Sunteți pe pagina 1din 69

IRONIA SORŢII

SAU

REVELION LA BAIA DE ABURI


DE

Eldar Reazanov, Emil Braghinski

Traducere: Elvira Rîmbu


Personajele:

Eugen Lucaşin.

Marina Dmitrievna, mama lui

Galea ,logodnica lui.

Nadejda Şeveliova.

Olga Nicolaevna, mama ei.

Ipolit, logodnicul Nadejdei.

Pavel, Alexandr, Mihail – prietenii lui Lucaşin.

Valentina, Tatiana – prietenele Nadejdei.

Prezentatorul.
Actul 1

Pe avanscenă apare Prezentatorul.

Prezentatorul (ironic). E dificil de înţeles de ce oamenii se bucură de venirea Anului Nou,


în loc să plângă. Dacă ar fi să ne gândim un pic, această sărbătoare este un eveniment trist
în viaţa noastră, care şi aşa e scurtă. Pentru că ne apropiem cu încă un pas de linia finală.
Iar procedura prin care se întâmplă această sărbătorire grăbeşte acest proces. În loc să
doarmă în această noapte, având grijă de sănătatea lor, oamenii se distrează, încălcând
regimul sănătos de viaţă: mănâncă prea mult, beau fără măsură, dansează ca apucații etc.
În noaptea de Anul Nou progresul se opreşte, pentru că oamenii preferă să se ocupe de
lucruri mult mai plăcute…Venirea Anului Nou e învăluită întotdeauna în mister şi e
însoțită de un sentiment ciudat de aşteptare a fericirii. Tocmai de aceea, în această noapte
se- ntâmplă cele mai ciudate evenimente, care nu se pot întâmpla într-o noapte obişnuită.

Deci, acţiunea piesei se-ntâmplă pe 31 decembrie.

Un apartament tipic cu 2 camere într- unul din cartierele stereotip, care au apărut în mai
toate oraşele.

Se aude soneria.

În hol apare Marina Dmitrievna. Are în jur de şaizeci de ani, dar arată mult mai tânără.

Marina Dmitrievna. (deschide uşa). Ssst…

În uşă stă Pavel Sudacov – prietenul lui Lucaşin.

Pavel. (foarte bine dispus). La mulţi ani, Marina Dmitrievna. Eugen e acasă?

Marina Dmitrievna. Ssst! Ce strigi aşa?

Pavel. (în şoaptă). Dar ce s-a întâmplat?

Lucaşin.(din cameră). Mamă, cine-i acolo?

Marina Dmitrievna. Vecina, a venit după o ceapă…

Pavel. Dar ce se-ntâmplă?


Marina Dmitrievna. Pavele, te rog, mai bine vino mâine!

Pavel. Mâine n-am să pot. Diseară zbor la Leningrad …

Marina Dmitrievna. Atunci drum bun… (Îi închide uşa în nas.)

Se aude iar soneria.

Pune mai întâi lanţul la uşă şi doar o întredeschide. Tu de ce nu te potoleşti?

Lucaşin.(din cameră). Mamă, cine-i acolo iar?

Marina Dmitrievna. O telegramă de la tanti Vera.

Pavel. (că doar el a sunat). Marina Dmitrievna, de mici copii, chiar dumneavoastră ne-
aţi învăţat să spunem adevărul şi să nu minţim!

Marina Dmitrievna. Sunt momente în viaţă, când nu strică să mai şi minţi un pic…

Pavel. (ţine în mâini o geantă din care se vede ieşind o măturice de mesteacăn). Dar
Alex şi Mihail ne aşteaptă la saună! Iar de acolo eu merg direct la aeroport…

Marina Dmitrievna. Azi vă veţi distra fără Eugen! Apropo, tu de ce pleci la Leningrad?

Pavel. Ira s-a împotmolit acolo în deplasare... Mi-a cerut să merg eu acolo, să facem
revelionul … (trece la şoaptă.) Marina Dmitrievna, vă promit că n-am să spun nimănui,
dar totuşi ce se-ntâmplă?

Marina Dmitrievna. Deocamdată e secret….Vei afla şi tu…când va fi cazul…

Pavel. Dar Eugen nu are secrete faţă de mine!

Marina Dmitrievna. Ia mai du-te tu... la saună!

Închide uşa. Se întoarce în camera ei, trage cu urechea.Pereţii fiind moderni, din camera
alăturată se aude fiecare cuvânt. În sufragerie se află Eugen Lucaşin, un bărbat simpatic
de 35 de ani şi Galea, o fiinţă frumuşică de 23 de ani.

Galea. (cu o doză de şmecherie). Eugene, eu am o propunere total neaşteptată…

Lucaşin. Galea, te rog să nu mă sperii!


Galea. Hai să sărbătorim Noul An împreună!

Lucaşin.(mirat). Păi nu-l sărbătorim împreună?!

Galea. N-ai înţeles. Hai să facem revelionul doar noi doi şi să nu mai mergem la familia
Corenev!

Lucaşin. Dar aşa ne-am înţeles. Și nu-i frumos să duci oamenii de nas. Ai şi făcut deja
salata de crabi. Apropo, de unde ai făcut rost de crabi?

Galea. De la noi de la serviciu.

Lucaşin. Ce mult îmi plac crabii!

Galea. Păi vezi! Dacă nu ne ducem, îi vom mânca doar noi…

Lucaşin. Şi unde îi vom mânca?

Galea. Cum de nu înţelegi? Nu vom merge nicăieri. Vom face revelionul aici, la tine!

Lucaşin. Şi pe cine chemăm?

Galea. Tocmai asta e, că pe nimeni.

Lucaşin. Şi mama? Va face revelionul cu noi?

Galea. (cu răbdare). Mama ta va pleca. Ea ne va pregăti totul, va pune masa; bineînţeles
că eu o voi ajuta, apoi mama ta va pleca la prietena ei. Ai o mamă minunată!

Lucaşin. Ce isteaţă eşti! Cum de nu mi-a trecut prin cap aşa ceva?

Galea. Păi, din noi doi, trebuie să fie cineva isteţ !

Lucaşin. Să ştii că-mi place foarte mult această idee a ta. Eu voi bea puţin, voi căpăta
curaj, atmosfera va fi una potrivită şi, în sfârşit, eu voi putea să-ţi spun ceva ce voiam
demult să-ţi spun!

Galea. Ce anume?

Lucaşin. (foarte nehotărât). Aşteaptă revelionul!


Galea. (jucăuş). Mă tem că nu vei avea curaj niciodată!

Lucaşin. Ce vrei?! Laşitate de burlac înrăit. Cândva, am cerut o femeie în căsătorie. Spre
marea mea mirare, ea a acceptat. Dar când mi-am imaginat că ea se va muta aici, în
această cameră şi toată viaţa mea, mereu, va pendula prin faţa ochilor mei, m-am îngrozit
şi am fugit la Leningrad!

Galea. Şi de la mine vei fugi?

Lucaşin. Asta e imposibil. Totul e hotărât definitiv şi irevocabil. Am rezistat mult timp,
dar acum în sfârşit am capitulat.

Galea zâmbeşte victorios, ochii ei strălucesc.

Galea. Eugen, când cântă oamenii?

Lucaşin. Când?... La demonstrţii cântă…

Galea. Şi mai când?

Lucaşin. La operă…

Galea. Nu, nu!

Lucaşin. Nu ştiu… când beau, cântă.

Galea. (gingaş). Prostuţule!

Lucaşin. Ştiu! Când n-au nici voce, nici ureche, atunci cântă! Galea... Oamenii cântă când
sunt fericiţi! (Ea-i întinde chitara.)

Lucaşin. (ia chitara, se uită cu drag la ea şi începe să cânte).

Galea. Ale cui sunt versurile?

Lucaşin. Pasternac. (Încearcă s-o îmbrăţişeze.)

Galea. (bucuroasă, se rupe din braţele lui). Gata, trebuie să plec! Mai am atâtea de făcut
azi.
Lucaşin. (capitulând). Uite, ia cheile de la apartament (îi dă cheile) şi vino la 11! (şi
deodată brusc.) Te iubesc şi vreau să fii soţia mea!

Galea. (victorioasă). Păi şi dacă o să-ţi pendulez mereu prin faţa ochilor?!

Lucaşin. Acuma vreau asta.

Galea. Să aduc salata?

Lucaşin. Dar eu n-am înţeles ce-i mai important. Eşti sau nu eşti de acord?

Galea. Doar am luat cheia… (Se duce spre uşă.)

Lucaşin o conduce apoi merge în camera mamei.

Lucaşin. Mamă, am impresia că mă-nsor…

Marina Dmitrievna. Şi eu am cam aceeaşi impresie…

Lucaşin. Şi? Ce zici? Îţi place Galea?

Marina Dmitrievna. Păi, tu te-nsori cu ea, nu eu.

Lucaşin. Dar tu eşti mama mea!

Marina Dmitrievna. Important e să nu uiţi asta după nuntă!

Lucaşin. Înseamnă că ţie nu-ţi place Galea…

Marina Dmitrievna. N-aş putea spune că sunt în extaz, dar e o fată educată, nu e
proastă…Ş-apoi tu dacă nu te vei însura nici acum, nu te vei mai însura niciodată…

Lucaşin. Mamă, dar nu am decât 36 de ani!

Marina Dmitrievna. E nerespectuos din partea ta să-mi aminteşti ce vârstă am... dar nu
mă supăr, doar sunt o mamă minunată. Eu voi pregăti totul, apoi voi merge la prietena
mea!

Lucaşin. De asta nu m-am îndoit niciodată... Cu siguranţă eu am avut noroc. Deşi sincer
să fiu nu-nţeleg ce-a găsit ea la mine? Sunt cu mult mai în vârstă decât ea... Ş-apoi e atât
de frumoasă...
Marina Dmitrievna. Şi eu mă mir că te-a ales pe tine, când tu eşti atât de tăntălău!

Lucaşin. De ce-s tăntălău?

Marina Dmitrievna. De ce i-ai povestit despre Leningrad? Când îi faci unei femei o
asemenea propunere nu pomeneşti despre altă femeie…

Lucaşin.(se vede că pentru el e o amintire neplăcută). Zi-mi te rog, adineaori Pavel a fost
la noi?

Marina Dmitrievna. Da, pleacă la Leningrad. Dar l-am dat afară ca să nu te deranjeze…

Lucaşin.(se uită la ceas). Ei mă aşteaptă la saună. Poate totuşi să mă duc şi eu?

Marina Dmitrievna. Nu văd nimic rău în faptul că vrei să întâlneşti Anul Nou curat!

Lucaşin. Doar că tu să nu-i spui Galei despre asta. Ştiind că noi avem baie şi acasă, ea
poate să nu-nţeleagă corect.

Marina Dmitrievna.Tare mă tem că tu, cu caracterul ăsta al tău, ai să fii sub călcâiul
nevestei!

Lucaşin. Mamă!Voi împărtăşi şi eu comuna soarta masculină!

Sauna. Barul. La una din mese beau bere cei 4 prieteni: Lucaşin, Pavel, Alexandr şi
Mihail. Sunt toţi de aceeaşi vârstă.

Lucaşin. Sunt perfect de acord că o baie în apartament e un lucru corect, comod,


civilizat. Dar procesul spălării, care la saună capătă un caracter ceremonial, acasă în cadă
e o simplă spălare a murdăriei. Acasă nici nu poţi adresa celebra –Să ai un abur uşor! Ce
abur poţi avea?

Alexandr. Ai dreptate, sauna te curăţă.

Lucaşin. Chiar dacă aici e nespus de plăcut, eu ar cam trebui să plec…

Mihail. Eşti un om rău, să ştii, noi doar aşteptăm…

Lucaşin.(sincer). Ce?
Mihail.Vrei să pleci aşa pe uscat de aici. Nu vrei să sărbătorim căsătoria ta?

Lucaşin. Aici?

Alexandr. De ce nu?

Lucaşin. Eu aş da de băut cu plăcere, dar nu cred ca e voie aici…uite afişul…

Pe perete se vede anunţul: «Aici vii abur să iei, nu să bei!!»

Mihail. Mă descurc eu, tu dă banii…

Lucaşin.(scoate banii). Doar o tură…

Mihail. Ce-ţi faci atâtea griji? Toţi vrem să fim azi în formă maximă, la toţi azi e Anul
Nou, la toţi e sărbătoare! (iese.)

Lucaşin.(în urma lui). La mine sărbătoarea-i dublă.

Pavel. Tu abia acum te-nsori, iar eu am deja fată care merge la facultate...

Alexandr. Da, adio libertate!

Lucaşin. Băieţi, haideţi mâine pe la mine, ne vedem atât de rar. Iar eu o să v-o prezint pe
soţia mea…

Pavel. Nu pot, eu voi fi la Leningrad…

Alexandr. Sunt tare curios ce ai ales…

Lucaşin. Nu ce am ales, ci pe cine!

Mihail se-ntoarce cu o tavă, pe care e vodcă şi vin.

Te-ai ţăcănit?... Mai ales după bere…

Mihail. Ăştia nu le vând decât împreună. Probabil ca să termine stocul și să scape, doar e
sfârşit de an!

Lucaşin. Dar de mâncare ai luat ceva?


Mihail. N-au aici de mâncare…

Pavel. Lor nu le pasă decât de câştigul lor, nu se gândesc la nevoile clienţiilor... Clienții
pot să şi crape.

Мihail. (aruncă pe masă nişte ciocolată). Iată nişte ciocolată... nu e cine ştie ce... dar e
totuşi ceva de mâncare…

Lucaşin. Bem doar câte o gură, aşa, simbolic!..

Alexandr. Pavele, un toast! Tu eşti cel mai talentat dintre noi la asta!

Pavel. Iar tu cel mai urât! (Se ridică el, apoi toţi.) Pentru timidul nostru prieten Jenea
Lucaşin, care în sfârşit şi-a învins acest defect şi şi-a găsit o soţie, fiind ultimul din gaşca
noastră care se însoară. Fii fericit Evghenii!

Lucaşin.(ruşinat). Păi… pentru asta… probabil… ar trebui…

Beau.

Alexandr. Cum o cheamă?

Lucaşin. Are un nume minunat- Galea!

Alexandr. Şi mai ales atât de rar.

Mihail. În situaţia asta trebuie neapărat să bem şi pentru Galea.

