Tema: ,,Metode și tehnici de impunere, urmărire și percepere a impozitelor

și taxelor”.
1. Formele impunerii.
2. Instrumentele impunerii.
3. Urmărirea și perceperea.

1. Formele impunerii.
Impunerea presupune identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice sau juridice
care dețin sau realizează un anumit obiect impozabil, evaluarea bazei de calcul al impozitului
sau taxei și determinarea corecta a acestora.
În situația în care contribuabilii persoane juridice identifică singuri obiectul impozabil,
evaluează baza impunerii și determină obligația de plată la buget, impunerea îmbracă forma de
autoimpunere (în cazul TVA; accize; impozit pe profit).
Atunci cînd evaluarea obiectului impozabil se face în funcție de realizările anuale,
impunerea poate fi:
 provizorie în timpul anului
 definitivă la sfîrșitul anului fiscal (ex: impozitul pe profit – se calculează provizoriu
trimestrial în cursul anului și se definitivează prin recalculare la sfîrșitul anului prin depunerea
declarației).
În funcție de modul în care se realizează evaluarea obiectului impozabil, impunerea poate
fi directă sau indirectă.
Impunerea directă presupune evaluarea a obiectului impozabil de către organul fiscal, pe
baza declarării obiectului impozabil de către contribuabili (ex: impozitul pe imobil, funciar,
taxa asupra mijloacelor de transport).
Impunerea indirectă apare în cazul cînd evaluarea obiectului impozabil se efectuează de
către organul fiscal pe baza unor informații obținute în mod indirect de la persoanele terțe
(impozitul pe venit reținut la sursa de plată).
Din punct de vedere al modului de acumulare impunerea poate fi parțială sau globală.
De exemplu impunerea veniturilor din salarii pe fiecare loc de realizare a acestora este o
impunere parțială.
Dacă veniturile realizate de aceeași persoană, într-o anumită perioadă de timp din mai
multe surse se însumează și se impozitează atunci impunerea este globală.

1
2. Instrumentele impunerii.
Instrumentele impunerii îmbracă forme specifice fiecărei categorii de impozite, în funcție
de felurile și metodele impunerii, precum și de categorii de impozite, în funcție de felurile și
metodele impunerii, precum și de categoria plătitorilor. Instrumentele impunerii se întocmesc
și se depun de contribuabil la organul fiscal în perioadele impunerii.
Instrumentele impunerii cele mai utilizate în practica fiscală sunt:
a) declarația fiscală;
b) proces – verbal;
c) decizie de impunere - înștiințarea de plată;
d) raport de inspecție fiscală.
Toți plătitorii ce datorează obligații fiscale către buget au obligația să întocmească și să
depună declarații fiscale.
Declarația fiscală este documentul prin care plătitorul informează organul fiscal cu
privire la dobîndirea obiectului impozabil. Termenele de depunere a declarației sunt diferite în
funcție de natura veniturilor realizate.
Procesele – verbale se întocmesc de către organele inspecției fiscale la finalizarea
controlului inopinant. În cazul aplicării sancțiunii, amenzii contravenționale, contribuabilul
avind posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii, organul de
inspecție fiscală constatator întocmește proces – verbal de constatare și sancționare.
Decizia de impunere se emite de organul fiscal ori de cîte ori se modifică baza de
impunere. Deciziile de impunere se întocmesc cînd se stabilește venitul impozabil estimat și
impozitul datorat și se aduc la cunoștință contribuabilului (în cazul impozitului pe venit pe
parcursul anului și final).
Deciziile de impunere îndeplinesc și funcția de înștiințare de plată. Prin înștiințare de
plată, plătitorul este înștiințat cu privire la modul definitiv în care s-a stabilit impunerea.
Raportul de inspecție fiscală include constatările inspecției fiscale din punct de vedere
faptic și legal.

3. Urmărirea și perceperea.
Urmărirea și perceperea impozitelor și taxelor reprezintă o latură a procesului fiscal.
Activitatea de urmărire a impozitelor și taxelor se desfășoară de aparatul fiscal și are ca
scop depistarea contribuabililor plătitori, supravegherea și îndrumarea permanentă a acestora
cu scopul achitării integrale și la termen a obligațiilor față de buget.
Perceperea impozitelor și taxelor presupune încasarea efectivă a sumelor datorate de
plătitori și înregistrarea lor în conturile bugetare.
2
 Perceperea se realizează pe mai multe căi sau metode:
1) calcularea și vărsarea directă;
2) stopaj la sursă;
3) impunerea și debitarea
Metoda calculării și văsării directe presupune determinarea impozitelor și taxelor,
precum și vărsarea sumelor datorate bugetului la termene legale de plată de către contribuabili
însăși.
În cazul perceperii prin stopaj la sursă, obligația calculării, reținerii și virării la termen a
impozitului către bugetul statului revine plătitorului de venit. Impozitul se reține deci la sursa
de plată, suma este reținută de la beneficiarul unde venit, dar achitată la buget de către persoana
de la care s-a realizat aceste venituri.
În cazul metodei de percepere prin impunere și debitare, intervenția organelor fiscale este
mai directă. Impunerea se face de organele fiscale prin înștiințările de plată și uneori încasarea
directă prin agenți fiscali.

3
 Tema: ,,Așezarea și perceperea impozitelor”
1. Așezarea impozitelor. Noțiuni generale. Stabilirea obiectivului impozabil.
2. Determinarea mărimii impozitelor. Modalitatea de percepere a impozitelor.

1. Așezarea impozitelor. Noțiuni generale. Stabilirea obiectivului impozabil.

Așezarea impozitelor presupune efectuarea mai multor operații ce constau în stabilirea
obiectului impozabil, determinarea mărimii impozitelor precum și perceperea sau încasarea lui
Așezarea impozitelor cuprinde și date privind înregistrarea și atribuirea codului fiscal
fiecărui plătitor de impozite și taxe. De asemenea cuprind și acte de constatare și sancționare a
contribuabililor ce sunt admise în domeniul fiscalității precum și alte acte de executare privind
impozitele și taxele neachitate la timp în bugetul statului.
Pentru ca veniturile să poată fi supuse impunerii în primul rînd organele fiscale determină
mărimea efectivă a acestora și apoi are loc evaluarea lor. După stabilirea mărimii impozitelor
organele fiscale aduc la cunoștință persoanelor fizice și juridice mărime impozitelor datorate și
termenul de plată a impozitelor și taxelor.
Acțiunea de așezare a impozitelor se începe cu stabilirea obiectului impozabil ce prevede
constatarea și evaluarea materie impozabile. Se cunosc următoarele metode de evaluare a
obiectului impozabil:
 Metoda de evaluare indirecte prevede evaluarea obiectului impozabil pe baza unor date
provizorii ce sunt luate în calitate de instrument pentru achitarea acestora. Această metodă se
efectuează prin 3 forme:
a) evaluare simplă sau pe baza indicilor exteriori ai obiectului impozabil (este specific
impozitelor de tip real). Ea permite de a stabili cu aproximație valoarea obiectului impozabil
(valoarea clădirii, pămîntului). Această metodă nu ține seama de situația persoanei fizice sau
juridice ce deține obiectul impozabil și aceasta evaluare se utilizează în cazul impozitului
funciar sau impozit pe imobil. Dezavantaje acestei forme constă în ceea că nu permite stabilirea
exactă a mărimii obiectului impozabil.
b) evaluarea forfetară constă în ceea că organele fiscale cu acordul subiectului impozabil
atribuie o anumită valoare obiectului impozabil fără ca nici una din părți să aibă pretenții privind
această valoare.
c) evaluarea administrativă constă în stabilirea valorii materiei impozabile de către organele
fiscale pe baza datelor statistice pe ce le au la dispoziție. În acest caz organele administrative
nu țin cont de acordul persoanelor fizice sau juridice.

4
  Metoda de evaluare directe prevede 2 variante:
a) evaluarea pe baza declarației unei persoane terțe sau străine constă în aceea că mărimea
obiectului impozabil se stabilește pe baza unei declarații scrise de o persoană terță ce cunoaște
această mărime și este obligată prin intermediul legislației să o depună la organele fiscale.
Această metodă se utilizează de către agenții economici ce declară salariile la organele fiscale
pe ce le-a plătit angajatorilor. Această declarație este obligată să fie prezentată lunar pînă la
data de 10 a lunii următoare și conține mărimea salariului pe lună și cumulat de la început de
an precum și mărimea impozitului pe venit reținut la sursa de plată.
Avantajul acestei metode constă în ceea că excludem posibilitățile de a extrage de la
impunere a unei părți privind mărimea materiei impozabile.
Dezavantajul constă în utilizarea limitată a acestei metode, deoarece ea poate fi utilizată
numai în cazul anumitor venituri.
b) evaluarea pe baza declarației plătitorului de impozit constă în ceea că se realizează cu
participarea directă a subiectului impozabil. Subiectul impozabil este obligat în acest caz să țină
o anumită evidență contabilă să întocmească documentele fiscale, să prezinte o declarație cu
privire la venitul și averea pe baza căreia organelor fiscale evaluează materiei impozabilă.
Evaluarea în acest mod are un dezavantaj deoarece este posibil sustragerea de la impunere
a unei părți din materia impozabilă.

2. Determinarea mărimii impozitelor. Modalitatea de percepere a impozitelor.

A doua operațiune în cadrul acțiunii de așezare a impozitului datorat de către contribuabil
statului o constituie stabilirea mărimii acestuia. După mărimea impozitului datorate statului ele
se pot grupa după 2 metode:
1. Impozitul de reparație sau constrîngere s-a practicat în perioada feudalismului și în
primele stadii de dezvoltare a capitalismului se caracterizează prin aceea că statul în dependență
de necesitățile sale privind mărimea veniturilor proceda la stabilirea sumei globale a impozitelor
ce urmează să fie încasate de pe întreg teritoriu țării. această sumă era repartizată pe unități
administrativ teritoriale, iar apoi pe subiecte sau obiecte impozabile.
2. Impozitele pe cotitație se efectuează prin aplicarea unor cote procentuale asupra
obiectului impozabil ce este determinat pentru fiecare în parte. Impozitul pe cotitație se
stabilește în funcție de mărimea obiectului impozabil și se ține cont de situația plătitorului de
impozit. Dacă la impozitul de repartiție stabilirea sumei finale se face de sus în jos, atunci la
impozitul de cotitație se procedează invers, adică se pornește de la suma dato9rată de către
fiecare contribuabil pînă se ajunge la suma ce revine statului de pe teritoriului fiecărei unități
administrativ teritoriale. Această metodă se utilizează actual în Republica Moldova.
5
 Impozitarea se finalizează cu operațiile de stingere sau percepere a impozitelor.
Perceperea impozitelor prevede încasarea efectivă a sumelor datorate de plătitor și înregistrarea
lor în conturile bugetare deschise de bancă. În acest moment are loc și stingerea efectivă a
obligației fiscale.
Prin fiscalitate se constată obligația fiscală pentru contribuabili și creanța fiscala a statului
asupra acestuia.
Obligația fiscală constă în îndatorarea de a plăti în contul bugetului public/local și
republican impozitele și taxele precum și a veniturilor stabilite prin lege.
Creanța fiscală reprezintă dreptul statului de a încasa prin organele fiscale impozitele și
taxele de la contribuabili în contul bugetului.
În condițiile existenței unui aparat fiscal perceperea impozitelor se realizează prin
următoarele metode:
1. Încasarea impozitelor de către organele fiscale și se realizează prin 2 forme:
a) cînd plătitorul este obligat să se deplaseze la organele fiscale pentru a achita impozitul
datorat statului.
b) cînd organul fiscal are obligația de a se deplasa la plătitor pentru a le solicita să achite
impozitele
2. Stopaj la sursă prevede calcularea, reținerea și transferarea la buget a impozitelor de o
persoană terță. Această metodă se utilizează numai în cazul impozitului pe venit al persoanei
fizice.
3. Metoda calculării și transferării directe se utilizează pentru activitatea directă de către
subiectul impozabil a sumelor datorate la fiecare termen de plată. Conform acestei metode
agenții economici sunt obligați să calculeze impozitul conform cotei de impunere să-l reflecte
în documentele necesare, apoi să-l achite la buget. După această plătitorii, venitul impozabil
prezintă organelor fiscale datele privind calcularea și plata impozitului. Verificarea se
efectuează de către organele fiscale în baza operațiunilor de calcul, reținerile efectuate și plățile
de impozit la buget.
4. Plata directă în numerar prevede achitarea unor taxe ce s-a datorat statului (pentru
autorizație, licență, pentru buletinul de identitate, taxe ș.a) ce sunt achitate direct în numerar de
către contribuabil pentru care se eliberează o chitanță de plată. Acest document se utilizează în
contabilitate pentru confirmarea plății către buget.

6
 Tema: ,,Sistemul fiscal al Republicii Moldova”
1. Conceptul de sistem fiscal. Legislația fiscală.
2. Sistemelor impozitelor și taxelor percepute în Republica Moldova.
3. Administrarea fiscală și organele fiscale.

