STUDENT : GEANÃ ( MORARU ) MARIA – CRISTINA

PROGRAM DE STUDII : MASTER CONSILIERE EDUCAŢIONALÃ

DISCIPLINA : APLICAŢII PRACTICE ȊN CONSILIEREA EDUCAŢIONALÃ

 CONSILIEREA EDUCAȚIONALĂ A COPIILOR CU PĂRINȚI DIVORȚAȚI

Copilăria este perioada în care copiii învață că au o identitate diferită de cea a părinților, iar în această
etapă a vieții ei își dezvoltă primele relații sociale, învațând modalități de exprimare și reglare emoțională,
explorează lumea, intră în contact cu ceilalți, își dezvoltă sinele.

Având în vedere importanța acestei perioade din viața copilului, efectele unei experiențe
traumatice sunt cu atât mai de luat în seamă.

Prezența unui mediu în care se răspunde inconsecvent nevoilor copilului, poate determina copilul
să se deconecteze emoțional de la experiențele emoționale sau corporale, poate ajunge să manifeste
răbufniri, însoțite de violență.

În cazul lipsei unui sprijin adecvat, copilul va introiecta o imagine amenințătoare asupra lumii,
ceea ce poate duce la sentimente de neputință, detașare, sau, chiar opoziționism.

În cazul divorțului părinților, mulți copii se pot confrunta cu dificultăți sociale și emoționale.
Experiența acestei traume timpurii, la vârsta preșcolară, afectează performanța școlară și relațiile
cu covârstnicii. Copiii care au cunoscut relații disfuncționale timpurii, pot întâmpina dificultăți în
relaționarea cu cadrele didactice, pot fi neîncrezători în forțele proprii și pot manifesta puțină
inițiativă în procesul de învățare. De asemenea, pot avea relații disfuncționale cu cei de aceeași
vârstă. Experiența traumatică poate conduce copilul la dezvoltarea unui sentiment de vină, chiar și
la sentimente de inadecvare față de propria persoană.

Așa cum s-a demonstrat, la vârsta de 6-8 ani, copiii ai căror părinți sunt divorțați dezvoltă
sentimentul de tristețe, sentimentul de abandon și anxietate care poate genera și coșmaruri. La
vârsta de 8-12 ani, sentimentul predominant este furia, fiind însoțită de simptome psihosomatice
(dureri de cap, dureri de stomac). (Mitrofan, 2008, p. 274)

După divorț, rolurile parentale suferă modificări, mai ales în situația în care familia are copii.
Apelarea la un specialist, în acest caz, este o necesitate, întrucât părinții trebuie să învețe să
redevină părinți, într-un context diferit, unul în care nu mai sunt parteneri de cuplu. De asemenea,
adulții care trec prin divorț trebuie să înțeleagă motivele care au dus separare, pentru ca pe viitor,
să nu mai repete aceleași greșeli.
CERCETARE SOCIALĂ – CAZ DE DIVORȚ

1. OBIECTIVELE URMĂRITE

a) Semnalele de alarmă cu privire la efectele divorțului asupra dezvoltării și formării personalității

copilului.

b) Identificarea cauzelor care generează comportamentul deviant la copii.

c) Evolutia divorțurilor in funcție de numărul copiilor rămași dupa ruptura produsă între părinți.

2. IPOTEZE

a) În momentul în care familia se destramă, atunci personalitatea copilului va avea de suferit.

b) Când o familie divorțează, atunci nivelul de trai al membrilor acesteia poate suferi schimbări,
poate în anumite cazuri chiar va tinde către sărăcie.

c) Când un copil trăiește experiența unui divorț, atunci acesta poate fi marcat pentru tot restul
vieții.

3. SCHEMA OPERAȚIONALĂ DE CERCETARE

Pentru desfășurarea cercetării vom urmări câțiva indicatori la dimensiunile copilului:

 Vârsta
 Părintele care-l întreține
 Relația cu părintele de întreținere
 Relația cu prietenii, colegii
 Noile condiții de viată
 Situația financiară
 Modificări comportamentale

4. INSTRUMENTE DE INVESTIGARE
 Pentru studiu de caz, ca și metodă de investigare, am utilizat interviul si observatia.
Metodologia utilizată are două tipuri de modele ce s-au dovedit a fi complementare :

 Analiza calitativă
 Analiza cantitativă

Analiza calitativă este metoda folosită ce permite studierea în profunzime a aspectelor legate de
efectele divorțului asupra copilului, încercându-se descrierea, înțelegerea și explicarea
consecințelor psihosociale ale divorțului în viața copiilor.

Prin analiza cantitativă s-a urmărit o exprimare numerică a informațiilor obținute, în legătură cu
desfășurarea vieții de familie a copilului in lipsa unui părinte.

Septimiu Chelcea, Ion Mărginean, Ion Cuc definesc interviul ca o tehnică prin întrebări și
răspunsuri a informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor
sau pentru descrierea științifică a fenomenelor socio-umane.

Interviul este cea mai cunoscută metodă de recoltare a datelor în anchetele sociale, cu următoarele
precizări :

 Interviul propune întrevederea, dar nu se confundă cu acestea.

 Nu exista interviu fără convorbire, dar nu orice conversație constituie un interviu.
 Interviul reprezintă mai mult decat un dialog, deoarece nu întotdeauna dialogul nu are drept
scop obținerea de informații.
 Interviul nu poate fi confundat cu interogatoriul, deoarece interviul nu obligă răspunsul, el
presupune libertatea de expresie a personalității.