Lucaşin. Eu nu mai pot să beau!

Mihail. Oameni buni, aţi auzit? El nu vrea să bea pentru mireasa lui!

Pavel. Galea, fii fericită!

Lucaşin. Sunteţi tare ticăloşi! (Bea împreună cu ceilalţi.)

Mihail. Cum ai cunoscut-o?

Lucaşin. A venit la mine în policlinică s-o consult…

Alexandr. E bolnavă?
Lucaşin.(supărat). Avea o entorsă…

Alexandr. De aia se mărită cu tine…

Mihail.Să bem pentru sănătatea voastră a amândurora!

Pavel. Dacă continuăm în ritmul ăsta, eu n-o să mai ajung la aeroport.

Mihail. Bazează-te pe mine, eu nu mă îmbăt niciodată... Dă-mi biletul! (Ia biletul de la


Pavel şi-l bagă în buzunarul său.)

Lucaşin. Eu nu mai beau. Nu vreau ca ea să creadă că-s alcoolic.

Alexandr. Extraordinar. Doctorul refuză să bea pentru sănătate!

Lucaşin. Dracul m-a pus să vin cu voi la saună!

Pavel. Păi chiar tu ziceai că sauna este cea mai mare invenţie a minţii omeneşti…

Beau toţi.

Mihail. Hai, povesteşte, cum ai cunoscut-o?

Lucaşin. (e deja ameţit). Pe cine ?

Alexandr. Pe Galea. Sau mai ai pe cineva?

Lucaşin. Eu nu am pe nimeni. Sunt burlac!

Pavel. Să bem pentru viaţa de burlac!

Lucaşin. Ura!

Alexandr. Lui îi e bine! Dar voi nu vă puteţi imagina ce o să mi-o încasez eu de la


nevastă-mea când voi ajunge azi acasă!..

Lucaşin.Oameni buni!Am un toast important!

Mihail.Ţie ţi-ajunge!Tu azi te însori!

Lucaşin. N-am uitat asta!


Mihail.Dacă vei uita, eu îţi voi reaminti. Eu nu mă-mbăt niciodată.

Lucaşin.Băieţi, pentru prietenia noastră, pentru noi!

Аlexandr. (mişcat). Ce frumos ai spus! Tu eşti un orator înnăscut.

Beau toţi.

Am un toast şi eu.

Pavel. (îl cheamă pe Lucaşin). Hai să mergem... Ştiu unde e cântarul. Să ne cântărim la
brudersaft!

Mihail. Gata! E timpul să mergem la aeroport!

Pavel. Pentru ce?

Mihail. Unul din noi zboară la Leningrad.

Lucaşin. Cine?

Alexandr. Haideţi să mergem! Ne-om lămuri acolo!

Barul din aeroport. La o masă cei patru prieteni. Fiecare are o geantă şi în fiecare
geantă e o măturice de mesteacăn. Pavel doarme liniştit, rezemat de perete, Lucaşin e pe
punctul de a adormi.

O voce în staţie. Se anunţă îmbarcarea pentru zborul 392 Moscova- Leningrad.

Alexandr. Cred că ăsta e zborul nostru!

Mihail. Sunt de acord cu tine.

Alexandr. Dar tu nu-ţi aminteşti care dintre noi zboară? De ce-om fi venit şi la barul ăsta?

Mihail. De ce? Ca să bem o cafea. N-avem noi nicio vină că aici servesc cafeaua doar cu
coniac. Dar eu nu mă-mbăt niciodată. Te poţi baza pe mine. Imediat o să deducem logic.

Alexandr. Hai să deducem.

Mihail.Tu zbori la Leningrad?


Alexandr. (speriat). Nu, bineînţeles că nu. Dar tu?

Mihail. Nici eu. Deci, prin excludere, rămân ăştia doi.

Alexandr. Pe ei e inutil să-i întrebăm.

Mihail. Eşti foarte perspicace. Doar pe mine mă mai poţi întreba. Eu sunt singurul care nu
mi-am pierdut uzul raţiunii.

Alexandr. Uite, de asta te iubesc eu pe tine!

Mihail. Pavel ar putea să zboare la Leningrad?

Alexandr. Ar putea.

Mihail. Dar Jenea?

Alexandr. Şi el ar putea. Să tragem la sorţi!

Mihail. Nu putem să ne încredem în soartă! Şi îţi reamintesc că trebuie să ne grăbim,


altminteri avionul va pleca fără prietenul nostru.

Alexandr. Fără care din ei? Hai, zi, doar eşti treaz!

Mihail. Da. De aceea am să-ţi răspund. Azi la saună, pentru cine am băut? Pentru
Lucaşin?

Alexandr. Da. Pentru Lucaşin.

Mihail. Pentru că el se-nsoară!

Alexandr. (entuziasmat). Ce memorie poţi să ai!

Mihail. Deci, Jenea zboară la Leningrad la propria-i nuntă!

Alexandr. Bravo! (amintindu-şi brusc.) Dar nu zicea el că ea a venit la el la policlinică?...

Mihail. Zicea… Asta înseamnă că ea era la Moscova în deplasare!

Alexandr. Logic. Logică de fier!


Îl iau amândoi pe Lucaşin şi merg spre îmbarcare. Lucaşin ţine strâns în mână geanta
cu măturicea.

Lucaşin. (foarte confuz). Unde mă duceţi?

Аlexandr și Mihail (împreună). Spre fericirea ta…

Mihail. Ce bine am făcut că l-am spălat!

Ies toţi.

Apare Prezentatorul.

Prezentatorul. Pe timpuri, când un om nimerea într-un oraş străin, el se simţea singur şi


pierdut. In juru-i totul era străin: alte case, alte străzi, altă viaţă. Acum e cu totul altfel.
Omul ajunge într-un oraş străin, dar se simte ca acasă: aceleaşi case, aceleaşi străzi,
aceleaşi magazine, aceeaşi viaţă…

Pe scenă apare Lucaşin cu geanta din care se vede măturicea de mesteacăn.

Lucaşin. (se uită împrejur). Unde sunt?

Prezentatorul. La aeroport.

Lucaşin. (amintindu-şi). Ah, da! L-am condus pe Pavel... Unde au dispărut Mihail şi
Alexandr?.. (Prezentatorului.) Cât e ceasul?

Prezentatorul. E zece.

Lucaşin.Vai de mine! (strigă.) Taxi...taxi… (iese în fugă.)

Prezentatorul (îşi continuă monologul). În ziua de azi casele nu se mai construiesc după
proiecte individuale. Se construiesc cartiere întregi după același proiect.Toate casele sunt
la fel, blocurile sunt toate la fel. Chiar și denumirile străzilor. În toate orașele găsești
strada Pușkin, strada Shakespeare, strada Scriitorilor, strada Constructorilor etc.

Vocea lui Lucaşin. (de după culise). Vă rog. Str. Constructorilor, 25.

Se o aude o mașină care se îndepărteză.


Pe avanscenă apare Lucașin, care intră conform adresei: str.Constructorilor 25, în
apartamentul pe care îl deschide cu cheile sale.

Lucaşin își scoate paltonul, se trântește pe canapea și adoarme.

Cineva descuie uşa cu cheia şi intră. E Nadea. Are treizeci de ani. O femeie drăguţă, dar
nu poţi să spui că-i frumoasă. Îşi scoate paltonul, intră în cameră, aprinde lumina. La
început nu-l observă pe Lucaşin. Scoate din geantă un pachet, îl pune pe masă. Apoi se
apropie de dulap, scoate rochia pregătită pentru noaptea de revelion, vrea s-o pună pe
canapea şi observă un bărbat străin dormind acolo. Nadea se sperie şi ţipă. Asta nu-l
deranjează nicicum pe Lucaşin, el continuând să doarmă. Nadea nu ştie ce să facă.

Nadea. (cu frică la început, apoi prinzând curaj). Hei! Hei! Treziţi-vă! Ce faceţi aici?
Cine sunteţi?

Nici un răspuns.

Treziţi-vă! Imediat! Mă auziţi ?

Lucaşin doarme în continuare.

Nadea se așează pe un scaun lângă canapea, își aprinde o țigară și-i suflă lui Lucașin
fumul în față. Lucaşin doarme în continuare. Nadea începe să-l scuture.

Lucaşin.(cu ochii închişi). Nu mă mai scuturaţi atâta!... Ce coşmar! (Adoarme iar.)

Nadea. (ameninţător). Bine! Vă arăt eu imediat! (Iese şi se-ntoarce cu un ceainic cu


apă.) Pentru ultima dată vă previn…

Lucaşin nu răspunde. Nadea toarnă apa peste capul lui. Apa şi-a făcut efectul.

Lucaşin. (fericit). Vai ce bine e!... Să plutim! (Se trezeşte.) Ce faceţi? Aţi înnebunit ? Ia
căraţi-vă de aici!

Nadea. (şocată). Extraordinar! Aşa ceva! Ce faceţi aici?

Lucaşin. Eu…Noi…Noi aici dormim! (realizând treptat situaţia.) Dumneavoastră cine


sunteţi? Şi ce căutaţi aici?

Nadea.. Cum aţi intrat aici? Şi cum v-aţi permis să vă culcaţi? Ia ridicaţi-vă imediat!
Lucaşin. Asta e deja obrăznicie! După ce că aţi năvălit în apartamentul meu vă mai şi
purtaţi ca o delicventă!

Nadea. În apartamentul dumneavoastră?

Lucaşin. Da, imaginaţi-vă, eu locuiesc aici de şapte ani!

Nadea. Şi eu, după părerea dumneavoastră, unde locuiesc? (Sleită de puteri se aşează pe
scaun.)

Lucaşin. Asta nu ştiu. Vă rog să plecaţi de aici cât mai repede. Aici trebuie să vină
logodnica mea şi nu vreau ca ea să mă surprindă aici cu o femeie oarecare!

Nadea. Explicaţi-mi şi mie, la urma urmei, de ce să vă caute logodnica dumneavoastră


în casa mea?

Lucaşin. N-am deloc chef de glume. Cât e ceasul?

Nadea. În curând e unsprezece. Aştept pe cineva dintr-o clipă în alta. Şi prezenţa


dumneavoastră aici nu e deloc necesară.

Lucaşin. Dar de ce musafirii dumneavoastră vin la mine să sărbătorească revelionul? Şi


cum aţi nimerit aici?

Nadea. Dumneavoastră puteţi cât de cât judeca normal? Unde credeţi că vă aflaţi?

Lucaşin. La mine acasă! Strada Constructorilor, 25, apartament 3!

Nadea. Nu, nu. Eu locuiesc pe Strada Constructorilor, 25, apartament 3!

Lucaşin. Ba vă rog să mă scuzaţi. Eu locuiesc aici, cu mama. Spaţiul util e de 24 de


metri!

Nadea. Ba , dumneavoastră să mă scuzaţi. Eu cu mama mea am aici 24 de metri spaţiu


util.

Lucaşin. Observ că amândoi nu putem spune că avem apartamente foarte mari.

Nadea. Preţioasă observaţie. V-aş fi foarte recunoscătoare dacă ... dacă v-aţi evapora cât
mai repede de aici!
Lucaşin.Ce coşmar! (Strigă.) Mamă!

Nadea. Мama a plecat!

Lucaşin. A cui mamă a plecat?

Nadea. Din fericire, noi doi avem mame diferite!

Lucaşin. Şi amândouă au plecat… Ajutor!

Nadea. Unul din noi doi cu siguranţă e nebun!

Lucaşin. Iar eu ştiu cine…

Nadea. Şi eu…

Lucaşin priveşte în jur, nu ştie ce să facă şi dintr-o dată....

Lucaşin. Dar de ce aţi mutat dulapul?

Nadea. Dulapul stă aici dintotdeauna, de când l-au adus!

Lucaşin. Dar ăsta e mobilierul meu. O bibliotecă românească care a costat 830 de ruble!

Nadea. Şi încă 20 de ruble ciubucul!

Lucaşin. Eu am dat 25… (Îngrozit.) Dar de ce mama a pus pe masă ceşti străine?

Nadea. Se pare că începeţi să vă treziţi.

Lucaşin. Reiese că dumneavoastră aţi intrat, aţi mutat dulapul, aţi schimbat ceştile şi …
ce-aţi făcut cu lustra mea?

Nadea. (bătându-şi joc). Am dus-o la consignaţie!

Lucaşin. (plângăcios). Unde-s eu?

Nadea. (răutăcios). Strada Constructorilor, 25, apartament 3!

Lucaşin. Dar vă dau cuvântul meu de onoare, că asta e adresa mea! Deşi am impresia că
sunt într-un apartament străin!
Nadea. În sfârşit! Acum puteţi pleca cu sufletul liniştit.

Lucaşin. Unde să plec dacă eu sunt acasă la mine! O aştept pe Galea, ea va veni la această
adresă. Am adresa asta şi-n buletin. (Întinde mâna, caută în buzunarul sacoului , scoate
buletinul şi citeşte..) Poftim… Oraşul Moscova, Strada Constructorilor, 25, apartament 3.

Nadea. Deci dumneavoastră credeţi că sunteţi în Moscova!

Lucaşin. (râzând). Dar dumneavoastră unde credeţi că sunt?

Nadea zâmbeşte, scoate din poşetă buletinul ei şi-l întinde lui Lucaşin.

Lucaşin. (Citeşte cu voce tare.) Oraşul Leningrad, Strada Constructorilor , 25, apartament
3… Adică vreţi să insinuaţi că eu m-aş afla în Leningrad?

Nadea tace victorioasă.

(Râde , apoi se întrerupe brusc.) Dar cum am putut eu să ajung la Leningrad? Eu doar m-
am dus la saună…

Nadea. Să vă fie de bine!

Lucaşin. Mulţumesc!

Nadea. Gata, ajunge! Acum, plecaţi!

Lucaşin. Dacă eu într-adevăr sunt la Leningrad …vai de mine, ce coşmar?.. Unde să mă


duc acum?... Deci… ne-am dus la aeroport… da, da… ne-am dus, asta îmi amintesc... să-
l conducem pe Pavel. Totu-i clar… adică am zburat eu în locul lui?

Nadea. N-ar fi trebuit să beţi atâta!

Lucaşin. De fapt, eu de felul meu nu prea beau…Vai, asta e incredibil… Galea o fi venit
deja, iar eu sunt la Leningrad…Măcar dacă nimeream în alt oraş!

