Febra tifoida

* antroponoză
*fecal-oral,
*leziuni la nivelul aparatului limfatic al intestinului subţire, bacteriemie, intoxicaţie, febră, erupţii
rozeolo-papuloase.

Etio Salmonella typhi , familia Enterobacteriaceae, genul Salmonella, grupul serologic D. aerob,
asporulat, mobil G+.
*antigenul somatic O (termostabil)= antigenul Vi termolabil (anti-genul virulenţei) + antigenul H flagelar
(termolabil).
Epidem. specifică numai omului.
Sursa = omul bolnav / purtătorul, care elimină bacilii cu materiile fecale, urina, mai rar cu saliva şi
laptele. Eliminarea de bacili începe la finele perioadei de incubaţie, continuă pe tot parcursul bolii, uneori şi
în perioada de convalescenţă.
* apa, alimentele , contact menajer
Patogenie.
-pătrunde pe cale orală.
-o parte evacuaţi cu masele fecale, iar altă rămîne în lumenul intestinal  structurile limfatice (foliculi
solitari şi plăci Peyer).
-multiplicarea + reacţie inflamatorie cu hiperplazie a celulelor reticuloendoteliale şi formare de
granuloame tifice. + limfadenită şi limfangită.

-pătrund în torentul sangvin,  bacteriemie.

-leziuni de focar în organe : hepatită, pneumonii, meningită, pielită, osteomîelită etc.
- Eliminarea bacililor tifici în lumenul intestinal şi reîncorporarea lor în ţesuturile sensibilizate ale
ganglionilor limfatici condiţionează inflamaţii hiperergice cu necroze şi exulceraţii de tipul fenomenului
Arthus.

Anatomie patologică. Modificările patologice se caracte zează prin proliferarea celulelor

reticuloendoteliale, mai ales în aparatul limfatic al intestinului subţire şi al mezoului. Pe acest fond din
celulele reticulare mari (celulele tifice), capabile să fagociteze, se formează granuloame tifice care
suportă modificări ciclice.
Stadiul I— intumescenţa encefaloidă (1 săptămînă
Stadiul II — destrucţiile necrotice (sapt 2- 3).
Stadiul III — purificarea / forma ulcerelor (sapt 3).
Stadiul IV—ulcere cu furi curat corespunde cu săptămînă a 4-a de boală
Stadiul V — de cicatrizare (corespunde cu să mîna a 4-a, a 5-a şi a 6-a de boală). Stenoze cicatriceale nu se
remarcă.

Tablou clinic*forme tipice şi atipice,

* incubaţie, 7—23 zile
* iniţială, o saptamana= interval cuprins între momentul declanşării febrei şi trecerea ei în platou
frisoanele, febra, debilizarea generală, insomnia, inapetenţa. cefaleea, bradicardia, anorexia, limba se
îngroaşă, apar depozitări albe pe limbă caracteristice pentru febra tifoidă (marginile şi vîrful limbii rămîn
curate), meteorismul, constipaţii şi diaree.
*de stare a bolii, apogeul întregului complex simptomatic „febră în platou"). erupţii rozeolice disfuncţii
ale sistemului nervos central şi cardiovascular, ale intestinului, organelor respiratorii etc
*de convalescenţă timpurie cedarea febrei şi normalizarea treptată a tuturor funcţiilor organismului.
* de rezolvare a procesului infecţios.

* erupţiilor - cutiei toracice, perete abdominal anterior, faţa anterioară a braţulu antebraţului.

Ganglionii mezenterici periferici mariti in volum,  submatitate în reg iliacă dreaptă (semnul
Padalka). Se pot hiperemia (la debutul maladiei) exulcera (săptămînă a 3-a) amigdalele—angina Duguet.
1
 *Abdomenul e balonat, La palpare se distinge garguiment intestinal şi sensibilitate dureroasă în iliacă
dreaptă, este caracteristic meteorismul, uneori se constată dun abdominale instabile, constipaţie, rareori
diaree.
*leucopenie, neutrofilie relativă, limfopenie. + trombocitopenie, o constituie acţiunea directă asupra
măduvei osoase exercitată de toxina ce afectează selectiv ramura granulocitară a hematopoiezei, precum şi
de procesele autoimune, însoţite de formare de anticorpi respectivi (leucolizine, trombocito-lizine etc.).
*VSH creşte

Complicaţii.
-perforaţia intestinului  peritonitei +hemoragiile intestinale. (în perioada descuamaţiilor necrotice şi
curăţării suprafeţelor ulceroase),
-Semnele hemoragiei intestinale : paloarea şi uscăciunea tegumentelor şi mucoaselor, declin al febrei sau
defervescenţă, accelerarea pulsului, scăderea presiunii arteriale, balona-rea abdomenului şi hiperperistaltism,
apariţia sîngelui în masele fecale (sub formă de coaguli, sînge proaspăt sau „melenă").

-pneumonia, ce apare în orice perioadă a afecţiunii, otita, parotidita, cistita, pielonefrita, decubitusul,
tromboflebita, in-:arctul splenic, nevritele, meningita, meningoencefalita, osteomielita etc.

Diagnostic
- izolarea de hemoculturi rămîn unul din testele pi cipale de laborator.
-uro- şi coproculturi
- examen bacteriologic a conţinutul duodenal (bilă B şi C)
- însămînţările din măduva osoasă = în caz de rezultate negative în alte explorări de laborator.
-testele serologice se face apel la a liza imunoenzirnatică, RHAP, reacţia de hemaglutinare agregată. , reacţia
de aglutinare Widal, foarte solicitată anterior pen recunoaşterea febrei tifoide.

Tratamentul
* repaus strict la pat
* preparatul de elecţie este levomicetina (cloramfenicolul). El se administrează per os cîte 0,5 gX4/zi,
pînă a 10-a zi afebrilă. De obicei seria de tratament durează 12—18 zile. Cu încep din a 5—8-a zi de
temperatură normală doza zilnică de levomicetină se poate reduce la 1,5 g.
*cardiotonice şi angiotonice ;
*intoxicaţie  hemodeză, reopoliglucină, soluţii glucozate de electroliţi poliionici etc.