1.

Clasificarea navelor si evidenta inmatricularii lor

O.G.nr.42/1997 privind transporturile navale clasifica navele în trei categorii respectiv:
a) nave de categoria I: - navele cu propulsie proprie destinate transportului de mărfuri şi/sau de
persoane, remorcării sau împingerii, cu o putere mai mare de 136 KW, navele ftră propulsie care au o
capacitate de încărcare mai mare de 10 tone, aparatele şi instalaţiile plutitoare cu un deplasament
mai mare de 15 tone;
b) nave de categoria a n-a: - celelalte tipuri de nave, inclusiv ambarcaţiunile mici;
c) nave de agrement: - velierele şi iahturile, indiferent de deplasament, construite şi echipate pentru
călătorii de lungă durată, precum şi cele destinate activităţilor sportive şi de agrement.
Evidenta navelor se face prin înscrierea unui registru ţinut de autoritatea statului competent.
Inmatricularea se poate face printr-un singur registru sau mai multe, ţinute de autorităţile maritime
sau căpităniile portului de înmatriculare în funcţie de reglementările fiecărei tari.
In conformitate cu OG nr.42/1997 privind transporturile navale evidenta navelor se tine după cum
urmează:
a)- pentru navele în construcţie se ţine de către căpităniile de port în a căror zonă de activitate se află
şantierul naval, în registrul de evidenţă a navelor în construcţie.
b)- pentru navele care au obţinut dreptul de arborare a pavilionului român de către căpităniile de
port stabilite de Autoritatea Navală Română:
- navele de categoria I, în registrele matricole ale navelor de categoria I;
- navele de categoria a Ii-a şi navele de agrement,în registrele matricole ale navelor de categoria a II-a

2.Incheierea contractului individual de ambarcare

Contractul individual de munca conform Codului muncii şi Legii nr. 168/1999 se încheie în scris şi va
cuprinde clauze privind obligaţia persoanei încadrate în munca de a-şi îndeplini sarcinile ce-i revin, cu
respectarea ordinii şi disciplinei, a legilor, îndatorirea unitarii de a asigura condiţii corespunzătoare
pentru buna desfăşurare a activităţii, de a remunera în raport cu munca prestata şi de a-i acorda
celelalte drepturi ce i se cuvin, precum şi alte clauze stabilite de părţi.
După încadrare angajatorul este obligat sa îi înmâneze fisa postului indicându-i-se drepturile şi
obligaţiile ce-i revin, sarcinile pe care le are de îndeplinit, precum şi normele de protecţie a muncii .
Contractul de muncă se încheie pe durată nedeterminată. în anumite situaţii, contractul de munca
se poate încheia şi pe durata determinata, în cazul înlocuirii titularului unui post care lipseşte
temporar de la serviciu şi căruia unitatea este obligata sa-i păstreze postul, pentru păstrarea unei
munci cu caracter sezonier, precum şi a altor activităţi cu caracter temporar.

3.Incetarea contractului individual de ambarcare

In scopul protecţiei dreptului la munca, garantat prin Constituţie, încetarea contractului individual de
munca nu poate interveni decât în condiţiile stabilite limitativ de lege.
Codul muncii prevede ca raporturile de munca încetează la expirarea termenului pentru care a fost
încheiat contractul de munca, prin acordul dintre persoana încadrata în munca şi unitate (acordul
părţilor), precum şi prin desfacerea contractului din iniţiativa uneia dintre părţi.
Desfacerea contractului de munca din iniţiativa salariatului nu este condiţionată decât de perioada
de preaviz ce trebuie acordata unitaţii.
a) unitatea îşi reduce personalul prin desfiinţarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauza
ca urmare a reorganizării;
b) unitatea îşi încetează activitatea;
e) persoana nu corespunde, sub raport profesional, postului în care a fost încadrata;
f) în postul ocupat de persoana încadrata în munca este integrat, pe baza hotărârii organelor
competente, cel care a deţinut anterior acel post;
4.Definitia, structura si ierarhia echipajelor navei
Echipajul navei reprezintă totalitatea personalului navigant, brevetaţi sau nebrevetaţi care
îndeplinesc o funcţie la bordul navei. Echipajul este format din personal navigant şi personal auxiliar,
iar componenţa acestuia este stabilită conform tipului şi destinaţiei navei. Ierarhia funcţiilor, în cadrul
echipajului navei, este următoarea:
a) comandant
b) secund
c) ofiţeri de punte
d) şef mecanic
e) ofiţeri mecanici
f) alţi ofiţeri
g) personal cu certificat de capacitate
h) personal auxiliar