1. Conceptul de sistem fiscal. Legislația fiscală.

Sistemul fiscal o componentă a sistemului financiar al Republicii Moldova și cuprinde
următoarele elemente:
1. Legislația fiscală
2. Sistemul de impozite și taxe
3. Administrarea fiscală și organele fiscale
Toate aceste verigi sunt strîns legate între ele, deoarece în baza legislației fiscale organele
fiscale administrează procedurile fiscale avînd ca scop colectarea impozitelor și taxelor, aceste
din urmă formînd sursa de venit al statului.
Conform Codului fiscal, sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea
impozitelor, taxelor, principiilor, metodelor de constatare, modificare și anularea acestora,
precum si totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor.
În conformitate cu Codul fiscal Legislația fiscală se constituie din:
1. Codul fiscal;
2. Acte normative adoptate conformitate cu acestea Codul fiscal al Republicii Moldova
a fost adoptat prin legea Republicii Moldova în anul 1997 și publicat în Monitorul Oficial.
Codul fiscal a fost completat și modificat pe parcursul anilor. Actualul cod fiscal este format
din 8 titluri:
I. Dispoziții generale;
II. Impozitul pe venit;
III. TVA;
IV. Accizele;
V. Administrarea fiscală;
VI. Impozitul pe bunuri imobiliare;
VII. Taxe locale;
VIII. Resurse naturale
Prin Codul fiscal se stabilesc:
1. principiile generale ale impozitării în Republica Moldova;
2. statutul juridic al agenților economici al organelor fiscale și a altor participanți la
relațiile reglementate de legislația fiscală;
7
 3. principiile de determinare a obiectului impunerii;
4. principiile evidenței veniturilor și cheltuielilor deduse.
5. modul și condițiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislației fiscale.
Codul fiscal reglementează relațiile, ce țin de executarea obligațiilor fiscale în ce privește
impozitele și taxele generale de stat, stabilind de asemenea principiile generale de determinare
și percepere a impozitelor și taxelor locale.
Conform Codului Fiscal actele normative ce sunt adoptate de către Guvern, Ministerul
finanțelor, Departamentul Vamal și alte autorități ale Administrația Publică Centrală (APC) și
locale nu trebuie să depășească limitele acestuia. În cazul apariției unor abateri între actele
normative și prevederile Codului Fiscal se aplică prevederile codului.
Impozitarea se efectuează în baza Codului Fiscal, actelor normative ce sunt publicate n
mod oficial și ce sunt în vigoare pe perioadă stabilită pentru achitarea impozitelor și taxelor.

2. Sistemelor impozitelor și taxelor percepute în Republica Moldova.

Sistemul impozitelor și taxelor percepute în Republica Moldova corespunde structurii.
Administrația Publică ce este constituită din:
1. Administrația Publică Centrală;
2. Administrația Publică Locală.
În conformitate cu Codul Fiscal impozitele și taxele percepute în Republica Moldova se
divizează în:
1. Impozite și taxe generate de stat
2. Impozite și taxe locale
Sistemul impozitelor și taxelor generale de stat includ:
1. Impozitul pe venit;
2. TVA;
3. Accizele;
4. Impozitul privat;
5. Taxa vamală;
6. Taxa percepută în fondul rutier
Sistemul impozitelor și taxelor locale include:
1. Impozitul pe bunurile imobiliare;
2. Impozitul pentru utilizarea resurselor naturale;
3. Taxa pentru amenajarea teritoriului;
4. Taxa pentru cazare;
5. Taxa pentru amplasarea reclamei;
8
 6. Taxa pentru unitățile comerciale sau de prestări servicii de deservire sociale
7. Taxa de piață ș.a.
La stabilirea impozitelor și taxelor se determină:
1. Subiecții impunerii;
2. Obiectele impunerii și baza impozabilă;
3. Cotele impozitelor și taxelor;
4. Modul de achitare și termenul de achitare a impozitelor și taxelor;
5. Facilitățile privind impozitele și taxele.
Impozitele și taxele percepute în conformitate cu Codul Fiscal și cu alte acte normative
reprezintă una din sursele de venit ale bugetelor de stat.
Impozitele și taxele generale de stat și cele locale se stabilesc se modifică sau se anulează
odată cu modificarea și completarea Codul Fiscal.
Pe parcursul anului fiscal stabilirea de noi impozite și taxe în afară de cele prevăzute de
Codul Fiscal sau anularea ori modificarea impozitelor și taxelor privind determinarea
subiecților impunerii și a bazei impozabile, modificarea cotelor și aplicarea facilităților fiscale
se permit numai cu concomitent cu modificarea bugetului de stat.
Impozitele locale, lista și cotele acestora se aprobă de către Parlament. Întreprindrile,
instituțiile ce au filiale în afara unității administrativ – teritoriale în ce se află reședința de bază
plătesc impozite și taxe la bugetele unităților administrativ – teritoriale de la reședința filialelor.

3. Administrarea fiscală și organele fiscale.

În conformitate cu Codul Fiscal administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de
stat ce sunt împuternicite și responsabile de:
1. asigurarea colectării depline și la termen a impozitelor și taxelor a penalităților și
amenzilor în bugetul statului.
2. efectuarea acțiunilor de cercetare penală în caz de existență a unor circumstanțe ce
atestă comiterea unor infracțiuni fiscale.
Organizarea activității și funcționarea organelor fiscale sunt reglementate de Codul fiscal
și actele normative în vigoare. Organele ce exercită atribuții de administrare fiscală sunt:
I. Organele fiscale ale serviciului fiscal de stat și sunt constituite din:
1. Inspectoratul fiscal principal de stat de pe lîngă Ministerul Finanțelor (IFPS)
2. Inspecțiile fiscale de stat teritoriale
Structura serviciului fiscal de stat se aprobă de Guvern, iar raza de activitate a organelor
fiscale teritoriale și raza de deservire a agenților economici este de către IFPS de pe lîngă
Ministerul Finanțelor. IFPS și cele teritoriale are statut de persoane juridice și sunt finanțate de
9
la bugetul de stat. Ele activează în temeiului constituției Republicii Moldova al Codului fiscal
al decretelor președintelui Republicii Moldova și a altor organe în limitele competenței.
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat îndeplinește următoarele funcții:
1. Organizarea activității Inspectoratul Fiscal subordonate;
2. Organizarea explicării în masă a alegerilor cu privire la impozitele și taxele percepute
în Republica Moldova;
3. Elaborarea metodelor în domeniul fiscalității;
4. Controlul asupra activității inspectoratelor teritoriale
Funcțiile Inspectoratului Fiscal Teritorial sunt:
1. Asigurarea evidenței agenților - economici și tuturor obiectelor impozabile;
2. Executarea deciziilor organelor locale, referitor la determinarea impozitelor și taxelor
și acordarea înlesnirilor fiscale;
3. Asigurarea transferării la buget a impozitelor și taxelor;
4. Organizarea evidenței evaluării și realizării averii confiscate
Sarcina de bază a organului fiscal constă în organizarea și efectuarea controlului asupra
respectării legislației fiscale calculării corecte a impozitelor și taxelor, vărsării depline și la timp
în bugetul statului a sumelor obligațiilor fiscale.
II. Centrul pentru combatere crimelor economice și corupției conform legii cu privire la
centrul pentru combaterea crimelor economice și corupției centrul dat este un organ de ocrotire
a normelor de drept specializat în contractarea infracțiunilor economico – financiare și fiscale
precum și a corupției.
III. Organele vamale autoritatea centrală de specialitate care exercită conducerea efectivă a
activității vamale în Republica Moldova este Departamentul Controlului Vamal. Conform
codului vamal, organele vamale sunt organe de drept ce constituie un sistem unic format din
Departamentul Central al Controlului Vamal, birouri vamale și posturi vamale statutul, funcțiile
departamentul controlului vamal sunt determinate de Guvern.
IV. Serviciile de colectare a impozitelor și taxelor locale din cadrul primăriilor conform
legislației în vigoare.

10
 Tema: ,,Impozitul pe venit al persoanelor fizice”
1. Noțiuni generale privind impozitul pe venit.
2. Scutirile privind impozitul pe venit.
3. Impozitarea veniturilor din salariu, plăți efectuate în folosul angajatului.
4. Modalitatea de declarare a veniturilor de către persoane fizice.

1. Noțiuni generale privind impozitul pe venit.

Impozitul pe venit este o parte componentă a sistemul impozitelor și taxelor generale de
stat. Prevederile privind impozitul pe venit sunt reglementate de codul fiscal titlu I și titlu II.
Subiecții ai impunerii sunt persoane fizice și juridice care obțin pe parcursul anului fiscal
venit din orice surse aflate în Republica Moldova precum și persoane fizice sau juridice care
obțin venituri financiare și investițional din surse aflate în afara Republicii Moldova.
Obiect al impunerii este venitul brut inclusiv facilitățile obținute din toate sursele de către
orice persoană fizică sau juridică.
Cotele impozitului pe venit pentru anul 2018 sunt stabilite pentru persoanele fizice
inclusiv gospodăriile țărănești și întreprinderi individuale în mărime de:
a) 7 % din venitul anual impozabil ce nu depășește suma de 33000 lei;
b) 18 % din venitul anual impozabil ce depășește suma de 33000 lei;
Petru persoanele juridice în mărimea de 12 % din venitul impozabil care se includ în
venitul brut constituie:
1. Venitul obținut din toate tipurile de activități;
2. Plățile pentru munca efectuată și serviciile prestate (inclusiv salariile);
3. Facilitățile acordate de patron;
4. Venitul din chirie sau arendă;
5. Venitul obținut sub formă de dobîndă;
6. Sumele obținute în urma acordului de neangajare în activitatea de concurență;
7. Dividentelor obținute de la un agent economic nerezident;
8. Îndemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă primite de către persoanele
fizice de la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Din sursele de venit neimpozabile sunt considerate:
1. Plățile și alte forme de compensații acordate în caz de boală, conform contractelor de
asigurare de sănătate;
2. Bursele elevilor, studenților și persoanelor aflate la învățămînt universitar și
postuniversitare;
3. Pensiile alimentare și îndemnizațiile pentru copii;
11
 4. Îndemnizațiile de concediere stabilite conform legislației;
5. Averea primită ca donație sau ca moștenire;
6. Devidentelor primite de la agenții economici rezidenți
7. Cîștigurile de la loterii.
Începînd cu 1 ianuarie 2004 în Republica Moldova s-a implementat sistemul asigurării
obligatorii de asistență medicală. În conformitate cu legea cu privire la mărimea, modul și
termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie a asistență medicală plătitorii sunt
considerați:
1. Unitățile indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare;
2. Angajații unităților.
Conform legii în vigoare mărimea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală
este stabilită mărimea de 9 %, din care 4,5 % se achită de patron și 4,5 % din salariu și alte
forme de retribuire a muncii.
Primele de asigurare sunt considerate ca deduceri, deci venitul obținut de către angajat se
micșorează pînă la impozitare la sursa de plată cu suma primelor calculate. Tot ca deduceri se
consideră și contribuțiile în mărime de 6 % în Fondul de pensii.

2. Scutirile privind impozitul pe venit.

Scutirile reprezintă suma care la calcularea venitului impozabil se scade din venitul brut
al persoanei fizice.
Conform Codului Fiscal persoanele fizice au dreptul la următoarele scutiri:
1. Scutirea personală (SP) de această scutire poate beneficia fiecare persoană fizică
rezidentă – 940 lei lunar;
2. Scutirea personală majorată (SPM) constituie 16800 lei pe an și se acordă persoanei
care:
 s-a îmbolnăvit sau a suferit de boală provocată de consecințele avariei de la Cernobîl;
 este invalid și s-a stabilit că a devenit invalid din cauza avariei de la Cernobîl;
 este părintele sau soț/soție unui participant dispărut sau căzut în acțiunile de luptă
pentru apărarea independenței Republicii Moldova, cît și în acțiunile de luptă din Afganistan;
 este invalid ca urmare a participării la acțiunile de luptă pentru apărarea independenței
Republicii Moldova, cît și în lupta de la Afganistan;
 este invalid de război, invalid din copilărie, invalid de gradul I și II sau pensionar
victimă a represiunilor politice.

