Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Română-Germană, anul II
Dostoievski
Partea I
Capitolul 1
Capitolul II
1
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul III
2
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul IV
3
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
după ce rămase singur. Are să-i ia şi celuilalt s-o lase pe fata să se ducă
cu dânsul, şi cu asta basta... Ce zor am avut să mă amestec, să vreau să
ajut? Eu să ajut pe cineva? Am eu dreptul sa ajut? N-au decât să se
mănânce de vii, ce-mi pasă mie? Şi apoi, cum am îndrăznit să-i dau
aceste douăzeci de copeici? Erau oare ale mele?"
Capitolul V
Capitolul VI
4
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
5
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul VII
Partea a II a
Capitolul I
6
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul II
7
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul III
Isi pierdu cunostinta de tot din cauza frigurilor, iar cand si-o recapata
o vazu pe Nastasia, pe un barbat trimis de la cancelarie sip e
Razumihin.(de la Razum-ratiune)
Afla ca i-a trimis mama sa 35 de ruble, pentru care nu voia sa
semneze
Razumihin pleca, Raskolnikov adormi pana la ora 18, prietenul sau se
intoarse cu haine noi pentru el.
Aparu si Zosimov.
Capitolul IV
8
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul V
Aparu un barbat pe care nu-l cunosteau niciunul dintre cei prezenti: “Era
un domn între doua vârste, prezentabil, ţanţoş, cu o fizionomie
circumspectă şi dispreţuitoare; acesta mai întâi se opri în prag, rotindu-şi
în jur privirile, a căror expresie de mirare aproape jignitoare nici nu încerca
s-o ascunda! „Unde am nimerit?" părea el să se întrebe”
Se prezenta Piotr Petrovici, viitorul lui cumnat
Incepuse sa filozofeze: “— A început să cânte! Vrea să făcă impresie...
făcu deodată Raskolnikov”
Dupa plecarea lui, revenira la discutie: “Tocmai părerea astă vă încurcă pe
toţi. Iar eu vă spun că este un om neîndemânătic, fără nici o experienţă şi
care, probabil, este la primul său pas. Dacă presupunem că avem de-a face
cu o canalie dibace, calculată, toată povestea devine neverosimila. Dacă
presupunem însă că-i vorba de un ageamiu în materie, atunci vedem că
numai întîmplarea l-a scos din bucluc. Şi ce nu-i în stare să făcă
întîmplarea?”
Aflam ca in scrinul batranei, pe care Raskolnkov l-a ignorant in favoarea
cutiei de sub pat, erau o mie cinci sute de ruble, pe langa bilete de banca.
Piotr aude discutia si se intoarce, lansand iar o idee cu privire la decaderea
paturii superioare in favoarea banilor.
Raskolnikov isi iese din fire si il jigneste, totul sfarsindu-se cu plecarea
cumnatului sau, urmat de Zosimov si Razumihin.
9
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul VI
10
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
toate!". O apatie totala le luase locul”../ „Şi asta ar fi o ieşire, se gîndea el,
mergând încet, apatic, pe cheiul canalului. Oricum, toate ar luă sfîrşit, pentru
că aşa vreau eu... Dar este oare într-adevăr o ieşire? A, ce-mi pasă?! Un
metru de spaţiu tot voi avea, he-he-Dar ce sfârşit! Să fie, într-adevăr,
sfârşitul? Am să mărturisesc şau n-am să mărturisesc? Eh... drace! Sunt
obosit de nu mai pot, aş vrea să mă culc, sau să mă aşez undeva cât mai
repede! Ce este mai ruşinos este tâmpenia lucrului! Dar nu-mi pasă!
Doamne, câte prostii îmi trec prin minte!"...
Pleca cu gandul sa mearga la sectie, dar pe drum vazu casa in care statea
batrana si intra.
“Înăuntru nu erau decât doi flacăi tineri, unul ceva mai în vârstă, celalalt —
un băieţăndru. Tapetau din nou pereţii cu hârtie albă, cu floricele liliachii în
locul celor galbene, jerpelite şi murdare de altădată. Acest lucru, cine ştie de
ce, îl supără grozav; privea cu duşmănie tapetele cele noi că şi cum l-ăr fi
nemulţumit toate aceste schimbări.”
Iar are tendinta de a se da de gol, de a marturisi totul:
“— A venit sa vada locuinţa, zise zugravul mai în vârstă, apropiin-du-se.
— Care locuinţa?
— Apăi aceea unde lucrăm noi. Cică: „De ce aţi spălat sângele? Aici s-a
săvîrşit un omor, iară eu am venit sa iau casa cu chirie". Şi a tras de clopoţel,
mai-mai să-l rupă. Apoi a zis: „Hai cu mine la secţie, am să spun tot". S-a
legat de noi.”
Portarul il goni, el pleca ferm convins sa mearga la sectie si sa “sfarseasca
totul”
Capitolul VII
11
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Este chemat un preot si apare si Sonia: “Sonia era de vreo optsprezece ani,
blonda, mică şi slabă, dar destul de frumuşica, cu nişte ochi albaştri
minunaţi.”
Marmeladov muri, Raskolnikov ii lasa Katerinei 20 de ruble
Polenka fugi dupa el sa il intrebe cum il cheama si unde sta, trimis de Sonia
si mama sa. Ii spuse ca se va ruga pentru el, cum se roaga si pentru iertarea
Soniei si a primului lor tata.