Se aude soneria.

(repede.) Nu deschideţi! Mă ridic imediat!


Nadea. Dacă nu deschid imediat va fi mai rău. Să vă informez: a sosit el. Păzea!

Merge să deschidă uşa. Lucaşin îşi trege plapuma peste cap. Intră Ipolit, un bărbat
prezentabil de vreo 40 de ani.

Ipolit. La mulţi ani, Nadea! Sunt atât de fericit că vom face revelionul împreună! Ăsta e
cadoul meu pentru tine!

Nadea. Mulţumesc…Şi eu am un cadou pentru tine. E în cameră…

Ipolit îşi scoate paltonul.

Trebuie să-ţi spun ceva. Ştii asta e ceva incredibil… Ai să te prăpădeşti de râs…mai pe
scurt, când am venit azi acasă, în patul meu dormea un bărbat străin. Cu greu l-am trezit.
(Râde.) L-am udat cu apă din ceainic…

Ipolit intră în cameră, îl vede pe Lucaşin.

Lucaşin.(iţându-se de sub plapumă). La mulţi ani!

Ipolit. Mda! Mi-ai pregătit un cadou minunat.

Lucaşin. Ea nu are nici o vină. Eu sunt vinovatul!

Ipolit. Aş dori să aflu un mic detaliu, aşa din curiozitate....cine-i ăsta?

Lucaşin. Sunt un străin, am ajuns aici întâmplător…

Nadea. E o coincidenţă incredibilă. Şi el locuieşte pe strada Constructorilor, 25, ap.3,


doar că în Moscova. Înţelegi? El s-a dus la saună cu prietenii, acolo a băut, probabil.

Lucaşin. Niciun probabil, am băut şi încă mult!

Nadea. Apoi, din greşeală, pe el l-au băgat în avion!

Ipolit. Unde? La saună? Nu! Nu! Gata! Pentru mine e destul!

Nadea. Stai un pic, nu te supăra. S-au dus la aeroport…

Lucaşin. Să-l conducem pe Pavel.


Ipolit. Aha , deci mai este şi Pavel ?

Lucaşin. Nu. El nu-i. Eu sunt în locul lui.

Ipolit. Reiese că trebuia să vină Pavel…

Nadea. Dragul meu, nu trebuia să vină nimeni. Ăsta a nimerit în avion din greşeală …

Ipolit. L-au dat la bagaje sau cum?

Lucaşin. (sincer). Nu-mi amintesc…

Nadea. Uită-te şi tu la el, nu-i deloc drăguţ!

Ipolit. Da, te înţeleg. E de-a dreptul respingător!

Lucaşin. De ce vă purtaţi aşa cu mine? Ce rău v-am făcut?

Ipolit. (Nadei). Şi cum a ajuns el în patul tău?

Lucaşin. N-am făcut-o intenţionat! Mă scuzaţi, stăpână a casei, nu ştiu cum vă numiţi…

Ipolit. Minunat. El e la tine în pat, dar nu ştie cum te cheamă! Gata, am plecat!

Nadea. Şi dacă ştia cum mă cheamă, ai fi rămas? Ipolit, dragul meu, nici eu nu ştiu cum îl
cheamă. Îl văd pentru prima oară !

Ipolit. Uite, acum te cred! Minunatele moravuri moderne.

Lucaşin. Nu trebuie să vă supăraţi pe ea. Eu imediat am să mă ridic şi am să dispar pentru


totdeauna!

Nadea. Ipolit, hai să nu ne stricăm reciproc seara de revelion. Şi nu mă pune în situaţia de


a mă justifica mereu, eu nu am nici o vină. Un beţivan oarecare a nimerit în apartamentul
meu …

Lucaşin. Eu nu sunt un beţivan oarecare, sunt medic…

Ipolit. Bine, să presupunem că el a nimerit întâmplător la Leningrad. Să presupunem că


are aceeaşi adresă ca şi tine. Dar de ce l-ai lăsat să intre în casă?
Nadea. Când am venit eu de la magazin, el deja dormea. Nici eu nu ştiu cum a intrat.

Lucaşin.(se ridică). S-au potrivit cheile. (lui Ipolit) Puteţi verifica.

Ipolit. (Nadei). Reiese că tu i-ai dat cheie?

Nadea. Doamne, de ce nu mă crezi? Tipul ăsta mi-e la fel de antipatic ca şi ţie!

Lucaşin. Şi eu îmi sunt antipatic. (Îşi ia paltonul, care stătea pe geanta cu măturicea şi
pleacă.)

Ipolit şi Nadea rămân în doi.

Nadea. (răsuflând uşurată.) În sfârşit… A plecat… Hai să uităm totul, ca pe un vis urât…
Gata, ajunge… Încetează să mai fii bosumflat. Şi să nu-ndrăzneşti să fii gelos. Dacă mă
voi îndrăgosti de altcineva, tu vei afla primul…

Ipolit. Nu sunt bosumflat, dar înţelege-mă şi pe mine…Vin aici…

Nadea. Înţeleg…Şi eu să fi fost în locul tău, aş fi făcut la fel!..

Râd, se aşează la masă.

Ipolit. Faptul, că el a apărut în apartamentul tău, nu e întâmplător. Apariţia lui corespunde


caracterului tău.

Nadea. De ce?

Ipolit. Pentru că aşa eşti tu dezordonată…Taci! Zăpăcită… La mine în casă sau în


laboratorul meu n-ar fi putut să apară. Mă mir că l-ai şi observat. Putea să zacă acolo şi tu
să nu-i acorzi nicio atenţie…

Nadea. Ai ghicit… Nici nu l-am văzut imediat… (Desface cadoul primit.) Vai, parfum
franţuzesc veritabil! Ai înnebunit? Ăsta e foarte scump! Şi eu ţi-am pregătit ceva…uite…
(Scoate din dulap.) Aparat de ras, ultima generaţie. Are nişte cuţite deosebite…

Ipolit. De ce a trebuit să-mi iei un cadou atât de scump?

Nadea. Am luat exemplu de la tine! Vai, am uitat să-mi pun rochia … (Îşi ia rochia , se
duce în cealaltă cameră, revine, ia parfumul şi pleacă iar.)
Ipolit toarnă vin în pahare.

Nadea se-ntoarce.

Ipolit. (admirativ). Vai, parcă ai fi o prinţesă din poveste!

Nadea. Mă bucur că-ţi place! (Cochetând.) Şi acum miroase…

Ipolit. Eu întotdeauna aleg ce e mai bun! (O aşează pe Nadea pe scaun) Acum hai să ne
luăm rămas bun de la anul care trece. Anul ăsta eu te-am întâlnit pe tine...

Nadea. Iar eu pe tine…

Ipolit.Aş vrea atât de mult să mă pot rade. Nu-i nimic, spre dimineaţă va ma creşte barba
şi voi putea încerca cadoul tău…

Nadea. Îmi place seara de revelion!

Ipolit. Nadea, azi , în ultimul ceas al vechiului an, eu sunt hotărât să spun lucrurilor pe
nume. (Se ridică în picioare.) Nu crezi că n-ar mai trebui să mă duci de nas ?

Nadea. Eşti nemulţumit de ceva?

Ipolit. Da. De situaţia mea de burlac. De aceea propun…

Nadea. (îl întrerupe). Stai jos!

Ipolit se aşează.

Sincer, eşti atât de simpatic şi eu sunt îndrăgostită de tine până peste urechi! Dar eu sunt
probabil mai de modă veche… Eu nu pot aşa repede... Ar trebui să mă obişnuiesc... Nu te
supăra, Ipolit…

Ipolit. Înseamnă că nu mă iubeşti!

Nadea. (foarte convingător). Ba, te iubesc!

Se aude soneria.

Ipolit. (se schimbă la faţă). Cine-o mai fi?


Nadea. Habar n-am. (Se duce să deschidă.)

Ipolit. Ba te rog să mă ierţi... (O opreşte pe Nadea şi merge el să deschidă.)

În uşă stă Lucaşin cu geanta în mână.

Lucaşin. Mă scuzaţi că vă deranjez… M-am jenat să deschid cu cheile mele…

Ipolit. (nervos). Ce mai vreţi?

Lucaşin. În afară de voi, nu am pe nimeni în oraşul ăsta… Şi nici bani nu am… Iar fără
bani nu-mi dă nimeni bilet…Vă rog să mă împrumutaţi cu 15 ruble, iar eu mâine vi le
trimit înapoi …

Nadea. Bine… Ca să fim lăsaţi în pace va trebui să plătim… (Merge în cameră.)

Ipolit. Şi acum pentru că am rămas singuri, să vorbim ca între bărbaţi… Ce-aţi făcut aici?

Lucaşin. (O ia cu începutul, vrând foarte tare să fie crezut, de aceea încearcă să fie cât
mai convingător). Înţelegeţi, noi avem o tradiţie…Pe 31 decembrie, un grup de prieteni
mergem la saună… Iar Pavel trebuia sa zboare la Leningrad… Iar eu trebuia să mă-nsor
azi.

Ipolit. Cu cine?

Lucaşin. Asta n-are nici o importanţă… Noi am băut la început pentru însurătoarea mea,
apoi pentru logodnica mea, apoi pentru mine…

Ipolit. Sunteţi alcoolic?

Lucaşin. Dimpotrivă. De aceea m-am şi îmbătat, pentru că n-am avut antrenamentul


necesar. După aceea, deşi asta îmi amintesc cu greu, ştiu că la aeroport am băut cafea cu
coniac, asta pentru că e sfârşit de an şi ei trebuie să-şi facă planul de vânzări şi nu dădeau
cafeaua decât cu coniac. După aceea, probabil că m-au băgat pe mine în avion, în locul
lui Pavel.Totul e foarte simplu.

Ipolit. Şi mai ales – veridic… Şi în avion ce-aţi făcut?

Lucaşin. Cred că am dormit…


Ipolit. Bine. Să presupunem că nu vă amintiţi cum aţi urcat în avion, dar cum aţi coborât
din el ar trebui să ţineţi minte!

Lucaşin. Ar trebui, dar nu ţin minte. În schimb, îmi amintesc că am ajuns aici cu un taxi.
I-am zis şoferului adresa şi el m-a adus …

Ipolit. (îşi pierde răbdarea). Să zicem că au coincis şi adresa, şi cheile, deşi asta e destul
de straniu, dar oare chiar n-aţi observat că mobila e alta?

Lucaşin.(sincer). Dar e la fel!

Ipolit. Cum?

Lucaşin. Mobila e la fel!

Ipolit. Nici chiar aşa! Credeţi că sunt un idiot? (Hotărât, îşi pune paltonul şi pleacă.)

Apare Nadea.

Nadea. Iată banii… Dar unde-i Ipolit.?

Lucaşin.(vinovat). A plecat.

Nadea. Ce i-aţi spus?

Lucaşin. Adevărul!

Nadea. Care adevăr?

Lucaşin. I-am spus că noi avem o tradiţie… Pe 31 decembrie, un grup de prieteni mergem
la saună… Iar Pavel trebuia sa zboare la Leningrad…

(Văzând că ea e pe punctul de a plânge, se opreşte.) Imediat îl ajung din urmă şi-l aduc
înapoi… (Pleacă, lăsând uşa deschisă.)

Nadea, plângând , se-ntoarce în cameră, priveşte pe geam afară.

(Intră încet.) Nu l-am ajuns. Aleargă mai repede ca mine!

Nadea. (printre lacrimi). Poftiţi banii!


Lucaşin.(luându-i). Mâine vi-i trimit înapoi …

Nadea. Vă urăsc. Mi-aţi distrus viaţa!

Lucaşin.(convingător). Nu, nu v-am distrus-o. Se va întoarce. Celor geloşi şi aprinşi din


fire le trece repede. (Încercând s-o liniştească.) Dacă aţi şti ce bine vă înţeleg şi cât vă
compătimesc… La mine situaţia e şi mai rea. Acasă, la Moscova, în apartamentul meu ,
mă aşteaptă femeia pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta. Iar eu sunt la Leningrad

Nadea. (maşinal). Şi ea nu ştie unde sunteţi?

Lucaşin. Bineînţeles că nu. Probabil că suferă cumplit!

Nadea. Păi sunaţi-o!

Lucaşin. N-am de unde…

Nadea. (oftând). Sunaţi de aici! Faceţi comanda.

Lucaşin. Sunteţi un om cu suflet mare. Pot să-mi scot paltonul, că mă topesc, nu alta?

Nadea. Faceţi ce vreţi… (Ia la întâmplare o carte, încearcă să citească.)

Lucaşin. Mă scuzaţi, la ce număr trebuie să fac comanda?

Nadea. Formaţi 07…

Lucaşin. Mulţumesc mult… Alo, La mulţi ani, aş dori să vorbesc cu Moscova. O


clipă… (Nadei.) Ce număr aveţi?

Nadea. 4–50–78.

Lucaşin.(la telefon). 4–50–78. Numarul din Moscova 05 04 12. Mulţumesc. (Nadei) A zis
că fiind sărbătoare sunt multe comenzi şi va dura cam o oră !

Nadea. Dumnezeule!

Lucaşin. Pot să stau pe casa scării şi mă chemaţi când sună. Sau aş putea să plec de tot şi
vorbiţi dumneavoastră cu Galea şi-i explicaţi totul!
Nadea. Asta în nici un caz. N-aveţi decât să-i explicaţi dumneavoastră!

Lucaşin.(se uită la ceas). Apropo, mai sunt doar 2 minute până la 12!

Nadea. Vai de mine! Desfaceţi şampania!

Lucaşin.(deschide şampania ). Scuzaţi- mă, cum vă numiţi? Pe mine mă cheamă Jenea!

Nadea. Iar pe mine Nadea.

Lucaşin. Atunci să bem pentru cunoştinţă, Nadea! Şi La mulţi ani!

Beau.

Nadea. Bine mai începe Noul An, n-am ce zice!

Lucaşin. Se spune că Noul An aşa va fi cum îl întâlneşti…

Nu ştiu despre ce să vorbească.

Nadea. Ce fel de doctor sunteţi?

Lucaşin. Bun.

Nadea. Dar mai precis?

Lucaşin. Chirurg. Dumneavoastră?

Nadea. Sunt profesoară. Limba şi literatura rusă.

Tac.

Lucaşin. Nu mai sună ăştia.

