EXPRIMAREA OPINIEI DESPRE MESAJUL UNEI OPERE LIRICE

Pentru a-ţi exprima şi a-ţi motiva opinia despre semnificaţiile sau despre mesajul unui text liric trebuie să urmăreşti, într-o
compoziţie argumentativă, a convinge lectorul că punctul tău de vedere este just.
Redactarea textului argumentativ trebuie să ai în vedere următoarele obiective:
INTRODUCERE
 să precizezi tema textului liric.
CUPRINS
 să identifici ipostaza/ipostazele eului liric şi modul de expunere;
 să-ţi formulezi clar opinia, prin raportare la ideeile poetice (mesajul);
 să-ţi motivezi prin exemplificări opinia exprimată, prin raportare la limbajul figurat;
 să-ţi organizezi ideile în scris apelând la un stil adecvat, la claritate şi la coerenţă în exprimare;
 să urmăreşti ca între opinia exprimată şi argumentare să existe un echilibru;
 să veghezi asupra dispunerii paragrafelor;
 să utilizezi mijloacele lingvistice necesare motivării (verbe de opinie, conectori textuali care desemnează raporturi
de asemănare, de adăugare, de alternanţă, de opoziţie, de cauzalitate, de comparaţie, etc.), adecvate contextului;
 să nu neglijezi corectitudinea exprimării, ortografia şi punctuaţia.
INCHEIERE
 să formulezi o concluzie despre mesajul operei literare.

Toamna
de Şt. O. Iosif

Se-ntoarce toamna iar cu aiureli Acuma stins şi parcă ostenit

De vânt pe la fereşti, Abia suspină,
Tu, suflet plin de griji şi de-ndoieli, Ca plânsul violinei în surdină
Te-nfiorezi de tristele poveşti... Apoi îşi schimbă fără veste tonul

El povesteşte despre moarte foi Şi-uimit l-auzi cum suie

Pe care le goneşte ca pe-un roi, Din nou diapazonul
Ca pe-un convoi Şi şuieră, şi fluieră, şi vuie,
De fluturi morţi, şi ţi le-aruncă-n geamuri, Şi vâjâie, şi hohotă, şi geme

El stânge crini, şi roze, şi zambile Într-un amestec înfiorător

El frânge ramuri, De bocet, şi de vaiet, şi blesteme!
Şi plânge, şi se tânguieşte zile Ah, ce frumos, ce potolită vreme,
Întregi, şi nopţi întregi, necontenit. Ce vac senin fusese până ieri!

C. Scrie o compunere de 15-20 de rânduri, în care să-ţi exprimi opinia despre semnificaţiile sau despre mesajul poeziei
Toamna, de Şt. O. Iosif (formularea clară/logică a opiniei şi motivarea acesteia).

INTRODUCERE
Opera literară „Toamna”, de Şt. O. Iosif este un text liric care are ca temă moartea naturii în anotimpul autumnal cu
implcaţii asupra spiritului uman.

CUPRINS
Poezia debutează cu o constatare: sosirea toamnei „cu aiureli de vânt”. La nivel semantic, sintagma are sensul expresiei
populare de „vânt rău” care paralizează mediul înconjurător şi îmbolnăveşte omul.
Vocea lirică îşi face prezenţa în ultimele două versuri ale strofei I. Pronumele personal de persoana a II-a singular „tu” şi
verbul la persoana a II-a singular „te-nfiorezi” indică prezenţa monologului adresat şi a unui personaj liric, cu sufletul „plin de griji
şi de-ndoieli”. Spre acest „personaj” se îndreapătă confesiunea lirică subiectivă marcată de sentimentul de melancolie, de
incertitudine şi de nelinişte: „Te-nfiorezi de tristele poveşti”. În strofele a II-a – a V-a şi în primele două versuri ale ultimei
strofe, eul liric adoptă o perspectivă aparent neutră, obiectivă, sub masca unei voci impersonale.
Consider că, aflat în ipostaza de observator, poetul descrie, având ca element central vântul, moartea în natură. Personificat,
fenomenul natural „goneşte” frunzele, „stânge” florile, „frânge” ramurile, „hohotă” şi „geme”. De asemeaa, cred că mesajul
poetic transpare în vizunea originală şi expresivă în care este zugrăvit peisajul: personificarea este însoţită de comparaţie („Abia
suspină/Ca plânsul violinei în surdină”) şi enumeraţie („Şi şuieră, şi fluieră, şi vuie”). Accentul cade pe imagini artistice adresate
auditivului care impun un tablou de natură dezolant, perceput într-un moment al extincţiei realităţii exterioare („moarte foi”).
Amploarea fenomenului în timp afectează spiritul uman.
Ultimele două versuri transmit, cu ajutorul exclamaţiei retorice, un sentiment de nostalgie. Interjecţia exclamativă „ah”,
adjectivul-epitet „potolită”, cu valoare de superlativ, evocă imaginea unei vremi calme, fără intemperii, plăcute omului.

ÎNCHEIERE
În concluzie, cred că semnificaţia poeziei conturează ideea că sosirea toamnei tulbură cugetul fiinţei umane. În alt plan,
lirismul obiectiv, pe care îl presupune discursul liric, sugerează trecerea nemiloasă a timpului şi apropierea de pragul morţii.