12
 3. Scutirea pentru soț/soție este o scutire suplimentară la care are dreptul angajatul aflat
în relații de căsătorie cu condiție că unul din ei nu beneficiază de scutire personală. Mărimea
scutirii – 940 lei lunar.
4. Scutirea pentru persoanele întreținute – constituie 210 lei lunar pentru fiecare
persoană întreținută;
5. Scutirea pentru persoanele întreținute, invalizi din copilărie care constituie 940 lei
lunar.
Persoana întreținută pot fi copii, părinții, care nu au un venit anual ce depășește mărimea
scutirii personale, își fac studiile la secția cu frecvență la zi a unei instituții de învățămînt mai
mult de 5 luni pe parcursul anului fiscal.
În scopul determinării mărimii și categoriei scutirii, care urmează a fi acordată lucrătorilor
acesta din urmă nu mai tîrziu de data stabilită pentru începerea lucrului în calitatea de angajat
trebuie să prezinte patronului o cerere pentru acordarea scutirilor la impozitul pe venit reținut
din salariu. La cerere se anexează documentele ce confirmă că lucrătorul are dreptul la această
scutire (copia la buletinului de identitate, copia certificatului de căsătorie, certificatul ce
confirmă studiile, cererea soțului că se dezice de scutirea sa personală).
Dacă pe parcursul anului fiscal se schimbă suma scutirilor la care are dreptul lucrătorului
sau intervin anumite modificări în datele generate privind angajatul (modificarea numenului,
codului fiscal, domiciliu) acesta este obligat să prezinte patronului în termen de 10 zile de la
data cînd a avut loc schimbarea o nouă cerere. Noua cerere depusă de lucrător trebuie să conțină
informația cu privire la scutirile la care s-ar păstrat dreptul.
Fiecare tip de scutire își are codul său și anume:
a) scutirea personală – P;
b) scutirea personală majorată – M;
c) scutirea pentru soț/soție – S;
d) scutirea pentru persoanele întreținute – N;
e) scutirea pentru persoanele invalizi – H.

3. Impozitarea veniturilor din salariu, plăți efectuate în folosul angajatului.

În categoria veniturilor obținute de către angajat se includ:
1. Salariile;
2. Sporuri la salarii;
3. Primele acordate la sărbători și jubileu;
4. Ajutoarele materiale;
5. Îndemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă ce sunt primite din BASS;
13
 6. Facilitățile acordate de către patron și a achitării acordate.
Patron se consideră orice persoană juridice, întreținerea individuală, gospodăria
țărănească care folosește forța de muncă salarială.
Drept facilitate acordată de patron se consideră valoarea bunurilor materiale și
nemateriale acordate de către patron salariaților săi precum și efectuarea în favoarea acestora a
altor plăți ce nu țin de îndeplinirea obligațiilor de serviciul ale angajatului.
În componența facilităților acordate angajatului se includ:
1. Plățile acordate angajatului pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum și
plățile în favoarea lucrătorului efectuate altor persoane. La aceste plăți se atribuie achitarea din
contul patronului a plății pentru învățămînt, tratamentul salariatului sau a unei rude a lui,
întreținerea copiilor lucrătorului într-o instituție preșcolară, compensarea cheltuielilor pentru
întreținerea de către lucrător a locuinței, mijloc de transport sau altui bun;
2. Suma anuală a datoriei lucrătorului fașă de patron. La această sumă se atribuie anularea
sumelor nerambursate a creditelor a procesului pentru credit sau alte datorii ale lucrătorului sub
formă materială sau bănească;
3. Cheltuielile patronului pentru darea proprietății în folosință lucrătorului în scopuri
personale;
4. Cheltuielile patronului pentru achitarea primelor de asigurare benevolă a lucrătorului;
5. Sumele altor cheltuieli ale patronului ce constituie venituri directe sau indirecte ale
lucrătorului.
La astfel de venituri se atribuie sumele achitate pentru biletele de călătorie a lucrătorului
în scopuri personale, pentru hrană, abonamente la ziare, transportul pînă la locul de muncă,
pentru tratamentul staționar ș.a.
Aprecierea venitului impozabil și calcularea impozitului pe venit ce urmează a fi reținut
la sursa de plată se efectuează prin metoda calculării cumulative de la începutul anului fiscal
sau în cazurile cînd lucrătorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal de la data angajării.
Scutirile acordate lucrătorului de asemenea se efectuează prin metoda calculării
cumulative din luna următoare după luna în care a fost depusă cererea privind acordarea
scutirilor. Numărul de luni a anului fiscal pe parcursul cărora lucrătorul se consideră angajat în
scopul impozitării se determină:
1. În cazul cînd lucrătorul este angajat din anul fiscal precedent începînd cu luna ianuarie;
2. În cazurile cînd lucrătorul s-a angajat pe parcursul anului fiscal începînd cu luna
următoare după luna în care s-a angajat.
Scutirile la impozitul pe venit reținut din salariu (inclusiv facilitățile) se acordă la locul
de muncă de bază lucrătorilor rezidenți ai Republicii Moldova. Locul de muncă de bază se
14
consideră într-o instituție, organizația la care conform legislației în vigoare se ține evidența
carnetului de muncă al lucrătorului.
În scopul determinării venitului impozabil a sumei scutirilor, a numărului de luni de
angajare precum și calculul impozitului pe venit ce urmează a fi reținut la sursa de plată patronul
este obligat să deschidă pentru fiecare angajat în cîmpul muncii ,,Fișa personală de evidență a
veniturilor sub formă de salariu ș.a., plății efectuate de patron în folosul angajatului precum și
a impozitului pe venit reținut din aceste plăți”.
,,Fișa personală” se completează de către patron anual de la începutul fiecărui an fiscal
sau în cazul în care lucrătorul s-a angajat la serviciul pe parcursul anului fiscal de la data
angajării.
La calcularea impozitelor pe venit se utilizează metoda de impunere în cote progresive
compuse. În procesul de calcul al impozitului pe venit în fișa personală se ține cont de suma
scutirilor și de numărul de luni pe parcursul cărora lucrătorul se consideră angajat.

4. Modalitatea de declarare a veniturilor de către persoane fizice.

Obligațiunea de declarare a veniturilor apare din cauza că există un număr mult de surse
de venit, iar pentru fiecare tip de venit se aplică diferite cote.
În aceste condiții totalizînd veniturile la finele anului de gestiune și aplicînd cotele
impozitului ce sunt stabilite de legislație poate să se obțină situația în care persoana fizică
trebuie să mai achite suplimentare impozitul pe venit sau a efectuat o supraplată a impozitului.
În Republica Moldova prezentarea declarației cu privire la impozitului pe venit se
efectuează în baza codului fiscal începînd cu 1 ianuarie 1998. Conform Codului fiscal dreptul
de a prezenta declarație pe venit o are toate persoanele fizice, dar sunt obligate să o prezinte
numai următoarele categorii de cetățeni:
1. Persoanele fizice rezidente care au obligația privind achitarea impozitului;
2. Persoanele fizice rezidente care nu au obligația de a achita impozitul pe venit, dar care
pe parcursul anului fiscal:
a) au obținut din surse impozabile alte decît salariu un venit ce depășește suma achitării
scutirii personale acordate acestora:
b) au obținut venit sub forma de salariu care depășește suma de 33000 lei pe an cu
excepția persoanelor fizice care au obținut un astfel de venit la un singur loc de muncă;
c) au obținut un venit din salariu cît și din alte surse dacă acest venit depășește 33000
lei;

15
 d) intenționează să-și schimbe domiciliul permanent din Republica Moldova în altă țară.
În acest caz persoana fizică prezintă declarația pe întreaga perioada a anului de gestiune cît a
fost rezident al Republicii Moldova.
Declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit se prezintă pînă la data de
25martie a anului următor după anul de gestiune.
Legislația fiscală prevede o procedură de restituire a impozitului pe venit constatat ca
supraplată, dar în cazul în care persoana fizică a îndreptat suma impozitului reținut și achitat în
plus spre achitarea datoriilor la impozite sau în contul achitării impozitelor pe perioada
următoare. Suma impozitelor spre rambursare se micșorează cu sumele menționate, iar spre
restituire se îndreaptă numai diferența pozitivă dintre sumele respective.
Patronul este obligat să prezinte fiecărui lucrător la finele anului ,,Informații privind
venitul impozabil și impozitul pe venit reținut la sursa de plată” contra semnătură. În baza
acestei informații persoanei fizice își determină suma impozitului datorat statului sau suma
supraplată. Această informație este eliberată persoanelor fizice de la fiecare loc de muncă.
Conform modificărilor din anul 2018, impozitul pe venit va fi colectat prin 2 etape pentru
persoane fizice și anume:
1. I etapă începînd cu 1.01.2018 pînă la 30.09.2018 conform relatărilor de mai sus;
2. II etapă începînd cu 01.10.2018 pînă la 01.10.2018 conform următoarelor
 din 01.10.2018 venitul va fi impozitat la o cota unica de 12%,
Se modifică mărimea scutirilor după cum urmează
Indicatori Mărimea cotelor (anuale) din 01.10.2018
Scutire personală 24 000
Scutirea personală majoră 30 000
Scutire pentru soț/soție 11 280
Scutirea pentru soț/soție majorată 18 000
Scutire pentru persoane întreținute 3 000
Scutire pentru persoane întreținute majorată 18 000
Scutirea neutilizată în anul precedent la locul de muncă se anulează

16
 Tema: ,,Impozitul pe venit al persoanei juridice”
1. Subiectul și obiectul impunerii. Componența venitului impozabil.
2. Deduceri permise în scopuri fiscale.
3. Cota impozitului. Modul de calculare și termenul de achitare.

1. Subiectul și obiectul impunerii. Componența venitului impozabil.

Impozitul pe venit reprezintă o contribuție obligatorie și directă către bugetul statului
percepută de la persoanele fizice și juridice pe venitul impozabil obținut.
Spre deosebire de persoanele fizice, persoanele juridice achită de sine stătător impozitul
pe venit.
Impozitul pe venit al persoanelor juridice mai poate fi numit și impozit pe profit, deoarece
partea de venit ce constituie venitul impozabil reprezintă excedentul dintre veniturile obținute
și suma deducerilor ce sunt permise conform legislației în vigoare.
Subiect al impunerii este persoanelor juridice care obține venit sub forma de profit pe
parcursul anului fiscal.
Obiect al impunerii cu impozit pe veniturile este venitul brut ce este obținut din toate
sursele de către persoane juridice, diminuat cu deducerile și scutirile la care are dreptul această
persoană.
Venitul brut numit și venit contabilitatea este venitul obținut din orice sursă aflată pe
teritoriul republicii și venitul obținut din sursele aflate în afara republicii.
Conform codului fiscal în venitul brut se includ:
1. Venitul obținut din toate tipurile de activități;
2. Venitul din darea de arendă a proprietății;
3. Venitul obținut sub forma de dobîndă în urma acordării creditelor, depunerii
mijloacelor în conturile bancare, deținerii hîrtiilor de valoare;
4. Royalting reprezintă o recompusă regulată obținută de la darea în folosință a activelor
nemateriale;
5. Sumele obținute de pe urma acordului de neangajare în activitate de concurență;
6. Dividendele, obținute de la un agent economic nerezident;
7. Alte venituri sub formă de cîștiguri obținute de către contribuabil (la concursuri,
competiții)
În venitul brut al persoanelor juridice la calcularea venitului impozabil nu se includ
următoarele tipuri de venit:
1. Devidentele obținute de la agentul economic rezidenți;

17
 2. Contribuțiile la capitalul agentului economic sub formă de mijloace fixe, active
nemateriale;
3. Averea primită ca donație;
4. Venitul de la transmiterea gratuită a proprietății (în scopul impozitării) această operație
se consideră ca donație.
Venitul impozitului al persoanelor juridice este egal cu diferența dintre venitul brut și
suma cheltuielilor (deducerilor) suportate în cadrul unor activități și sunt permise spre deducere
în conform cu legislația în vigoare.

2. Deduceri permise în scopuri fiscale.

Deducerile sunt sumele ce se scad din venitul brut al agenților economici conform
normelor stabilite de Codul fiscal la calcularea venitului impozabil.
Deducerile permise persoanelor juridice se împart în 2 categorii:
I. Deduceri care se scad în mărime deplină din venitul brut;
II. Deduceri care scad din venit brut doar în mărime limitată.
Din I categorie fac parte:
1. Salariile și premiile din fondul de salariu calculate personalului;
2. Contribuțiile pentru asistență socială de stat;
3. Cheltuielile ce țin de activitatea întreprinderii (plata pentru telefon);
4. Cheltuielile privind plata pentru imobilele luate în arendă sau în chirie;
5. Plățile pentru serviciile primite;
6. Achitarea impozitelor și taxelor (fără a fi inclus impozitului pe venit) cheltuieli
În categoria deducerilor ce sunt limitate se includ:
1. Amortizarea mijloacelor fixe;
2. Amortizarea imobilizărilor necorporale;
3. Datorii comise (după 2 ani de la data apariției acesteia) care a devenit nerambursabilă;
4. Cheltuielile de delegații;
5. Cheltuieli de asigurare a personalului;
6. Donații efectuate în favoarea instituției publice, organizaților religioase;
7. Pierderile fiscale ale anilor precedenților.
Există cheltuieli care nu se permit de a fi deduse din venitul brut și anume:
1. Cheltuieli personale și familiare;
2. Cheltuieli legate de procurarea, întreținerea proprietății, venitul de pe urma căruia este
scutit de impozit;
3. Impozitul pe venit, penalități, amenzi, plăți obligatorii la buget;
18
 4. Impozitul achitat în numele altei persoane;
5. Cheltuielile ce nu pot fi confirmate documentar (ele pot fi incluse în deduceri în
mărime de 0,1 % din venitul impozabil al agentului economic)
Se permit spre deduceri toate cheltuielile ce țin de activitate agentului economic și pot fi
confirmate documentar.