Nadea. Şi nici Ipolit nu se mai întoarce.

Lucaşin. Ar trebui să aflu când e primul avion spre Moscova.

Nadea. Am undeva o carte de telefoane. (Caută.)

Lucaşin. Nu mai căutaţi. O să sun la informaţii.


Nadea. Acolo va suna ocupat. (Găseşte cartea.)

Lucaşin.(sună). Alo. Aeroportul? La mulţi ani, domnişoară…Când e primul avion spre


Moscova? Mulţumesc. (Nadei.) La 7,15. Dar nu vă speriaţi, eu voi pleca de îndată ce voi
vorbi cu Galea.

Nadea. Am impresia că niciodată nu veţi mai pleca de aici.

Lucaşin. Nu vă mai necăjiţi. Totul se va aranja.

Sună telefonul.

În sfârşit! (se repede şi ridică receptorul.) Аlо… Аlо…O clipă… Аlо… (supărat pune
receptorul la loc,) Cred că Ipolit a fost.!

Nadea. (nervoasă). De ce aţi înşfăcat receptorul? Cine v-a rugat?

Lucaşin. Am crezut că-i Moscova… Ştiţi ceva? Tot ce se face se face spre bine. Dacă el e
în stare să rupă o relaţie pentru un chiţibuş oarecare …

Nadea. (supărată). Chiţibuş! Dar puneţi-vă în locul lui...

Lucaşin. Eu în locul lui, l-aş fi invitat, în cazul ăsta pe mine, la masă. Am fi petrecut
foarte bine în trei…

Nadea. Minţi!

Lucaşin.(zâmbind). Sigur că mint! I-aş fi tras câteva… în cazul de faţă –mie.

Nadea. Păcat că el n-a făcut-o…

Iarăşi sună telefonul.

(Ridică rapid receptorul.) Da, am comandat… (Îi dă receptorul lui Lucaşin.)

Lucaşin. Аlо… Moscova?

În alt colţ al scenei se luminează apartamentul lui Lucaşin. Galea ridică receptorul.

Galea. (mirată). Convorbire cu Leningradul?


Lucaşin. Galea, eu sunt!

Galea. (furioasă). Аha, deci acolo eşti! Mersi că măcar m-ai sunat!

Lucaşin.(neştiind cu ce să înceapă). La mulţi ani, Galea!

Galea. Ai sunat ca să-mi spui asta? Sunt mişcată!

Lucaşin.Galea, înţelegi, s-a întâmplat o chestiune absolut penibilă!

Galea. (îl îtrerupe). Iar eu îmi făceam griji, să înnebunesc nu alta, am sunat la toate
spitalele, la morgă... Dar tu, se pare, că pur şi simplu ai dat bir cu fugiţii !

Lucaşin.Te iubesc!

Galea. Acum abia înţeleg de ce mi-ai povestit din timp despre Leningrad …

Lucaşin.(disperat). Aia a fost cu totul altceva! Îţi explic acum totul… Noi ne-am dus
conform tradiţiei la saună…

Galea. (sec). Nu am ce să mai vorbesc cu tine!..

Lucaşin. Te rog, nu închide... Aşteaptă... Trebuie să mă crezi. Poţi să mă verifici.


Numărul de telefon în Leningrad 4–50–78. Sosesc acasă cu primul avion...

Galea. N-ai de ce să te grăbeşti. Pe mine n-ai să mă mai vezi! (Închide.)

Lucaşin. Аlо… Аlо… (Pune receptorul.) Se pare că mi-am pierdut logodnica.

Nadea. Nici o problemă, veţi găsi alta.

Sună telefonul.

Lucaşin.(înşfacă receptorul). Galea.?.. Аha… bine,mulțumesc…am vorbit trei


minute… (Pune receptorul.) Alta?… Nu mai daţi sfaturi prosteşti. (Ridicând vocea.) Ce
ştiţi dumneavoastră depre asta? Eu n-am fost însurat niciodată. Toată viaţa am căutat şi în
sfârşit găsisem!

Nadea. Dar de ce ţipaţi aşa la mine?

Lucaşin. Nu vă mai amestecaţi în treburile altora! (Imitând-o.) Veţi găsi alta…


Nadea.Aţi uitat că vă aflaţi în casa mea?

Lucaşin. Fir-ar ea să fie de casă, cu stăpână cu tot!

Nadea. Ce neruşinare! (Furioasă.) Sunteţi un nesimţit!

Lucaşin. Iar dumneavoastră sunteţi… Sunteţi… (Nu-şi găseşte cuvintele.) Vi…

Nadea. (cu o voce foarte liniştită). Ieşi afară din casa mea!

Lucaşin.(se aşează cât mai comod). N-am să ies nicăieri. Avionul meu e abia la şapte
dimineaţa!

Nadea. Atunci voi pleca eu!

Lucaşin. Drum bun şi cărare bătută!

Nadea. (se-ndreaptă spre uşă). Eu plec!

Lucaşin. Nu vă opreşte nimeni! (Îşi umple o farfurie cu mâncare.)

Nadea. Ca să vezi! Nici chiar aşa! (Se-ntoarce.) Asta n-o să vă meargă. N-o să mă
scoateţi afară din casa mea! (Se apropie de masă, ia farfuria cu mâncare din faţa lui şi şi-
o pune sieşi.)

Lucaşin ia o farfurie curată. Nadea îi ia farfuria din mână şi dă cu ea de pământ.

Lucaşin. Ce japiţă puteţi fi!

Nadea. Dacă mai spuneţi o vorbă, următoarea farfurie am să v-o sparg de cap!

Lucaşin tace.

(Nadea începe să mănânce demonstrativ.)

Lucaşin nu se atinge de nimic.

Nadea. V-a părăsit Galea! Şi foarte bine a procedat. E norocoasă. Acum va putea să
întâlnească un om adevărat! De ce nu mă contraziceţi? Nu mai aveţi texte?

Lucaşin. Mi-e frică de următoarea farfurie!


Se aude soneria.

Nadea. E Ipolit...Săriţi de la balcon!

Lucaşin. Nici nu mă gândesc! N-am nici un chef să-mi rup picioarele!

Nadea. Şi atunci ce-i de făcut? Ce să fac?

Lucaşin. (dând din umeri). Lăsaţi-l să intre!

Nadea merge şi deschide uşa.

În apartament se năpustesc două femei: Valentina, o femeie severă, cu ochelari şi


Tatiana, o femeie plinuţă, mereu veselă.

Valentina şi Tatiana. Nadea! La mulţi ani! Să ai un an nemaipomenit! Numai bucurii!

Se sărută.

Valentina. Am intrat doar pentru o clipă!

Tatiana (în şoaptă). Doar ca să-ţi vedem logodnicul…

Valentina. Nici măcar nu ne dezbrăcăm!

Tatiana. Ne aşteaptă bărbaţii jos. Nu i-am luat cu noi că pe urmă nu-i mai scoţi de aici!

Nadea. (oftând). Da, greu scoţi un bărbat din casă! Păi ce să zic? Intraţi…Faceţi
cunoştinţă…El e…În toată splendoarea.

Femeile intră în cameră.

Valentina (Începe solemn). Dragul nostrum Ipolit! Noi suntem prietenele Nadei…

Tatiana. Noi lucrăm împreună, iar ea vă tot ascunde de noi…

Lucaşin. Dar eu nu sunt…

Tatiana. Nu ne întrerupeţi, e nepoliticos! Valentina, continuă!


Valentina. Am venit special ca să vă felicităm şi să vă dorim numai bucurii! Trebuie să fiu
sinceră şi să vă spun că dumneavoastră trebuie neapărat să ştiţi că Nadea e o femeie
minunată, că la şcoală toţi o iubesc, şi copiii, şi profesorii…

Tatiana. Şi chiar părinţii!

Valentina. Nadea e un pedagog minunat, e o prietenă de nădejde, are salariu de merit…

Lucaşin.Toate astea sunt extraordinare…Şi vă foarte mulţumesc… Dar eu nu sunt cel


drept care mă luaţi…

Nadea. (brusc). Nu-l ascultaţi! Mai bine aduceţi-vă bărbaţii încoace…

Valentina. Nici vorbă. Trebuie să mai ajungem şi la părinţii mei.

Tatiana. Şi mai repet încă o dată –noi nu vrem să deranjăm!

Lucaşin. Dar nu aveţi cum să ne deranjaţi. Noi, aproape că nu ne cunoaştem. Am văzut-o


prima dată pe Nadejda…Nadejda şi mai cum?

Tatiana (râzând). Vasilievna…

Lucaşin. Prima dată am văzut-o pe Nadejda Vasilievna la ora 11 seara!

Nadea. (severă). Ipolit, nu te mai prosti!

Lucaşin.(conflictual). Eu nu-s Ipolit şi nici nu voi fi niciodată!

Tatiana. Lasă-l să se prostească! Îi stă aşa de bine. Ce-mi plac relaţiile voastre!

Lucaşin. Dar eu pe bune…

Nadea. (îl îtrerupe). Încetează, nu eşti deloc comic!

Valentina (vede farfuria spartă). Vai, vesela spartă e semn de fericire!

Lucaşin. Da, dacă se sparge întâmplător, dar Nadejda Vasilievna a aruncat farfuria asta…

Nadea. (îl întrerupe). Ipolit, fii o gazdă primitoare! Invită musafirii la masă!

Lucaşin. Dar eu nu sunt Ipolit!


Valentina (radicand paharul cu şampanie). Dragi prieteni! Casă de piatră!

Tatiana. Amar!

Valentina. Corect! Amar!

Lucaşin. Nu vreau să mă sărut cu ea!

Nadea îl îmbrăţişează şi-l sărută pe gură.

Dar eu nu sunt Ipolit!

Tatiana (se distreză teribil). Ipolit, dumneavoastră vă place cum cântă Nadea?

Lucaşin.N-am auzit-o. Nu-mi place.

Valentina.(Nadei cu mirare). Tu nu i-ai cântat lui niciodată?

Nadea. Am omis...Valea, dă-mi te rog chitara!

Lucaşin. Nu vreau nici un fel de muzică. Nu-mi plac amatorii!

Tatiana. Nadea, cântă-ne preferata noastră!

Nadea cântă.Apoi cântă şi femeile.

Lucaşin şi Nadea se privesc insistent.

Lucaşin.Da, aşa ceva încă nu mi-a fost dat să aud.

Valentina.Vai, fraţilor, ce bine e!

Tatiana. Valentina, hai să mergem, altminteri o să ne îngheţe bărbaţii!

Valentina. Nadea şi Ipolit, fiţi fericiţi!

Lucaşin. Am oboist să vă contrazic atâta.

Tatiana (Nadei la ureche). E minunat, pur şi simplu minunat. (se-ndreaptă spre ieşire.)
Valentina (din uşă). Eu aprob alegerea ta…Nadea, eram sigură că tu nu vei da greş. E un
om serios şi pozitiv!

Pleacă.

Nadea revine în cameră.

Lucaşin. De ce aţi făcut asta?

Nadea. Şi dumneavoastră? Parcă eraţi un papagal…Eu nu-s Ipolit, eu nu-s Ipolit… Ce-aţi
fi vrut? Să le povestesc despre sauna voastră? Şi mâine să urle toată şcoala că eu am făcut
revelionul cu un terchea berchea!

Lucaşin. Nu sunt un terchea berchea, sunt un om nefericit!

Nadea. De parcă un om nefericit nu poate fi un terchea berchea!

Lucaşin. Şi pe adevăratul Ipolit cum o să-l prezentaţi? A?

Nadea. (tristă). Adevăratul nu cred că o să mai apară…

Lucaşin. De ce eu trebuie să vă consolez mereu? (Încet.) De ce nu mă consolaţi


dumneavoastră pe mine? Mie mi-e mult mai rău. Măcar dumneavoastră sunteţi acasă.

Nadea. Dar dumneavoastră sunteţi vinovat de toate astea!

Lucaşin. Dar n-am făcut-o intenţionat. Şi eu am fost o victimă a împrejurărilor. Pot să


mănânc şi eu ceva?

Nadea. Mâncaţi! E atâta mâncare, doar n-am s-o arunc!

Lucaşin.(începe să mănânce). E gustos! Dumneavoastră aţi pregătit toate astea?

Nadea. Bineînţeles. Am vrut să mă laud.

Lucaşin. Aţi reuşit. Mie îmi place mâncarea gustoasă.

Nadea. Ca să fiu sinceră, eu urăsc să gătesc. E adevărat că, cu toţi leneşii mei de elevi,
nici n-am timp. Plec dimineaţă...

Lucaşin. Încercaţi să-i reeducaţi?


Nadea. Eu pe ei, iar ei pe mine! Încerc să-i învăţ să gândească, măcar un pic.Şi să aibă
propria lor părere …

Lucaşin. Şi ei ce vă-nvaţă?

Nadea. (gândindu-se). Aceleaşi lucruri…

Lucaşin. Eu, în schimb sunt reprezentantul celei mai conservatoare meserii.

Nadea. N-aş zice.

Lucaşin. La noi, e un pic mai dificil să ai propria părere. Ea poate fi uneori greşită. Iar
greşelile doctorilor îi costă mult pe oameni.

Nadea. Greşelile profesorilor nu sunt atât de evidente, dar rezultatul poate fi acelaşi.

Lucaşin. Noi doi avem cele mai frumoase meserii din lume. Şi cele mai importante!

Nadea. (zâmbind). Judecând după salariile noastre, n-aş prea zice asta!

Lucaşin. Mi-a picat foarte bine când vă lăudau prietenele. Nici eu nu ştiu de ce.

Nadea. Nu vă linguşiţi!

Lucaşin. Spre deosebire de dumneavoastră, prietena dumneavoastră a observat imediat că


sunt un om pozitiv.

Nadea. Cred şi eu. Nu în casa ei aţi dat buzna!

Lucaşin. Avem parte şi noi doi de un mod original de a face revelionul! (Mănâncă.) Ăsta
nu e pateu –e operă de artă… Ştiţi ceva? Dacă ne vom mai întâlni vreodată şi ne vom
aminti seara asta, o să ne prăpădim de râs…

Nadea. Posibil… Tot ce se poate...Dar când am intrat şi v-am văzut aici, nu mi-a venit
deloc să râd...Când v-am văzut cum staţi tolănit aici…

Lucaşin.Credeţi că pentru mine a fost comic să mă trezesc în patul meu, în timp ce o


femeie oarecare mă udă cu apă din ceainic! (Râde.)