5. DESCRIEREA CAZULUI

Cu ajutorul studiilor de caz am descoperit care sunt trăirile acestor copii, acum cand o singură
persoană îndeplinește ambele roluri, și de mamă, dar și de tată, care sunt condițiile în care părinții
au divorțat, ce fel de tratament primesc de la singurul părinte și dacă primesc un ajutor (dacă este
cazul) din partea părintelui absent. Studiile de caz vin în completarea ghidului de interviu pentru
a avea o imagine amplă a stării actuale, a proceselor comportamentale generate de destrămarea
familiei și a stării emoționale și afective ale copilului.

În continuare voi prezenta studiul de caz, al unei fetițe ai cărei părinți au divorțat, având vârstă de
11 ani.

Studiu de caz:

Probleme comportamentale, imposibilitate de comunicare, dificultăti de relaționare cu colegii și

prietenii, pe fondul neînțelegerilor dintre părinți și a situației familiale actuale.
Cazul L.D. – 11 ani

Tabloul familiei

– L.D. este o fetiță în vârstă de 11 ani, provine dintr-o familie monoparentală, locuind cu mama,
bunica și unchiul. Părinții au divorțat, mama s-a mutat cu L.D. la bunică, iar tatăl trăiește în
concubinaj. Ocazional, L.D. mergea la tatăl său, și mai rămânea peste noapte, dar de 2 ani tatăl a
plecat din țară, și din această cauză se văd destul de rar. La început păstrează legătura, comunicând
prin telefon, în funcție de timpul disponibil, dar pe măsură ce trece timpul, comunică din ce în ce
mai rar. Frecventează școala, având o situație școlară bună, fiind printre cei mai buni elevi din
clasa sa. Are o legătură puternică cu mama sa, dar și cu bunica, având o relație afectuoasă și plină
de iubire. Tatăl îi mai trimite ocazional anumite sume de bani, de regulă la aniversări sau
onomastice, dar pensie alimentară nu plătește. Când tatăl a anunțat-o că urmează să plece din țară,
a fost vizibil afectată, tranformându-se dintr-o fetiță veselă intr-una retrasă, gânditoare și uneori
distrasă. Îi lipsește afecțiunea tatălui, timpul petrecut împreună, dar și relația specială pe care o
aveau. Își iubește enorm mama și bunica, fac totul împreună, și uneori unchiul ține locul tatălui,
încercând să o învețe, pe cât posibil, tot ceea ce știe și o ajută de fiecare data când are nevoie. După
divorțul și separarea părinților a fost afectată, faptul că nu mai locuiau în aceeași casă cu toții cum
fusese initial o întrista.

Tabloul copilului

- L.D. frecventează școala din oraș, însă profesorii au surprins anumite caracteristici care o
diferențiau de copilul de dinainte. Era retrasă, uneori închisă, în anumite cazuri era absent la
cursuri, neatentă , iar în momentul în care trebuia să răspundă la întrebări sau să iasă la tablă, se
instala starea de rușine, și se bloca.

În anumite zile refuza să se joace, prefera să se ocupe doar de teme, stand chiar ore întregi fără a
face o pauză, iar în alte cazuri, refuza să mai meargă la cursuri.

După plecarea tatălui, a fost foarte afectată, simțindu-i lipsa, dar pe măsură ce timpul trecea, colegii
și prietenii reușeau să o mai scoată din acea stare tristă, diminuându-se semnificativ odată cu
trecerea timpului, dar și cu sprijinul mamei și a bunicii, care o consideră comoara cea mai de preț,
și care au fost deschise, explicându-i situația pe înțelesul său.

În majoritatea cazurilor, când discutăm despre un divorț și o separare a familiei, cel mai afectat
este copilul. Copilul nu este afectat din cauza acelor acte de divorț, ci de faptul că nu vor mai fi un
TOT, un întreg, dar și de faptul că nu va mai avea parte de aceeași afecțiune, protecția și siguranța
pe care le avea înainte.

Pentru depășirea momentului divorțului, specialiștii sunt de părere că nu trebuie ascunsă realitatea
față de copil, că trebuie să primească explicațiile necesare și să poată fi pregătit pentru plecarea
unuia dintre părinți.

Specialiștii asigură că formarea, dezvoltarea și perfecționarea personalității copilului este puternic

influențată de trăirea nefastă a unor asemenea evenimente. Toată viața el va simți ca un ” semn ”
divorțul părinților, un ”semn” care în concepția lui îl diferențiază de ceilalți indivizi; întotdeauna
se va simți inferior celorlalți, doar într-un grup care cuprinde membri asemenea lui se va putea
desfășura; niciodată nu se va simți sigur pe el și niciodată nu va fi încrezător în forțele proprii.

Însă, în lipsa unui divorț, principiul ”de dragul copiilor” nu este privit cu mare încredere de către
aceștia, deoarece din momentul în care armonia și buna înțelegere între membrii cuplului nu mai
există, copilul va imita în propria viață comportamentul părinților, iar acest lucru îi va deforma
personalitatea. Totuși au existat opinii care încurajau aceste familii care au puterea să treacă într-
o oarecare măsură peste această problemă.

6. DEMERSUL TERAPEUTIC

În cadrul demersului terapeutic în cazul copilului cu părinți divorțați, copilul este încurajat să-și
exprime sentimentele, gândurile, fricile și să găsească noi modalități de a le gestiona.

În cadrul terapiei, se urmărește, de asemenea, centrarea copilului pe relații afective pozitive;

reducerea anxietăților și descărcarea tensiunilor; exprimarea emoțiilor pozitive și negative;
stimularea și exprimarea creativității.