3. Cota impozitului. Modul de calculare și termenul de achitare.

După diminuarea venitului brut al persoanelor juridice cu mărimea deducerilor se
determină mărimea venitului impozabil.
Venitul impozabil se impune cotelor stabilite conform legislației în vigoare pentru a se
determina impozitului pe venit.
Cota impozitului pe venit al persoanelor juridice de 12 % din venitul impozabil stabilit
la finele perioadei de gestiune. Impozitul pe venit se calculează la finele anului prin închiderea
clasei a VI și VII ca diferența dintre suma veniturilor supuse impozitării și suma cheltuielilor
ce permit a fi deduse.
Profit brut al agenților economici se determină prin calculul și este format din:
Profit net + Impozitul pe venit
Impozitul pe venit poate fi determinat ca diferența dintre profit brut – profit net sau
profit brut (contabil) * cota impozitului pe venit.
Aceste calcule au loc la finele anului și în contabilitate se reflectă prin formule contabile.
În timpul anului fiscal impozitul pe venit nu se mai calculează fără a fi întocmite formulele
contabile și se reflectă trimestrial în Raportul privind rezultatele financiare.
Orice agent economic care dorește să desfășoare o activitate este obligat să se înregistreze
la organele fiscale și se prezinte declarația pînă la apariția obligației de a achita impozitele.
După ce admit dreptul de a desfășura activitatea sa contribuabilului își primește certificatul de
atribuire codului fiscal de la organele fiscale teritorial, unde își are sediul. Codul atribuit
reprezintă numărul de identificare a acestuia. Agentul economic este obligat să indice acest cod
fiscal în documentele primare, care confirmă efectuarea operațiunilor economice în declarații
sau în alte documente ce sunt prezentate în exteriorul întreprinderii.
Pentru a identifica partenerul de afaceri agentul economic la primirea documentelor de la
o altă persoană trebuie să urmărească că acestea să conțină codul fiscal al persoanei emitente.
Lipsa codului fiscal în documentele contabile se sancționează cu o amendă pentru fiecare caz
de neincludere a codului fiscal.
O altă obligație a agentului economic o constituie întocmirea și prezentarea declarației cu
privire la impozitul pe venit.
19
 Declarația trebuie să o prezinte persoanele juridice rezidente și întreprinderile cu statut
de persoană fizică (întreprindere individuală și gospodăriile țărănești). Persoana obligată să
întocmească declarația o va prezenta la organul fiscal pînă la 25 martie a anului următor anului
fiscal.
Termenul de achitare a impozitului pe venit pentru întreprinderile agricole, inclusiv
gospodăriile țărănești este stabilit în 2 etape:
¼ din obligația se achită pînă la 25 martie
¾ pînă la 25 decembrie
Restul agentul economic au ca termen de achitare conform legislației în vigoare nu mai
tîrziu de 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie și 25 decembrie.

20
 Tema: ,,Accizele”
1. Accizele. Noțiuni generale.
2. Obiectul și subiectul impunerii. Marcarea cu timbre de acciz.
3. Modul de calculare, termenul de achitare și modul de restituire accizelor.

1. Accizele. Noțiuni generale.

Accizele reprezintă un impozit indirect care este inclus asupra mărfurilor de larg consum.
Suma accizelor este inclusă în prețul mărfii sau serviciilor.
Conform codului fiscal accizele sunt parte componentă a sistemului de impozite și taxe
generale de stat. Ele se stabilesc asupra mărfii de consum și asupra mărfii de consum și asupra
activității în domeniul jocurilor de noroc.
Subiecții ai impunerii sunt:
1. Persoanele fizice sau juridice ce prelucrează sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe
teritoriul Republicii Moldova;
2. Persoanele fizice și juridice care importă mărfuri supuse accizelor;
3. Persoanele ce activează în domeniul jocurilor de noroc.
Subiecții impunerii cu accize, precum și persoanele ce intenționează să desfășoare
activitatea în domeniul jocurilor de noroc sunt obligați să se înregistreze în calitate de plătitor
de accize și să primească certificatul de acciz.
Certificatul de acciz reprezintă un document eliberat de organul serviciului fiscal de stat,
ce atestă înregistrarea acestuia și îi atribuie dreptul de a efectua tranzacții cu mărfuri supuse
accizelor și a desfășura activitatea în domeniul jocurilor de noroc.
Petru obținerea certificatului de acciz agenții economici ce sunt obligați să se înregistreze
ca subiecții impunerii, se adresează la Inspectoratul Fiscal Teritorial pentru obținerea
certificatului de acciz și prezintă o cerere. În cererea de solicitare se indică denumirea, adresa
juridică și datele cu privire la licența eliberată.
Agenții economici care urmează a fi înregistrați în calitate de subiecți impozabili declară
încăperea de acciz.
Încăperea de acciz reprezintă totalitatea locurilor ce aparțin subiectului impunerii inclusiv
clădirile, terenurile, locurile ce sunt situate separat dar determinate în certificatul de acciz, unde
mărfurile supuse accizelor se prelucrează sau se fabrică, unde se desfășoară jocurile de noroc.
În cazul în care cererea de solicitare conține informații veridice Inspectoratul Fiscal
eliberează certificate de acciz în termen de maxim 2 zile din momentul depunerii cererii de
solicitare a acestuia.

21
 În cazul în care apare unele modificări în documente de constituire cu privire la
reorganizarea formei juridice, schimbarea adresei modificării informației cu privire la locul
încăperii de acciz, certificatul de acciz se înlocuiește.

2. Obiectul și subiectul impunerii. Marcarea cu timbre de acciz.

Ca obiecte ale impunerii cu acciz sunt mărfurile supuse accizelor și licențele pentru
activitatea în domeniul jocurilor de noroc.
Baza impozabilă o constituie:
1. Pentru mărfurile supuse accizelor, volumul în expresie naturală dacă cotele accizelor
stabilite la unitate de măsură a mărfii sau valoarea mărfii în cazul cînd cotele sunt stabilite în
% asupra valorii;
2. Pentru jocurile de noroc – costul licențelor.
Mărimea cotelor în funcție de tipul de mărfuri este stabilită în titlul IV al codului fiscal.
Conform Codului fiscal sunt prevăzute următoarele înlesniri la plata impozitelor:
1. Accizele nu se achită de către persoana fizică care importă mărfuri de uz sau consum
personal a căror valoare sau cantitate nu depășește limita stabilită de legislația în vigoare;
2. Accizele nu se achită asupra mărfurilor definite ca ajutor umanitar, destinate utilizării
de către diplomați;
3. Accizele nu se achită la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal sau sunt păstrate în
depozitul vamal (tranzit).
Mărfurile supuse accizelor li se aplică timbrul de acciz ce este un marcaj tipărit de unitatea
specializată autorizată de Ministerul Finanțelor. Nu sunt marcate obligatoriu cu timbru de acciz
vinurile din sticlă de suvenire, mărfurile plasate în depozitele vamale, precum și mărfurile
fabricate în Republica Moldova ce sunt supuse accizelor și destinate exportului.
Mărfurile supuse accizelor cum ar fi băuturile, articole de tutun ce sunt realizate,
transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova sau sunt importante pe teritoriul
sunt supuse marcării obligatorii cu timbru de acciz. Marcarea se efectuează în timpul fabricării
mărfurilor, pînă la impozitarea acestora pe teritoriul Republicii Moldova.
Valoarea timbrelor de acciz nu include accizele datorate statului, iar prețul acestora
reprezintă costul și profitul unităților specializate pentru eliberarea timbrelor de acciz.
Timbrele de acciz ce sunt procurate, nu pot fi vîndute transmise altor persoane, ele pot fi
restituite la Inspectoratul Fiscal de Stat.

22
3. Modul de calculare, termenul de achitare și modul de restituire accizelor.
Suma accizelor ce urmează a fi vărsată la buget se stabilește în conformitate cu volumul
impozabil. Pentru aceasta se calculează produsul dintre volumul sau valoarea mărfurilor ce sunt
supuse accizelor în expresie naturală sau valorică și cotele accizelor la care acestea se impun.
Dacă volumul impozabil este stabilit în unitățile de măsură ce nu corespund cotelor
stabilite ale accizului importarea se efectuează în baza cotelor aprobate, dar se recalculă
volumul în unitate de măsură dată.
Persoanele fizice și juridice care prelucrează sau fabrică mărfuri supuse accizelor,
înregistrate ca subiecți ai impunerii au dreptul la trecerea în cont a accizelor achitate la mărfurile
supuse accizelor.
Suma trecerii în cont se determină de subiectul impunerii în momentul expedierii
mărfurilor din încăperea de acciz.
Suma trecerii în cont este formată din sumele accizelor achitate de subiectul impunerii și
anume:
1. Pentru materia primă utilizată pentru prelucrarea sau producerea mărfurilor supuse
accizelor;
2. La importul materiei prime utilizate la producerea mărfurilor supuse accizelor.
Pentru persoanele fizice și juridice ce sunt subiecți ai impunerii cu accizele obligația
fiscală cu privire la calcularea și achitarea accizelor la buget apare în momentul expedierii
mărfurilor.

23
 Tema: ,,Taxa pe valoare adăugată”
1. Taxa pe valoare adăugată. Noțiuni generale.
2. Livrările impozabile și livrările scutite de taxa pe valoare adăugată.
3. Înregistrarea subiectului impozabil cu taxa pe valoare adăugată.
4. Determinarea obiectului impozabil cu taxa pe valoare adăugată.
5. Modul de calculare a obligației fiscale a taxei pe valoare adăugată.
6. Factura fiscală modul de întocmire și prezentare.
7. Determinarea taxei pe valoare adăugată la operațiunile de import și export.
8. Modul de restituire a taxei pe valoare adăugată din buget.
9. Prezentarea declarației fiscale cu privire la taxei pe valoare adăugată. Termenele de
stingere a obligației fiscale a taxei pe valoare adăugată.

1. Taxa pe valoare adăugată. Noțiuni generale.

Taxa pe valoare adăugată a fost instituită în Republica Moldova la data de 1 ianuarie
1992. Pe tot parcursul existenței sale taxa pe valoare adăugată a suferit multiple modificări care
în mod direct sau indirect influențează negativ asupra activității întreprindelor și asupra
populației.
În scopul stabilirii acestui impozit a fost adoptat un nou conținut al legislației și
introducerea ei în Codul fiscal al Republicii Moldova (titlu III).
Conform Codului fiscal plătitori ai taxei pe valoare adăugată sunt:
1. Persoanele fizice și juridice ce efectuează livrări impozabile pe teritoriul Republicii
Moldova și la export și sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoare adăugată;
2. Persoanele fizice și juridice ce importă mărfuri și servicii fără a fi incluse persoanelor
fizice ce importă mărfuri de uz sau consum personal valoarea cărora nu depășește limita stabilită
de bugetul de stat pe anul respectiv.
Obiectele impozabile cu taxa pe valoare adăugată constituie:
1. Livrarea de către subiecții impozabili a mărfurilor și serviciilor
a) livrarea de marfă se consideră transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfii
prin realizare, schimbare, transmitere gratuită, achitarea salariilor în expresie naturală ș.a.
b) livrarea sau prestarea de servicii reprezintă activitatea de prestare serviciilor
materiale și nemateriale, executarea lucrărilor de construcție și montaj, de reparație, de cercetări
științifice ș.a.
2. Importul mărfurilor și serviciilor în Republica Moldova fără a fi incluse mărfurile de
uz personal importante de persoană fizică a căror valoare nu depășește limita stabilită.

