Rezolvare subiecte DMI

1.Incheierea contractului individual de imbarcare

Contractul individual de munca conform Codului muncii şi Legii nr. 168/1999 se încheie în scris
şi va cuprinde clauze privind obligaţia persoanei încadrate în munca de a-şi îndeplini sarcinile ce-i revin,
cu respectarea ordinii şi disciplinei, a legilor, îndatorirea unitatii de a asigura condiţii corespunzătoare
pentru buna desfăşurare a activităţii, de a remunera în raport cu munca prestata şi de a-i acorda celelalte
drepturi ce i se cuvin, precum şi alte clauze stabilite de părţi.
După încadrare angajatorul este obligat sa îi înmâneze fisa postului indicându-i-se drepturile şi
obligaţiile ce-i revin, sarcinile pe care le are de îndeplinit, precum şi normele de protecţie a muncii.
Contractul de muncă se încheie pe durată nedeterminată. în anumite situaţii, contractul de munca se
poate încheia şi pe durata determinata, în cazul înlocuirii titularului unui post care lipseşte temporar de
la serviciu şi căruia unitatea este obligata sa-i păstreze postul, pentru păstrarea unei munci cu caracter
sezonier, precum şi a altor activităţi cu caracter temporar

2.RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ.

Fiecare salariat trebuie sa respecte cu stricteţe disciplina şi îndeplinirea exemplara a sarcinilor de

serviciu.
Incălcarea cu vinovăţie de către cel încadrat în munca indiferent de funcţia sau postul pe care-1
ocupa obligaţiilor sale, inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere disciplinara, care se
sancţionează, după caz, potrivit legii, cu:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) retragerea uneia sau mai multor gradaţii sau trepte de salarizare pe o perioada de 1-3 luni sau,
în cazul celor încadraţi cu salariul la nivelul de baza, diminuarea acestuia cu 5-10% pe aceeaşi perioada;
DECRET Nr. 360 din 2 noiembrie 1976 privind aprobarea Statului disciplinar al personalului din
unităţile de transporturi prevede sancţiuni disciplinare specifice aplicabile numai personalului navigant
din marina civila iar acestea pot fi:
a) ridicarea permisiei de a ieşi la uscat, în porturile străine, pana la 5 zile;
b) reţinerea în cabina pana la 3 zile;
c) debarcarea disciplinara de pe nava pe o perioada de 1-6 luni şi trecerea intr-o funcţie
inferioara, corespunzătoare pregătirii profesionale, în aceeaşi localitate;
d) înlocuirea disciplinara din funcţie, având drept consecinţa debarcarea de pe nava şi trecerea în alta
munca corespunzătoare pregătirii profesionale, în aceeaşi localitate;
3.Drepturi si obligatii precurgand din conctractul individual de munca
Raportul juridic de muncă prezintă mai multe trăsături caracteristice.
a. Raportul juridic individual de muncă ia naştere prin încheierea unui contract individual de
muncă.
b. Raportul juridic individual de muncă are un caracter bilateral, iar persoana care prestează
munca este, totdeauna, o persoană fizică. Acest raport se poate stabili între o persoană fizică şi o
persoană juridică, sau între două persoane fizice (angajat-angajator), dar niciodată între persoane
juridice.
c. Raportul juridic de muncă are un caracter personal .Munca este prestată de persoana fizică; în
considerarea pregătirii, aptitudinilor şi calităţilor sale proprii; reprezentarea - care este posibilă în
raporturile juridice civile - este inadmisibilă în raporturile de muncă; desfăşurarea muncii se realizează
sub forma unor prestaţii succesive, de durată, cu caracter de continuitate; persoana care prestează munca
nu se obligă să pună la dispoziţia celuilalt subiect rezultatele materializate prin activitatea sa cum este
cazul, contractului civil de antrepriză - ci să depună o muncă continuă, prin folosirea repetată a forţei
sale de muncă.
d. Raportai juridic de muncă se caracterizează printr-un mod specific de subordonare a persoanei fizice
faţă de celălalt subiect în folosul căruia aceasta prestează munca.
e. Munca trebuie să fie remunerată; salariul reprezintă contrapreslaţia cuvenită angajatului. Aşa
fiind, o muncă gratuită nu poate constitui obiect al unui raport juridic de muncă, în sensul dreptului
muncii.
f. O caracteristică importantă a raportului juridic de muncă este asigurarea, prin prevederile legii
şi ale contractului încheiat a unei protecţii multilaterale pentru persoanele care prestează munca, atât cu
privire la condiţiile de desfăşurare a procesului muncii, cât şi în ceea ce priveşte toate drepturile ce
decurg din încheierea contractului individual de muncă.

