REPREZENTAREA ELEMENTELOR

SOCIO-ECONOMICE PE HĂRŢI
• localităţile,
• căile de comunicaţie,
• detalii economice şi culturale,
• graniţele
 1. Localităţile
• Pe hărţile vechi se folosea desenul
perspectiv. Desenul sugera localitatea printr-
un complex de clădiri, turnuri sau biserici.
• Pentru înlăturarea acestui neajuns, în unele
hărţi s-a recurs la figurarea în interiorul
desenului perspectiv a unui mic cerculeţ
pentru marcarea poziţiei planimetrice exacte
a localităţii.
• Reprezentarea localităţilor pe hărţi se face în
funcţie de scară.
 1. Localităţile
• Pe hărţile la scară mare, localitatea apare cu structura ei
stradală, cu cvartalele şi gospodăriile corect reprezentate
planimetric.
• Dacă dimensiunea străzilor şi a construcţiilor permite, ele
se reprezintă la scară.
• Străzile care nu se pot reprezenta la scară sunt redate
prin două linii paralele dimensionate atât, ele cât şi
distanţa dintre ele, conform normelor cartografice.
• Pentru redarea construcţiilor care nu se pot reprezenta la
scara hărţii se folosesc pătrate sau dreptunghiuri, în
funcţie de configuraţia reală a obiectelor, dimensionate şi
orientate corespunzător celor din teren.
• În cvartalele construite parţial din localităţile urbane,
precum şi în cvartalele din localităţile rurale, porţiunea
construită se reprezintă printr-o fâşie de-a lungul străzilor
de lăţime corespunzătoare cu lăţimea reală a construcţiei
la scara hărţii, dar nu mai îngustă decât prevăd normele,
în funcţie de scară.
1. Localităţile
Tipologie
Clasificare după
structura vetrei

risipit
1. Localităţile
Tipologie
Clasificare după
structura vetrei

răsfirat
1. Localităţile
Tipologie
Clasificare
după
structura
vetrei

adunat
 1. Localităţile
• Pe hărţile în culori, cvartalele şi
porţiunile de cvartale în care peste 50
% din clădiri sunt rezistente la foc
(piatră, cărămidă, beton armat) sunt
redate în portocaliu, iar cele în care
predomină clădirile inflamabile
(lemn, lut, chirpici) sunt redate în
galben.
 1. Localităţile
• Clădirile izolate din afara localităţilor
sunt însoţite de unele inscripţii
explicative (măg., păd.). Clădirile ruinate
sau localităţile ruinate se reprezintă prin
semne convenţionale corespunzător
situaţiei din teren, lângă care apare
inscripţia „ruine”.
 1. Localităţile
• Plantaţiile de pomi se figurează prin cerculeţe, iar grădinile de
legume prin contururile corespunzătoare şi un sistem de
haşuraţie.

• La reprezentarea localităţilor urbane şi a localităţilor cu construcţii de tip

orăşenesc sunt redate toate construcţiile dacă densitatea lor nu este
prea mare sau numai cele mai reprezentative, când densitatea este
ridicată.
 1. Localităţile
• Pe hărţile la scară mijlocie şi mică nu
mai este posibilă redarea localităţilor cu
structura lor, motiv pentru care se
folosesc frecvent semne circulare
dimensionate în funcţie de numărul
locuitorilor sau de importanţa
politico-administrativă.
 2. Căile de comunicaţie

• Dintre căile de comunicaţie, pe hărţile

generale sunt reprezentate
• căile ferate,
• căile rutiere şi
• căile fluviale însoţite de unele construcţii
anexe.
 2. Căile de comunicaţie
• Căile ferate se reprezintă prin două linii paralele
segmentate alb-negru în funcţie de numărul liniilor
(simplă, dublă) şi dacă sunt sau nu electrificate.
• De obicei, pe hărţile generale apar şi terasamentele
căilor ferate demontate.
• Clădirile anexă ale căilor ferate sunt reprezentate la
scara hărţii dacă suprafaţa ocupată de ele o permite,
iar dacă nu, printr-un semn convenţional
corespunzător. Lângă anexele căilor ferate apar, în
mod uzual, inscripţii: cab.; g. rp. înc.
 2. Căile de comunicaţie
• Căile rutiere sunt reprezentate pe hărţile generale la scară mare
pe categorii sau după importanţa administrativă. Pe hărţile
actuale la scară mare sunt redate următoarele tipuri de căi
rutiere:
 autostrăzi (asfalt-beton, fundaţie tare, lăţime cel puţin 14 m, cu
intersecţii la diferite niveluri)
 şosele modernizate (fundaţie tare, asfalt, beton simplu, clincher,
pavaje, piatră spartă sau prundiş impregnat cu lianţi)
 şosele obişnuite (fundaţie din piatră spartă, prundiş sau zgură,
uneori impregnate cu lianţi)
 drumuri naturale îmbunătăţite
 drumuri naturale vicinale
 drumuri de câmp sau forestiere
 drumuri de caravană
 drumuri de picior – cărări
 drumuri de iarnă
 drumuri acoperite cu lemn
 porţiuni de drumuri pe fascine (în mlaştini).
În unele locuri, mai ales pe
căile rutiere mai importante,
sunt trecute inscripţii cu
privire la caracteristicile
tehnice: lăţimea carosabilului,
carosabil plus acostament,
materialul de acoperire.
 2. Căile de comunicaţie
• Dacă în lungul drumurilor, ca de altfel şi al
şanţurilor, râurilor, canalelor există plantaţii
de copaci, aceştia se figurează prin cerculeţe.
Uneori reprezentarea plantaţiei se suprapune
cu cea a liniei de transmisiuni. În astfel de
situaţii, cerculeţele plantaţiei alternează cu
punctele liniei de transmisiuni.
3. Detaliile economice şi culturale
• În această categorie sunt cuprinse diferite
 obiective industriale (fabrică, moară cu coş, mină în
funcţiune, mină părăsită, sonde de petrol, depozit
carburanţi, uzină electrică, cariere de argilă, nisip,
piatră, moară de vânt, etc.),
 agricole (siloz, grădini cu pomi, vie, grădină de
zarzavat, casă de pădurar, etc.) şi
 social-culturale (linie telefonică, linie electrică de
înaltă tensiune, conducte de apă, gaze petrol la
suprafaţă, staţie radio, oficiu poştal, etc.).
• Poziţia lor pe hartă corespunde cu poziţia reală din
teren. Dacă dimensiunea permite, reprezentarea se
face la scară, iar dacă nu se utilizează semnele
convenţionale. În unele cazuri, atât reprezentările la
scară cât si semnele convenţionale sunt însoţite de
inscripţii explicative.
 4. Graniţele
• Aici sunt înglobate semnele referitoare la
frontierele naţionale şi limitele administrative
din cuprinsul statelor (judeţe, comune, sate).
Reprezentarea frontierelor dintre state se
execută cu foarte mare atenţie, în strictă
conformitate cu documentele oficiale. Axul
semnului convenţional trebuie să corespundă
perfect cu poziţia reală a frontierei sau limita.