24
 Importul de mărfuri constituie introducerea mărfurilor pe teritoriul republicii Moldova
în conformitate cu legislația vamală în vigoare.
Importul de servicii reprezintă prestarea serviciilor de către persoanele fizice sau juridice
aflate în afara Republicii Moldova persoanele fizice și juridice rezidente sau nerezidente ce
desfășoară o activitate pe teritoriul țării.
Conform Codului Fiscal cotele taxei pe valoare adăugată sunt:
1. Cota de 20 % - cota standard
2. Cota 0
3. Cotele reduse de 8 % și 10 % (din 01.10.2018)
Cota standard se aplică tuturor livrărilor impozabile efectuate de Republica Moldova
precum și importul de mărfuri și servicii.
Cota zero se aplică la:
a) mărfurile și serviciile exportate;
b) toate tipurile de transport internațional de mărfuri și pasageri;
c) energie electrică destinată populației livrată de către întreprinderile producătoare
rețelelor de distribuție;
d) mărfurilor și serviciilor destinate utilizării oficiale a misiunilor diplomatice, precum și
a consumului personal al membrilor personalului diplomatic și al membrilor familiei care
locuiesc împreună cu ei în modul stabilit de guvern.
e) mărfurilor și serviciilor organizațiilor internaționale în limitele acordurilor la care
Republica Moldova face parte.
f) lucrările de construcție a locuințelor prin metoda ipotecară.
Cota redusă se aplică:
a) în mărime de 8 % la pîine și produse de panificații, lapte și produsele lactate livrate pe
teritoriul republicii Moldova fără a fi incluse produse alimentare pentru copii ce sunt scutite
pentru TVA;
b) 10 % din 01.10.2018 se aplică pentru livrările efectuate în afacerile hoteliere și
alimentație publică

2. Livrările impozabile și livrările scutite de taxa pe valoare adăugată.

Orice livrare efectuată de către subiectul impozabil ce desfășoară o activitate și nu este
livrare scutită de impozit constituie livrare impozabilă.
Livrările pentru care se prevăd scutire la plată TVA sunt:
1. Locuința, pămîntul și terenul pe care se găsește locuința;

25
 2. Produse alimentare și nealimentare pentru copii lista cărora este aprobată în legea
bugetului;
3. Proprietatea de stat răscumpărată în procesul privatizării;
4. Instituțiile preșcolare, cluburi, sanatorii, obiecte de destinația social – culturală și de
locuit precum și drumurile, rețelele de gaz, instalațiile pentru extragerea apelor subterane,
obiecte ce sunt transportate gratuit autorităților publice;
5. Mărfurile, serviciile instituțiilor de învățămînt legate de procesul instructiv de
producție și educativ, serviciile prestate în scopuri de instruire generală, serviciile de instruire
a copiilor în cercuri, secții, serviciile legate de întreținerea copiilor în instituțiile preșcolare;
6. Serviciile legate de operațiile de acordare a licențelor și eliberarea de brevete;
7. Vînzarea proprietății confiscate și fără stăpîn, proprietatea întreprinderilor declarate
falimentat;
8. Serviciile legate de îngrijirea bolnavilor și bătrînilor precum și a mărfurilor din contul
organelor de binefacere ce sunt destinate pregătirii pachetelor pentru bătrîni nevoiași și
distribuite gratuit;
9. Serviciile poștale, inclusiv distribuirea pensiilor, subvențiilor și îndemnizațiilor;
10. Serviciile legate de jocurile de noroc fără a fi incluse serviciile a căror valoare totală
sau parțială a fost inclusă în plata pentru intrare și a altor servicii prestate de aceștia;
11. Lucrările de cercetare științifică efectuate din contul mijloacelor bugetare;
12. Serviciile rituale;
13. Cazarea în cămine, servicii comunale, deservirea tehnică a blocurilor de locuințe;
14. Serviciile prestate de transportul în comun urban;
15. Producția de carte și publicațiile periodice.
Taxa pe valoare adăugată nu se aplică la importurile de mărfuri, servicii ce sunt destinate
magazinelor ce deservesc misiunile diplomatice, misiuni în Republica Moldova precum și
personalului acestora.
Taxa pe valoare adăugată nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor destinate
acordării de asistență în caz de calamitățile naturale, precum și de livrări de mărfuri, prestări de
servicii ce sunt definite ca ajutoare umanitare stabilite de Guvern.
Taxa pe valoarea adăugată nu se aplică materiei prime, materialelor necesare procesului
de producție ce sunt importate de întreprinderile societății orbilor, societății surzilor, societății
invalizilor.

26
3. Înregistrarea subiectului impozabil cu taxa pe valoare adăugată.
Subiectul ce desfășoară o activitate fără a fi incluse autoritățile publice, instituțiile publice
este obligat să se înregistreze ca contribuabil a taxei pe valoare adăugată dacă el a efectuat
într-o perioadă de 12 luni consecutivă livrări de mărfuri și servicii în sumă ce depășește 600000
lei. Pentru aceasta subiectul trebuie să depună o cerere la Inspectoratul fiscal în raza căruia se
află pe parcursul lunii în ce a fost atins la plafonul stabilit. Subiectul se consideră înregistrat din
prima zi a lunii următoare după luna în ce a fost depusă cererea.
Dacă există argumente că valoarea livrărilor va depăși 200000 lei la începutul perioadei
impozabile subiectul urmează să se înregistreze pînă la sfîrșitul lunii respective și se consideră
înregistrat din prima zi al lunii în care a fost depusă cererea.
Subiectul impozabil la înregistrare primește certificatul de înregistrare ca plătitor de taxa
de valoare adăugată în care se indică:
1. Denumirea și adresa juridică a subiectului impozabil;
2. Codul fiscal al contribuabilului;
3. Data înregistrării.
În cazul suspendării livrărilor supuse taxei pe valoare adăugată subiectul impozabil este
obligat să informeze despre aceasta serviciul fiscal de stat în raza în ce se află.
În cazul în ce subiectul impozabil nu va efectua livrări impozabile și nu va dori să rămînă
înregistrat el este obligat să informează serviciul fiscal de stat precum că în ultimele 12 luni
volumul livrărilor nu a depășit plafonul stabilit pentru înregistrare.
Dacă subiectul impozabil dorește să anuleze actul de înregistrare și aduce la cunoștință
de acesta serviciului fiscal de stat el trebuie să dovedească că în viitor volumul livrărilor nu va
depăși plafonul și în acest caz serviciului fiscal de stat anulează înregistrarea.
Anularea înregistrării intră în vigoare de la data încetării livrărilor impozabile de către
subiectul impozabil sau după expirarea lunii în ce a fost primită înștiințarea și dovezile
prevăzute mai sus.
Serviciile fiscale de stat are dreptul să anuleze înregistrarea dacă contribuabilul nu-și
onorează obligațiile (nu declară și achită taxele pe valoare adăugată).

4. Determinarea obiectului impozabil cu taxa pe valoare adăugată.

Obiectul impozabil reprezintă valoarea livrărilor impozabile. Valoarea livrărilor
constituie dacă valoarea, ce urmează a fi primită pentru livrările efectuate (fără a fi inclusă suma
taxei pe valoare adăugată).
Dacă plata pentru livrărilor efectuate este primită parțial sau total în expresia naturală
atunci valoarea impozabilă a acestora o constituie valoarea de piață.
27
 Valoarea livrărilor impozabile poate fi ajustată după livrarea și achitarea lor în cazul cînd:
1. Valoarea livrării impozabile ce a fost aprobată anticipat s-a schimbat ca rezultat al
schimbării prețului;
2. Livrarea impozabilă a fost total sau parțial restituită subiectului impozabil ce a efectuat
livrarea;
3. Valoarea impozabilă a fost redusă pentru plata efectuată înainte de termen.
Ajustarea se efectuează numai dacă sunt prezente documentele ce confirmă operațiile
menționate. În cazul cînd livrarea se efectuează la un preț mai mic decît cel de piață, fie din
cauza relațiilor dintre furnizor și consumator, fie că este un angajat al furnizorului, atunci
obiectul impozabil constituie valoarea de piață a acestei livrări.
Mărfurile și serviciile ce sunt procurate de subiectul impozabil pentru desfășurarea
activității, mărfurilor de producție proprie și serviciilor livrate în contul retribuirii muncii
angajaților se consideră livrare impozabilă cu valoare impozabilă egală cu valoarea de piață.
Valoarea impozabilă a mărfurilor importate constituie valoarea lor vamală determinată în
conformitate cu legislația vamală ce include valoarea mărfurilor conform documentelor de
însoțire precum și taxele care urmează a fi achitate la importul acestor mărfuri (fără a fi inclusă
taxa pe valoare adăugată).
În cazul absenței documentelor care confirmă valoarea mărfii importate, valoarea
impozabilă este determinată de către autoritățile vamale în conformitate cu legea în vigoare.

5. Modul de calculare a obligației fiscale a taxei pe valoare adăugată.

Pentru determinarea taxei pe valoare adăugată ce trebuie achitată la buget pentru fiecare
perioadă de fiscală este necesar e calculat:
1. Taxa pe valoare adăugată achitată sau care urmează a fi achitată de către consumatori
pentru mărfuri și servicii procurate. Această sumă privind taxa pe valoare adăugată este numită
taxa pe valoare adăugată colectată.
2. Taxa pe valoare adăugată achitată sau care urmează a fi achitată furnizorilor la
procurarea bunurilor materiale și la prestarea serviciilor numită și taxa pe valoare deductibilă.
Obligația fiscală a taxei pe valoare adăugată (ce trebuie achitată la buget) se determină ca
diferența dintre taxa pe valoare adăugată colectată și taxa pe valoare adăugată deductibilă.
Taxa pe valoare adăugată colectată și taxa pe valoare adăugată deductibilă se calculează
în Baza ,,Registrului de evidență a livrărilor” și ,,Registru de evidență a procurărilor”. Aceste
documente sunt completate în baza facturilor fiscale primite sau eliberate într-o perioadă
fiscală.

28
 În acest registru se indică data și numărul facturii fiscale, denumirea furnizorului și
cumpărătorului, descrierea operației, valoarea bunurilor fără taxa pe valoare adăugată, suma
taxei pe valoare adăugată conform cotelor stabilite, suma taxei pe valoare adăugată calculată.
Dacă suma taxei pe valoare adăugată achitată sau care urmează a fi achitată la procurarea
valorii materiale sau serviciilor de la furnizori depășește suma taxei pe valoare adăugată primită
sau care urmează a fi primită de la consumatori pentru mărfurile sau servicii livrate în această
perioadă adică taxa pe valoare adăugată deductibilă > taxa pe valoare adăugată colectată
atunci diferența se trece în urma perioadei fiscale și devine o parte a sumei taxei pe valoare
adăugată ce urmează a fi achitată pe valoarea materiale, servicii procurate în această perioadă.
Dacă suma taxei pe valoare adăugată la valorile materiale și la serviciile procurate de
către întreprindere ce produc pîine și produse de panificație și întreprinderea ce prelucrează
lapte și produse lactate depășește suma taxei pe valoare adăugată la livrările de pîine, lapte,
produse de panificație și lactate diferența se restituie din buget în limitele cotei standard *
valoarea livrării ce se impozitează la cota redusă. Taxa pe valoare adăugată se restituie în
conformitate cu instrucțiunile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (IFPS) de pe lîngă
Ministerul Finanțelor într-un termen ce nu va depăși 45 de zile.
Dacă depășirea sumei taxei pe valoare adăugată la valorile materiale, serviciile procurate
se datorează faptului că subiectul impozabil a efectuat o livrare ce se impozitează la cota ,,0”
acesta are dreptul la restituirea sumei cu care a fost depășită taxa pe valoare adăugată la valoarea
materialelor, serviciilor procurate achitată prin intermediul conturilor deschise la bănci în
limitele cotei standard * valoarea livrării ce se impozitează la cota ,,0”. Taxa pe valoare
adăugată se restituie în cazul dat în conformitate cu instrucțiunile Inspectoratului Fiscal într-un
termen ce nu va depăși 45 de zile.
În cazul achitării taxa pe valoare adăugată la buget subiecților impozabili ce sunt
înregistrați ca plătitori de TVA li se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate furnizorilor
pentru valoarea materialelor și serviciilor procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în
procesul desfășurării activității sale fără a fi incluse serviciile impozitate. Suma TVA pentru
serviciile impozitate se trece la cheltuieli.
Suma TVA achitată sau care urmează a fi achitată pentru valoarea materială și serviciilor
procurate care sunt utilizate pentru efectuarea livrărilor ce sunt scutite de TVA nu se trece în
cont ce se include în cheltuieli, suma TVA achitată pentru valoarea materialelor, serviciile
procurate de către subiectul impozabil în scopul organizării de activități distractive ce nu țin de
domeniul activității sale nu se trece în cont ci se includ în cheltuieli, subiecții impozabili a căror
activitate constă în organizarea distracțiilor, iar valoarea materialelor, serviciilor procurate sunt

29
utilizate pentru desfășurarea acestei activități au dreptul la trecerea în cont a sumei TVA pentru
valoarea materialelor și serviciilor procurate.
Subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a sumei TVA achitată sau care urmează
a fi achitată dacă dispune de următoarele documente:
1. Factura fiscală la valoarea materialelor, serviciilor procurate pentru care a fost achitată
suma TVA;
2. Documentul eliberat de autoritățile vamale care confirmă achitarea TVA pentru
mărfurile importate.