Nadea. (Râzând şi ea). Iar eu v-am zis –ieşiţi afară imediat.


Lucaşin.(râzând). Iar eu v-am răspuns – de ce vă obrăzniciţi aşa în apartamentul meu!

Nadea. Eu de indignare m-am fâstâcit... cine sunteţi?... de ce aici?...dacă sunteţi un hoţ,


atunci de ce v-aţi culcat? (Râde.) Un hoţ, care a obosit şi s-a culcat niţel…

Lucaşin. (râde în hohote). Iar eu… eu nu înţelegeam nimic…apartamentul e la fel…chiar


şi atmosfera… Nu mi-ați plăcut deloc la început! Chiar deloc!

Nadea. (râde). Şi dumneavoastră îmi eraţi atât de antipatic!

Râd amândoi.

Se aude soneria.

Lucaşin şi Nadea tac brusc. Se simt stingheri. Nu-ndrăznesc nici măcar să se privească.

Cortina

Actul doi

Lucaşin şi Nadea în aceleaşi poziţii. Pauză.

Lucaşin.(în şoaptă). Să deschid?

Nadea, nu răspunde, merge la uşă şi o deschide.

Ipolit. (intrând). Nadea, draga mea, te rog să mă ierţi! N-am avut dreptate, m-am
înfierbântat, am stricat tot cheful nostru de revelion.
Nadea. Ai făcut bine că te-ai întors. Mă temeam că n-ai să mai vii. Scoate-ţi paltonul şi
hai!

Ipolit îşi scoate paltonul şi observă în cuier paltonul lui Lucaşin.

Ipolit. El e încă aici? (intră în cameră cu paşi mari.)

Nadea. (merge în urma lui). Nu puteam să-l scot afară în stradă! Primul avion e la ora
şapte…

Ipolit. (Vorbind de parcă Lucaşin n-ar fi acolo ). N-ar fi păţit nimic, dacă stătea şi aştepta
în aeroport. Este sală de aşteptare acolo... (Cercetează camera.) Aşa, aşa, deci aţi
mâncat...Văd că petreceţi bine împreună…

Nadea. Doar nu era să stăm flămânzi! (Veselă.) Aşează-te şi tu cu noi!

Ipolit. Cu voi?

Nadea. Nu te lega de mărunţişuri…

Ipolit. (Luând o hotărâre). Uite ce e...chemăm un taxi şi-l plătim noi până la aeroport!

Nadea. Fiind sărbătoare, va veni spre dimineţă…

Ipolit. Atunci…să meargă pe jos!

Nadea. Până la aeroport? Te gândeşti ce spui? Aşa distanţă…

Ipolit. (iritat). Deja ţi-e milă de el?

Nadea. Dragul meu! Chiar şi răbdarea mea îngerească se poate termina.

Ipolit. Аha, deci, răbdarea ta? După părerea ta, eu sunt vinovat de cele întâmplate! Poate
că-ţi place de el? Poate că s-a întâmplat ceva între voi? Poate eu sunt al treilea aici şi sunt
în plus?

Lucaşin.(nu mai rezistă). Cum de nu vă e ruşine?!

Ipolit. Tăceţi şi nu vă amestecaţi! Asta nu vă priveşte!


Lucaşin.(enervat). Dacă iubiţi o femeie, trebuie să aveţi încredere în ea. Dragostea cu asta
începe! Cu încredere! Altminteri nu e dragoste!..

Ipolit.N-am nevoie de morala dumneavoastră!

Lucaşin. Dar v-ar fi utilă!

Ipolit. Nadea, fă-l să tacă!

Lucaşin.(S-a pornit şi nu se mai poate opri). Nadea e o femeie minunată, e deşteaptă,


găteşte minunat, are tact, e frumoasă la urma urmelor! Iar dumneavoastră aveţi un
comportament respingător. Cereţi-vă scuze imediat!

Ipolit. (furios). Eu acum îl omor!.. (Se aruncă spre Lucaşin.)

Nadea. Ca tabloul să fie complet, doar o bătaie mai lipsea!

Din bătaia celor doi bărbaţi Lucaşin iese învingător. L-a trântit pe Ipolit pe podea şi i-a
răsucit mâinile la spate.

Lucaşin.(Răsuflând greu). Cere-i scuze!

Ipolit. (Răsuflând greu). De ce mă tutuiţi?

Lucaşin. Pentru că eşti cel învins!

Ipolit. O să-mi rupeţi mâna!

Lucaşin. Dacă ţi-o rup, tot eu am să ţi-o şi repar. Sunt doctor. Cere-i scuze!

Nadea. Jenea, dă-i drumul imediat!

Ipolit. Aha, deci şi tu îl tutuieşti! El e Jenea acum!

Lucaşin.(îi dă drumul Ipolit). Tu credeai că eu n-am nume, sau cum?

Nadea. Iar acum plecaţi amândoi!

Lucaşin. N-am vrut să-l bat! El a început primul. El!


Bărbaţii se-ndreaptă spre ieşire în linişte. La uşă, Lucaşin se opreşte şi galant îi cedează
lui Ipolit posibilitatea de a ieşi primul. Ipolit nu rămâne mai prejos şi ceremonios refuză,
oferindu-i lui Lucaşin întâietatea.

Nadea. Încetaţi cu măscările astea!

Ca la comandă, bărbaţii ies amândoi deodată. Urmărindu-se reciproc, îşi îmbracă


paltoanele şi ies împreună.

Se apropie de telefon, formează un număr.

Nicolai? La mulţi ani! Nadea sunt... Mulţumesc... O să-ncerc...Şi vouă numai bine vă
doresc...Valea mai e acolo? Aş dori cu ea...Valea, voi mai staţi mult acolo? Vin şi eu...
Nu...Nu... nu s-a întâmplat nimic…Îţi povestesc acolo…Atunci veniţi după mine... Ne-
am înţeles.... (Închide telefonul, îşi aprinde o ţigară.)

Lucaşin şi Ipolit ies pe stradă.

Lucaşin. În care parte o luaţi?

Ipolit. (arată). Încolo!

Lucaşin.(artă în direcţia opusă). Iar eu încolo!

Ipolit. Cu siguranţă n-avem acelaşi traseu!

Lucaşin.Nu fiţi supărat pe mine. N-am nimic cu dumneavoastră.

Ipolit. (ironic). Ce mişcat sunt. Şi eu am aceeaşi atitudine faţă de dumneavoastră.

Lucaşin.Vă muţumesc că vă exprimaţi atât de delicat. Eu o iau încolo!

Ipolit. Iar eu încolo!

Se despart. Amândoi ajung până la colţ, privesc în urmă, se întorc exact în locul de unde
s-au despărţit...

Lucaşin. Am impresia că aţi vrut să plecaţi!

Ipolit. Asta nu e treaba dumneavoastră!


Lucaşin. Doar v-a alungat!

Ipolit. Pe amândoi ne-a alungat!

Lucaşin. E adevărat…

Nu se mişcă nici unul din loc.

Păi atunci…să stăm…

Ipolit. Să stăm!

Lucaşin. Vom sta mult. Eu nu mă grăbesc nicăieri . E o groază de timp până la avion.

Ipolit. Eu cu atât mai mult n-am de ce să mă grăbesc. Mâine e liber.

Lucaşin. E frig!

Ipolit. Încă e suportabil.

Lucaşin. Aveţi nişte cizmuliţe cam subţirele.

Ipolit. Nici paltonaşul dumneavoastră nu va face faţă, e cam subţire…o să faceţi


pneumonie... iar de acolo şi până la sfârşitul final nu mai e decât un pas …

Lucaşin. Eu cred că vom pieri împreună!

Ipolit. Eu n-am de gând să pier!

Apare Prezentatorul.

Prezentatorul. Ce faceţi aici pe gerul ăsta?

Ipolit. Cine mai sunteţi şi dumneavoastră?

Prezentatorul. La ce vă gândiţi, Ipolit Gheorghevici?

Ipolit. Nu am chef de destăinuiri.

Prezentatorul. Dar se citeşte pe faţa dumneavoastră- Lucaşin ăsta , nu e doar un ticălos, e


şi un tip periculos, periculos social, e un căutător de peripeţii… E dintre cei pentru care
nu există nici lege, nici nimic sfânt… Acest tip de oameni, de Lucaşini, îşi bagă nasul
peste tot, pentru ei nu există judecată raţională, doar explozii de sentimente şi de
inspiraţie.- Ei? Intuiesc corect?

Ipolit. Sunteţi pe aproape, doar că prea amabil.

Prezentatorul (lui Lucaşin). Iar dumneavoastră la ce vă gândiţi?

Lucaşin. La un ceai fierbinte!

Prezentatorul. Dar gândiţi-vă aşa: oamenii de genul lui Ipolit, nu se comportă iraţional,
negândit. Ei calculează tot, cântăresc tot, sunt logici, siguri pe sine. Ei au întotdeauna
dreptate. În asta constă slăbiciunea lor…Viaţa nu poate fi trăită după o schemă logică…
Intuiesc corect?

Lucaşin. Eu aş fi spus toate astea mult mai simplu…

Prezentatorul. Nu v-aţi săturat să staţi aici şi să tremuraţi de frig?

Lucaşin. M-am săturat şi mă întorc în casă. Am un motiv întemeiat. Mi-am uitat geanta.

Ipolit. (suspicios). Aţi făcut-o intenţionat!

Lucaşin. Şi atunci de ce am stat aici atâta timp?

Ipolit. N-o să vă meargă! Vă aduc eu geanta!

Lucaşin. Nu am deloc încredere în dumneavoastră, iar în geantă am o măturice foarte


valoroasă!

Prezentatorul. Mergeţi împreună! Sau o să vă alunge pe amândoi, sau unul va rămâne


acolo…

Lucaşin. Să-i urmăm sfatul.

Ipolit. De ce v-aţi dus la saună? Nu aveţi baie acasă ?

Lucaşin. N-aveţi cum înţelege asta!

Se-ndreaptă spre casă.


Prezentatorul (ironic în urma lor). Cel mai puternic să-nvingă!

Apartamentul Nadei.

Sună telefonul. Nadea răspunde.

Nadea.. Аlo…ascult… (mirată.) Мoscova? Cu cine?

În cealaltă parte a scenei se luminează apartamentul lui Lucaşin. Galea e la telefon.

Nadea. Galea ?Dumneavoastră sunteți ? El deja trebuie să fie la aeroport!

Galea. Dumneavoastră cine sunteţi?

Nadea. O cunoştinţă absolut întâmplătoare.

Galea.Şi cum a ajuns el în apartamentul dumneavoastră?

Nadea. Imediat vă explic. Jenea a mers aseară la saună…

Galea.Cum adică la saună? Doar are baie acasă!

Se luminează casa scărilor. Apar Lucaşin şi Ipolit. Se îmbrâncesc care să intre primul în
apartament. ...Apartamentul Nadei.

Nadea. (la telefon). Aşa e tradiţia lor. (Nadea, la fel ca şi Lucaşin mai devreme, încearcă
să fie cât mai convingătoare.) Jenea şi prietenii săi merg la saună în fiecare an, pe data de
31 decembrie.

Galea. Dar de unde ştiţi asta? Înseamnă că-l cunoaşteţi demult?

Nadea. Nu, noi ne-am cunoscut acum câteva ore. Trebuie să înţelegeţi că eu am aceeaşi
adresă ca şi el la Moscova, str. Constructorilor 25, apartament 3. Iar el a venit la mine ca
la el acasă …

Galea. (nu crede nimic din ce i se spune). Mi-e foarte clar totul. Ştiţi chiar şi adresa lui de
acasă…

Lucaşin deschide uşa cu cheia sa. Ipolit şi Lucaşin, înlemnesc în prag, ascultând discuţia
telefonică.
Nadea. Galea.… Galea.…Vă rog mult, să nu închideţi. N-aţi înţeles correct. Logodnicul
dumneavoastră e foarte de treabă, e bun, e sincer. El nu are nicio vină. Să ştiţi că vă
invidiez un pic. Mie mi-a plăcut foarte mult de el… Iertaţi-l…

Ipolit, turbat, iese, Lucaşin iese după el. Ipolit îl priveşte cu ură, Lucaşin dă neputincios
din mâini. Ipolit pleacă. Lucaşin, nedorind să fie martorul discuţiei telefonice, rămâne pe
casa scării.

Galea. Nu-nţeleg de ce îi luaţi aşa apărarea? Sunteţi căsătorită?

Nadea. Ce importanţă are asta?

Galea. Aha, înseamnă că nu sunteţi căsătorită…Şi el a zburat la Leningrad ca să faceţi


revelionul împreună!

Nadea. (emoţionată). N-a fost deloc aşa. (Vorbind foarte repede) Aseară, Jenea cu
prietenii săi au mers la saună şi acolo…

Galea. (o întrerupe). М-am săturat să aud de sauna asta! (Brusc.) Câţi ani aveţi?

Nadea. Мulţi…

Galea. E ultimul tren?

Nadea. Cum nu vă e ruşine...?

Galea. Mie să-mi fie ruşine? Eu v-am furat logodnicul?!

Nadea. Galea, n-aţi înţeles corect…

Galea. (îşi arată adevărata faţă). Sunteţi o japiţă! Vreţi să vă măritaţi cu orice preţ. Dar
n-o să reuşiţi! În ultimul moment el oricum va fugi! Dacă nici măcar eu n-am reuşit să-l
însor, ce să mai zic de dumneavoastră... (Închide telefonul.)

Se stinge lumina în apartamentul din Moscova.

Nadea. Аlo… Аlо… (Pune receptorul.)

Lucaşin deschide uşa cu cheia sa. Intră. Nadea, auzind zgomot, iese în hol.
Lucaşin.Iertaţi-mă, mi-am uitat geanta…

Nadea. A sunat Galea.

Lucaşin. De unde a ştiut numărul? Bineînţeles, eu i l-am spus.

Nadea. Am încercat să-i explic totul, dar nu m-a crezut. I-am spus că aţi plecat la
aeroport!

Lucaşin. Mulţumesc mult. (Pauză.) Atunci, plec.

Nadea. Drum bun !

Lucaşin. Mulţumesc mult.

