Trilogia HISTORIARUM

Astralis

miracolele sunt miracole tocmai pentru efemeritatea lor ...

singurul miracol etern este viaţa însăşi ...

Menestrel prin lumi stelare

E-atâta lumină în neanturi adaos

Şi-atâtea tăceri răzemate de astre
Strunite-n orbite, planete fiastre,
Par note pictate, pe rune, în haos.
Le văd cum valsează, la stea iau aminte
Şi straiul îşi schimbă, de noapte ori zi,
Pun negru pe-azururi la ceasuri târzii,
Sunt raiuri vieţii şi tot ei morminte.

Decor fascinant Demiurgul aşează

Estrada e plină, actori neştiuţi
Cerşesc ajutor de la îngerii muţi,
În fracul lor alb cu ştiuta emfază.
Un veac, un mileniu,-n liniştea frustă
Se cerne un zumzet, eterul vibrează
Un biet menestrel cu lăuta cutează
S-alunge-n culise tăcerea vetustă.

Priveşte adâncul, brodează pe strune,

Îi viersul cuminte, uitarea senină,
Îşi murmură numai cântarea divină,
Legende prin vremi zămislite-n genune,
Naşteri şi creşteri, eroi, aspiraţii,
Ori gând de mărire, minciuni, viclenie,
Cădere, otrăvi, răzbunări, agonie,
Sfârşite-n zodiare şi-n constelaţii.

Povestea-i mai multă

Ascultă cum creşte
Acord de lăută
Şi bardul vesteşte:

Berbecul e-ntâiul ce-atârnă în slavă

Lui, solului vieţii cu noi începuturi
Divin creator strălucind în amurguri
Îi dăruie bardul întâia octavă.
Prin steaua lui Ares, sau Alpha Arietis
Îmbracă în farmece lâna de aur.
Semeţ pe cadran este Marelui Faur
Prin coarnele falnice-n media noctis.

Povestea-i mai multă,

Ea nu se sfârşeşte,
Înstrunând lăută,
Blând, bardul rosteşte:
Un Taur ceresc, semn pentru Afrodita,
Prăvale spre Ghilgameş cumplitul amar,
E sol dragostei frânte-a zeiţei Isthar,
Sau fertilitatea Innanei, slăvita.
A fost însuşi Zeus dorind Europa,
A Feniciei fiică şi lui Agenor,
Purtată pe spate spre al Cretei decor
Plătind îndrăzneala îşi scrie metopa.

Povestea-i mai multă

Ascultă cum creşte
Acord de lăută
Şi bardul vesteşte:

Cadranul se-nvârte ş-apoi Dioscurii

Târziu mărturie că Zeus Posedă
Frumoasa regină şi mamă lor, Ledă,
Pătându-i onoarea, jertfindu-i augurii.
Ei, Castor şi Polux, doi fii dimpreună,
Spre Argos colindă, vestiţi marinari,
Focul Sfântului Elmo cu braţele tari,
Binară lucire în noaptea străbună.

Povestea-i mai multă,

Ea nu se sfârşeşte,
Înstrunând lăută,
Blând, bardul rosteşte:

A Racului zodie bolta presară

Cu slaba-i lumină la fel ca Selene
Semn al cuadraturii hiperboreene
De însuşi Heracle făcut de ocară.
Amantă a zeilor, sfântă a nopţii,
Iubirilor sol, Luna-n taină coboară,
Iubind pe Endymion seară de seară,
Ferindu-i de rău şi pe-amanţi, şi chiar hoţii.

Povestea-i mai multă

Ascultă cum creşte
Acord de lăută
Şi bardul vesteşte:
Odraslă-i e Leul Nemeii lui Zeus
Amarnica fiară mereu neînfrântă.
Soseşte Hercule,-l sugrumă în trântă
Urmare-a poruncii lui Eurystheus.
Deloc cuminţit, vânturi etasaniene,
Zănatica zodie zvârle în vară
Pârjoluri de raze pământu-nconjoară
Uscat şi avid după ploi uraniene.