6. Factura fiscală modul de întocmire și prezentare.

Factura fiscală principalul document primar în baza căruia este contabilizată TVA.
Factura fiscală este un document ce îmbină funcțiile facturii de expediție și facturii privind
TVA.
Ea a fost elaborată și pusă în circulație în conformitate cu Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova precum și a ordinului Departamentului de Statistică și al Ministerul finanțelor.
Ea se elaborează conformitate cu instrucțiunea ,,Cu privire la întocmirea documentelor
primare cu regim special”.
Factura fiscală este un document tipizat de strictă evidență. În livrările impozabile cu
TVA factura servește drept document în baza căruia se fac decontările valorile materiale,
lucrărilor executate, serviciilor prestate.
Factura fiscală este un document ce însoțește marfa în timpul transportului conform căruia
încărcătura se transmite beneficiarului.
Factura fiscală se eliberează subiecților impozabili plătitori de TVA de către
subdiviziunile teritoriale ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (IFPS) contra plată și contra
semnăturii persoanelor ce sunt autorizate la prezentarea delegației sau procurii, certificatului de
atribuire a codului fiscal și certificatul ce confirmă înregistrarea în calitate de subiect impozabil
cu TVA. Pînă la eliberarea facturii fiscale funcționării Inspectoratului verifică informația
conținută în documentele prezentate, verifică dacă agentul economic achită la timp obligația
privind TVA pentru fiecare persoană fiscală. În caz că se stabilește unele încălcări agentului
economic i se refuză eliberarea facturilor fiscale pînă la lichidarea neajunsurilor ce sunt stabilite
de serviciul fiscal de stat. Factura fiscală se eliberează pentru livrările impozabile ce sunt
efectuate de către agenții economici înregistrați în calitate de subiecți impozabili care
efectuează livrări de mărfuri și servicii impozitate cu TVA la cotele standard și zero. Factura
fiscală nu se eliberează în cazurile în care:

30
 1. Vînzările de produse finite, mărfuri și servicii sunt scutite de TVA în conformitate cu
Codul Fiscal în vigoare;
2. Se efectuează livrări de mărfuri și servicii de către un agent economic neînregistrat ca
plătitor de TVA;
3. Cînd are loc circulația internă (în cadrul întreprinderii) a valorii materiale;
4. Se efectuează transportarea mărfurilor și prestarea serviciilor populației contra
numerar inclusiv decontările cu populația prin intermediul Instituției Financiare sau Oficiilor
Poștale;
5. Livrarea valorilor materiale, prestarea serviciilor contra numerar cu excepția cazurilor
cînd persoanele fizice sau juridice solicită factura fiscală;
În acest caz se eliberează factura de expediție. Factura fiscală poate fi eliberată în 3 sau 5
exemplare, iar pentru livrări de servicii în 2 exemplare.
În cazul cînd se întocmește în 3 exemplare, I exemplar rămîne la furnizor, al II-lea
exemplar la cumpărător, iar III-lea la persona care transportă bunurile materiale.
În cazul cînd se eliberează în 5 exemplare, I exemplar rămîne la furnizor și servește drept
bază juridică pentru scoaterea din gestiune a valorii materiale, exemplarul II, III și IV se
transmit șoferului din care exemplarul II șoferul îl transmite cumpărătorului, iar 3 și 4 rămîne
la dispoziția lui și se anexează la factura pentru transportul efectuat și foaia de parcurs a
șoferului. Exemplarul V servește drept autorizație de ieșire a mijlocului de transport de la locul
de încărcare.
Pentru livrările de servicii unde se eliberează. Factura fiscală în 2 exemplare, un I
exemplar rămîne la agentul economic ce prestează servicii, iar II – lea beneficiarului de servicii.
Factura fiscală se întocmește de către furnizor pentru fiecare cumpărător în parte cu
completarea obligatorie a tuturor rechizitelor necesare. La vînzarea cu amănuntul contra
numerar în locurile special amenajate eliberarea factura fiscală nu este obligatorie în cazul
respectării următoarele condiții:
1. Subiectul impozabil contabilizează sumele încasate pe fiecare punct comercial și de
prestări de servicii. Înregistrarea sumei încasate se efectuează în momentul încasării în numerar,
iar la sfîrșitul zilei, cifrele înregistrate se totalizează;
2. În baza totalului calculat (volumul vînzărilor) la sfîrșitul zilei se determină și se înscrie
suma totală a TVA pe livrările efectuate.
La livrarea serviciilor contra numerar factura fiscală se eliberează în momentul încasării
banilor sau pînă la încasarea acestora. Persoanele responsabile de perfectarea a facturii fiscale
numite prin ordinul conducătorului întreprinderii poartă răspundere personală pentru verificarea
informației prezentate.
31
 Factura fiscală este formată din 4 părți:
1. Partea introductivă se înscriu datele cu privire la denumirea codului fiscal și numărul
de înregistrare în calitate de subiect impozabil cu TVA a furnizorului și cumpărătorului.
2. Partea calitativă se înscriu datele cu privire la caracteristica livrărilor efectuate,
denumirea mărfurilor, unitatea de măsură, cantitatea livrată și cota TVA aplicată.
3. Partea cantitativă se înscrie suma TVA calculată și valoarea totală a mărfurilor.
4. Partea însoțitoare se înscriu datele cu privire la predarea mărfurilor și transportarea
acestora.
Factura fiscală are anexă ce conține doar părțile cantitative și calitative cu indicarea seriei
și numărul facturii fiscale pentru care se întocmește anexa.
Conform Codului Fiscal fiecare subiect impozabil care efectuează o livrare impozabilă
este obligat să prezinte consumului facturii fiscale pentru fiecare livrare în momentul predării
mărfurilor către cumpărător. Se interzice transmiterea facturii fiscale necompletate către
consumator toate facturile fiscale permite și eliberate se înregistrează în registrul de evidență a
livrărilor și Registrul de evidență a procurărilor. Toate livrările efectuate de către subiectul
impozabil se înregistrează în Regulamentul de evidență a livrărilor ce cuprinde informației
privind numărul facturii fiscale și data eliberării, denumirea consumului, descrierea livrării
valoarea totală a livrării fără TVA și suma totală a TVA.
Toate procurările impozabile ce sunt efectuate de către subiectul impozabil se
înregistrează în Registrul de evidență a procurărilor ce conține informații privind numărul de
ordine și data primirii facturii fiscale, denumirea furnizorului, descrierea livrării, valoarea totală
a bunurilor fără TVA și suma totală a TVA.
Înscrierile în Registre se efectuează:
1. Pentru livrările impozabile în baza facturii fiscale;
2. Pentru livrările neimpozabile în baza facturii de expediție;
3. Pentru mărfurile ce sunt importate în baza Declarației vamale și documentul de
achitare a TVA la impozitare;
4. Pentru mărfurile procurate de la agenții economici situați pe teritoriul Republicii
Moldova dar care nu întrețin relații fiscale cu sistemul bugetar în baza documentului de plată a
sumei TVA.
Aceste registre trebuie cusute, iar paginile numerotate, pe ultima pagină se indică numărul
total de pagini și se aplică ștampila.
În cazul pierderii facturii fiscale de către consumator suma TVA aferentă bunurilor
procurate se trece în cont în baza copiilor facturii fiscale rămase la furnizori pe care se aplică
ștampila acestuia ce este întărită la notar.
32
 Factura fiscală se prezintă consumatorului în cazul:
1. Livrării de mărfuri rezidenților moldoveni în momentul predării mărfurilor către
cumpărător;
2. Livrări de mărfuri la export în momentul cînd se permite de a trece vama;
3. Livrări de energie electrică servicii comunale și telefonice odată în luna în momentul
prezentării facturii spre plată.
Termenul de păstrare a facturii fiscale primite sau eliberate este de 5 ani.

7. Determinarea taxei pe valoare adăugată la operațiunile de import și export.

Toate mărfurile importate în Republica Moldova sunt supuse TVA cu excepția mărfurilor
ce sunt scutite de TVA conform prevederilor Codului Fiscal sau mărfurilor a căror valoare nu
depășește plafonul stabilit în legea bugetului pe anul respectiv și importate de persoană fizică
pentru folosință proprie.
Lista mărfurilor este stabilită pentru o persoană, la trecerea frontierei de stat persoana
fizică i se permite introducerea în țară fără achitarea taxelor vamale a obiectelor de igienă
personală, a medicamentelor de strictă necesitate.
Persoanele fizice și juridice ce importă mărfuri pentru a desfășura activitățile sale achită
TVA pînă la sau în momentul prezentării declarației vamale, adică pînă în momentul
introducerii mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova.
Persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal a căror valoare
depășește limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv achită TVA în momentul
controlului și numai în măsura în care valoarea mărfurilor depășește limita stabilită.
Pentru importator valoarea mărfurilor pe baza căreia se calculează TVA este costul
mărfurilor la momentul intrării în țară inclusiv toate taxele legate de import, taxele vamale,
asigurarea, etc.
Importatorii sunt obligați să prezinte documentele ce confirmă valoare mărfurilor
importate (factura fiscală, contracte sau alte documente stabilite de legislație).
Achitarea TVA pentru mărfurile importate de către subiecții impozabili se efectuează
pînă la sau în momentul prezentării declarației vamale sau a declarației verbale în cazul în care
persoanele fizice efectuează importul mărfurilor pentru folosință proprie.
TVA va fi impus la cota de 20 % de la valoarea mărfurilor calculată cu excepția mărfurilor
a căror cota este ,,0”.
Importatorii sunt obligați să indice codul lor fiscal în Declarația vamale cu excepția
cazurilor cînd mărfurilor nu sunt destinat revînzării sau altei activități.

33
 Serviciile importate în Republica Moldova sunt obiecte ale impozitării valorii serviciului
importate se consideră prețul achitat sau ce urmează a fi achitat de către persoanele fizice sau
juridice furnizorului. Valoarea serviciilor va include plățile efectuate în Republica Moldova sau
plățile efectuate în afara țării.
Subiecții impozabili ce exportă mărfurile sau serviciile din Republica Moldova se
impozitează la cota ,,0”.
Pentru a obține dreptul de restituire a TVA pentru mărfurile și serviciile exportate
subiectul impozabil trebuie să prezinte următoarele documente:
1. Documentul de confirmare a sosirii mărfurilor în țară considerat declarație vamală;
2. Alte documente ce confirmă introducerea mărfurilor sau exportarea mărfurilor din țară
(documente comerciale).
Documentele date sunt necesare în calitate de document de însoțire la transportul
internațional. În aceste documente se notează despre traversarea hotarelor, statelor prin care
trece marfa, precum și menținerea de sosire a mărfii în punctul de destinație.
La transportarea internațională a pasagerilor la documentele ce confirmă efectuarea
livrărilor de export se referă următoarele:
1. Foaie de parcurs;
2. Fișa de evidență a biletelor (la efectuarea transportărilor regulate);
3. Borderoul de control (la efectuarea transportărilor unice);
4. Fișa de evidență a biletelor (la transportarea cu transportul feroviar);
În cazul cînd lipsei documentelor care confirmă exportul subiectul impozabil nu are
dreptul să pretindă la restituirea TVA la cota ,,0”.
În cazul transportării prelegerilor cu toate tipurile de transport pe rutele internaționale.
TVA nu se include în costul biletului, deoarece astfel de serviciu sunt impozitate la cota ,,0”.

8. Modul de restituire a taxei pe valoare adăugată din buget.

Conform Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (IFPS) contribuabilii înregistrați ca
plătitori de TVA beneficiară de restituirea efectivă a sumelor TVA în următoarele cazuri:
1. Impozitarea mărfurilor (serviciilor) cu TVA la cota ,,0” stabilită la livrările de mărfuri,
servicii pentru export și toate tipurile de transporturi internaționale de mărfuri și pasageri;
2. Impozitarea mărfurilor la cota redusă, conform Codului Fiscal.
În conformitate cu Codul Fiscal la livrarea mărfurilor serviciilor pentru export inclusiv
pentru toate tipurile de transporturi internaționale se permite restituirea TVA dacă există
confirmare organului vamal privind livrarea mărfurilor pentru export.

34
 Determinarea sumei TVA spre restituire se efectuează pentru fiecare perioadă fiscală
separat. Dacă subiectul impozabil are datorii la buget privind TVA, alte impozite, amenzi,
penalități, atunci suma TVA admisă spre restituire se trece în contul achitării TVA sau altor
plăți.
Determinarea și reflectarea sumei TVA spre restituire se efectuează pentru fiecare
perioadă fiscală separat, dar poate fi solicitată odată pe trimestru, o dată pe semestru sau odată
pe an, în dependență de suma ce trebuie restituită.
La determinarea sumei TVA ce trebuie restituită se verifică corectitudinea trecerii în cont
a sumei TVA respectarea prevederilor Codului Fiscal cu privire la proveniența facturilor fiscale
și modul lor de completare.
Determinarea sumei TVA spre restituire în cazul efectuării exporturilor se face în modul
următor:
1. Suma TVA trecută în cont în fiecare perioadă fiscală formează TVA aferentă facturilor
fiscale acceptate la deducere;
2. Se determină cota parte a TVA aferentă facturilor achitate furnizorilor prin intermediul
conturilor bancare pentru fiecare perioadă fiscală pînă în momentul controlului;
3. Se determină suma TVA aferentă valoarea mărfurilor sau serviciilor livrate la cota ,,0”
prin aplicarea cotei TVA standard;
4. Se va accepta spre restituire numai suma TVA determinată ca diferența dintre suma
TVA atribuită la deducerile inclusiv trecută în cont în perioada precedentă și suma TVA ce este
calculată pentru livrările efectuate * la cota parte a TVA aferentă facturilor achitate furnizorilor
prin intermediul conturilor bancare pentru fiecare perioadă fiscală separat, dar nu mai mare
decît suma determină la un punct.
Răspunderea pentru modul de determinare a sumelor TVA ce trebuie restituite o poartă
lucrătorul serviciului fiscal care a efectuat controlul.
Dacă se solicită restituirea sumei TVA pentru perioadele anterioare, dar nu pentru
perioadele fiscale, pentru care s-a prezentat declarația TVA, termenul de restituire este de 45
de zile de la data depunerii cererii.
Restituirea sumelor TVA sau transferarea sumelor pentru stingerea altor plăți datorate la
buget se efectuează din contul stabilit de trezorerie.
Trezoreria de Stat primind documentul de restituire a sumei TVA asigură îndeplinirea lor
în măsura disponibilului în cont.