Nadea. N-aveţi de ce…

Lucaşin. Atunci, plec.…

Nadea. Şi cum o să ajungeţi la aeroport? Autobuzele încă nu circulă…

Lucaşin.Nu ştiu cum…Cumva…

Nadea. Atunci, plecaţi…

Lucaşin. Plec. Doar că voiam să vă spun…

Nadea. Ce?

Lucaşin. Pot să vă mai sun uneori?

Nadea. Aţi memorat numărul?

Lucaşin. 45078…

Nadea. Sunaţi-mă.

Lucaşin. Mulţumesc.

Nadea tace.
Atunci, am plecat…

Nadea. La mulţi ani!

Lucaşin. Mulţumesc mult! Şi dumneavoastră, La Mulţi ani (ezită să plece.)

Nadea. (văzând că imediat o să plece). Ce faceţi?

Lucaşin. Plec!

Nadea. (cu curaj). Dar se vede cu ochiul liber că dumneavoastră căutaţi un motiv pentru a
rămâne!

Lucaşin. De căutat caut, dar nu găsesc!

Nadea. Iar eu nu găsesc niciun motiv ca să vă fac să mai staţi…

Lucaşin.Atunci îmi scot paltonul şi mai stau!

Nadea şi Lucaşin intră în cameră. Se simt amândoi stânjeniţi. Nu ştiu despre ce să


vorbească, ce să facă, cum să se comporte. Nu îndrăznesc nici să se privească. Pauză
lungă şi insuportabilă.

Lucaşin. Cântaţi ceva!

Nadea. De ce? A fost prea lungă tăcerea?

Lucaşin. Poate şi pentru asta.

Nadea. Dar nu vă place cum cânt. Amatorism.

Lucaşin. Am minţit…De fapt sunt un mincinos. (Îi dă chitara Nadei.)

Nadea ia chitara , dar se vede că nu are de gând să cânte.

E o poză foarte reuşită! (Arată spre poza Nadei, care e în bibliotecă, alături de poza lui
Ipolit.)

Nadea. De obicei nu sunt fotogenică, dar poza asta îmi place şi mie, deşi e de vreo zece
ani…
Lucaşin. Nu v-aţi schimbat deloc…

Nadea. Iar minţiţi?

Lucaşin. Aproape deloc.

Se vede că e o discuţie la întâmplare şi că de fapt nu discută deloc ceea ce ar vrea să


discute.

Nadea. Unde lucraţi?

Lucaşin. În policlinică. Primesc pacienţi. Uneori şi câte 30 într-o zi.

Nadea. E obositor?

Lucaşin.Bineînţeles. Dar ce să faci? Sunt bolnavi. Şi trebuie trataţi.

Pauză.

Nadea. (brusc). Fie. Am să cânt. Deşi nu meritaţi asta. (Cântă.)

Lucaşin.(brusc). Nadea, am o rugăminte…Poate e prea îndrăzneaţă…

Nadea. Care?

Lucaşin. N-o să vă supăraţi?

Nadea.Voi încerca…

Lucaşin. Şi n-o să mă daţi afară?

Nadea. Dacă n-am făcut-o până acum…

Lucaşin. Nadea, pot să scot de acolo poza lui Ipolit şi s-o rup?

Nadea. Nu, nu puteţi…

Lucaşin. Doar nu sunteţi supărată că a plecat?

Nadea. Dar de ce aveţi nevoie de asta?


Lucaşin. Pentru că am.

Nadea. Sunt supărată.

Lucaşin. Sunteţi sigură de asta?

Nadea tace.

Câţi ani aveţi? 30?

Nadea. 32.

Lucaşin. Deja 32… (Meditativ.) Şi nu aveţi încă o familie. N-a fost să fie. Se mai
întâmplă. N-aţi avut noroc. Asta e. Şi apare Ipolit, un om serios…bun…Cu el apare
siguranţa, liniştea… El, probabil, e un logodnic avantajos. Maşină, apartament…Şi
prietenele insistă că nu e de pierdut o asemenea partidă. …

Nadea. N-aş fi crezut că sunteţi atât de crud!

Lucaşin. Sunt chirurg. De foarte multe ori sunt nevoit să le provoc oamenilor durere, ca
mai apoi ei să se simtă bine.

Nadea.Vă e milă de pacienţi?

Lucaşin. Foarte tare.

Nadea. Şi mie mi-e milă de mine. Vin seara acasă, mă aşez în fotoliu, îmi aprind o ţigară
şi începe să-mi fie milă de mine.O milă atât de mare…

Lucaşin. N-aţi fost niciodată căsătorită?

Nadea. Am fost. Pe jumătate.

Lucaşin. Cum pe jumătate?

Nadea. Аşa…Ne întâlneam de două ori pe săptămână şi asta a durat timp de zece ani. De
atunci urăsc sâmbetele şi duminicile. Şi sărbătorile la fel. De sărbători eram tot timpul
singură.

Lucaşin. El era căsătorit?


Nadea. Şi acum e.

Lucaşin. Şi încă îl mai iubiţi?

Nadea. Nu. Haideţi mai bine să bem o cafea.

Lucaşin. Eu n-am avut niciodată succes la femei. Încă de pe băncile şcolii. Era în clasa
noastră o fată – Ira, nu avea nimic deosebit, dar era în ea ceva… Încă din clasa a opta m-
am îndrăgostit de ea. Iar ea nu-mi acorda nicio atenţie. După ce am terminat şcoala, s-a
măritat cu Pavel …

Nadea. Cu care aţi fost împreună la saună şi în locul căruia aţi zburat la Leningrad?

Lucaşin. Cu el, dragul de el…Bineînţeles, că m-au invitat la nunta lor. La masă, m-am
ridicat şi am spus un toast: «Ira, îţi doresc, să-l părăseşti cât mai repede pe Pavel şi să mă
alegi pe mine. Eu te voi aştepta!» Bineînţeles, că am fost dat afară de la nuntă.A ieşit un
scandal!

Nadea. Și acum sunteți buni prieteni cu Pavel?

Lucaşin. De ce acum? Nu doar acum .Prieteni am fost toată viața. El n-are nicio vină, că
ea l-a ales pe el. La ea venea Pavel aici la Leningrad, sa facă revelionul. Ea e în
deplasare aici.

Nadea. La Ira? Săraca de ea. Deci și ea a avut de suferit!

Lucaşin. De ce credeți asta? Eu, ca să fiu sincer, nu mă simt deloc suferind. Și voi pregăti
cu multă plăcere cafeaua …

Nadea. Dar de ce dumneavoastră? O voi face eu.

Lucaşin. N-o s-o faceți bine…Nu vă pricepeți deloc la gătit! Peștele pe care l-ați făcut nu
e deloc pește , parcă ar fi, gumă de mestecat…

Nadea. Cum așa? Doar m-ați lăudat atâta!

Lucaşin. M-am linguist…(O privește fix și insistent) Nadea.…

Nadea. Ce e?
Lucaşin. Nadea! Știți eu nu mă mai recunoc deloc!

Nadea. (mirată). În ce sens?

Lucaşin. Păi, cei de acasă dintotdeauna m-au considerat un timid. Mama tot timpul îmi
spunea că pe mine toți mă călăresc, iar prietenii mă porecleau «molâul».

Nadea. (sec). Cred că exagerau.

Lucaşin. Și eu aveam aceeași părere despre mine.

Nadea. (ironic). Făceați pe modestul.

Lucaşin. Dar aici mă simt cu totul altfel, mă simt mai…

Nadea. Obraznic!

Lucaşin.Vai, nu, nicidecum? Mă simt mai curajos! Mai…

Nadea. Descătușat!

Lucaşin.Nu! Mai hotărât…

Nadea. Mai relaxat!

Lucaşin. N-ați ghicit! Mă simt ca un om care e în stare să realizeze orice, mă simt


puternic. Și asta se-ntâmplă pentru că v-am întâlnit !Datorită dumneavoastră a ieșit la
iveală adevăratul meu caracter, pe care nici nu l-am bănuit măcar.

Nadea. Realizați ce spuneți? Reiese că eu am făcut din dumneavoatră un obraznic!

Lucaşin.Nimeni nu mi-a mai zis așa! Sunt fericit! Nadea!..

Se aude sunând la ușă.

(Furios.) Ce insistent poate fi! Să vedeți ce-i fac eu acum! (Se pornește spre ușă.)

Nadea. (îl oprește). Voi deschide eu. (Merge să deschidă.)

Apar prietenele Nadei – Valentina și Tatiana.


Valentina. Nadea, hai, îmbracă-te! Mergem să dormim la mine!

Tatiana. Chiar v-ați certat? A fost nesimțit cu tine?

Auzind voci de femei, Lucaşin iese și el în hol.

Lucaşin. De ce ați venit? Vă rog să plecați .

Nadea. Vai de mine! Realizați ce spuneți?

Tatiana (fâstâcită). Nu –nțeleg nimic!

Valentina (Nadei). De ce ne-ai chemat?

Lucaşin. Eu n-o las pe Nadea.

Nadea. (lui Lucașin). Cu ce drept?

Lucaşin.(neașteptat). Cu dreptul …lui Ipolit!

Nadea râde.

De ce râzi?

Nadea. (neobservând că a început să-l tutuiască). Pentru că ești un


mincinos! (Prietenelor.) Fetelor, mi-a fost rușine să vă spun când ați fost ultima dată…

Lucaşin.(amenințător). Spune, spune…

Nadea. (continuă). Ăsta nu e Ipolit…E un necunoscut. Nici măcar numele de familie nu


i-l cunosc.

Lucaşin. Să n-o credeți! Eu sunt Ipolit… Nadea n-ar fi putut să facă revelionul cu un
bărbat necunoscut.

Nadea. (prietenelor). Am să vă explic totul. Aseară când m-am întors acasă…

Lucaşin.(o întrerupe). Să nu-ndrăznești să le spui că eu eram în patul tău!

Valentina (rușinate). Noi ar cam trebui să mergem!


Nadea. (lui Lucașin). Jenea, încetează imediat tot bâlciul ăsta!

Lucaşin. Eu nu sunt Jenea, eu sunt – Ipolit.!

Nadea. Te strâng de gât!

Tatiana. După ce plecăm noi!

Lucaşin.Fetelor, mai stați puțin. Haideți să bem câte un păhărel. Totuși e revelionul!

Intră toți în cameră.

Lucaşin toarnă vin în pahare.

Valentina. Dragii nostrii, Nadea și Ipolit!

Nadea. (obosită). Dar el nu e Ipolit!

Tatiana. Nadea, gluma asta deja nu mai e inspirată!

Lucaşin o privește victorios pe Nadea.

Ridic acest pahar, dorindu-vă ca în Noul An să nu vă mai certați!

Lucaşin.N-o să ne mai certăm!

Nadea. Fetelor, eu merg cu voi!

Lucaşin.(Nadei). Nu vorbi prostii! (prietenelor) Dar de ce nu strigați «amar»?

Valentina (nesigură). Dacă vreți așa de mult… Amar!

Tatiana. Amar! Amar!

Nadea. (se retrage). Eu nu mă sărut cu el! Jenea, nu mă atinge!

Lucaşin. Eu nu sunt Jenea. Eu sunt Ipolit! Nadea, poporul cere! (O sărută.)

Sărut lung. Prietenele, foarte delicat, se retrag. După un timp, Lucaşin și Nadea, rușinați
se desprind unul de celălalt.
Nadea. Dar unde-s Tanea și Valea?

Lucaşin. Îmi plac prietenele tale…

Nadea. Acum ne tutuim?

Lucaşin. Demult ne tutuim. N-ai observat?

Nadea.Care-i numele tău de familie?

Lucaşin. Lucașin.

Nadea. Evghenii Lucașin…Mă bucur că v-am cunoscut…

Lucaşin se duce la telefon, ridică receptorul.

Unde vrei să suni?

Lucaşin.La aeroport, să aflu când e cel de-al doilea avion.

Nadea. Dar de ce vrei să amâni plecarea?

Lucaşin.(sincer). Nu vreau să plec.

Nadea. De ce?

Lucaşin. Nu vreau și gata! Аeroportul? Spuneți-mi la ce oră e avionul spre Moscova? Nu.
De primul știu…Dar al doilea? Al treilea? Al patrulea?... Scandalos, pur și simplu. (Pune
receptorul.) Dracu să-i ia! Avioanele spre Moscova sunt din jumătate în jumătate de
oră! (umblă prin cameră.) Nu mai înțeleg nimic!

Nadea.La ce te referi?

Lucaşin. Dar de ce trebuie să plec eu cu avionul de dimineață? Numai mâine trebuie să


fiu la policlinică. Azi ne putem plimba, putem merge la Ermitaj…Iar diseară iau avionul
sau trenul.

Nadea. Ce needucat poți fi. Eu nu cred că te-am invitat să rămâi.

Lucaşin.(glumeț). Și care-i problema? Invită-mă!


Nadea. (foarte serios). Pentru ce?

Lucaşin. Eu așa nu pot discuta! (Se apropie de bibliotecă, unde e poza lui Ipolit.) Tot
timpul am impresia că suntem trei aici! (Ia poza.)

Nadea. Să nu-ndrăznești să-l atingi!

Lucaşin. N-am să-i fac nici un rău ! Îl bag între cărți!

Nadea se apropie, scoate poza și o pune la loc.

Bine, să-l lăsăm aici, dar să-l întoarcem cu fața la perete… (Întoarce poza.)

Nadea o întoarce la loc.

Nadea. Lasă-l în pace! Nu ți-a făcut nimic rău!

Lucaşin. Dar tu de ce îi iei apărarea? (Ia poza și o flutură în vânt.) Ții la el ca la o


amintire?

Nadea. Asta nu te privește!

Lucaşin.(Întoarce poza și citește pe verso). «Iubitei mele!..» (furios.) Ei, asta-i prea de
tot! Asta întrece orice imaginație…(Deschide geamul.)

Nadea. Ce vrei să faci?

Lucaşin. Îl trimit să ia o gură de aer! (Aruncă poza afară.) Îi va fi foarte util!

Nadea. (rece). Du-te și ridică-l pe Ipolit!

Lucaşin. Nici nu mă gândesc!

Nadea. Îți repet…

Lucaşin. Nadea, nu te obosi să mă convingi! N-am să fac asta!

Nadea. Atunci te rog să zbori cu primul avion!

