Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coroana Met PDF
Coroana Met PDF
Metoda de terapie prin acoperire totală apelează la coroana de înveliş care se agregă la
suprafeţele coroanei dentare pe care o acoperă în totalitate. Coroanele de înveliş prezinta
ponderea cea mai mare atât în rândul protezelor unidentare, cât şi în rândul protezelor parţiale
fixe. Realizându-se din diverse materiale şi apelând la tehnologii diferite, pot rezulta o
multitudine de tipuri: metalice, nemetalice (acrilice, compozite, ceramice) şi mixte.
Coroanele metalice se pot confecţiona prin turnare (cu sau fară grosime dirijată),
ştanţare (procedeu istoric care se practică azi izolat) şi printr-un procedeu combinat
(ştanţarea inelului şi turnarea capacului) la coroanele din două bucăţi.
Coroanele nemetalice, estetice sau fizionomice din polimeri, materiale compozite sau
ceramică se realizează prin polimerizare, sinterizare sau frezare (mecanică sau
computerizată).
Coroanele mixte prezintă o componentă metalică (diferite aliaje cu destinaţie specifică
protezelor parţiale fixe) şi un placaj care poate fi acrilic, compozit sau ceramic.
Toate coroanele de înveliș se agregă la preparaţia dentară, de care se fixează prin
cimentare. Ele se pot agrega şi la stâlpii implantelor de care se pot fixa prin înşurubare sau
cimentare.
34
Contraindicaţiile coroanelor de înveliş vizează următoarele situaţii:
- pe dinţi cu parodonţiul marginal afectat, până la rezolvarea şi/sau finalizarea terapiei
parodontale;
- pe dinţi cu mobilitate dentară avansată;
- pe dinţi cu tratamente endodontice incorecte şi/sau cu patologie periapicală;
- în pierderi mari de substanţă dură care nu mai oferă retenţia necesară acestui tip de
restaurări protetice şi nici nu mai pot fi refacuţi prin DCR-uri;
- pe dinţi cu modificăn de poziţie peste 30° faţă de câmpul ocluzal, care sunt supuşi
unor solicitări anormale permanente;
- pe dinţi cu resorbţii alveolare care ating treimea apicală;
- pe dinţi izolaţi fară antagonişti;
- dinţi foarte scurţi, care după preparare nu mai prezintă premize suficiente de retenţie
- la pacienţi cu afecţiuni generale care nu suportă şedinţe lungi de preparări
35
AMPRENTAREA = înregistrarea elementelor campului protetic (bonturi=preparatii
dentare)+ dintii vecini, dintii antagonisti + arcada.
!!! In tehnologia coroanelor de acoperire (de invelis) se indica amprenta de arcada (globala).
Amprenta se realizeaza cu portamprente :
-standard ;
-individuale ;
-speciale (Kettenbach).
Metode de amprentare :
A. Amprente de arcada:
• bifazica =cea mai des utilizata in practica (amprenta primara si amprenta de precizie) ;
tehnica Wash-Technick
• Monofazica. Materialul siliconic de consistenta fluida se aplica in portamprenta
individuala;
• Clasic, cu inel de cupru + material siliconic fluid si supraamprenta de silicon chitos in
portamprenta standard ;rar utilizata ;
B. Amprente de hemiarcada (segmentare):
• Rigid-elastica (STENTS+silicon fluid );
• Amprenta cu material siliconic in dublu amestec in lingura Kettenbach.
Ambele amprente se contraindica in tehnologia de precizie a coroanelor de de
acoperire.
Se indica in tehnologia de protezare provizorie : R.C.R., coroane acrilice, eventual
coroane metalice provizorii.
Erori privind amprenta de hemiarcada:
-strat neuniform de material ;
-desprinderi ;
Toate acestea necesita reamprentarea campului protetic.