4.Echipajul navei :definitie,structura(brevetati,nebrevetati,auxiliari ) , ierarhie

Echipajul navei reprezintă totalitatea personalului navigant, brevetaţi sau nebrevetaţi care
îndeplinesc o funcţie la bordul navei.
Echipajul este format din personal navigant şi personal auxiliar, iar componenţa acestuia este
stabilită conform tipului şi destinaţiei navei.
Din punct de vedere al activităţii desfăşurate personalul navigant este format din următoarele
categorii:
a) personal de punte;
b) personal de maşini;
c) personal de radiocomunicaţii.
d) personal auxiliar
Din punct de vedere al calificării personalul navigant este format din următoarele categorii:
a) personal navigant posesor de brevete;
b) personal navigant posesor de certificate de capacitate;

Ierarhia funcţiilor, în cadrul echipajului navei, este următoarea:

a) comandant
b) secund
 c) ofiţeri de punte
d) şef mecanic
e) ofiţeri mecanici
f) alţi ofiţeri
g) personal cu certificat de capacitate:
- şef echipaj
- timonier
- ajutor mecanic
- conducător de şalupă
- marinar
- motorist
- electrician
- fitter
- pompagiu
- fochist
h) personal auxiliar:
- personal medico-sanitar
- personal sanitar-veterinar
- personal de pescuit şi de prelucrare a peştelui
- personal tehnologic
- personal administrativ
- personal pentru alte activităţi la bordul navei.

5.Documentele personalului navigant

Actul de identitate pentru personalul navigant poartă denumirea de Carnet de marinar şi este
eliberat de autoritatea de stat în domeniul transporturilor navale
Brevetele şi certificatele de capacitate se eliberează conform prevederilor regulamentului si nu
poate depăşi 5 ani.
Brevetele de comandant, ofiţer şi certificatele de capacitate precum şi certificatele de operator de
radiocomunicaţii trebuie să aibă un număr unic de identificare şi sa fie atestate în conformitate cu
prevederile regulamentului.
Brevetele, certificatele de capacitate, certificatele de operator de radiocomunicaţii şi atestatele
emise de autoritatea statului român, respectiv Autoritatea Navală Română se redactează în limba română
şi în limba engleza.
Certificatul de operator de radiocomunicaţii se eliberează de Autoritatea în domeniul
Radiocomunicaţiilor ca un document distinct în care se confirmă că titularul posedă cunoştinţele
suplimentare .
Atestatul se eliberează ca document separat de brevetul sau certificatul de capacitate
corespunzător.
In cazul recunoaşterii unui brevet / certificat de capacitate sau document echivalent emis de o
altă Administraţie, se eliberează un atestat de recunoaştere.
Atestatele trebuie să aibă un număr unic de identificare şi vor expira cel mai târziu la data
expirării valabilităţii brevetului sau certificatului de capacitate atestat, sau la retragerea, suspendarea sau
anularea acestuia.
 Atestatele se eliberează în baza următoarelor documente:
1. brevet / certificat de capacitate / certificat de operator de radiocomunicaţii, sau
document echivalent (în cazul recunoaşterii), în termen de valabilitate;
2. certificat care sa dovedească ca sunt satisfăcute standardele privind starea de sănătate;
3. adeverinţe valabile de absolvire a cursurilor obligatorii impuse prin Convenţia STCW şi
reglementările naţionale, prevăzute în Anexa IV a Regulamentului
Valabilitatea atestatului nu poate fi mai mare de 5 ani şi se calculează de la data absolvirii celui
mai vechi curs obligatoriu impus prin prezentul Regulament.
Brevetele şi certificatele de capacitate care nu intră sub incidenţa Convenţiei STCW trebuie să aibă un
număr unic de identificare şi sa fie atestate pentru a fi declarate valabile.