Lucaşin. Foarte bine, voi zbura! (Ia de pe masă aparatul de ras.) Mă bărbieresc imediat
și picior de-al meu nu va mai rămâne în casa asta! (pornește aparatul.)
Nadea. (scoate din priză aparatul). Aici nu e frizerie!

Lucaşin.(pornește aparatul). Dar nu pot să ajung la logodnica mea neras!

Nadea. Vai, am uitat cu desăvârșire că tu ai o logodnică!

Se aude soneria.

Lucaşin. Hai, aleargă și deschide.Cu siguranță e Ipolit…N-a mai apărut demult!

Nadea iese în hol, deschide ușa.Apare Ipolit. Nu-i spune nimic Nadei, intră în cameră să
verifice dacă Lucașin mai e aici.

Lucaşin se bărbierește, nu-i acordă nici o atenție lui Ipolit.

Ipolit. Aha, el deja folosește aparatul meu de ras. (Pleacă subit.)

Plecarea lui Ipolit l-a binedispus pe Lucașin.

Lucaşin.(curățând aparatul de ras). Minunat…De data asta a plecat pentru totdeauna!


Dar de ce e aici aparatul lui de ras?

Nadea. De ce mă-ntrebi așa ceva? Doar și tu zbori la logodnica ta. E aparatul


logodnicului meu!

Lucaşin. Fostul tău logodnic.A fost și nu mai e! Și nici nu va mai fi! Uită-l! Iar dacă mai
are îndrăzneala să mai apară aici o dată, voi șterge scările cu el!

Nadea. Cu ce drept vorbești cu mine în halul ăsta? De ce te amesteci în viața mea?


Demult trebuia să fii la aeroport!

Lucaşin.Trenul meu pleacă seara târziu! (Se duce la canapea, își scoate pantofii și se
întinde.)

Nadea. Atunci am să plec eu!

Lucaşin.E o idee bună! Du-te și te plimbă! Iar eu mă voi odihni puțin.

Naadea. Mă voi întoarce cu un polițist.

Lucaşin.Poți să aduci și toată secția!


Nadea.Dă-mi paltonul!

Lucașin, oftând, se ridică, merge în hol și-i dă Nadei paltonul.

Lucaşin. Cu multă plăcere…

Nadea își pune o cizmă, apoi îi arată lui Lucașin să-i tragă fermoarul.

Lucaşin.Сu plăcere!

Nadea își pune a doua cizmă.

Nadea. Iar acum ăsta!

Lucaşin.(ironic). Toată viața am visat la așa ceva! (Se apleacă și-i trage fermoarul.)

Nadea. Mă duc să ridic poza. Să nu cumva să furi ceva! Ține minte că eu îți cunosc
adresa de la Moscova!

Lucaşin râde. Nadea pleacă.

Lucaşin privește mai atent camera, se apropie de bibliotecă, scoate poza Nadei din raft și
o ascunde în buzunarul său.

Pe avanscenă Nadea găsește poza lui Ipolit, o ridică.

Apare Prezentatorul.

Prezentatorul. La mulți ani, Nadea.!

Nadea.La mulți ani!

Prezentatorul. Unde mergeți la ora asta?

Nadea. Habar n-am!

Prezentatorul. Poate la prietene? Ele încă mai chefuiesc.

Nadea. Nu, nu am chef. O să înceapă interogatoriul…

Prezentatorul. Aș putea să-l caut pe Ipolit. E pe aici pe undeva. Nu demult l-am văzut.
Nadea.N-aș vrea să-l întâlnesc acum.

Prezentatorul. Întoarceți-vă acasă!

Nadea. La el? Pentru nimic în lume!

Prezentatorul. Dar nu puteți rămâne aici în frig!

Nadea. Am o rugăminte la dumneavoastră. Îmi puteți chema un taxi ?

Prezentatorul. Pentru ce?

Nadea. Voi merge la gară să-i cumpăr bilet. Credeți că voi găsi deschis?

Prezentatorul. Bineînțeles. Sunt trenuri care circulă și noaptea. Taxi…taxi…

Apartamentul Nadei.

Se deschide ușa și apare mama Nadei- Olga Nicolaevna. Se dezbracă în hol.

Lucaşin.(zâmbind victorios). Cine-i acolo?

Nici un răspuns. În ușă stă Olga Nicolaevna și-l privește îngrozită pe necunoscut.

Vă rog să mă scuzați! (Se ridică brusc, își pune pantofii și sacoul.)

Olga Nicolaevna. Cine sunteți dumneavoastră?

Lucaşin. Dar dumneavoastră? Deși, intuiesc cine sunteți…Mă bucur să vă cunosc…

Olga Nicolaevna (Îl întrerupe). Nu vă apropiați de mine că am să țip!

Lucaşin.(menținând distanța). Pot să vă explic …

Olga Nicolaevna. Stai pe loc, nu te mișca!

Lucaşin. Nu trebuie să vă fie frică de mine.

Olga Nicolaevna. Ce cauți aici la noi?


Lucaşin.(zâmbind). Dacă ați avea suficientă răbdare aș începe cu începutul. În fiecare an
pe data de 31 decembrie, eu cu prietenii mei mergem la saună…

Olga Nicolaevna (îl întrerupe). Nu-mi turna aici gogoși. Și să nu crezi că dacă-s bătrână
te voi lăsa să fugi și să scapi!

Lucaşin. Dar eu n-am de gând să fug. Mie și aici mi-e bine.

Olga Nicolaevna (autoritar). Ia arată ce ai în buzunare!

Lucaşin.(zâmbind). Doar 15 ruble am găsit și atâta am luat! (Arată banii.)

Olga Nicolaevna . Nu prea ai cu ce te lăuda. Pune-i pe masă!

Lucaşin pune banii pe masă.

Mai mult n-ai luat nimic?

Lucaşin. N-am apucat.

Olga Nicolaevna. Arăți ca un om normal. N-ai prea zice că arăți a hoț. Cum de nu ți-e
rușine să furi de la oameni în noaptea de revelion? Doar e sărbătoare. Oamenii se
distrează… Iar tu n-ai pic de rușine …

Lucaşin.(încercând s-o împace). Cum vă numiți?

Olga Nicolaevna. Ce te interesează?

Lucaşin.Vă rog să mă ascultați. Am să vă explic totul. (Face un pas înainte.)

Olga Nicolaevna. (strigă). Ajutor! Hoții!

Lucaşin.(speriat). Vă implor, nu țipați!

Olga Nicolaevna (liniștită). Rămâi pe loc, dacă vrei să nu țip! Imediat se vor întoarce
Nadea și cu Ipolit și te vom aresta!

Lucaşin.(Sigur pe el). Ipolit nu se va întoarce!

Olga Nicolaevna (mirată). De ce?


Lucaşin.Cu el m-am lămurit mai demult cu ajutorul aparatului de ras!

Olga Nicolaevna se înmoaie și leșină.

(Lucașin o ia și o duce pe canapea, o culcă.) Nu vă faceți griji, aparatul era electric!

Olga Nicolaevna. Deci, l-ai omorât electrocutându-l ! Ca să vezi! Și ce om bun era!

Lucaşin.Liniștiți-vă, că nu l-am omorât. L-am dat afară din casă! Atâta tot!

Olga Nicolaevna . Du-te te rog în cealaltă cameră, acolo ai să vezi pe raft medicamentele
mele și un pahar. Picură-mi 30 de picături și adu-mi te rog!

Lucaşin. Valocardin luați?

Olga Nicolaevna. Ia te uită ce se pricepe!

Lucaşin iese și se-ntoarce cu medicamentul. Olga Nicolaevna îl bea, urmărindu-l pe


Lucașin.

Lucaşin.Dați-mi mâna! (Îi ia pulsul) Ați făcut o electrocardiogramă?

Olga Nicolaevna. Eu am un suflu …în stânga…

Lucaşin. Fleacuri. Asta au aproape toți. Tensiunea cum e?

Olga Nicolaevna. 170/100. Dar de ce mă-ntrebi?

Lucaşin. Luați Prestarium?

Olga Nicolaevna . Dar tu de unde știi?

Lucaşin. Eu sunt medic.

Olga Nicolaevna. Și te ocupi cu asemenea lucruri. Nu-ți ajunge salariul sau de ce?

Lucaşin.A apărut un medicament nou pentru hipertensiune. Am să vă scriu eu o


rețetă. (scoate rețetarul din buzunar , începe să scrie.)

Olga Nicolaevna se ridică și se furișează spre ușă.


Olga Nicolaevna (oprindu-se). Chiar dacă ești hoț, ești un hoț grijuliu… (Văzând că
Lucașin e concentrat pe rețetă, iese în hol, închide ușa și o încuie cu cheia.)Mulțumesc!

Lucaşin.De ce ați făcut asta? N-aveți încredere în mine?

Olga Nicolaevna .Te dai drept doctor, șmecherașule?

Lucaşin. Luați rețeta! (îi bagă rețeta pe sub ușă.)

Olga Nicolaevna se apleacă și o ia.

Olga Nicolaevna. O fi într-adevăr bun medicamentul ăsta?

Lucaşin. Spuneți-i Nadei să vi-l comande neapărat! O să vedeți diferența!

Olga Nicolaevna .Tu de unde o știi pe Nadea? Cum te cheamă?

Lucaşin.Evghenii Lucaşin!

Olga Nicolaevna. Așteaptă un pic să-mi aduc un scaun.(se așează lângă ușă.) N-am prea
auzit de tine. Demult o cunoști pe Nadea?

Lucaşin. Cât e ceasul?

Olga Nicolaevna.Trebuie să fie șapte deja. În curând se va face ziuă.

Lucaşin.Înseamnă că ne cunoaștem de aproape 8 ore. Am apărut aici aseară pe la 11. …

Olga Nicolaevna (șocată). Și ai stat toată noaptea aici?

Lucaşin.Toată noaptea…

Olga Nicolaevna.Și de ce Nadea nu te-a dat afară?

Lucaşin. Probabil, n-a vrut…

Olga Nicolaevna.Crezi că i-ai plăcut?

Lucaşin.Asta nu pot să vă spun…Pot doar să spun că eu am plăcut-o foarte mult!

Olga Nicolaevna . Așa brusc și dintr-odată? Da rapid mai ești!


Lucaşin. Știu și eu că așa ceva nu poate fi. Dacă îmi spunea cineva ieri așa ceva, aș fi
râs. Dar…se pare că în viața fiecăruia apar și excepții. Fără aceste excepții viața n-ar avea
niciun farmec. De fapt, istoria o mișcă înainte doar excepțiile.

Olga Nicolaevna.Dar banii de ce i-ai furat? Oricum nu te las să ieși de aici!

Lucaşin.Chiar vă rog să mă țineți aici! (Ia chitara ,începe să cânte)

Nadea intră în apartament, ascultă. Olga Nicolaevna, ascultă cu atenție cum cântă
Lucașin și n-o observă pe fiică-sa. Nadea intră când se termină cântecul.

Nadea.Mamă, de ce stai în hol?

Olga Nicolaevna (mândră). Păzesc hoțul! Iar el îmi cântă!

Lucaşin.(Nadei). Eu sunt hoțul!.. Îmi place să cânt, deși nu prea mă pricep…

Nadea. (obosită).Mamă, hai să-l lăsăm liber! (Descuie ușa, intră în cameră.)

Lucaşin.N-ai înghețat?

Nadea.Am mers cu taxiul.

Lucaşin. Unde?

Nadea.La gară.Ți-am luat bilet!

Lucaşin. La trenul de seară?

Nadea. La cel de dimineață! (Îi dă biletul.)

Olga Nicolaevna urmărește scena dintre cei doi cu mare atenție, încercând să priceapă
ceva.

Lucaşin.(ia biletul). Îți mulțumesc mult! Ai procedat corect! M-ai salvat! Sunt foarte
mișcat! Îți sunt foarte recunoscător! M-ai scutit de statul la coadă! N-am
cuvinte! (deschide geamul și aruncă biletul.)

Olga Nicolaevna. (înțelegând situația). Eu mai bine mă duc la Liuba să continuăm


petrecerea! Nu am de ce să mai rămân aici!
Lucaşin. Mulțumim foarte mult! Sunteți o mamă minunată!

Olga Nicolaevna (Nadei). Nadea, ai grijă când mă întorc să nu mai apară și al treilea aici!

Lucaşin.Stați liniștită! Nu voi permite așa ceva!

Olga Nicolaevna pleacă.

Nadea. Îți amintești că ți-am spus că mă voi întoarce cu poza lui Ipolit. (Scoate poza din
poșetă și o pune la locul ei.)

Lucaşin ia poza și o aruncă iar peste geam.

(furioasă.) Esti un aventurier! Un ticălos! Un alcoolic! Un nesimțit! Un obraznic!

Lucaşin, zâmbind fericit, o îmbrățișează. Ea nu se împotrivește. Se aude soneria.

Lucaşin. Nu deschidem. Noi nu suntem acasă!

Nadea. Cine poate fi?

Stau îmbrățișați.

Lucaşin. Oricine ar fi, nu vom deschide!

Se aude soneria.

Nadea. Ce oameni ciudați! Nu e clar că dacă nu deschidem, înseamnă că nu suntem


acasă!

Lucaşin.Iar dacă suntem acasă și nu deschidem, înseamnă că nu vrem să vedem pe


nimeni!

Stau la fel îmbrățișați. Se aude soneria.

Ce lipsă de tact!

Nadea.Și câtă lipsă de educație!

Sună lung la ușă.


Lucaşin.Aste e deja nesimțire!

Nadea.Numai de-a dracului și n-o să deschidem.

Nadea și Lucaşin stau îmbrățișați.

Lucaşin. Să fim curajoși! A început jocul- să vedem cine are nervii mai tari!

Soneria continuă, dublată de bătăi cu pumnii în ușă.

Nadea.S-au țăcănit de tot?

Lucaşin.Nadea, te implor, rezistă, nu ceda!

Bătăile se întețesc.

Nadea. Va trebui să deschid, altminteri o să-mi spargă ușa!

Lucaşin.(amenințător). O voi deschide eu.

Nadea. Jenea, rămâi calm, fii calm !

Merg amândoi la ușă. O deschid. În fața lor stă Ipolit, care e foarte excitat.

Ipolit. Dragilor! Eu sunt! Eu vă sparg ușa! (Intră îmbrăcat în cameră.) Vreau să vă urez
să fiți fericiți! Aș mânca ceva! (Se așează la masă și mănâncă.)

