Plamanii

Plămânul este principalul organ respirator la numeroase animale de uscat, dar și la amfibieni.

La un om adult, în 24 de ore, plămânii sunt traversați de 10.000 litri de aer și 800 litri
de sânge.[1]

Structură și amplasare
Plămânul este alcătuit dintr-un sistem de canale rezultat din ramificarea bronhiilor principale
care poartă denumirea de arborele bronșic si un sistem de saci în care se termină arborele
bronșic și care sunt denumiți lobuli pulmonari. Arborele bronșic este totalitatea ramificațiilor
intrapulmonare ale bronhiei principale și anume: Bronhie principală => bronhii lobare =>
bronhii segmentare => bronhiole preterminale => bronhiole terminale => bronhiole
respiratorii => ducte alveolare => saci alveolari => alveole pulmonare. Bronhiile
intrapulmonare au formă cilindrică regulată, peretele lor fiind format dintr-o tunică fibro-
cartilaginoasă musculară și mucoasă. Pe măsură ce bronhiile se ramifică, fibrele musculare
netede devin din ce în ce mai numeroase astfel încât bronhiolele respiratorii și terminale sunt
lipite de tunica fibro-cartilaginoasă. Arborele bronșic poate prezenta dilatații patologice în
care se poate strânge puroi sau secreții. Lobul pulmonar Continuă ultimele ramificații ale
arborelui bronșic și reprezintă unitatea morfologică și funcțională a plămânului la nivelul
căruia se realizează schimbul de gaze. Are forma unei piramide cu baza spre exteriorul
plămânului și vârful spre bronhiola respiratorie. Lobul pulmonar este constituit din bronhiole
respiratorii,canale alveolare și alveole pulmonare, acestora li se adaugă vase de sânge,
limfatice și fibre nervoase.
Alveola pulmonară : peretele alveolar este format dintr-un epiteliu sub care se găsește o
bogată rețea capilară la nivelul acesteia au loc schimburile gazoase. Mai mulți lobuli formează
segmente pulmonare.