6.Contractual de pilotaj
Căile navigabile, porturile, radele şi bazinele portuare în care pilotajul este obligatoriu se
stabilesc de Ministerul Transporturilor.
Prin activitatea de pilotaj se înţelege:
a) pilotajul navelor la intrarea şi la ieşirea din porturi, la manevrare de la o dană la alta se
înţelege pilotajul navelor maritime la intrarea, respectiv ieşirea din şi în mare în porturile maritime, şi la
intrarea, respectiv ieşirea navelor maritime sau fluviale din şi în calea navigabilă, precum şi la manevra
navelor maritime sau fluviale de la o dană la alta, în interiorul aceluiaşi port;
b) pilotajul navelor pe căile şi canalele navigabile de acces spre porturile fluviale se înţelege
pilotajul navelor la intrarea, respectiv ieşirea din şi în mare pe o cale sau un canal navigabil, spre sau
dinspre un port fluvial sau pe o cale sau un canal navigabil între două porturi fluviale;
Este interzis piloţilor de a duce de la o navă la alta persoane, mărfuri, obiecte.
Orice avarie survenită de navă pe timpul pilotării sau orice avarie făcută de navă cheului sau
instalaţiilor portuare, va fi raportată imediat în scris căpităniei portului.
De asemeni piloţii sunt obligaţi să raporteze în scris căpităniei portului:
- orice schimbare în şenalul navigabil;
- încălcarea regulilor de navigaţie;
- neexecutarea de către comandanţii de nave a indicaţiilor date de piloţi;
- orice eveniment în legătură cu navigaţia sau manevra executată;
- asupra obiectelor scoase din apă la virarea ancorelor precum şi a instalaţiilor de legare a
navelor.
Piloţii fac parte din personalul navigant.
Pilotul asista pe comandantul navei şi este obligat sa furnizeze acestuia informaţiile complete şi
corecte pentru efectuarea în siguranţa a manevrei.
Comandantul este obligat sa pună la dispoziţia pilotului date necesare asupra caracteristicilor de
manevra a navei.
Pe timpul cat este la bord, pilotul nu înlocuieşte pe comandant la comanda navei, acesta
continuând sa fie răspunzător de manevra navei sale şi de orice daune rezultate din operaţiunile de
manevra.
Pilotul nu poate părăsi nava decât după ce a fost înlocuit sau nava a fost ancorata ori legata la
locul destinat iar la plecarea din port pana ce nava nu a ieşit din zona de pilotaj.
Piloţii sunt obligaţi:
- să fie la curent în permanenţă cu adâncimile reale ale apei în port, adâncimi ce vor fi puse la
dispoziţia piloţilor periodic, săptămânal, de către serviciul special al Secţiei Căi Navigabile.;
- să vegheze ca în timpul pilotării să nu se alăture de nava pilotată, nici o altă navă sau
ambarcaţiune, cu excepţia celor ce concură la efectuarea manevrei (remorchere, şalupe, pilotine).
Comandantul navei este obligat să ia toate măsurile necesare, pentru ca primirea şi debarcarea
pilotului să se facă în deplină siguranţă, de asemenea va efectua manevrele cele mai indicate, pentru a nu
periclita siguranţa navei.