Lucaşin și Nadea îl privesc nedumeriți.

Nadea. E prima data când te văd în starea asta…

Ipolit. (foarte vesel fredonează ceva).

Despre mine cântam…Ce-am mai înghețat… (Ridică un picior.) Botinele mele au talpa
subțire…El (arată la Lucașin) știe…Dar niște oameni buni m-au luat, m-au încălzit, m-
au adăpostit, m-au…!

Lucaşin. Se vede.

Ipolit. (foarte însuflețit). Viața e plină de surprize, de situații neașteptate, neplanificate și


asta e minunat. Parcă fericirea poate fi planificată? Noi ducem o viață plictisitoare! Ne
lipsește aventura! Ne-am dezobișnuit să mai intrăm prin fereastră la femeia iubită! Ne-am
dezobișnuit să mai comitem prostii mari! Ce porcărie-i peștele ăsta! Anul viitor de
revelion o să merg și eu neapărat la saună …

Lucaşin. De ce să așteptați un an întreg pentru așa ceva?

Ipolit.Corect. (Se ridică, se-ndreaptă spre ieșire, apoi brusc se oprește și intră în baie.
Așa îmbrăcat cum e, cu palton și căciulă intră sub duș și dă drumul la apă.)

Nadea și Lucaşin au rămas în cameră și ascultă.

Nadea. Cred că face duș!

Lucaşin.Așa se pare. Mă duc să văd! (Merge la baie , de unde strigă.) Nadea, vino mai
repede încoace!

Nadea merge repede la baie și-l vede pe Ipolit care cu multă satisfacție își săpunește
paltonul…

Nadea. Ai înnebunit! Ieși imediat din cadă!

Ipolit. Nici nu mă gândesc!

Nadea. (nu știe ce să mai spună). Ai să-ți distrugi paltonul!

Ipolit. Nadea, nu fi meschină!

Lucaşin.(lui Ipolit). Scoateți-vă măcar căciula!

Ipolit. Mie și așa mi-e bine! Iar tu mai bine ai tăcea!

Nadea. Ipolit, te rog, te implor , ieși de acolo!

Ipolit. (continuă să se spele). O poveste romantică frumoasă! În ajun de An Nou un om


merge la saună. E o caracterizare minunată a personalității sale.Pentru că s-a logodit se
îmbată ca un porc. (Continuă să se spele.) Apoi, ca și o momâie el este băgat în avion și
uite-l ajuns în alt oraș. Dar ăsta e un mărunțiș, pe care el nu-l observă, el e un om de
calibru mare. (Îi dă buretele lui Lucașin.) Freacă-mi și mie un pic spatele! Nu vrei? Cum
vrei! (Închide apa.) Brr…Ce bine e…Da, aici îi iese în cale altă femeie, el uită de
logodnica moscovită și și-o însușește pe cea leningrădeană. Asta pentru că are valori
morale înalte!! (Își scoate șapca și o stoarce.)

Lucaşin. Încetați cu obrăzniciile astea!

Ipolit. (Iese din cadă, își scoate o botină , scurge apa din ea, apoi procedează la fel și cu
a doua.) Pe adevăr nu trebuie să te superi, chiar dacă e cam amar adevărul ăsta! Nadea,
toate astea-s o prostie!

(Ia din cuier prosopul, își șterge spatele.) Da, într-un timp atât de scurt e foarte ușor să
distrugi ce-ai avut, doar că să creezi ceva nou, e mult mai greu! Mâine vei simți golul și
sevrajul. Mâine revelionul se va termina! Și știți amândoi că eu am dreptate. (Se-
ndreaptă spre ieșire.) Iar tu, Nadea, o să-ți mai amintești de Ipolit!

Nadea.Unde pleci? Ai să răcești!

Lucaşin.(Încercând să-i bareze calea). Să nu-ndrăzniți să ieșiți afară! O să vă


transformați în țurțure!

Ipolit. Lăsați-mă!Ia mâinile de pe mine! Poate că eu vreau să răcesc și să mor! (Pleacă.)

Nadea. Doamne!Ce-am oboist! Ce noapte nebună!

Lucaşin. Dacă mai vine o data, va da foc la casă! Sincer să fiu, nu e un băiat rău!

Nadea. Mi-e milă de el…De fapt, el ne-a spus ceea ce noi n-avem curajul să ne spunem.

Lucaşin. Nadea, revino-ți!

Nadea. (tristă). Asta și fac…

Se aude soneria. Lucaşin merge și deschide. În ușă stă Olga Nicolaevna.

Olga Nicolaevna. (justificându-se). Îmi cer scuze, dar mi-am uitat cheile!La Liuba toți au
mers la culcare, iar pe casa scării e frig să stau…(suspicioasă) Voi l-ați aranjat așa pe
Ipolit? L-am văzut urcându-se în mașină ud tot din cap până în picioare.

Lucaşin.Nu l-a udat nimeni. Era ud de la lacrimi.

Olga Nicolaevna. (cu dojană). Ați supărat un om atât de bun… (Se duce în camera sa.)
În cameră s-a instalat o tăcere lungă.

Nadea.Cred că e timpul să pleci…

Lucaşin. Dar avioanele zboară din oră-n oră.

Nadea. O oră în plus nu va rezolva nimic.

Lucaşin. Pe urmă vom regreta că ne-am despărțit.

Nadea. Cred că Ipolit are într-o oarecare măsură dreptate. În seara asta ne-am pierdut
luciditatea. Dar revelionul a trecut și toate lucrurile vor reveni la normal…

Lucaşin. Deci Ipolit și-a făcut treaba până la capăt…

Nadea. (ia chitara și cântă).

Lucaşin.(privind pe geam). E dimineață deja…Am impresia că am trăit o viață întreagă în


noaptea asta…

Nadea. Du-te și ridică biletul.Cred că încă îl poți găsi …

Lucaşin.Nu, nu voi merge cu trenul…Să mă scuture șapte ore încontinuu… (Ia de pe


masă cele 15 ruble și le pune în buzunar.) Mai bine zbor…

Nadea. Să-ți mai amintești uneori de mine!

Lucaşin. Și tu…

Nadea. (încet). Du-te, Jenea, du-te…

Lucaşin. Pot să te sărut la despărțire?

Nadea. Nu, nu trebuie, Jenea, te rog foarte mult…pleacă!

Lucaşin.Să stăm un pic jos înainte de plecare!

Se așează amândoi.

Nu ești supărată pe mine? Am furat poza ta.


Nadea. Dimpotrivă, îmi face plăcere că vei avea o poză cu mine.

Lucaşin.Și dacă avioanele nu zboară din cauza vremii? Atunci pot să mă întorc?

Nadea. Nu, nu. Atunci du-te cu trenul.

Lucaşin. Fie, Atunci am plecat. (Se ridică brusc, iese în hol, își pune paltonul și mai
amână un pic plecarea, sperând că Nadea îl va striga înapoi.)

Nadea ramâne nemișcată. Lucaşin iese.

Se stinge lumina în apartamentul Nadei.

Pe avanscenă apare Prezentatorul. Apoi apare Lucașin.

Lucaşin.Au anunțat îmbarcarea?

Prezentatorul. Ați găsit bilet la următorul zbor?

Lucaşin. Din păcate da.

Prezentatorul. Încă nu au anunțat îmbarcarea .

Lucaşin. Nu aveți o fisă pentru telefon?

Prezentatorul. De ce vreți s-o sunați?

Lucaşin. Nu pot să plec așa…

Prezentatorul. Ce nehotărât sunteți! Ar trebui să vă controlați emoțiile!

Lucaşin. De ce să le controlez? Nu credeți că prea des ne controlăm stările?

Prezentatorul. Poftim fisa!

Lucaşin ia fisa, se apropie de telefon, formează.

În apartamentul Nadei sună telefonul. Nadea stă alături de telefon, dar nu ridică
receptorul.

Apartamentul lui Lucașin în Moscova. Lucașin intră, își scoate paltonul.


Marina Dmitrievna. (îl copleșește cu întrebările). Explică-mi și mie ce s-a întâmplat? Nu
înțeleg nimic…Unde ai dispărut? Ce s-a întâmplat? Unde-i Galea?

Lucaşin.(intră în cameră). Am fost la Leningrad!

Marina Dmitrievna. (îl urmează). Unde?

Lucaşin. La Leningrad! (Începe să se dezbrace.) Am oboist și vreau să dorm!

Marina Dmitrievna. Deci, tu iarăși ai fugit la Leningrad!

Lucaşin. Bine, am să-ți povestesc, ia loc…

Marina Dmitrievna se așează.

Voi începe cu începutul…Despre saună tu știi…Îți amintești, chiar tu mi-ai spus că


Pavel zboară la Leningrad. Ei, la saună am băut, apoi am mers la aeroport să-l conducem
pe Pavel, la aeroport iar am băut și băieții absolut din întâmplare, în loc să-l trimită pe
Pavel, m-au băgat pe mine în avionul de Leningrad…

Marina Dmitrievna. Cum adică te-au băgat? Ce, tu erai un colet, un pachet oarecare? Tu
n-ai realizat ce se-ntâmplă?

Lucaşin. Niciun pic… (își scoate pantofii.)

Marina Dmitrievna. În ce hal ai putut să ajungi! Se vede că n-ai nevastă! Ai nevoie de o


soție care să te țină pe drumul cel drept. Îmi imaginez cât de supărată e Galea!

Lucaşin. Am sunat-o din Leningrad. Era aici. Am încercat să-i explic…

Marina Dmitrievna. Eu nu ți-aș ierta așa ceva! Pentru nimic în lume! Galea are telefon?

Lucaşin.(se întinde pe canapea) Din fericire nu!

Marina Dmitrievna. Te înțeleg că ți-e foarte greu să-I explici…O să mă ocup eu de asta!
Chiar acum voi merge la ea și o voi aduce încoace! Dacă se va împotrivi, voi apela la
forță! Și dacă trebuie - o leg, dar tot o aduc!

Lucaşin.(speriat). Мamă, te rog, nu face asta!


Marina Dmitrievna. Dă-mi adresa ei!

Lucaşin.Mamă, nu deranja un suflet bolnav!

Marina Dmitrievna.Tu nu mai vrei să te însori cu Galea?

Lucaşin.Eu am întâlnit o altă femeie!

Marina Dmitrievna (speriată). Unde?

Lucaşin. La Leningrad.

Marina Dmitrievna.Când?

Lucaşin.Astă noapte.

Marina Dmitrievna. Și de aceea te desparți de Galea?

Lucaşin. Da!

Mamei începe să i se facă rău, exact la fel ca mamei Nadei un pic mai devreme.

(Sare de pe canapea, o înhață , o culcă pe canapea.) Zici că v-ați înțeles azi toate!

Marina Dmitrievna. (deschide ochii). Ești un afemeiat…

Lucaşin. Mamă, draga mea mamă…Sunt atât de nefericit…N-am noroc deloc … (Scoate
poza Nadei și o pune pe un raft.)

Marina Dmitrievna se apropie și examinează poza.

Probabil că eu voi rămâne burlac toată viața…Ș-apoi , de ce ar trebui să mă însor? Nicio


soție nu va avea grijă de mine așa cum o faci tu…Îți imaginezi că aici, la noi, să apară o
altă femeie? Dacă voi două nu vă veți înțelege, atunci eu am să sufăr. De aceea, e mai
bine să rămână totul așa cum e…Așa e cel mai bine …

Marina Dmitrievna. Băiețelul meu drag! (Îl liniștește.) Lasă că totul o să fie bine…Nu-ți
mai fă griji! Dormi, odihnește-te…

Lucaşin adoarme.
(Îl învelește.) Cum o cheamă?

Lucaşin. Nadea.…

Lumina se stinge.

Seara aceleiași zile. Lucașin doarme. Cineva deschide ușa cu cheia. Intră Nadea. Se
dezbracă în hol, intră în cameră. Ține în mână geanta lui Lucașin cu măturicea în ea.

Nadea se așează pe un scaun și-l privește pe Lucașin. El nu se trezește. Nadea aprinde


lumina, scoate din geantă măturicea si-i gâdilă fața. Lucaşin deschide speriat ochii, o
vede pe Nadea și zâmbește tâmp.

Nadea. Ți-ai uitat măturicea la mine.

Lucaşin. Cum m-ai găsit?

Nadea.Ce prost poți fi! Oare cum?

Lucaşin sare din pat și o îmbrățișează. Și bineînțeles se aude soneria.

(Oftând.) Și aici e la fel?

Lucaşin.Sper că aici nu e Ipolit!

Ușa o deschide Marina Dmitrievna. Dau năvală prietenii –Pavel, Mihail, Alecsandr.

Toți. La mulți ani! Numai bucurii în noul an!

Мihail (vesel) Cum am putut să încurc așa ceva? Doar eu nu mă îmbăt niciodată!

Alexandr.Încetați să vă mai îmbrățișați! Nu vedeți că aveți musafiri!

Lucaşin și Nadea ramân la fel, de parcă le-ar fi frică să se despartă.

Lucaşin. Nu putem, pentru că nu ne-am văzut de mult timp!

Mihail.Cum ai reușit să te și întorci?

Marina Dmitrievna a rămas în ușă și nu scoate nici un cuvânt.


Pavel. Mă bucur că Galea te-a iertat! Acum voi ține un discurs! Dragă Galea! Fiți fericiți!
Jenea, noi aprobăm alegerea ta! Ai ales mult timp…Dargă Galea…

Lucaşin o observă pe maică-sa.

Lucaşin.(îl întrerupe pe Pavel). Mamă, a venit Nadea mea!

Toți au încremenit.

Nadea. (mamei). Credeți că sunt o ușuratecă?

Marina Dmitrievna. Vom trăi și vom vedea!

Alexandr. Pavele, tu-nțelegi ceva din toate astea?

Pavel. Nu. Doar că eu cred că asta nu e Galea! (lui Mihail.) Tu-nțelegi ceva din toate
astea?

Mihail. Eu de un lucru sunt sigur… (arătând spre Lucașin) Ăsta e Jenea!

Lucaşin. Dragii mei prieteni! Vă sunt atât de recunoscător că m-ați dus la saună…că ați
încurcat lucrurile și m-ați trimis la Leningrad! Altminteri n-aș fi fost acum atât de fericit!

Cortina