Temeiurile preacinstirii Maicii Domnului

1. De la căderea în păcat fost profețită o femeie care va mijloci mântuirea: „Dușmănie

voi pune între tine și femeie.... aceasta îți va zdrobi capul...” (Facere 3,15)
2. Profetul Isaia a prezis nașterea lui Mesia dintr-o fecioară: „Iată Fecioara va lua în
pântece și va naște Fiu și îi vor pune numele Emanuel” (Isaia 7,14)
3. Dumnezeu a cinstit-o, umbrind-o cu Duhul Sfânt: „Duhul Sfânt se va pogorâ peste
Tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri” (Luca cap. 1)
4. Îngerul Gavriil a cinstit-o cu cuvintele: „Bucură-te ceea ce ești plină de dar Domnul
este cu Tine. Binecuvântată ești tu între femei!”
5. A cinstit-o Elisabeta, mama Sf. Ioan Botezătorul cu cuvintele: „Binecuvântată ești tu
între femei și binecuvântat este rodul pântecelui Tău și de unde cinstea aceasta pentru
mine, ca să vină la mine Maica Domnului Meu?” (Luca 1, 43)
6. Au cinstit-o oamenii simpli din mulțimea care s-a adresat Mântuitorului cu cuvintele:
„Fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt” (Luca 1, 27)
7. A afirmat Ea însăși cinstirea pe care o va primi în viitor, prin cuvintele: „Iată de acum
mă vor ferici toate neamurile. Că Mi-a făcut mie slavă Cel puternic.” (Luca 1,48)
8. A cinstit-o Mântuitorul care îi era supus (Luca 2, 51), i-a îndeplinit rugămintea la
Cana (Ioan 2,3), iar pe cruce a încredințat-o ucenicului Său iubit (Ioan 19, 26)
9. A prezis-o psalmistul David prin cuvintele: „Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta, în
haină aurită și preaînfrumusețată” (Psalmul 45, 10)
10. Pururea-fecioria ei a fost prezisă de proorocul Iezechiel astfel: „Poarta aceasta va fi
închisă, nu se va deschide și nimeni nu va intra prin ea, căci domnul Dumnezeul lui
Israel a intrat prin ea. De aceea va fi închisă” (Iezechiel 44,2)
 Temeiurile cinstirii sfinților

a) Sfinții sunt numiți ​„prieteni” ai lui Dumnezeu ​(Ioan 15,14)​, ​„casnici ai lui
Dumnezeu”​ ​(Efeseni 2, 19)​ și ​„Judecători ai lumii”​ ​(Matei 19, 28 ​și ​I Cor. 6,2).
Încă din viață, ei au fost cinstiți în mod deosebit de către oameni. Astfel, proorocii Ilie și
Elisei au fost venerați pentru minunile lor, iar înaintea Sf. Ap. Pavel, temnicerul din
Filipi și locuitorii Insulei Malta s-au închinat.
b) Sfinții se roagă pentru cei vii și pentru cei morți. Deși nu știm în ce măsură rugăciunile
lor sunt împlinite de Dumnezeu, știm totuși că ​„mult poate rugăciunea stăruitoare a
celui drept” (​ Iacov 5, 16) și că, înaintea Dreptului Judecător, cădelnițele celor 24 de
bătrâni din cartea Apocalipsei sunt pline de tămâia rugăciunilor sfinților.
c) Sfinții sunt modele viabile, eficiente, de viață creștină, conform Sf. Ap. Pavel: ​„Fiți
următori mie, precum și eu sunt lui Hristos.” ​(II Cor. 11, 1) ​Fericitul Augustin:
„Dacă iubim pe sfinți, să-i imităm...”
Biserica face deosebire între cinstirea absolută acordată lui Hristos – Dumnezeu și cinstirea
relativă arătată sfinților. Hristos e unicul mijlocitor la Tatăl și numai el mântuește.