7.Oprirea de la plecare a navelor

Căpităniile de port vor interzice libera navigaţie în apele naţionale, precum şi operaţiunile de
încărcare - descărcare şi transbord sau legătura cu uscatul navelor care nu au acte de bord sau nu
îndeplinesc condiţiile prevăzute în acestea, precum şi navelor care nu au obţinut permisul de acostare şi
autorizare de libera practica în port dat de organele sanitare după vizitarea navei.
Căpitănia portului nu va admite plecarea din port sau radă dacă:
a) lipsesc actele de bord cerute sau acestea nu sunt valabile;
b) navele maritime au gaura de apa la bord;
c) navele fluviale au gaura de apa la corp;
d) funcţionarea instalaţiilor de guvernare şi a celor de ancorare este defectuoasa;
e) nava nu este înzestrată cu suficiente mijloace de salvare, de stingere a incendiului, cu pompe
de evacuare, mijloace de semnalizare şi de ancorare sau babalele nu prezintă siguranţa;
f) încărcătura de pe punte periclitează stabilitatea navei sau împiedica vizibilitatea în navigaţie;
g) stivuirea şi arimarea mărfurilor în magazii sunt defectuoase, periclitând siguranţa navigaţiei;
h) pescajul maxim stabilit în actele navei este depăşit;
i) numărul pasagerilor îmbarcaţi depăşeşte cifra arătata de certificatul care stabileşte numărul de
calatori admis,
j) membrii echipajului nu poseda brevete sau certificate prevăzute de legile statului sub al cărui
pavilion se afla nava;
k) la bordul navei nu se afla personalul necesar siguranţei navigaţiei;
I) instalaţiile destinate prevenirii poluării nu sunt în stare eficienta de
funcţionare;
m) în orice alte cazuri, când siguranţa navei este periclitată. Căpitănia portului nu va elibera
actele de bord şi permisul de plecare acelor nave care nu au achitat tarifele, taxele, eventualele amenzi şi
despăgubiri la care sunt obligate, potrivit dispoziţiilor legale, fata de căpitănia de port sau de alte organe
portuare.

8.Cautare ,asistenta si salvare

Comandantul unei nave sub pavilion roman, care primeşte un mesaj indicând ca o nava se afla în
pericol, este obligat ca, în măsura în care nu-şi pune în primejdie nava, echipajul sau pasagerii, sa se
deplaseze cu toata viteza către acea nava, pentru asistenta şi salvarea persoanelor aflate în pericol la
bordul acelei nave.
Aceeaşi obligaţie o are comandantul şi în cazul persoanelor aflate în pericol pe ambarcaţiuni sau
plute de salvare.
Comandantul de nava este obligat a acorda, după abordaj, asistenta celeilalte nave, echipajului şi
pasagerilor acesteia şi, în măsura posibilului, a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul
sau de înmatriculare şi portul cel mai apropiat la care va ajunge.
Comandantul unei nave care se afla în călătorie sau este gata de plecare nu mai are obligaţia de a
da asistenta şi salvare. în cazul în care comandantul navei aflate în pericol refuza expres ajutorul,
precum şi atunci când s-a primit informaţia ca ajutorul nu mai este necesar.
Asistenta şi salvarea navei şi a bunurilor aflate pe aceasta se fac potrivit înţelegerii cu
comandantul navei, cu armatorul sau cu operatorul acesteia.
Inţelegerea poate fi scrisa sau transmisa prin orice mijloc de comunicaţie şi consemnata în
jurnalul de bord.
Când nava reprezintă un pericol de navigaţie şi comandantul/armatorul sau operatorul navei
întârzie nejustificat încheierea unei înţelegeri pentru asistenta sau salvare, căpitănia portului în
jurisdicţia căreia se afla nava va ordona salvarea acesteia, pe cheltuiala intereselor navei şi ale mărfii
aflate la bordul acesteia, dispoziţiile căpităniei devenind obligatorii.
In toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol sau de interes general, ivite la uscat în apele
portuare şi în rada, căpitănia portului coordonează toate acţiunile şi asigura disciplina în realizarea
acestora.
Actul de confirmare a executării operaţiunilor de salvare în conformitate cu art. 53 alin. 3 şi cu
prezentul articol, întocmit de căpitănia portului, având anexat calculul cheltuielilor făcute de persoanele
juridice şi fizice creditoare şi verificat şi aprobat de Ministerul Transporturilor, constituie titlu
executoriu pentru cheltuielile efectuate cu salvarea navei.
Acordarea de asistenta şi salvare a navelor şi condiţiile de executare a acestora, prevăzute în
prezenta secţiune, se aplica în mod corespunzător şi în cazul când pe mare sau în apele naţionale se afla
în pericol aeronave ori persoane aflate sau căzute de la bordul acestora.

