Sunteți pe pagina 1din 3

Cancer de prostată

Cancerul de prostată este o formă de cancer care se dezvoltă în prostată, o glandă aflată la intersecția


aparatului urinar cu cel genital la bărbați. Mare majoritate a cancerelor de prostată se dezvoltă lent, cu
toate acestea, există cazuri în care cancerul de prostată se dezvoltă în mod agresiv.[1] Celulele
canceroase se pot extinde prin metastază la oase și ganglioni limfatici. Cancerul de prostată poate
provoca durere, disfuncție erectilă, dificultăți de urinare și probleme în timpul actului sexual. Alte
simptome se pot dezvolta în timpul unor etape ulterioare ale bolii.
Cancerul de prostată tinde să se dezvolte la bărbații cu vârsta de peste cincizeci de ani și, deși este una
dintre cele mai răspândite tipuri de cancer la bărbați mulți nu au simptome, nu se tratează, și în cele
din urmă mor din alte cauze. Acest lucru este din cauza faptului că cancerul de prostată este, în
majoritatea cazurilor, cu dezvoltare lentă, asimptomatică și oamenii în vârstă adesea vor muri din
cauze care nu au legătură cu cancerul de prostată, cum ar fi inimă / boli circulatorii, pneumonie , alte
tipuri de cancer care nu au legătură cu prostata, sau din cauza vârstei înaintate. Pe de altă parte,
cazurile de cancer de prostată mai agresive reprezintă cauza pentru mai multe decese legate de cancer
în rândul bărbaților din Statele Unite, decât orice alt cancer, cu excepția cancerului
pulmonar. [2] Aproximativ două treimi din cazurile de cancer de prostată sunt cu dezvoltare lentă, iar o
treime cu dezvoltare mai agresivă și mai rapidă. [3]
Mulți factori, printre care cele genetice și de nutriție sunt implicate în dezvoltarea cancerului de
prostată. Prezența cancerului de prostată poate fi indicată de simptome, examinare fizică, de antigenul
specific prostatic (PSA), sau de biopsie. Testul PSA îmbunătățește detectarea cancerului de prostată,
dar nu reduce mortalitatea.

Semne și simptome
Cancerul de prostată în faza precoce de obicei nu provoacă simptome. Uneori, cu toate acestea,
cancerul de prostată are simptome similare cu cele ale altor boli, cum ar fi hiperplazia benignă de
prostată. Aceste simptome includ: urinare frecventă, nicturie (urinare frecventă în timpul nopții), cu
începerea dificilă a urinării și menținerea unui flux continuu de urină, hematurie (sânge în urină),
și disurie (urinare dureroasă).
Simptomele cancerului de prostată avansat sunt:
- durere puternică și senzație de amorțeala la nivelul pelvisului;
- durere în regiunea lombară și toracală;
- pierderea în greutate și a poftei de mâncare;
- oboseală continuă și aparent, fără motiv;
- greață și vărsături.
Cancerul de prostată este asociată cu disfuncții urinare deoarece prostata înconjoară uretra prostatică.
Prin urmare, modificările în interiorul glandei afectează în mod direct funcția urinară. Deoarece ductul
deferent transportă lichidul seminal în uretră și secrețiile glandei prostice de asemenea fiind incluse în
conținutul lichidului seminal, cancerul de prostată poate provoca, de asemenea, probleme la nivelul
functiei și performanței sexuale, cum ar fi dificultate în erecție sau ejaculare dureroasă. [4]
Cancerul de prostată avansat de se poate răspândi la alte părți ale corpului, cauzând simptome
suplimentare. Cel mai frecvent simptom este durerea lanivelul osoaselor, de multe ori
la vertebre (oasele coloanei vertebrale), pelvis, sau coaste Metastaza cancerului la alte oase, cum ar
fi femurul apare de obicei la partea proximală a osului. Metastaza cancerului de prostată la coloana
vertebrală poate comprima măduva spinării, cauzând slăbiciunea picioarelor și incontinență
urinară și fecală.[5]