5.Supravegherea şi controlul navigaţiei civile în porturile şi în apele naţionale navigabile ale

României
Inspecţia şi supravegherea se efectuează de către Autoritatea Navala Română prin Căpităniile de
port. Pentru exercitarea activităţii de supraveghere şi control a ordinii navigaţiei, căpităniile de port
au dreptul de vizita, la orice ora din zi sau din noapte, la bordul oricărei nave, indiferent de pavilion,
aflata în porturi şi în afara acestora, în limitele apelor naţionale.

6.Oprirea de la plecarea navelor, reglementari, autoritatea competenta

Căpităniile de port vor interzice libera navigaţie în apele naţionale, precum şi operaţiunile de
încărcare - descărcare şi transbord sau legătura cu uscatul navelor care nu au acte de bord sau nu
îndeplinesc condiţiile prevăzute în acestea, precum şi navelor care nu au obţinut permisul de
acostare şi autorizare de libera practica în port dat de organele sanitare după vizitarea navei.
Căpitănia portului nu va admite plecarea din port sau radă dacă:
a) lipsesc actele de bord cerute sau acestea nu sunt valabile;
b) navele maritime au gaura de apa la bord;
c) navele fluviale au gaura de apa la corp;
d) funcţionarea instalaţiilor de guvernare şi a celor de ancorare este defectuoasa;
e) nava nu este înzestrată cu suficiente mijloace de salvare, de stingere a incendiului, cu pompe de
evacuare, mijloace de semnalizare şi de ancorare sau babalele nu prezintă siguranţa

7.Cautare, asistenta si salvare pe mare

Comandantul unei nave sub orice pavilion , care primeşte un mesaj indicând ca o nava se afla în
pericol, este obligat ca, în măsura în care nu-şi pune în primejdie nava, echipajul sau pasagerii, sa se
deplaseze cu toata viteza către acea nava, pentru asistenta şi salvarea persoanelor aflate în pericol la
bordul acelei nave. Acordarea de asistenta şi salvare a navelor şi condiţiile de executare a acestora
se aplica în mod corespunzător şi în cazul când pe mare sau în apele naţionale se afla în pericol
aeronave ori persoane aflate sau căzute de la bordul acestora.

8.Protectia mediului
Prevenirea, reducerea şi menţinerea sub control a poluării mediului marin, provocată sau care este
legată de activităţile din apele maritime interioare, din marea teritorială, din zona economică
exclusivă şi din atmosfera de deasupra acestora se realizează în conformitate cu legislaţia română în
vigoare şi cu convenţiile internaţionale la care România este parte. Măsurile luate în aplicarea
prevederilor prezentului capitol vizează toate sursele de poluare a mediului marin.
a) evacuarea de substanţe toxice, dăunătoare sau nocive, mai ales substanţe nedegradabile,
provenind din surse terestre, din atmosferă ori prin atmosferă sau prin scufundare;
b) poluarea de către nave, îndeosebi măsurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face faţă
cazurilor de urgenţă, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare. a se preveni deversările, fie că
sunt intenţionate sau nu, şi pentru a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea
navelor şi componenţa/structura personalului afectat acestora;

c) poluarea provenind de la instalaţiile sau aparatura utilizată pentru explorarea ori exploatarea
resurselor naturale de pe fundul mării şi din subsolul ei, în mod deosebit măsurile pentru prevenirea
accidentelor şi pentru a se face faţă cazurilor de urgenţă, a se asigura securitatea operaţiunilor pe
mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şi
aparaturi şi componenţa/structura personalului afectat acestora