CONDITIONAREA LOCALA A CAMPULUI PROTETIC :
-Conditionarea locala a santului gingival : se indica largirea santului gingival cu expunerea
limitei preparatiei cervicale.
Procedee clinice:
Mecano-chimic :fir textil imbibat cu substanta vasoconstrictoare : adrenalina
1-2%, efedrina 5%, saruri de aluminiu sau inele textile (Epipac).
Aplicare de preparate vasoconstrictoare (Expasite)-amestec de clorura de aluminiu +
masa inerta –rol vasoconstrictor-dilatator –fara fir.
Se contraindica in conditionare clorura de zinc (30 %) deoarece are un efect caustic.
MODELUL :
Reproducerea la scara naturala a campului protetic.
Turnare arcada in timpul 1 din gips extradur Moldarock=clasa IV iar in timpul 2 se realizeaza
soclul din gips dur Moldano =clasa III.
Se utilizeaza :
-modele de hemiarcada : monobloc (cu bont fix);
cu bont mobil (vezi L.P.). ;
-modele de arcada : monobloc (cu bont fix) ;
cu bonturi sectionate si detasabile (cele mai indicate).
Modelul sectionat cu pinuri metalice cu teci.
36
Modelele cu bonturi mobile se vor deretentiviza prin prepararea unui şanţ circular cu o
freză globulară dedesubtul pragului, după care se trece la machetare.
MACHETA
1. Macheta pentru coroana cu grosime totală prezintă raport de contact intim cu modelul
bontului dentar pe toate suprafeţele lui.
37
d. Folia de ceară şi picurare
e. Tehnica de obţinere a capei prin ambutisarea unui disc din material plastic. Fabricile
producătoare de materiale dentare comercializează o trusă compusă din: discuri de material
plastic de 0.15-0.20 mm grosime, o pensă specială şi o chiuvetă dintr-un material siliconic.
Tehnica se caracterizează prin:
- Realizarea capei: discul prins în pensă este ţinut deasupra unei flăcări pentru plastifiere;
în această stare se aşează deasupra chiuvetei şi se imprimă bontul modelului. Discul, din
material plastic presat, are contact intim cu feţele modelului. Plasticul ce depăşeşte zona
coletului este tăiat cu foarfecă.
- Adaptarea cervicală şi forma finală a machetei se realizează cu ceară topită, care se
picură pe faţa ocluzală şi pe feţele laterale. Prin radiere se dă morfologia în raport cu dintele
în cauză, cu dinţii vecini şi dinţii antagonişti.
38
2. Macheta coroanei cu grosime dirijată
Macheta acestei coroane prezintă următoarele particularităţi:
- pereţii laterali sunt cu dimensiuni egale de 0,30 mm;
- contactul cu bontul modelului este numai în zona coletului pe înălţime de 2 mm (în rest
pereţii laterali sunt la distanţă) şi la nivelul feţei ocluzale.
- Extremitatea ocluzală a inelului este adunată. Pe această extremitate se aşează o rondelă din
aceeaşi ceară calibrată, de care se solidarizează prin lipire.
39
Morfologia feţei ocluzale este realizată prin două operaţiuni:
- se picură ceară pe rondela fixată de inel; după solidificare se modelează prin tăiere
(fosetele şi pantele cuspidiene) sau prin radiere din aproape în aproape;
- macheta capacului este obţinută prin picurare. Ceara încălzită este picurată direct pe faţa
ocluzală a bontului.
40
TIPARUL
Obiectivul tuturor tehnicilor de turnare este de se obţine după macheta de ceară o piesă
protetică fără porozităţi, cu structură omogenă, adaptată cu precizie la preparaţia dintelui.