Cauze
Cauzele specifice ale cancerului de prostată rămân necunoscute. [6] Factorii principali de risc sunt
vârsta și anamneza familială. Cancerul de prostată este foarte puțin frecventă la bărbați cu vârsta sub
45 ani, dar devine mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă. Vârsta medie la momentul
diagnosticului este de 70 de ani. [7] Cu toate acestea, nu mulți bărbați știu că au cancer de prostată.
Studiile de autopsie la bărbați din China, Germania, Israel, Jamaica, Suedia și Uganda, care au murit
din alte cauze, au relevat că s-a găsit cancer de prostată la treizeci la sută dintre bărbații în vărstă de 50
de ani, și la optzeci la sută septuagenari.[8] Riscul la bărbații care au în familie cu gradul întâi de
rudenie membrii cu cancer de prostată se pare că dublează riscul de a se îmbolnăvi de această boală
comparativ cu bărbații fără cancer de prostată în familie.[9] Aceste riscuri pare a fi mai mari pentru
bărbații cu un frate afectat de această boală ca în cazul bărbaților la care tatăl a fost afectat de cancer
de prostată. În Statele Unite, în 2005, au fost aproximativ 230.000 de cazuri noi de cancer de prostată
și 30.000 de decese cauzate de cancerul de prostată. [10] Bărbații cu hipertensiune arterială sunt mai
susceptibili de a dezvolta cancer de prostată.[11] Asociat cu lipsa exercițiului fizic există o mică creștere
a riscului de cancer de prostată.[12] Un studiu din 2010 a constatat că celulele bazale de prostată au fost
locul de origine cel mai frecvent din care s-a dezvoltat cancer de prostată.[13]

Cauze genetice
Fondul genetic poate contribui la riscul de cancer de prostată fiind asociat cu rasă și familie. Bărbații
care au o rudă de gradul întâi (tatăl sau fratele) bolnavi de cancer de prostată au de două ori mai mare
riscul de a dezvolta cancer de prostată iar cei care au două rudele de gradul întâi afectate au un risc de
cinci ori mai mare comparativ cu bărbații care nu au această boală în anamneză familială [14]. În Statele
Unite cancerul de prostată este mai frecventă la afroamericani decât la bărbații albi sau hispanici, iar
mortalitatea este de asemenea mai mare în cazul afroamericanilor.[15] [16]
Cauze ce depind de alimentație
În timp ce o serie de factori dietetici au fost legați de cancerul de prostată dovada este încă o tentativă.
[17]
 Dovezile sprijină în mică măsură rolul fructelor și legumelor în apariția cancerului de prostată.
[18]
 Carnea roșie și carnea procesată, de asemenea, par să aibă un efect redus conform studiile umane.
[19]
 Dovezile studiilor asupra animalelor ridică totuși probleme. .[20] Un nivel mai scăzut de vitamina
D în sânge poate crește riscul de a dezvolta cancer de prostată.[21] Acesta poate fi legat de expunere
mai redusă la raze ultraviolete, deoarece expunerea la raze UV poate mări creșterea vitaminei D în
corp.[22] Ceaiul verde poate fi protector (datorită catechinei pe care o conține),[23] deși cel mai amplu
studiu clinic indică faptul că nu are nici un efect protector.[24] Alte metode holistice sunt, de asemenea,
studiate.[25] Luând multivitamine mai mult de șapte ori pe săptămână poate crește de asemenea riscul
de a contracta boala.[26][27] Această cercetare nu a putut evidenția responsabilitatea exactă a vitaminelor
responsabilă pentru această creștere (aproape dublu), deși acestea sugerează că vitamina A, vitamina E
și beta-carotenul pot să stea la bază. Se recomandă ca cei care iau aceste multivitamine să nu
depășească niciodată doza zilnică indicată pe etichetă. Un nivel mai mare de seleniu în sânge a fost
asociat cu un risc mai mic de cancer de prostată,[28] cu toate acestea, suplimentarea nu a demonstrat
beneficii.[29]
Cauze care depind de expunerea la efectele anumitor medicamente
Folosirea steroizilor în exces.
Cauze virale

