Cireşe
De-atâta vară ...
De-atâta vară s-a pătat cireşul
Şi plânge picuri smulşi din bolta verde,
Crestată-n ramuri, rana li se pierde,
Codanei când cercei i-atârnă-alesul.
Obraji pătează cu sclipiri din roşul
Desprins din gura hulpavă, dar fragă,
Furată de flăcău de la cea dragă,
Când se apleacă să-şi ridice coşul.
Ea bate-n gene, râde, îl împinge,
Pe cale fuge, dar în urmă cată,
Cerşind un alt sărut, îmbujorată
De gustul crud de fruct ce o învinge.
El, a-nţeles, şi-aleargă pişicherul
Cu drag cu mâna mijlocu-i cuprinde,
O strânge şi privirea li se-aprinde.
De zor ce-i poartă, au vărsat panerul.
16 iul 2008
Ultimul măr
Păduri şi livezi potopite de floare,
Crepusculul umbre aşează ca scuturi,
Răgaz cavalcadei de mii se săruturi
Purtate de-albine sub raze de soare.
Cireş cu cireş se alintă prin fluturi,
Măceşii răspund adierii uşoare
Roşindu-şi petala cu falsă pudoare,
Ca semn de alint şi de noi începuturi.
Spre margini, un pom rătăcit, un sihastru
Golaş de frunziş şi cu ramuri lipsite
De seve, cu buhe ce-aşteaptă cernite
Prohodul să-i ţipe apusului astru.
Şi viaţă, şi moarte, ce trist adevăr.
Iubito! Ţi-am fost poate ultimul măr!
26 apr 2011
Cireşe dulci
Ce întrebare nerostită
pe chipul în cireş ascuns
mă farmecă? De ce incită
albastrul zării-n el pătruns?
E limpezit de adierea
ce frunze-n păr ademeneşte.
Ciorchini de fructe, scânteierea
de roşu-n buze, împleteşte.
Nesaţul pare să invite
la sfânt ospăţ cu delicate
cireşe dulci de guri strivite,
preludiu vechilor păcate.
19 iul 2010

cireşe amare
ninsese din cireşi frumoasa floare
pătând cu alb covorul înverzit
s-au încărcat de fructe-mbietoare
şi pline de arome de iubit
de mii de ani oriunde pe planetă
cercelul de cireşe-a însemnat
un dar ce-mpodobeşte o cochetă
primit ca un răsfăţ de la băiat
te-aştept de prea demult în astă vară
cireşul s-a golit de cerceluşi
n-ai apărut doar greieri din vioară
cri-cri-uri îmi îngână pe la uşi
07 iun 2006
Selecţie din volumele "Şoaptă-mă!", "Un rob
în libertate" şi "Răspunsuri pentru Anne" ale
seriei UCENIC ÎN DRAGOSTE
Cireş de-aş fi
Cireş de-aş fi n-aş vrea să-mi fii tu floare,
Deşi din bob de rouă eşti născută,
Şi-atingerea geroasă ce sărută
Albeaţa sclipitoare de ninsoare.
Nici n-aş voi să fii cea roşie roadă
Ce-mpodobea codanelor urechea
Când prinse-n mreje îşi aflau perechea'n
Cerceii daţi iubitelor drept nadă.
Nu vreau să fii pe buze'ndestulare,
Sau să deochi flăcăi hai-hui în seară,
Ori să-i îmbii cu mângâieri de ceară
Sub picurări de fruct arormitoare.
Aş vrea să-mi fii aleasă devenire,
Mireasă-n seve tu, eu, pomul, mire.
02 apr 2012