Atunci când participi la Taina

Sfântului Maslu, în paralel să

alergi la Domnul cu
rugăciunea și cu pocăința
pentru ca să te vindece, să te
facă un om nou
DE ADMIN · PUBLICAT 17 AUGUST 2019 · ACTUALIZAT 17 AUGUST 2019

Întotdeauna Domnul depășește așteptările noastre.

N-ar fi mare lucru pentru Dumnezeu ca atunci când venim și ne

ungem, să ne vindece pe toți fără osebire.

N-ar fi mare lucru, dar nici n-ar avea însemnătate, n-ar avea
valoare.

1
De altfel, Dumnezeu o va face, așa cum o și face. Noi suntem
datori să alergăm la harul Lui și să cerem ceea ce avem nevoie,
dar vindecarea aceasta nu are valore.

Are valoare să vii la Sfânta Taină și să pleci cu încrederea și cu

certitudinea că s-a întâmplat, întocmai, ce ai cerut. Același lucru
este valabil și pentru cele duhovnicești.

Omule, este cu neputință ca Dumnezeu să te lase în păcat, în

patimi, în slăbiciunile tale, cu rănile păcatului.

El te va vindeca, dar vrea ca tu să crezi aceasta, chiar înainte de

vindecare și mai ales, să crezi până într-atât, ca și cum deja te-ai
vindecat.

Adică, atunci când participi la Taina Sfântului Maslu, în paralel să

alergi la Domnul cu rugăciunea și cu pocăința pentru ca să te
vindece, să te facă un om nou. Și crezând că va face aceasta vei
rămâne sub harul Lui și vei pleca la casa ta, ca și cum așa s-au
întâmplat lucrurile. Cu această certitudine, cu această credință să
pleci.

Este lucrul de cea mai mare valoare și este cu neputință ca după

aceea Dumnezeu să nu-ți vindece sufletul, să nu-l sature, să nu
nască înlăuntrul tău o stare prin care, dacă-mi este îngăduit să
vorbesc așa, să înnebunești de mulțimire și de fericire.

Nu-ți va veni să-ți crezi ochilor, tu cel care aveai impresia că

niciodată nu vei fi îndreptat, nu vei fi vindecat, nu vei deveni așa
cum vrea Dumnezeu.

Vei constata că ești un om nou, mult mai mult decât puteai să-ți
închipui, să-ți dorești, decât reușeai să cuprinzi cu mintea și cu
dorința ta.

Darul pe care-l oferă Dumnezeu sufletului nostru depășește

întotdeauna ceea ce cerem, ceea ce nădăjduim, întrece orice
așteptare a noastră.

2
Însă, și în neputințele trupești și în cele sufletești Domnul dorește
să vadă credința, certitudinea despre care am vorbit.

Dacă primim aceste învățături, dacă le lăsăm să intre în sufletele

noastre și arătăm credință și certitudine cât timp stăm aici, dar și
după ce plecăm de aici, înțelegeți ce se va întâmpla în sufletul
nostru?

Vă dați seama cât de schimbați vom fi, cât de schimbați vom

pleca și cât de schimbați vom trăi oriunde ne-am afla?

Părintele Simeon Kraiopoulos

Extras din ”Taina Suferinței”, Ed. Bizantină, 2007