A fost odată un iepuraș pe nume Emil care voia foarte mult să adoarmă și nu

putea chiar acum.

Emil Iepurașul era taman de vârsta ta. Nici mai mărișor, nici mai micuţ, tocmai cât tine,
[
nume ]. Îi plăcea să facă toate lucrurile care-ţi plac și ţie, să se joace și să se simtă bine. Și
ar fi avut chef să stea treaz și să se joace toată seara în loc să adoarmă chiar acum.

Frăţiorii și surioarele lui adormeau foarte ușor în fiecare seară când Mămica Iepure îi
punea în pătuţurile lor, dar Iepurașul Emil nu putea. Stătea întins în pat, gândindu-se la
toate celelalte lucruri pe care ar fi vrut să le facă în loc să meargă la culcare chiar acum.
Cum ar fi putut el să fie afară, să se joace în iarbă și pur și simplu să gonească și să ţopăie
în toate părţile, până când ar fi obosit atât de tare, atât de tare, că n-ar mai fi putut să
alerge deloc.

Emil putea să se joace în parc toată ziulica, până când adormea în leagăn. Chiar acum.
Căci leagănul îl clatină înainte și-napoi, înainte și-napoi, încet și liniștitor.

Și, gândindu-se la toate jocurile pe care le-ar fi jucat și la cât de tare l-ar fi obosit
ele chiar acum, înainte ca mămica lui să-i spună: „Șșșt, Emiluţ, acum ia și te culcă!”,
iepurașul începu să se simtă și mai obosit.

Toate sunetele pe care le auzea vă făceau și pe el, și pe tine, [ ], din ce în ce mai

nume

obosiţi. El era cât pe ce să adoarmă, nu știa doar cât de curând. Chiar acum. De fapt, e
tot mai aproape de somn. Imaginea voastră dormind devine tot mai clară și mai aproape
cu fiecare clipă, chiar acum.

9
În această noapte, frăţiorii și surioarele lui Emil au adormit mai repede ca de obicei,
în timp ce el stătea întins în pătuţ și se gândea cum să adoarmă chiar acum. Stătea și se
gândea la toate lucrurile care ar fi putut să-l obosească în clipa asta, toate acele lucruri
care îl făceau de obicei să se simtă obosit și somnoros, atât de obosit și de somnoros! Toată
joaca, tot somnul și toate celelalte lucruri care v-ar fi făcut pe amândoi, și pe tine, și pe el, să
fiţi frânţi de oboseală chiar acum.

Lucrurile acestea nu-i fură de prea mare folos Iepurașului Emil, așa că se hotărî să rezolve
într-un fel problema. Tăticul Iepure dormea, dar Mămica Iepure era încă trează, așa că
Emil se duse să stea de vorbă cu ea. Mama îl sfătui ca voi doi să luaţi toate gândurile care
nu vă dau pace și să le puneţi într-o cutie lângă pat.

– Mâine dimineaţă când vă treziţi o să găsiţi răspunsul la toate gândurile și veţi fi plini de
energie, dar acum o să adormiţi, spuse Mămica Iepure foarte convinsă.
– Uneori durează puţintel mai mult, însă veți primi întotdeauna răspuns la gândurile pe
care le puneţi în cutie, mai spuse ea. Iar tu și Emil puneţi-le chiar acum! Să vezi ce bine
și plăcut e să ai mintea liberă și să fii gata să adormi.

După o bucată bună de drum, tu și Emil eraţi gata-gata să adormiţi. O luaserăţi pe

potecuţa care ducea în jos, în jos spre unchiul Căscăcilă. Potecuţa aceea în jos pe care Emil
o știa foarte bine, căci mersese de multe ori pe ea. Mergi în jos, în jos, în jos... Așa... Foarte
bine.

– Asta o să vă ajute cu siguranţă pe amândoi să adormiţi, spuse Mămica Iepure.

Zis și făcut. Aţi pornit-o la drum spre unchiul Căscăcilă, care avea să vă ajute să adormiţi
chiar acum. Ieșind pe ușă, Emil Iepurașul se gândi la toate celelalte dăţi când unchiul
Căscăcilă îl ajutase să adoarmă. Vă făcuse de atâtea ori pe tine și pe Emil să adormiţi cu
vrăjile lui fermecate și cu praful magic de dormit, și așa avea să se întâmple și acum.

Cum Emil era sigur că avea să adoarmă, ţi-a spus și ţie, [ nume], că poţi foarte bine să adormi
chiar acum, înainte de sfârșitul poveștii. Pentru că el știe că povestea are un sfârșit fericit și că
amândoi veţi adormi până la urmă.

11