Macheta înainte de ambalare este pregătită astfel:
- Suprafaţa este curăţată prin periaj cu o perie moale pentru îndepărtarea resturilor de
ceară şi degresată. Sunt fixate tijele de turnare. Pot fi utilizate tije din mase plastice, din ceară
sau din metal. Operaţiunea de fixare a tijelor la machetă este deosebit de importantă pentru
succesul turnării. Multe proteze prezintă defecţiuni deoarece această operaţie nu a fost
realizată în mod corect. Tija are rolul:
- să creeze canalul prin care curge aliajul fluid în cavitatea tiparului,
- să creeze o turnătura cu densitate omogenă la suprafaţă şi în interior.
Tija îşi îndeplineşte rolul prin următorii factori: diametrul secţiunii transversale, lungime
şi poziţionare.
- Diametrul tijei este dependent de volumul tiparului. Diametrul minim este de 1,7 mm,
dimensiunea optimă este de 2,5 mm. Dimensiunea corespunzătoare a tijei diminuează
posibilităţile de apariţie a porozităţilor în piesa turnată.
- Tija de metal nu trebuie supraîncălzită, deoarece topeşte sau distorsionează suprafaţa
adiacentă, urmată de modificări în forma şi volumul machetei. Corect este să se adauge o
picătură de ceară pe locul unde se va ataşa tija de turnare.
- Tijele sunt preparate cilindrice, tubulare, fiindcă înmagazinează mai puţină căldură. Dacă
tijele sunt din metal vor fi din cele inoxidabile. Utilizarea tijelor cu diametru redus (subţiri)→
rezultă piese turnate cu porozităţi sau cu orificii mici. Tija de turnare trebuie să prezinte
dimensiuni corespunzătoare şi să constituie rezervor de aliaj fluid.
- Aşezarea tijelor de turnare este importantă pentru obţinerea unor piese turnate complete (în
totalitate). Tija este aşezată pe suprafaţa machetei în locul cel mai gros, dar nu într-o zonă
unde se modifică morfofiziologia, pentru a diminua sursele de aparaţie a porozităţilor.
La machetele coroanelor ce sunt elemente de agregare, tijele sunt fixate pe feţele
proximale spre spaţiul edentat, aproape de faţa ocluzală.
La machetele coroanelor. în cazul arcadelor integre, pentru mandibulă sunt aşezate pe
versantul L al unui cuspid L, iar pentru maxilar pe versantul V al unui cuspid P.
- Poziţionarea tijelor faţă de suprafaţa machetei participă, de asemenea, la obţinerea unei
piese turnate complete. Astfel:
1 - tija de turnare este orientată ca aliajul fluid să poată curge pe direcţia forţei motrice
centrifuge de împingere a acestuia. Aşezarea tijelor de turnare in unghi faţă de această
direcţie a forţei de turnare, impune o schimbare a sensului curgerii aliajului, ceea ce va
reprezenta cauza unei piese incomplete:
2 - orientarea tijei de turnare să se efectueze ca aliajul să nu lovească direct reliefurile
ascuţite ale ambalajului, care se pot fractura şi să producă obstrurări;
3 - aliajul topit să pătrundă în cavitatea tiparului pe drumul cel mai scurt;
4 - pentru toate piesele turnate se va crea o pâlnie de turnare, mai ales când sunt turnate prin
presiune;
5 - tija de turnare nu se va aşeza într-un punct unde piesa protetică este mai mult solicitată.
Tija de turnare este fixată, faţă de suprafaţa machetei, într-un unghi mai mare de 90°,
pentru a elimina posibilitatea apariţiei «turbionarii» aliajului fluid.
Canalele de evacuare a gazelor din tipar sunt plasate astfel:
- o extremitate în apropierea marginii cervicale, spre vestibular şi
- cealaltă extremitate pe conul conformatorului pentru a situa orificiul în porţiunea superioară
a pâlniei de turnare.
41
Sistemul de tijare clasic:
-aplicare tija cu lungimea de 30mm, Φ =1-1,5-2mm, pentru turnarea aliajelor nobile .
Metoda moderna (BEGO-HERAEUS):
Indicații : coroane de acoperire multiple sau coroane ca elemente de agregare a PPF.