35
9. Prezentarea declarației fiscale cu privire la taxei pe valoare adăugată. Termenele de
stingere a obligației fiscale a taxei pe valoare adăugată.
Perioada de calcul a obligației fiscale a TVA constituie o lună calendaristică. Perioada de
dare de seamă și de stingere a obligației fiscale constituie luna calendaristică ce urmează după
perioada de calcul a obligației fiscale.
Fiecare subiect impozabil este obligat să prezinte Declarația cu privire la TVA pentru
fiecare perioadă fiscală la Inspectoratul Fiscal Teritorial. Declarația se întocmește pe un
formular oficial ce este prezentat la serviciul fiscal de stat nu mai tîrziu de ultima zi a linii care
urmează după încheierea perioadei fiscale.
Fiecare subiect impozabil trebuie să verse la buget suma TVA care urmează a fi achitată
pentru fiacre perioadă fiscală dar nu mai tîrziu decît data stabilită pentru prezentarea declarației
pe această perioadă cu excepția achitării TVA în bugetul statului la serviciile importate a cărei
achitare se face în momentul achitării plății pentru serviciul importat.
TVA se achită la buget în monedă națională, perceperea se efectuează prin metoda
calculării și transferării directe.
Dacă subiectul impozabil se eschivează de la prezentarea declarației fiscale și de la plata
TVA, Inspectoratul Fiscal de Stat este împuternicit să determine suma obligațiilor fiscale și să
ceară achitarea impozitului. Cerința privind achitarea plății include informații privind
denumirea subiectului impozabil codului fiscal perioada pentru care a fost calculată obligația
fiscală, suma TVA spre plată, suma amenzilor și penalităților, termenul și modul de plată.
Există cazuri în care pare restanțe la achitarea TVA de către subiectul impozabil. La ele
se referă:
1. Subiectul impozabil prezintă declarația cu privire la TVA, dar nu efectuează plata în
buget a sumei TVA în termenul stabilit;
2. Subiectul impozabil se eschivează de la plata sumei TVA indicată în cerința de plată,
eliberată de către Inspectoratul Fiscal;
3. Subiectul impozabil se eschivează de la plata penalităților a căror suma a rămas
nemodificată în urma contestării lor de către contribuabil.
Pentru livrările efectuate pe teritoriul Republicii Moldova livrarea devine obiect
impozabil la data eliberării mărfurilor sau prestării serviciilor.
Pentru mărfurile data livrării se consideră data transmiterii mărfii în posesia consumului.
Pentru servicii data livrării se consideră data prestării serviciului, data eliberării facturii fiscale
sau data primirii de către subiectul impozitului a plății depline sau parțiale.

36
 Pentru mărfurile importate utilizate în activitate, termenul obligației fiscale se consideră
data cînd a fost declarată marfă la punctul vamal, iar data achitării data depunerii de către
importator a mijloacelor bănești la casieria organului vamal sau conturile bancare.
Pentru mărfurile exportate date efectuării livrării se consideră data cînd mărfurile trec
frontiera Republicii Moldova.

37
 Tema: ,,Impozitul pe bunuri imobiliare”
1. Caracteristica generală a impozitului pe bunurile imobiliare.
2. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice.
3. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice.
4. Determinarea impozitului funciar.

1. Caracteristica generală a impozitului pe bunurile imobiliare.

Impozitul pe bunuri imobiliare reprezintă un impozit local și o plată obligatorie la buget
din valoarea bunurilor imobiliare.
Subiecții ai impunerii sunt:
1. Proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova;
2. Deținătorii drepturilor patrimoniale asupra bunurilor de pe teritoriul Republicii
Moldova ce se află în proprietatea publică a statului sau unităților administrativ – teritoriale sau
este proprietate privată.
Obiecte ale impunerii sunt:
 Bunurile imobiliare;
 Terenurile sau bunurile de pe ele.
Evaluarea bunurilor se efectuează de către organele cadastrale în baza unei metode unice
pentru toate tipurile de bunuri imobiliare în modul și în termenele stabilite de legislație.
Impozitul pe bunurile imobiliare se atribuie cota privind impozitul care poate fi:
a) cota maximă a impozitului se determină în % aferent bazei impozabile a bunurilor
imobiliare și care conform Codului Fiscal de 0,3 % din baza impozabilă a bunurilor imobiliare;
b) Cota concretă a impozitului este cota stabilită în % din baza impozabilă a bunurilor
imobiliare stabilită anual de către administrația publică locală la adoptarea bugetului unității
administrativ – teritoriale.
Cota concretă diferă de cea maximă la ea actual este de 0,1 % din valoarea de bilanț a
bunurilor imobiliare.

2. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice.

Persoanele juridice care desfășoară activitatea de întreprinzător calculează de sine stătător
suma anuală a impozitului pe bunurile imobiliare și achită impozitul în bugetul local în părți
egale cel tîrziu la data de 25 a lunii imediat următorului semestru gestionar al anului fiscal. În
același termen persoanele juridice prezintă organelor fiscale darea de seamă privind calculul
impozitului pe bunurile imobiliare.

38
 Impozitul pe bunurile imobiliare se determină prin produsul dintre valoarea bunurilor
imobiliare impozabile la cota concretă a impozitului.
Impozitul pe bunurile imobiliare se determină din valoare de bilanț a clădirilor și
construcțiilor.
Valoarea de bilanț se determină ca valoarea medie cronologică conform sumelor
soldurilor la începutul fiecărei luni a perioadei de gestiune. Soldul pentru prima și ultima lună
luată în calcul se ia în mărimea de 50 %. Suma obținută se împarte la numărul de luni a perioadei
de gestiune. Datele privind calcularea acestui impozit se iau cumulate de la început de an. Cota
impozitului care anual este de 0,1 % se divizează în coeficienți pe trimestru și anume:
 pentru I trimestru – 0,025;
 pentru II trimestru – 0,05;
 pentru III trimestru – 0,075;
 pentru IV trimestru – 0,1.
Întreprinderile, instituțiile și alți agenți economici a căror bunuri imobiliare inclusiv
terenurile sunt amplasate în afara unității administrativ teritoriale în care se află reședința de
bază transferă acest impozit la bugetele la locul de amplasare a bunurilor imobiliare.

3. Determinarea impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice.

Persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător calculează de sine stătător
suma anuală a impozitului pe bunurile imobiliare și achită impozitul în bugetul unității
administrativ teritoriale în părți egale cel tîrziu la data de 20 a lunii următoare după trimestrul
gestionar. În același termen persoanele menționate prezintă organele fiscale calculul
impozitului.
Pentru persoanele fizice care nu desfășoară o activitate sumele anuale ale impozitului pe
bunurile imobiliare pe care le au în proprietate precum și întocmirea ,,Avizului de plată privind
impozitul pe bunurile imobiliare” are loc conform instrucțiunii Ministerului Finanțelor de către
serviciul de colectare a impozitelor și taxelor locale ale primăriilor cu participarea organelor
fiscale teritoriale ,,Avizul de plată a impozitului pe bunurile imobiliare” se înmînează
subiectului impunerii cel tîrziu cu 60 de zile pînă la expirarea primului termen de achitare a
impozitului. Persoanele menționate achită impozitul pe bunurile imobiliare în bugetul local în
părți egale cel tîrziu la data de 15 august și 15 octombrie al anului fiscal de gestiune. În cazul
achitării sumei integrale a impozitului dat pînă la data de 30 iunie a anului respectiv subiecții
impunerii beneficiară de dreptul la o reducere de 15 % a sumei impozitului ce urmează a fi
achitat.

39
 Pentru persoanele fizice costul bunurilor imobiliare supuse impozitării se determină în
modul stabilit de guvern în baza documentelor ce se păstrează în arhiva organelor cadastrale
sau în baza rezultatelor de examinare a obiectelor.
Impozitul pe bunurile imobiliare (locuințe private, construcții și instalații pe sectoarele
pentru vile, garaje) ale persoanelor fizice se stabilește în proporție de:
1. în localitățile rurale pînă la 0,1 % din costul bunurilor imobiliare;
2. în orașe și muncitori (fără Chișinău și Bălți) pînă la 0,2 % din costul bunurilor
imobiliare;
3. în municipiul Chișinău și Bălți pînă la 0,3 % din costul bunurilor imobiliare
În cazul în care suprafața totală a locuințelor ale persoanelor fizice care nu desfășoară o
activitate depășește 100 m2 cotele impozitului se majorează în dependență de suprafața totală
și anume:
a) de la 100 – 150 m2 inclusiv 1,5 ori se majorează
b) de la 150 – 200 m2 de două ori
c) de la 200 – 300 m2 de 10 ori
d) peste 300 m2 de 15 ori
Persoanele fizice care au bunurile imobiliare inclusiv terenuri amplasate în afara unității
în care își are reședință transferă impozitele pe bunurile imobiliare precum și impozitele
funciare la bugetul satelor, orașelor la locul de amplasare a bunurilor imobiliare și a terenurilor.
De plata impozitului pe bunurile imobiliare se scutiri:
1. Autoritățile publice și instituțiile finanțate de la bugetele de stat;
2. Societatea orbilor, surzilor, invalizilor;
3. Misiunile diplomatice;
4. Persoanele de vîrstă pensionară;
5. Invalizi de gradul I, II și din copilărie;
6. Invalizi de gradul III în urma participării în luptă pentru apărarea țării Afganistan ș.a
Conform prevederilor Codului fiscal autoritățile publice locale au dreptul să acorde
persoanelor fizice și juridice scutiri sau amînării la plată impozitului pe bunurile imobiliare pe
anul fiscal și anume în caz de:
1) Calamități naturale sau incendii în urma cărora bunurilor imobiliare au fost distruse;
2) În caz de boală sau deces al proprietarului bunurilor imobiliare confirmate prin
certificat respectivă.

40
4. Determinarea impozitului funciar.
Subiecții impunerii cu impozitul financiar sunt persoanele care dețin terenuri. Cotele
impozitului funciar se stabilește de parlament pe o unitate de teren în dependență de calitatea și
destinația acestora sub formă de plăți stabilite pe o perioadă anumită și modificările ce pot fi
efectuate odată cu adoptarea bugetului pe perioada respectivă.
Cotele concrete ale impozitului funciar se stabilesc anual de către autoritățile
administrativ – teritoriale publice locale la aprobarea bugetelor și anume:
1) Pentru terenurile cu destinație agricolă toate terenurile fă;ră a fi incluse pășunele și
fînețele) cu indici cadastrale sau evaluat pe baluri cota este de 1,5 lei – 1 bal/ha iar dacă nu
este evaluat pe baluri fără indici cadastrale, cota este de 110 lei – 1 ha;
2) Pentru pășuni cu suprafața evaluată avînd indici cadastrale, cota este de 0,75 lei –
bal/ha sau 1 grad/ha. dacă suprafața este fără indici cadastrale cota este de 55 lei – 1 ha
3) Terenurile ocupate de obiecte acvatice – cota unui 1 ha de suprafață acvatică este de
115 lei.
Documentele:
1) La impozitul pe venit din salariu (fișa personală, cerere de acordare scutirilor);
2) Declarația privind impozitul pe venit din salariu (lunar);
3) La impozitul pe profit al persoanelor juridice (declarația privind impozitul pe venit al
persoanei juridice).
Darea de seamă privind impozitul pe bunurile imobiliare, impozitul funciar, factura
fiscală la procurări și o factură fiscală la realizări, registrul procurărilor și realizărilor, declarația
privind TVA și anexa la declarație.
Impozitul funciar se calculează pe fiecare tip de teren ca produsul dintre cota concretă a
impozitului și:
1) suprafața terenurilor ce aparțin persoanelor fizice sau juridice;
2) valoarea cadastrală în grad (bal)/ha sau ha (cînd nu au indici cadastrali)
Însumîndu-se toate impozitele calculate conform metodei expuse mai sus se obține suma
anuală a impozitului funciar care se divizează în mărimi egale pe termene de plată.
Persoanele juridice și fizice care desfășoară o activitate calculează de sine stătător suma
anuală a impozitului funciar și prezintă Inspectoratului Fiscal Teritorial darea de seamă privind
calculul impozitului pînă la data de 1 iulie a anului fiscal.
Pentru persoanele fizice care nu desfășoară o activitate calcularea impozitului și
întocmirea avizelor se efectuează conform instrucțiunii Ministerul Finanțelor de către serviciile
de colectare a impozitelor și taxelor locale ale primăriilor cu participarea Inspectoratului
Teritorial.
41
 Avizele de plată a impozitelor funciare de asemenea se înmănează cel tîrziu cu 60 de zile
pînă la expirarea primului termen, adică pînă la 15 februarie. În conformitate cu legislația în
vigoare persoanele juridice și fizice calculează și transferă impozitul funciar în bugetele locale
nu mai tîrziu de date de 15 august și 15 octombrie a anului fiscal, iar în caz de achitare integrală
a impozitului pînă la data de 30 iunie ce beneficiază de o reducere de 15 % din suma ce urmează
a fi achitată.
Modul de calculare a impozitului funciar pentru terenurile utilizate în scopuri agricole se
determină în dependență de evaluarea acestor terenuri.

