Digestie

Digestie poate însemna:

- procesul de fagocitoză a celulelor sistemului imun, sau
- digestia (absorbția) hranei de către organismele pluricelulare, proces prin care se realizează
desfacerea moleculelor mari de hidrocarbonate (polizaharide), grăsimi (lipide) și proteine în
molecule mai mici, ca mono-, dizaharide, acizi grași, aminoacizi, tripeptide, rezultând energie
și, pe de altă parte, substanțe necesare sintezei țesuturilor organismului.
Astfel, se poate deosebi :
 o digestie intracelulară în vacuolele digestive din cadrul celulei și
 digestia extracelulară în afara celulelor pe traiectul digestiv intestinal.
Digestia la om
La om, procesul de digestie începe în gură, se continuă, apoi, în stomac (gaster), intestinul
subțire, cu segmentele: duodenum, jejunum și ileum (absorbția hranei producându-se numai la
nivelul intestinului subțire).
1. În gură, hrana este triturată mecanic, cu ajutorul dinților, și amestecată cu salivă, care
asigură alunecarea bolului alimentar prin esofag (Oesophagus) în stomac. Saliva este
produsă de către glanda parotidă (Glandula parotidea), glanda sublinguală (Glandula
sublingualis) și glanda submandibulară (Glandula submandibularis), secreția salivară
conține enzima ptialină (amilaza salivară), care desface moleculele mari de
polizaharide în molecule mai mici de oligozaharide (de exemplu, desface amidonul în
maltoză).
2. În stomac este un mediu acid (pH 2), prin acidul clorhidric produs de mucoasa
gastrică, la acest nivel se distrug germenii infecțioși și se produce denaturarea
proteinelor; pepsina desface moleculele de proteine în molecule mai mici de peptide
sau colagen (parte componentă esențială a țesutului conjunctiv). De asemenea, în
stomac este factorul care contribuie la favorizarea vitaminei B12, la nivelul ileumului.
Prin mișcările peristaltice ale stomacului, hrana, parțial digerată, (Chymus), va fi
dirijată spre orificiul piloric (M. sphincter pylori), de unde ajunge în duoden.
3. Intestinul subțire este segmentul cel mai important de absorbție a hranei, în duoden,
aciditatea produsă de sucul gastric este neutralizată, prin bilă (produsă de ficat), și
prin secreția pancreasului (amilaza pancreatică). De asemenea, în intestinul subțire
este continuat procesul de digestie din gură, prin desfacerea mai departe a zaharidelor
prin enzimele lactază, maltază, sucrază, în molecule și mai mici
de glucoză, fructoză, galactoză și manoză, molecule care pot fi deja absorbite prin
peretele intestinului subțire. Proteinele, parțial digerate în peptide, vor fi descompuse
de enzima peptidază (tripsină, chimotripsină și carboxipeptidază) în aminoacizi, care
la fel pot fi absorbiți, prin peretele intestinal. Grăsimile sau lipidele, care apar sub
formă de picături, vor fi la început emulsionate de bilă și lecitină în soluții cu
particule mai mici, care vor fi descompuse de enzima lipază, în acizi grași
(monogliceride), care pot traversa peretele intestinal, care este lipofil. Numai 80 %
din hrană este valorificată de organism, în procesul de digestie, absorbția se produce
printr-un proces de difuzie, favorizat de așa numită pompa osmotică a ionilor
de sodiu și potasiu (Na+, K+), care funcționează prin diferența de concentrație din
sânge față de conținutul intestinal.
4. Intestinul gros (Intestinum crassum), resoarbe 19 % apă, din resturile de hrană
nedigerate sosite din intestinul subțire, aceste resturi fiind, apoi, eliminate prin rectum
și apoi anus.
5. Durata digestiei la om poate dura, după natura hranei, între 33 și 42 de ore. Resturile
ajunse în rectum, pot rămâne până la 5 zile, unde, de fapt, nu mai are loc nici un
proces de digestie.