cărţii trăieşte drama absurdă a urei rasiale,
dezlănţuită prin falsa Interpretare a unor indicii
ambigui, el fiind nevinovat chiar la nivel biologic.
Totuşi este tîrît din lagăr în lagăr, durerea Iul fiind
menită a hrăni bestialitatea altora. Situaţiile limită pe
care le trăieşte personajul central se întemeiază
însă pe experienţa autentică a autorului.
Filosof spiritualizat prin teologie şi practica altarului,
Virgil Gheorghiu este astăzi un simbol al regăsirii
fiinţei româneşti întru veşnicia luminii. De aceea,
publicarea inedită a OREI 25 umple mai mult decît
un gol în cultura noastră, fiind în acelaşi timp primul
act din lunga întreprindere de a da tiparului întreaga
operă a lui Virgil Gheorghiu, însumînd peste
patruzeci de volume care vor fi publicate, în colecta
«Restituiri», de Editura OMEGAPRES în colaborare
cu Edltions du ROCHER din Franţa.

ISBN 973-95039-6-9 L E I 110