42
 Tema: ,,Taxa pentru apă”
Plătitorii ai taxei pentru apă sunt persoanele fizice și juridice care desfășoară o activitate,
inclusiv gospodăriile țărănești.
Obiectul impunerii este consumul apei captate de sistemele gospodăririi apelor a
Republicii Moldova.
Mărimea taxei este stabilită:
1) Pentru fiecare 10 m3 de apă captată în limitele stabilite din izvoarele de suprafață și
din cele subterane folosită în scopuri curative și în calitate de apă potabilă – 5 lei;
2) Pentru fiecare 10 m3 de apă captată destinată pentru îmbuteliere – 80 de lei;
3) Pentru utilizarea apei la irigarea terenurilor taxa se percepe în mărime de 20 % din cota
stabilită;
4) Pentru utilizarea apei la hidrocentrală taxa se percepe de 0,03 lei pentru fiecare 10 m 3.
Limitele consumului de apă se stabilește de Concernul Republican pentru gospodăria
apelor în comun cu Ministerul Finanțelor. Nu se stabilesc limite agenților economici care în
decursul unui an volumul de apă nu depășește 80 m3.
În cazul cînd se depășește această limită plătitorul trebuie să se adreseze la Concernul
Republican pentru gospodăria apelor de a se stabili limita. Pentru volumul de apă peste limitele
stabilite taxa se percepe în mărime triplă.
Termenul de prezentare a dării de seamă a calcului taxei pentru apă este trimestrial pînă
la data de 20 a lunii următoare trimestrului de gestiune.
Se scutește de plată taxei pentru apă utilizatorii apei folosite la stingerea incendiilor,
apelor consumate de întreprinderile societății orbilor, surzilor și invalizilor.

43
 Tema: ,,Taxele locale”
1) Sistemul taxelor locale. Noțiuni generale.
2) Subiecții impunerii și baza impozabilă.
3) Modul de calculare a taxelor locale.

1. Sistemul taxelor locale. Noțiuni generale.

Taxele locale sunt surse de venit ale bugetelor locale și conform Codului Fiscal sistemului
taxelor locale include:
1) Taxa pentru amenajarea teritoriului;
2) Taxa pentru de organizare a licitaților și loteriilor;
3) Taxa de aplicarea a simbolurilor locale;
4) Taxa de piață;
5) Taxa pentru cazare;
6) Taxa balneară;
7) Taxa pentru prestarea serviciilor de călătorie;
8) Taxa pentru parcare;
9) Taxa pentru posesorii de cîini etc.
Conform Codului Fiscal taxele locale se stabilesc, se modifică și se anulează prin
modificarea și completarea Codului Fiscal. Mărimea maximă ale taxelor locale se aprobă de
către parlamentul Republicii Moldova.
Taxele locale sunt supuse în aplicare de către autoritățile locale în conformitate cu legea
cu privire la taxele locale.
Autoritățile publice locale stabilesc lista taxelor locale, cotele concrete, înlesniri fiscale
și modul de plată a taxelor.
Pe parcursul anului fiscal deciziile autorităților publice locale cu privire la punerea în
aplicare, modificare, modul și termenul de plată, aplicarea înlesnirilor pot fi adoptate numai
concomitent cu modificările corespunzătoare ale bugetelor locale.

2. Subiecții impunerii și baza impozabilă.

În conformitate cu Codul Fiscal subiecți ai impunerii în cazul taxelor locale sunt
considerate persoanele fizice și juridice care dispun de bază impozabilă.
Baza impozabilă și cotele maxime ale taxelor locale diferă de la o taxă la alta și anume:
1) Taxa pentru amenajarea teritoriului ca bază impozabilă a obiectului impunerii o
constituie numărul mediu scriptic al salariaților. Cota maximă a taxei constituie 40 de lei anual

44
pentru fiecare salariat. Terenurile de plată și de prezentare a dării de seamă de către agenții
economici este trimestrial pînă la ultima zi al lunii imediat următorului trimestru gestionar;
2) Taxa de organizare a licitațiilor și loteriilor pe teritoriul unității administrativ –
teritoriale. Baza impozabilă a obiectului impunerii o reprezintă valoarea bunurilor declarate la
licitație sau valoarea biletelor de loterie. Cota maximă a taxei este de 0,1 % din valoarea
bunurilor declarate la licitație sau valoarea biletelor de loterie. Termenul de virare a taxei și de
prezentare a declarației fiscale de către perceptorul de impozite și taxe locale este lunar pînă la
data de 3 a lunii următoare;
3) Taxa de amplasare a publicității baza impozabilă a obiectului impunerii reprezintă
valoarea serviciilor sau difuzarea a amenzilor prin intermediul televiziunii, radioului, presei, ș.a
Cota maximă a taxei este de 5 % din baza impozabilă. Termenul de plată este trimestrial
pînă în ultima zi al lunii imediat următorului trimestru de gestiune. Termenul de prezentare a
dării de seamă este lunar către data de 3 a lunii următoare lunii prezentării dării de seamă.
4) Taxa pentru unitățile comerciale baza impozabilă o reprezintă suprafața ocupată de
întreprindere (de comerț sau prestări de servicii) și cota maximă constituie:
a) pentru Chișinău – 12 000 lei anual pentru fiecare întreprindere;
b) pentru Bălți – 7200 lei anual pentru fiecare întreprindere;
c) pentru alte orașe și comune – 3600 lei pentru fiecare întreprindere;
Termenul de plată a taxei și de prezentare a dării de seamă fiscale este trimestrial pînă în
ultima zi al lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.
5) taxa de piață baza impozabilă al obiectului impunerii o reprezintă valoarea serviciului
de piață pentru locurile oferite pentru comerț. Cota maximă a taxei o constituie 20 %, din baza
impozabilă. Termenul de prezentare a dării de seamă și de achitare a taxei este lunar către data
de 3 a lunii următoare;
6) Taxa pentru cazare baza impozabilă o reprezintă valoarea serviciilor prestate cu privire
la cazare, iar cota maximă a taxei constituie 5 % din baza impozabilă. Termenul de plată a taxei
și de prezentare a dării de seamă este trimestrial pînă la ultima zi a lunii imediat următorului
trimestru de gestiune;
7) Taxa pentru parcare baza impozabilă o reprezintă valoarea serviciilor prestate privind
parcarea și cota maximă este de 10 % din baza impozabilă. Termenul de plată și de prezentare
a dării de seamă este trimestrial pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului de
gestiune;
8) Taxa pentru prestarea serviciilor auto de călătorii baza impozabilă o reprezintă unitatea
de transport în funcție de numărul de locuri. Cota maximă:
a) 500 lei lunar pentru fiecare autoturism cu capacitate de pînă la 8 locuri inclusiv;
45
 b) 1000 lei lunar pentru autoturism cu capacitate de la 9 – 16;
c) 1500 lei de la 16 – 24 locuri;
d) 1700 lei lunar < 24
Termenul de plată a taxei și de prezentare a dării de seama este trimestrial pînă în
ultima zi al lunii imediat următoare trimestrului de gestiune.

3. Modul de calculare a taxelor locale.

În practica fiscală se utilizează următoarele metode de calcul a taxelor locale:
1. Cînd calculul și plata se efectuează individual de către subiecții impunerii, în funcție
de baza impunerii și de cota concretă;
2. Cînd calcularea taxelor se efectuează de către perceptorul de impozite și taxe din
cadrul primăriei.
Conform primei metode se efectuează calculul următoarei taxei:
 taxa pentru amenajarea teritoriului;
 taxa de amplasare a publicității;
 taxa pentru unitățile comerciale;
 taxa pentru prestarea serviciilor auto de călătorii.
Conform metodei a 2 – a se efectuează calculul următoarelor taxe
a) taxa de organizare a licitațiilor și loteriilor;
b) taxa de piață;
c) taxa de amplasare a publicității, cînd baza impozabilă o constituie valoarea serviciilor
de confecționare sau de amplasare a publicității exterioare.
Subiecții impunerii achită taxele locale la contul trezorărial al bugetului unității
administrativ – teritoriale.
Se scutesc de plată tuturor taxelor locale:
1. Autoritățile publice și instituțiile finanțate de la bugetul de stat;
2. Misiunile diplomatice.
Se scutesc de plata taxei de organizare a licitațiilor:
- organizatorii licitațiilor ce sunt desfășurate de scopul de a rambursa datoriile la credite,
achitarea datoriilor față de buget, vînzarea patrimoniului de stat
Se scutesc de taxa pentru amenajarea teritoriului
- pensionari, pentru cotele de terenuri cu destinația agricolă aflate în proprietate

46
 Tema: ,,Taxele vamale”
1. Taxele vamale. Noțiuni generale.
2. Aplicarea taxelor vamale.

1. Taxele vamale. Noțiuni generale.

Taxele vamale reprezintă o plată obligatorie, percepută de autoritatea vamală la
întroducerea pe sau scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova. Taxele
vamale se aplică conform tarifului vamal.
Tariful vamal reprezintă catalogul care cuprinde nomenclatorul de mărfuri întroduse sau
scoase de pe teritoriul vamal.
Scopul aplicării tarifului vamal:
- optimizarea structurii importului de mărfuri;
- echilibrarea importului de mărfuri, protecția producătorilor autohtoni;
- creearea condițiilor favorabile pentru integrarea economiei Republicii Moldova în
economia mondială.
Nomeclatorul de mărfuri - lista de coduri mărfurilor, clasificate după practica
internațională.
Valoarea în vamă este valoarea mărfii introdusă sau scoasă de pe teritoriul vamal, în
scopul perceperii, taxelor vamale și altor impozite.
Conform legii Republicii Moldova se aplică următoarele tipuri de taxe vamale:
a) advalorem – calculată în % față de valoarea în vamă a mărfii;
b) specifică – calculată în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă;
c) combinată (a + b)

2. Aplicarea taxelor vamale.

Cotele taxelor vamale și listaă mărfurilor supuse acesteia se stabilesc de către parlament
și se aplică în conformitate cu legislația și cu acordurile internaționale la care e parte și
Republica Moldova.
În afară de taxele vamale, organele vamale calculează și taxele pentru efectuarea
procedurilor vamale și anume:
1. Înregistratea mărfurilor în vamă: 5 € în cazul cînd valoarea în vamă a mărfurilor
constituie 50 – 1000 €; 0,2 % din valoarea în vamă a mărfurilor, dar nu mai mult de 900 €, cînd
valoare în vamă a mărfurilor depășește 1000 €;
2. înregistrarea importului și exportului temporar de bunuri 30 €;

47
 3. păstrarea mărfurilor în depozitele vamale în primele 10 zile – 0,1 € pentru fiecare kg
și fiecare zi de păstrare în următoarele zile calendaristice – 0,5 € pentru fiecare kg și zi de
păstrare.
Valoare în vamă a mărfii se determină prin următoarele metode:
1) în baza tranzacției cu marfa respectivă;
2) în baza valorii tranzacției cu marfă identificată;
3) în baza valorii cu marfă similară;
4) în baza valorii calculate a mărfii;
Principala metodă este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii
tranzacției cu marfa respectivă. Se scutește de taxe vamale mărfurile conform anexelor la
legislația existentă.
Se cunosc următoarele facilități acordate de către țară privind importările șu exportările:
 stabilirea unor cote tarifare de export – import a unor mărfuri preferențiale;
 reducerea taxei vamale;
 scutirea de taxă;
 restituirea taxei plătite anterior.

48
 Tema: ,,Impozitul privat”
1. Impozitul privat. Noțiuni generale.
2. Administrarea impozitului privat.

1. Impozitul privat. Noțiuni generale.

Impozitul privat este inclus în sistemul impozitelor generale de stat. Impozitul privat este
o plată încasată pînă la semnarea contractului de vînzare – cumpărare a patrimoniului public și
este vărsat de către cumpărătorul patrimoniului în bugetul de stat.
Obiectul calculării impozitului privat reprezintă patrimoniul public privatizabil inclus în
programul de privatizare sub formă de pachete unice sau divizate de acțiuni și cote de
participare.
Subiecții impozitului privat sunt:
 persoane fizice și juridice din Republica Moldova;
 persoanele fizice sau juridice străine:
 apartizii (care nu au cetățenia nici unui stat)
Impozitul privat se încasează în cote procentuale din valoarea bunurilor proprietate
publică procurate în procesul privatizării.

2. Administrarea impozitului privat.

Darea de seamă privind impozitul privat se prezintă la Inspectoratul Fiscal de către
persoana ce achiziționează patrimoniul public, termenul prezentării este trimestrial.
Responsabilitatea pentru corectitudinea calculelor impozitului privat și plata acestuia la
timp aparține atît organelor răspunzătoare de organizarea privatizării cît și contribuabililor.

49