Sistemul de machetare cuprinde :
-canal secundar cu Φ =3,5mm ; lungime = 3mm);
-canal intermediar (Φ = 5mm);
-canal principal (Φ = 4mm).
Dimensiunea tijelor -este variabila:
pentru aliaje nobile mai mici ;
pentru aliaje nenobile mai mari.
Aliaje nenobile :Ni-Cr,Co-Cr :
canal secundar = 2,5-3,5mm,
canal intermediar=3,5-4,5mm ce poate ajunge pana la 4,5-5,5mm ,
canal principal =5mm.
Sistemul se livreaza prefabricat si se aplica numai canalele secundare ( ~3mm).
42
Expansiunea de priză. Macheta din ceară îşi măreşte volumul când masa de ambalare
eliberează temperatură în timpul prizei. Această expansiune este într-un procent de 0,3-0,5.
Expansiunea de priză nu se produce dacă pasta de masă de ambalat este introdusă într-o
cavitate închisă, delimitată de pereţi rigizi, metalici (chiuvetă).
Expansiunea higroscopică este obţinută prin următoarele procedee tehnologice:
- chiuveta cu masa de ambalat, în faza de priză este introdusă într-un vas cu apă ce
prezintă temperatura de 35-40°C unde este menţinută 3-5 minute;
- adaus controlat de apă: numai la suprafaţa masei de ambalat în faza de priză, apa se
adaugă într-o anumită cantitate. Se adaugă cantitatea specifică de apă în inelul de ambalare,
cu ajutorul unei seringi, în loc să aşeze inelul de ambalare într-o baie de apă, din care
absorbea o cantitate maximă de apă. Operatorul are capacitatea să controleze valoarea exactă
a expansiunii care rezultă. Mecanismul acestui tip de expansiune este acelaşi ca pentru
expansiunea normală de priză, creşterea cristalelor de ghips;
- umezirea hârtiei de azbest ce căptuşeşte toată suprafaţa interioară a inelului (chiuvetei);
prin aceasta se produce o dilatare higroscopică.
Importanţa căptuşirii în interior a cilindrului metalic cu hârtie de azbest:
- Azbestul este comprimabil sub acţiunea unei presiuni aplicată pe peretele interior,
permiţând expansiunea masei de ambalat. Pereţii rigizi ai cilindrului ar opri această
expansiune.
- Azbestul umezit reprezintă un mediu favorabil în care se realizează expansiunea
higroscopică.
- Azbestul fiind rezistent la temperaturile înalte şi compresibil, permite contracţia meiului
(chiuvetei) după ce a fost scos din cuptor, care se răceşte mai repede, în timp ce aliajul folosit
pentru turnare este topit.
- Azbestul favorizează îndepărtarea conţinutului după turnare.
43
Scoaterea tijei de turnare (la 40-50 de minute de la ambalare)- după următorul procedeu:
- este îndepărtat capacul de cauciuc al conformatorului care a creat pâlnia de turnare;
- particulele de masă de ambalat sunt îndepărtate din jurul tijei cu ajutorul unei pensule
pentru a nu pătrunde în locul acesteia după scoatere;
- extremitatea tijei este încălzită la flacăra becului Bunsen şi trasă progresiv cu cleştele
crampon în jos din ambalaj. Lasă o trecere liberă la macheta de ceară, după care marginea
canalului de curgere este curăţată, fiind detaşate particulele nesusţinute din jurul orificiului,
care ar putea pătrunde în interiorul tiparului. În laboratoarele care sunt dotate cu aspirator
pentru ceară din tipare, chiuveta este introdusă 2-3 minute în apă fiartă, ceara înmuiată este
eliminată prin vacuum.
- După eliminarea cerii, chiuveta este aşezată într-un cuptor rece, cu pâlnia în jos, care
este apoi conectat la sursa de energie calorică.
