A doua seară eram cu amicii

beam cîte-o bere, cerusem micii

un cerc de stele împrejur
deasupra cerc de stele
Sat wam asi-mi s-a spus
într-o învălmășeală de vorbe, pahare
formula era sîsîită, se pare
și nu m-am văzut și nu m-am supus
și n-am crezut că sînt eu
în nici o oglindă, în nici un tablou
zugrăvind germinarea homuncului nou
Am lăsat două lemne la picioare de mese
puse cruciș și părînd ne-nțelese
N-am putut să mai urc – un om sînt.
Să arunc lestul de tălpi la pămînt.
Nu cred urcării spuse de-Acela
Unde-i balonul, unde-i nacela?
Mi-au dat confetti și farfurii
E pur si muove să spun, iepuri vii
Să scot din colțul gurii cu mîinile
Ținută-n zîmbet, să-nmulțesc pîinile
Ai, ai, nella strada, cabotin, saltimbanc
Farseurul lui pește și-al vinului franc
mi-e frică, mi-e frică
și scot din năframă năframa mai mică
Dacă se află-unul va spune
Amprentele mele sînt încă pe rune
Rotulele mele-s lăsate să țină
Pe altul ce cade-n genunchi în grădină
Și-nvîrt lampionul, localul, tot, hîd
Și masa, tavanul și sudui și rîd
Mănînc tencuiala și nota de plată
Ce știu că odată veni-va, odată
Înfricoșată, la miezul nopții cu mierle
Cînd, fără de veste, din rîtu-i cu perle
cel de jos, cel de sus
bunul sau răul
viul sau mortul
viermele, mărul
va grohăi Adevărul

Din Pentameronul

TREI
Aici lucrurile se încurcă. Memoria memoriei
Îmi dă, claie peste grămadă, de furcă, doar timbre
Pentru fiecare cuvânt, doar imagini și scene,
Desene fluturând sfâșiate în vârf de antene.
Nu se poate vorbi. Se poate descrie. Cam unu la mie.
Sus se văd zeii jucând la zaruri necazuri și haruri.
Am câștigat datorii. Să trăiesc printre vii.

Sugrum șarpele, să lupt cu gemenii. Ah, să-mi ajut

Fără voia mea semenii. Au dat poartă-n casă
Prin care să-mi treacă mireasă. Și eu să stau lângă pat
Orbit și legat. Să urlu, să cânt, să mor, să nu cadă.
Sugrum hidra lângă un zid. Zeii întreabă – Nu-i mort, n-a murit?
Atunci feciorul este un stupid. Și ne-njură?
Grozav, coane. Parol, rezon, coane. Ce ură!!!
Să-i dăruim al bețiilor dar! Să ne-asculte, să-i dăm viziere
Panașe pentru munițiile-i lașe! Să-l avansăm soldat.
La instrucție să-l punem s-alerge după plutonul de execuție,
Să-l împușcăm! La pase debile să-i punem ghiulea
Să voteze, de vrea, prin vot secret cu bile.

Mai știu și eu la ce gândeam?

Ce-i pasă păsării de ram? De rupi din
Codru-o rămurea, ce-i pasă codrului de ea?
Ave moriturus. Imperatores te salutant.
Măcar muream singurul. Astăzi sau mâine
Dar singuru, prostul. Nu ca un câine.
Prostește, făceam. Urechea, ca firul de microfon
Urca din amvon în amvon.
Și munceam. Mușchii creșteau din prea plinul
Îndatoririi. Umflam zepelinul.
Eram din ce în ce mai roși și mai roșii
La cântat s-au lepădat de mine cocoșii.

Aici, unde noi am ajuns, este mai bine ca binele.

Egali în prostie. Aici este finele.

CINCI
Deceniu
de geniu.

Sori
de urdori.

Cel mai slab va lupta

Cu sabia, pana și mitra
Heracle cu Hidra.
Ehei, înmulțiți, înăcriți
Lachei, gânduri de tablă menite
Să scrie-n sanscrite :
„Pentru tine, Tanțo dragă
Am săpat o vară-ntreagă
La canalul care leagă
Dunărea de Marea Neagră.”

Limbi de jeg. Lașitate. Covor

De reacții. Fără gură. Fără reacții.

Vicleni și mițoși. Sugaci, în etate

În stare de orice ebrietate.

Cadarul în vid, intrepid.

Raționali. Amanții de microscoape

Priviți de aproape.

Mărturisesc. Pe voi, suflare născut

Descusută, vă îndrăgesc.

Suntem de Frumusețe
Lent, indolent
Vomitați.
În roata soarelui
Bețe.

Durere de sere.

Cel mai pur va putea să surâdă

Gorgonei cea hâdă.

Frumos este cerul

Senin sau mânios.

I-am ros soarele

Până la os.

Mărturisesc. Am scris totul

În beții, lupanare. Sunt Mațe-Fripte.
Privesc la comedie, plâng.
Curat murdar. Căldură mare.