Are o noua revelatie cand ajunge pe podul unde s-a aruncat femeia aceea:
“„Ajunge! îşi zise el, hotărât şi solemn. Jos cu nălucirile, cu temerile
închipuite, cu strigoii... Viaţa există! Oare n-am trăit intens acum? Nu, viaţa
mea nu s-a stins o data cu baba aceea! Dumnezeu s-o odihnească, dar
ajunge, maică, e timpul să-mi dai pace! Acum urmează împărăţia raţiunii, a
luminii şi... şi a voinţei şi a puterii... şi mai vedem noi! O să ne măsurăm
puterile-adaugă el ameninţător, ca şi cum ar fi vorbit unei forţe oculte,
sfidând-o. Şi eu care mă resemnasem să trăiesc de acum înainte pe un spaţiu
de un metru!... –“
“Trebuie să fiu tare, tare - fără putere nu poţi face nimic; şi numai puterea
naşte putere, iată ce nu ştiu ei"”
Decise sa mearga pana la urma la Razumihin acasa, unde sarbatorea mutarea
lui.
Acesta decise sa plece de la propria petrecere si sa-l insoteasca la el acasa
Pe drum ii povesti despre cum il credeau toti nebun si cum aveau banuieli ca
eleste criminalul, dar ca i-a servit-o bine lui Zamestov la Palatul de cristal
Acasa, Raskolnikov le gaseste pe mama si sora lui care plangeau de
ingrijorare si il asteptau pe divan de o ora jumatate.
“În aceasta oră şi jumătate ele o descususeră amănunţit pe Nastăsia, care sta
în picioare în faţă lor şi le înşira tot ce ştia. Nu-şi mai reveneau din spaimă,
ăflînd că fugise bolnav, şi, după cum reieşea din spusele femeii, delirând!
„Doamne, ce-o fi cu el?" Plîngeau amândouă, şi prin ce suferinţe
neînchipuite trecuseră în această oră şi jumătate.”
Partea a III a
Capitolul I
12
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul II
13
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul III
Capitolul IV
14
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul V
15
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul VI
16
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Partea a IVA
Capitolul I
17
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Aflam ca personajul este sotul femeii care a murit din senin dupa ce a
fost batuta de el, de care povestise mama lui Raskolnikov.
Acesta ii cere ajutorul lui Rodea pentru a ajunge la sora lui, dar
Raskolnikov este scarbit.
Capitolul II
18
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul III
“Lucrul cel mai extraordinar era că, pînă în ultima clipă, el nu se aşteptase la
acest sfîrşit. Făcuse pe grozavul, fără să-i treacă măcăr prin minte că cele
două femei, sărace şi lipsite de aparare, ar cuteza să iasă de sub tutela lui.
Vanitatea şi încrederea în sine sau, mai bine zis, cultul faţă de propria lui
persoană, îi sporeau această siguranţă. El, Căre din nimic ajunsese cineva,
avea o admiraţie aproape patologică pentru el însuşi, îşi aprecia inteligenţa
şi calităţile, ba chiar uneori, rămînînd singur, îşi admira şi faţa în oglinda.”
(…)”, se mîndrea mult cu hotărîrea pe care o uase de a o înălţă pe Dunia
pînă la el, şi considera acest fapt că un fel de eroism. Prin acest reproş, Lujin
îşi trăda gîndul ascuns care îl măgulise mereu, şi nu era în stare să înţeleagă
cum nu-i admiră alţii eroismul. Când se dusese în vizită la Raskolnikov, se
dusese cu sentimentul binefăcătorului gata să culeaga roadele binefacerii lui
şi să auda complimente cât se poate de dulci. Şi fireşte că acum, când cobora
scara, el se considera insultat şi neînţeles în ultimul grad.”
Razumihin veni cu ideea de a-si deschise o librarie, unde sa traduca sis a
publice carti, toti fura de accord
Raskolnikov facu iar o faza de nebun, pleca brusc si le spuse sa nu-l mai
caute, ca poate o sa mai vina el vreodata daca va putea, dar momentan sa
uite de el
Razumihin ramase sa vegheze asupra celor 2 femei indurerate.
19
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul IV
Capitolul V
20
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul VI
21
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Cand ajunse acasa, dori sa plece iar,dar intra barbatul din ziua
precedenta. Acesta isi ceru scuze pentru raul pe care I l-a provocat, i-a
marturisit ca el i-a spus azi lui Porifiri ca l-a vazut la locuinta, ca a
intrebat de sange, iar acesta nervos la inchis dupa usa aceea de lemn
cand Rodion a aparut.
“„Nici un fapt concret, numai probe cu doua tăişuri", repeta
Raskolnikov, înviorându-se, şi ieşi din odaie. „Acum ne mai putem
lupta", îşi zise el, cu un zîmbet de mînie, coborând scara. Mînia era
împotriva lui însuşi; se dispreţuia şi se ruşina de cât de „laş" fusese.”
Partea a V-a
Capitolul I
22
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul II
23
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul III
Capitolul IV
24
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul V
Partea a sasea
25
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
Capitolul I
Capitolul II
Capitolul III
26
Răuțu Claudia
Română-Germană, anul II
27