9.Prevenirea poluarii.
1. Statele vor lua, separat sau împreuna, după caz, toate masurile compatibile cu prezenta convenţie,
care sunt necesare pentru a preveni, reduce şi controla poluarea mediului marin, oricare ar fi sursa
acesteia: ele vor recurge, în acest scop, la mijloacele cele mai bine adaptate de care dispun. în funcţie
de posibilităţile lor, şi se vor strădui să-şi armonizeze politicile în aceasta privinţa.
2. Statele vor lua toate masurile necesare pentru ca activităţile de sub jurisdicţia sau de sub controlul
lor să fie conduse intr-un asemenea mod, încât să nu cauzeze, prin poluare, prejudicii altor state şi
mediului lor înconjurător, astfel încât poluarea datorata unor incidente sau unor activităţi de sub
jurisdicţia sau de sub controlul lor să nu se întindă dincolo de zonele în care ele exercita drepturi
suverane în conformitate cu prevederile convenţiei.
3. Atunci când iau masuri pentru prevenirea, reducerea sau controlul poluării mediului marin, statele
se vor abţine de la orice amestec nejustificat în activităţile întreprinse de alte state în exercitarea
drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor lor, în conformitate cu prevederile convenţiei.
4. Masurile luate potrivit prezentei părţi cuprind masurile necesare pentru protejarea şi conservarea
ecosistemelor rare sau delicate, ca şi a mediului de viata al speciilor şi organismelor marine în
scădere, ameninţate sau pe cale de dispariţie.

10.Raspunderea si consecintelejuridice ale poluarii

Răspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpă, în cazul pluralităţii
autorilor, răspunderea este solidară.In cazul activităţilor generatoare de risc major, asigurarea pentru
daune este obligatorie.Incălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă,
contravenţională sau penală, după caz.

11. Responsabilităţile comandantului şi ofiţerilor de la bordul navei pentru protecţia mediului

marin
Sunt obligaţi să redacteze şi să transmită rapoarte, cu respectarea cerinţelor prevăzute în ordinul
1730/2001

12.Marea teritoriala
Marea teritorială cuprinde fâşia de mare adiacentă ţărmului, având o lăţime de 12 mile marine,
măsurată de la liniile de bază, considerate ca fiind liniile celui mai mare reflux de-a lungul ţărmului
sau, după caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale ţărmului.

13.Jurisdictia statului riveran

Statul riveran exercită în marea sa teritorială, asupra solului şi subsolului acesteia toate drepturile
decurgând din suveranitate, cum sunt dreptul de explorare şi exploatare a tuturor resurselor naturale
reglementarea navigaţiei, aplicarea măsurilor de securitate de protecţie a mediului, de control vamal
şi sanitar etc.In marea teritorială, suveranitatea statului riveran se exercită în conformitate cu
legislaţia sa internă, cu prevederile convenţiilor internaţionale la care este parte şi ţinând seama de
principiile şi normele dreptului internaţional.Navele străine pot intra în naviga prin marea teritorială
a statului riveran în exercitarea dreptului de trecere inofensivă. Navele de război sunt supuse de
regulă regimului autorizării sau notificării prealabile.

14.Latimea marii teritoriale

Limita exterioară a mării teritoriale este linia care are fiecare punct situat la o distanţă de 12 mile
marine, măsurată de la punctul cel mai apropiat al liniilor de bază.

15.Zona economica exclusiva

Zona economică exclusivă se întinde spre largul mării pe o distanţă de 200 de mile marine de la liniile
de bază de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale.

16.Mare libera
Potrivit Convenţiei din 1958, care a codificat în mare parte regulile cutumiarc, marea liberă era
definită ca acea "parte a mării" care nu aparţine mării teritoriale sau apelor interioare ale unui stat,
deci ca zonă marină situată în afara suveranităţii naţionale, fiind deschisă tuturor naţiunilor.
Totodată, convenţia preciza că nici un stat nu poate să pretindă în mod legitim supunerea unei părţi
oarecare din marea liberă suveranităţii sale. Statele riverane şi cele ne-riverane pot exercita în marea
liberă, mai ales următoarele libertăţi:
a) navigaţia:
b) pescuitul:
c) punerea de cabluri, conducte petroliere şi conducte submarine;
d) libertatea de survol.