În vizită la Moş Crăciun

M-am rătăcit, la fel ca prima dată,

Prin pajiştea de nea a veşniciei
Pe-un gând alunecând. Iar bucuriei
Formă i-a dat, fereastra pomădată.

Am şters o gheţişoară şi-am privit

Prin geamul alb, hotar spre Moş Crăciun.
Întâi am vrut o vorbă să îi spun,
Dar m-am oprit, văzându-l aţipit,

Cu chipul luminat ca de o poznă,

Cu barba spumă, peste piept lăsată.
În jur cutii, păpuşi şi ciocolată,
Aprinsă pipa, risipea miroznă.

Renii cuminţi îşi rumegau tăcerea,

Piticii adormiseră trudiţi
Pe preşuri, care-unde risipiţi,
Ştiind că-n daruri germina plăcerea.

Mi-a fost de-ajuns o clipă să privesc,

Tablou în care liniştea-i stăpână,
Cu pătura aflată la-ndemână,
Genunchii m-am gândit să-i învelesc.

Povestea mea despre ”a fost odată ...”

Adoarme năzdrăvanii nepoţei.
Vor auzi prin vise clopoţei,
La fel ca mine, poate, altă dată.

©ovidiu oana_pârâu