Tiparul va fi încălzit la o temperatură destul de înaltă (750-800°C) într-o perioadă lungă
de timp pentru a elimina complet ceara. Când se elimină ceara, o parte din ea este absorbită de
masa de ambalat, aceasta necesită un timp mai lung ca să fie arsă, să nu rămână obstruaţi porii
din pereţi cu carbon. Arderea la temperaturi înalte are scopul să elimine toată ceara şi
carbonul rezidual, de a se ajunge la o cavitate a tiparului care să fie duplicatul machetei de
ceară. Totodată se obţine şi expansiunea termică. Supraîncălzirea tiparului este dăunătoare şi
se evită întotdeauna, deoarece, liantul din masa de ambalat, ghipsul, care, chimic, este sulfatul
de calciu, la temperaturi peste 800°C, se descompune lent şi degajă sulf sau compuşi de sulf.
Sulful se combină cu anumite elemente din aliajele topite în special cu argintul şi cuprul,
rezultând la suprafaţa piesei turnate o peliculă de sulfuri care produce o coloraţie specifică,
greu de înlăturat. Sulful corodează inelele metalice (conformatoarele) provocând deteriorarea.
44
Topirea-turnarea aliajelor nobile şi seminobile
Sursa de căldură se impune să acţioneze uniform asupra întregii cantităţi de aliaj. Dacă
este folosită ca sursă de căldură flacăra oxi-metan, va fi foarte bine reglată încât să sc
evidenţieze cele trei zone conice ale acesteia. Conul central albastru deschis este zona cu
combustia aproape completă, fiind partea cea mai fierbinte a flăcării şi uşor reductoare.
Această parte a flăcării trebuie să atingă aliajul şi să-1 acopere cât mai complet, pentru ca
topirea să se efectueze în timp scurt, şi totodată să-1 protejeze contra oxidării. După
lichefierea aliajului apare riscul oxidării. Acest fenomen apare, în special, la aliajele de aur
dentar tipul «dur» care conţin elemente ce se oxidează cu uşurinţă în cursul topirii. La
solidificarea aliajului, oxigenul care s-a dizolvat în masa lui este expulzat, iar în locul acestuia
apar microspaţii, care sunt repartizate pe suprafaţă sau în adâncime, cunoscute sub numele de
porozităţi.
În timpul topirii se produce o oarecare oxidare, chiar dacă arzătorul a fost reglat şi
utilizat în mod corespunzător. Este foarte important ca aliajul să fie bine protejat contra
oxidării, utilizând un decapant (dezoxidant). Decapantul formează un înveliş (crustă)
protector şi, totodată, reduce oxizii, cu forme de metal curat, păstrându-se compoziţia
aliajului şi proprietăţile fizico-chimice. Substanţa decapantă se adaugă în două momente:
1. când aliajul începe să se lichefieze şi
2. înainte de a se turna (declanşa forţa de împingere).
Dezambalarea
Pentru aliajele de aur răcirea imediat după turnare va produce modificări în structura
aliajului; astfel devine foarte moale şi maleabil. Răcirea lentă (în tipar sau în cuptor) după
turnare măreşte duritatea, rezistenţa la tocire şi fragilitatea aliajelor (aliajele devin mai dure).
Tratamentul termic pentru înmuiere sau durcisare (întărire), poate fi efectuat în mod
eficient prin reglarea timpului în care piesa turnată este lăsată să se răcească în masa de
ambalat după turnare:
1. pentru înmuiere, chiuveta este introdusă în apă timp de un minut sau două,
imediat după turnare.
2. pentru a se obţine întărirea, chiuveta este lăsată să se răcească lent între 3-6
minute înainte de introducerea în apă.
Dezambalarea este marcată de evidenţierea coroanelor turnate, care fac corp comun cu tijele
de turnare şi conul de turnare.
