Traumatismele asupra regiunii cefalice, survenite cinsecutiv actiunii unui agent traumatic mecanic

reprezinta in continuare o cauza majora de mortalitate[5,8], insumand aproximativ 50 % din

mortile traumatice, dintre care 15-20% au loc in circumstantele unor caderi si heteroagresiuni[8].
Leziunile de la nivelul capului sunt reprezentate de injurii ale tesuturilor moi faciale si de la nivelul
scalpului, fracturi de viscero si neurocraniu si de trauma la nivelul substantei cerebrale si
meningelui, putand fi produse atat direct, prin mecanism activ de lovire cat si indirect, pasiv
secundar lovirii de un corp dur[2,11] si nu de multe ori pun probleme in stabilirea cauzei si felului
mortii.[c]
Consecintele traumei mecanice asupra integritatii fizice variaza foarte mult si se pot produce atat
extern, la suprafata corpului cat si la nivelul organelor interne. Violenta, de multe ori exacerbata,
raportat la motivul conflictual initial apare in foarte multe cazuri pe fondul consumului de bauturi
acoolice si cu predominanta genului masculin, indeosebi privind agresorul[a].
Absenta leziunilor de parti moi pericraniene nu exclude o injurie intracraniana.Cauza majora de
mortalitate[b]
Records of head injuries date to antiquity when Hippocrates and Galen classified skull fractures and
also developed methods of trephination as treatments.[c] This topic remains challenging in modern
times too because in forensic practice head trauma due to blunt violence is quite frequent and the
lesions, which appear sometime pretty tricky must be assessed and interpreted correctly, in order
to establish the cause and manner of death. Circumstances when injury to the head occur are
aggressions (when the events happen mostly under the “ Bacchus’ state of mind” =” impact of
alcohol [a], condition in which accidental trauma is facilitated too), falls and motor vehicles
accidents [b].