Tratamente
După stabilirea diagnosticului de cancer al prostatei (prin puncție biopsie prostatică sau rezecție
endoscopică) se stadializează boala în funcție de anumiți parametri (cum ar fi dimensiunea tumorală,
starea ganglionilor limfatici regionali, eventualele metastaze la distanță). Alegerea metodei de
tratament aparține medicului urolog, în colaborare cu medicul oncolog și cu radioterapeutul.
De obicei, în fază incipientă, tratamentul cancerului de prostată constă în a combina radioterapia cu
intervenția chirurgicală. Fiind o metodă de tratament mai puțin invazivă, radioterapia este indicată la
pacienții cu speranța de viață sub zece ani și care au contraindicații pentru chirurgie. Pentru cancerul
prostatic în stadiu mediu și avansat, tratamentul presupune o combinție între cele trei tratamente:
radioterapie, intervenție chirurgicală și “managementul de așteptare” (supravegherea permanentă a
bolnavului). Există și un al patrulea tratament: terapia hormonală, mai ales pentru bărbații în varstă sau
cu cancer avansat. Chimioterapia este soluția finală, pentru cei care nu răspund nici tratamentului
hormonal.
În cazul cancerului de prostată, radioterapia se folosește fie cu intenție curativă, pentru a trata tumora
și zonele din jur (eventual ganglionii limfatici din pelvis), fie cu intenție paliativă, dacă tumora este
foarte extinsă la organele din jur sau în organe la distanță, cum ar fi oasele. În cazul iradierii paliative
scopul urmărit nu este vindecarea, ci ameliorarea unor simptome ca durerea sau micțiunea dificilă.
Iradierea se administrează în fracțiuni zilnice, 5 zile pe săptămână, timp de 7-8 săptămâni în cazul
iradierii curative, câteva zile – săptămâni în cea paliativă. Cu ajutorul tehnicilor moderne de
radioterapie IMRT și VMAT (cea mai avansată tehnica IMRT), organele sănătoase din jur pot fi
evitate cu o mai mare precizie, durata ședintelor se limitează la 8 minute (IMRT) sau 2-3 minute
(VMAT), toxicitatea este mult redusă față de tehnicile convenționale de radioterapie, iar dozele
administrate pot fi mărite pentru o mai mare eficiență. Durata întregului tratament este variabilă în
funcție de stadiul bolii și de starea generală a pacientului.
Dacă boala avansează, folosim ca metode de tratament, alături de radioterapie, și terapia hormonală,
chimioterapia sau intervenția chirurgicală, în ultimă instanță.
Bărbații care suferă de cancer la prostată nu se pot vindeca pe deplin, iar atunci când afecțiunea ajunge
într-un stadiu avansat, se impune utilizarea unui tratament combinat.
Alegerea unui anumit tip de tratament are loc în funcție de vârsta și starea generală a pacientului, dar
și de preferințele sale.
Există pacienți care suportă radioterapia fără efecte secundare, alții se pot simți mai puțin confortabil,
mai ales în partea a doua a tratamentului.
Cele mai frecvente efecte secundare sunt:
• Înroșirea tegumentului în zona iradiată.
• Diaree, crampe abdominale.
• Pierderea apetitului.
• Iritație rectală (scaune frecvente, rar cu sânge) sau a vezicii urinare (urinare frecventă sau dureroasă,
urinare cu sânge).
• Incontinență urinară – rar.
• Impotența – este un efect secundar posibil în urma oricărui tratament în cancerul prostatic, nu numai
în urma radioterapiei; din fericire, la mulți pacienți care sunt tratați prin radioterapie nu apar
modificări ale potenței sau ele sunt minime;