9.Prevenirea poluarii. Modalitati de realizare

. Masurile luate în aplicarea prezentei părţi vizează toate sursele de poluare a mediului marin. Ele
includ, în special masurile ce tind a limita, pe cat posibil:
a) evacuarea de substanţe toxice, dăunătoare sau nocive, mai ales de substanţe nedegradabile,
provenind din surse terestre, din atmosfera ori prin atmosfera sau prin imersiune;
b) poluarea de către nave, îndeosebi masurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face
fata cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare, a se preveni deversările, fie ca
sunt intenţionate sau nu, şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea navelor şi
componenta personalului afectat acestora;
c) poluarea provenind de la instalaţiile sau aparatura utilizate pentru explorarea sau exploatarea
resurselor naturale de pe fundul marilor şi din subsolul lor, în mod deosebit masurile pentru prevenirea
accidentelor şi pentru a se face fata cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare şi
a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi şi
componenta personalului afectat acestora;
d) poluarea provenind de la celelalte instalaţii sau aparaturi care funcţionează în mediul marin, în
special masurile de prevenire a accidentelor şi pentru a se face fata cazurilor de urgenta, a se asigura
securitatea operaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea
acestor instalaţii şi aparaturi, precum şi componenta personalului afectat acestora;
Atunci când iau masuri pentru prevenirea, reducerea sau controlul poluării mediului marin,
statele se vor abţine de la orice amestec nejustificat în activităţile întreprinse de alte state în exercitarea
drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor lor, în conformitate cu prevederile convenţiei.
5. Masurile luate potrivit prezentei părţi cuprind masurile necesare pentru protejarea şi
conservarea ecosistemelor rare sau delicate, ca şi a mediului de viata al speciilor şi organismelor marine
în scădere, ameninţate sau pe cale de dispariţie.

10.Marea teritoriala
Marea teritorială cuprinde fâşia de mare adiacentă ţărmului, având o lăţime de 12 mile marine,
măsurată de la liniile de bază, considerate ca fiind liniile celui mai mare reflux de-a lungul ţărmului sau,
după caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale ţărmului.
Convenţia din 1982 privind dreptul mării stabileşte lăţimea mării teritoriale la 12 mile marine.
Această limită este consacrată şi de către Legea nr. 17/1990 (art. 1).
Statul riveran exercită în marea sa teritorială, asupra solului şi subsolului acesteia toate drepturile
decurgând din suveranitate, cum sunt dreptul de explorare şi exploatare a tuturor resurselor naturale
reglementarea navigaţiei, aplicarea măsurilor de securitate de protecţie a mediului, de control vamal şi
sanitar etc.
In marea teritorială, suveranitatea statului riveran se exercită în conformitate cu legislaţia sa
internă, cu prevederile convenţiilor internaţionale la care este parte şi ţinând seama de principiile şi
normele dreptului internaţional.
Navele străine pot intra în naviga prin marea teritorială a statului riveran în exercitarea dreptului
de trecere inofensivă. Navele de război sunt supuse de regulă regimului autorizării sau notificării
prealabile.
Articolul 8 din Legea nr. 17/1990 prevede că trecerea inofensivă se efectuează în condiţiile
stabilite de prezenta lege şi de alte reglementări în vigoare, cu respectarea normelor dreptului
internaţional. Totodată se menţionează că prin "trecere" se înţelege faptul de a naviga prin marea
teritorială în scopul de a traversa fără a ancora sau a face escală într-o radă sau port. Trecerea trebuie să
fie rapidă şi neîntreruptă. Pe timpul trecerii inofensive nu se permite oprirea sau ancorarea, exceptând
cazurile de forţă majoră sau nevoile impuse de navigaţie. în art. 9 se precizează că "trecerea unei nave
străine prin marea teritorială este inofensivă atâta timp cât nu aduce atingere păcii, ordinii publice sau
securităţii naţionale".