Povestea-i mai multă,

Ea nu se sfârşeşte,
Înstrunând lăută,
Blând, bardul rosteşte:

E Dyke Fecioara lui Eos şi-Astreus,

Născută când pacea domnea pe pământuri,
Când răul soseşte ea urcă-n adâncuri,
Menirea-i sfârşind profeţită de Zeus.
În urma ei epoci, argint, bronz şi fierul
Adus-au războiul şi moartea-ntre oameni,
Onoarea-i pierdută pe veci printre fameni,
Doar Alpha Virginis mai mângâie cerul.

Povestea-i mai multă

Ascultă cum creşte
Acord de lăută
Şi bardul vesteşte:

În mâna ei ţine-Astraea, Fecioara,

Balanţa dreptăţii-ntronate prin lege.
Şi pusă-n tării unde poate să nege
Scăderile lumii luându-i povara.
Egală se-mparte-ntre ziuă şi noapte'n
Răpciune când soarele-ncepe să scadă,
Rugina din frunze le face să cadă
Şi-i semn de cules pentru fructele coapte.

Povestea-i mai multă,

Ea nu se sfârşeşte,
Înstrunând lăută,
Blând, bardul rosteşte:
Departe-n adânc, miezul Căii Lactee
Închide trimis de Artemis călăul
Vărsându-şi venin în Orion, iar răul,
Otrava şi Scorpio devin odisee.
În alte legende se spune că-s vajnici
Atenţi păzitori lui Shamasa când zorii
Se-nalţă spre boltă şi seara ori norii-l
Recheamă şi porţii-i sunt aprigii paznici.

Povestea-i mai multă

Ascultă cum creşte
Acord de lăută
Şi bardul vesteşte:

Un ceas mai departe-a lui Crotus e lumea

El, muzelor pază, pe Helicon munte.
Cu arc şi săgeţi pe oricine să-nfrunte
De ar îndrăzni să le pângăre culmea.
S-a scris Toxeteus, lui Crotus alt nume
Agil vânător, făcătorul de ritmuri,
Atent creator de sonore-arhetipuri,
Ţintaş, mai curând, nu rapsod, ca renume.

Povestea-i mai multă,

Ea nu se sfârşeşte,
Înstrunând lăută,
Blând, bardul rosteşte:

Ciudată făptură eterul iveşte,

Născut de Aix, însoţită cu Zeus
Aigipan fiul, cum spune Hyginus,
Un biet corp de ţap cu o coadă de peşte.
E simbol al iernii când noaptea-i prea lungă,
Iar norii îşi scutură cergile grele,
Ciudat Capricorn se-nfiripă-ntre stele
Hibridul hidos, Săgetător alungă.

Povestea-i mai multă

Ascultă cum creşte
Acord de lăută
Şi bardul vesteşte:

Frumos Ganimede, copil din Frigia

Răpit şi adus în Olimp de Aqvilă
Avea tinereţea lui dată ca milă
Băiat la schimb pe doi cai şi efigia
Acelui ce varsă nectarul în cupă,
Lor, zeilor. Chipul palid seduce,
Stârnind-o pe Hera, geloasă să-l urce
Etern Vărsător, şi în cer îl surupă.

Povestea-i mai multă,

Ea nu se sfârşeşte,
Înstrunând lăută,
Blând, bardul rosteşte:

Atâtea legende, sfârşit e cadranul,

Eter împânzit de zeeşti faetoane
Pe boltă-mprejur aşezate icoane
Zodiacul pictat îşi remacină anul.
Desigur, din toate n-avem zodia peşti
Lipsesc Cupidon şi măreaţa stea Venus
De Typhon salvaţi poartă nodul ca signus
Alrescha îi leagă în final de poveşti.

Povestea-i mai multă

Dar azi se sfârşeşte
Înstrunând lăută
Biet bardul rosteşte:

- Au fost câte-n stele

Şi-n cer feerie,
Mi-s pleoapele grele,
Mi-e ora târzie!

... Un ultim acord şi e pace în ceruri,

Spre alt univers bardul nostru purcede
Baladei celeste tăcerea-i succede
Zodiile-şi nasc înnoite misteruri ...

22 - 23. 03.2017

Editura EAGLE, 2018

ISBN:978-606-8790-06-0