Operaţia de secţionare a tijelor de turnare şi prelucrare este cunoscută, dar insistăm
asupra finisării şi lustruirii. Restaurările protetice fixate în cavitatea bucală vor prezenta
întotdeauna suprafeţe extrem de netede, suficient de lustruite, pentru a nu adera saliva şi
resturi alimentare, să se formeze depozite, care se colorează şi devin neaspectoase.
45
COROANELE DIN DOUĂ BUCĂŢI
Coroana din două bucăţi, cunoscută sub numele de coroană cu inel şi capac, este caracterizată
de unele particularităţi tehnologice, astfel:
- partea laterală (inelul) ce acoperă feţele dintelui (vestibulară, orală, mezială şi distală) este
obţinută prin ambutisare1,
- iar faţa ocluzală (capacul) este obţinută pin turnare. Cele două părţi componente sunt
solidarizate între ele, prin lipire.
Aliajele indicate pentru confecţionarea coroanei din două bucăţi sunt:
Inelul este confecţionat din:
- Aliaje nobile: aliajul de Au 916‰ (22 k) sub formă de bandă, grosime 0,25-0,30 mm.
- Aliaje seminobile (Palliag, Palorag, Degulor, Pallidor) sub formă de tablă.
Capacul este confecţionat din Au de 833‰ sau din aliaje seminobile ( plăcuţe sau cuburi).
Indicaţiile coroanei din două bucăţi. în trecut a avut multiple indicaţii, reprezentând, pentru
majoritatea PPF, elementul de agregare de la nivelul dinţilor distali (molari). În prezent,
utilizarea lor a fost mult limitată.
ETAPELE CLINICO-TEHNICE:
Perimetrul maxim al bontului dentar este luat cu sârmă de wiplă de 0,2 mm.
Această operaţie este efectuată fie în cabinet de medic, la nivelul preparaţiei dentare, fie în
laborator de tehnician, după ce a turnat modelul.
Inelul este confecţionat după perimetrul înregistrat cu ajutorul sârmei. Perimetrul
secţionat şi desfăşurat însemnează lungimea bandei (tablei) de aliaj. Segmentul de tablă din
care se va realiza inelul este tăiat cu 0.5 mm mai mare decât perimetrul, deoarece
extremităţile sale vor fi bizotate în unghi de 45° pentru a nu apărea îngroşări ale inelului la
locul de lipire. Lăţimea bandei este dată de înălţimea bontului care este înregistrată prin sârma
răsucită şi îndoită la nivelul feţei ocluzale. Banda este rulată cu cleştele (cu fălci conice) până
la suprapunerea extremităţilor bizotate.
1
Ambutisare = a prelucra prin deformare plastică la cald sau la rece
2
Decapare = a curăța de acizi sau grăsimi o suprafață metalică în vederea operațiilor ulterioare
46
Adaptarea şi modelarea inelului: Inelul, cu forma caracteristică a unui cilindru, este adaptat
la colet şi ocluzal, urmat de modelare pentru a se obţine aspectul propriu coroanei dintelui,
reprezentat de convexităţi şi de şanţuri de descărcare. Metode:
A. Metoda indirectă, tehnicianul dentar execută în laborator toate operaţiile de răscroire
pentru adaptarea cervicală şi ocluzală, după care realizează modelarea convexităţilor,
ecuatorul, şanţurile şi adunarea marginilor ocluzale. ca să obţină configuraţia identică cu a
coroanei dintelui natural.
B. Metoda directă, medicul execută toate operaţiile pentru adaptarea cervico-ocluzală şi
modelare.
- Adaptarea la coletul dintelui este executată în două sensuri: transversal şi axial:
a. Adaptarea transversală este reprezentată de contactul intim dintre inel şi regiunea de
colet.
b. Adaptarea axială se referă la pătrunderea marginii inelului în fundul de sac gingival 0,5-
1 mm, cu menajarea inserţiei epiteliale. Adaptarea axială este realizată prin răscroire
cu foarfecă şi prin şlefuire cu piatra a marginii, care se bizotează în unghi de 45°.