11.Zona contigua si zona economica exculsiva

ZONA CONTIGUĂ
Zona contiguă reprezintă fâşia de mare adiacentă mării teritoriale, care se întinde spre largul
mării până la distanţa de 24 mile, măsurată de la liniile de bază ale mării teritoriale (art. 6 din Legea nr.
17/1990).
In această zonă, statul riveran exercită jurisdicţia şi controlul, având o serie de drepturi speciale,
constând în dreptul de control vamal, fiscal, sanitar şi al trecerii frontierei de stat.
Statul riveran are dreptul de a preveni şi reprima în zonă infracţiunile comise pe teritoriul său ori
în marea sa teritorială, exercitând în acest scop dreptul de urmărire împotriva navei respective.
 Zona contiguă a României
Zona contigua a României este fâşia de mare adiacenta marii teritoriale care se întinde spre
largul marii până la distanta de 24 mile marine,măsurata de la liniile de baza stabilite în art. 1.
In zona sa contigua, România exercita controlul pentru prevenirea şi reprimarea încălcărilor, pe
teritoriul sau, a legilor şi reglementarilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar şi al trecerii frontierei
de stat.

ZONA ECONOMICA EXCLUSIVA

In vederea protejării resurselor piscicole şi a altor interese economice, în perioada 1970-1980 au
stabilit o serie de state riverane, au stabilit zone speciale, zone exclusive de pescuit, de jurisdicţie sau
chiar de mare teritorială până la 200 de mile, ori între 15 şi 100 de mile marine, conceptul şi instituţia
zonei economice exclusive dobândind astfel semnificaţia cutumei.
In plan convenţional, ea a fost consacrată pentru prima dată de Convenţia din 1982 (art. 55-75).
Zona economică exclusivă se întinde spre largul mării pe o distanţă de 200 de mile marine de la
liniile de bază de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale.
Natura juridică a acestei zone se defineşte prin drepturile suverane, exclusive ale statului riveran
de explorare, exploatare, cercetare ştiinţifică şi conservare a resurselor naturale biologice şi nebiologice
precum şi de protecţia mediului marin.
Zona economică nu face parte din teritoriul statului riveran. Zona este supusă jurisdicţiei acestuia
şi drepturilor sale suverane economice, şi reprezintă şi aspecte de mare liberă constând în: libertatea de
navigaţie, de survol şi de aşezare a cablurilor şi conductelor submarine. Aşadar, zona economică
exclusivă are un regim juridic mixt.
In exercitarea drepturilor sale suverane, statul riveran are dreptul de a construi, autoriza şi
reglementa construirea, exploatarea şi utilizarea de insule artificiale, instalaţii şi lucrări cu scop
economic şi de a stabili în jurul acestora zone de securitate până la 500 m, având obligaţia de a nu
prejudicia navigaţia pe căile maritime internaţionale recunoscute.
Statul riveran poate permite, prin încheierea de acorduri, în condiţiile stabilite, statelor ne-
riverane desfăşurarea unor activităţi de pescuit, beneficiind de un regim preferenţial statele fără litoral şi
statele dezavantajate din punct de vedere geografic, situate în regiunea sau sub-regiunea în care se află
statul riveran.