ULCERUL GASTRODUODENAL

Boală caracterizată prin apariția unei ulcerații cu sediul pe stomac, pe porțiunea superioară a
duodenului sau partea inferioară a esofagului. Clinic, se manifestă prin sindromul ulceros.

Etiopatogenie: de-a lungul timpului s-au emis mai multe teorii și ipoteze în încercarea de a cunoaște
cauza acestei boli.
În prezent se consideră că în apariția bolii intervin două serii de factori:
- Slăbirea factorilor de apărare (integritatea mucoasei gastrice și calitatea mucusului protector)
- Întărirea factorilor de agresiune (secreția peptică și acidul aclorhidric)
Se adaugă și alți factori:
- Infecția cu Helicobacter pylori
- Medicamente agresive pentru stomac (aspirina)
- Factorii genetici
- Factorii de mediu (fumat, consum de alcool, abuz alimente iritante, mese neregulate)
- Factori neuropsihici (ulcer de stres)

Frecvența: apare cel mai frecvent la vârsta de 20-40 ani (pentru localizarea duodenală) și la 30-50 ani
(pentru localizarea gastrică). Este mai frecvent la bărbați.

Simptomatologie:
Durerea are localizare epigastrică, este intensă, se însoțește de o senzație de arsură și uneori iradiază
în spate. Caracteristică este periodicitatea: durerile pot să apară în perioade de 1-3 săptămâni separate
prin perioade de liniște; uneori perioadele dureroase apar în cursul toamnei sau primăverii
(periodicitate sezonieră). Durerea are ritm orar în raport cu orele mesei: uneori apare imediat după
masă (ulcer gastric), alteori la 2-4 ore (ulcer localizat piloroduodenal) sau nocturn (ulcer duodenal).
Senzația de arsură retrosternală (pirozis) apare des, uneori înlocuiește durerea și are caracter ritmic și
periodic.
Vărsăturile pot fi postprandiale, precoce sau tardive (în funcție de localizarea ulcerului), fiind
determinate de mese copioase, abateri de la dietă, consum de alcool. Este caracteristic faptul că
atenuează durerea, motiv pentru care unii bolnavi își provoacă singuri vărsăturile.
Pofta de mâncare este normală sau crescută. Dacă bolnavul scade în greutate în perioadele dureroase
și nu mănancă, aceasta nu se întâmplă prin pierderea apetitului, ci prin frica de a mânca pentru a nu
avea dureri.

Examenul obiectiv arată de obicei o stare generală bună, uneori bolnavul apare neliniștit sau slăbit, să
aibă tulburări de somn. Palparea abdomenului poate să provoace o durere epigastrică.
Endoscopia digestivă superioară este examenul care confirmă diagnosticul. Poate arăta dacă există
ulcerații multiple și permite biopsia prin vizualizare directă și examenul citologic.
Examenul sucului gastric arată o hiperaciditate și hipersecreție.
Examenul radiologic oferă semne directe: nișa, care este o umbra în plus pe conturul stomacului sau
duodenului, în jurul acesteia apare o zonă mai clară determinată de edem, și semne indirecte: prezența
unor pliuri convergente ale mucoasei către nișă, spasmul musculaturii și modificări cicatriceale care
deformează bulbul duodenal și îi dă formă de “treflă“.

Diagnosticul pozitiv al bolii ulceroase se bazează pe examenul clinic și radiologic și este confirmat
prin endoscopia digestivă.
Diagnosticul diferențial se face cu următoarele afecțiuni:

1
 - Gastrita cronică
- Cancerul gastric
- Colecistita cronică
- Sindromul Zollinger-Elison
Complicații:
- Hemoragia gastroduodenală
- Perforația
- Stenoza
- Malignizarea
Tratamentul:
Principii:
- Reducerea secreției acide
- Eradicarea Helicobacter pylori (antibiotice)
- Regim igieno-dietetic
Igieno-dietetic: Se evită agresiunea mucoasei stomacului prin respectarea ritmului de muncă și repaus,
evitarea suprasolicitărilor, respectarea orarului meselor, evitarea abuzării condimentelor, băuturilor
iritante, oprirea fumatului.
Regimul alimentar trebuie individualizat și adaptat stadiului bolii. Dieta trebuie să protejeze mucoasa
gastrică din toate punctele de vedere: protecție mecanică (masticație corespunzătoare), protecție
termică (alimentele să aibă o temperature potrivită), protecția chimică (să nu fie iritante, să nu
staționeze mult în stomac). Fumatul este interzis.
Medicamentos:
1. Medicamente antisecretoare
Scad secreția acidă gastrică prin mecanismul de reglare.
a) Inhibitorii de pompă protonică
- Omeprazol (Omeran, Omez)
- Lansoprazol
b) Blocanții receptorilor histaminici
Acționează prin competiție cu histamina și împiedică secreția de acid clorhidric.
- Cimetidina (Tagamet, Altramet)
- Ranitidina (Zantic, Gertocalm, Ranisan)
2. Medicamentele antiacide (bicarbonat de sodiu, carbonat de calciu, săruri de magneziu și
aluminiu):
Substanțe care neutralizează acidul clorhidric, ameliorează evoluția ulcerului și grăbește cicatrizarea.
Au efect tampon.
3. Medicamente protectoare gastrice (săruri de bismut)
Sunt substanțe absorbante și protectoare ale mucoasei gastrice. Nu neutralizează aciditatea gastrică dar
cresc secreția de mucus și aderă de leziunea ulcerativă. Sunt lipsite de efect tampon.
Chirurgical:
Se face numai din necesitate.
Indicații absolute: perforația, stenoza pilorică, malignizarea, hemoragia masivă, repetată sau
rezistentă la tratament.
Indicații relative: ulcerul rezistent la tratament (3-6 săpt.)
Principii:
- Ridicarea leziunii ulceroase
- Refacerea continuității gastrice
- Rezecții gastro-duodenale