Bizotarea reduce din grosimea marginii care pătrunde subgingival pentru a nu deforma
sacul gingival. Bizotarea efectuată pe o înălţime uniformă reprezintă un reper
important în verificarea adaptării axiale a inelului.
- Adaptarea ocluzală. Extremitatea ocluzală după răscroire cu foarfecă nu are contact cu
dinţii antagonişti, dar depăşeşte cu 0,5-1 mm bontul dentar. Adaptarea corectă se obţine prin
trasarea în interiorul inelului cu un instrument ascuţit la nivelul feţei ocluzale a bontului, a
unei linii ce marchează înălţimea bontului dentar, reprezentând reperul pentru răscroire.
Inelul coroanei din două bucăţi; sunt modelate feţele laterale; Cleşte «cioc de papagal».
47
Macheta capacului poate fi obţinută prin două metode:
1.Metoda directă. Macheta este modelată de medic din ceară albastră sau din răşină
acrilică autopolimerizabilă. Inelul este aşezat pe bontul dentar. Materialul utilizat pentru
machetă este depus în stare plastică pe faţa ocluzală a bontului şi pe marginea inelului.
Relieful ocluzal este realizat având la bază cunoştinţele fundamentale despre morfologia
funcţională a dinţilor şi a arcadelor dentare.
2.Metoda indirectă parcurge două etape: una clinică şi alta de laborator.
- In etapa clinică este efectuată amprenta cu masă termoplastică sau cu un material elastic
(elastomer de sinteză) a feţei ocluzale a bontului dentar, a feţelor ocluzale ale dinţilor vecini şi
a dinţilor antagonişti în poziţie de ocluzie cu intercuspidare maximă.
- în etapa de laborator, tehnicianul, pe baza amprentei, toarnă modelul. în interiorul
inelului este introdusă pasta de masă de ambalat până la 3 mm distanţă de marginea cervicală,
care se fixează în ghipsul modelului. Modelul este turnat cu cheie distală (de ocluzie); pe el se
află inelul în raport cu dinţii vecini şi dinţii antagonişti. La nivelul marginii ocluzale a inelului
şi pe masa de ambalat se modelează macheta capacului.
Amprenta pentru capacul coroanei din Macheta capacului coroanei din două bucăţi.
două bucăţi.
Turnarea capacului: Macheta capacului este ambalată împreună cu inelul coronar.
Se produce o solidarizare între inel şi capac prin supraturnare, dar nu suficient de rezistentă
datorită oxidării suprafeţelor în timpul topirii aliajului.
Lipirea capacului: Coroana este prinsă de la nivelul marginii cervicale într-o pensă
de foc şi se decapează cu soluţie de borax 3. Lotul, tăiat în fragmente mici dreptunghiulare,
este aplicat în interiorul coroanei la limita de unire dintre inel şi capac, este încălzit până se
topeşte şi realizează lipirea4 celor două părţi. Se răceşte, se dezoxidează prin introducerea în
soluţie de acid (clorhidric 10-15% pentru aliajele de aur şi de acid sulfuric 10-15% pentru
seminobile). După dezoxidare, coroana se prelucrează şi se lustruieşte.
Avantajele coroanei din două bucăți:
- Se obţin printr-o tehnologie simplă.
- Contactul cu bontul dentar este realizat numai la nivelul feţei ocluzale şi în zona
coletului.
- Greutatea este mai mică decît a coroanei turnate.
- Preţul de cost este mai redus, determinat de un consum mai mic de material.
- Variaţiile de temperatură din mediul bucal nu sunt transmise integral organului pulpar.
- îndepărtarea de pe butonul dentar, după cimentare, se efectuează uşor prin secţionarea
inelului la nivelul feţei vestibulare, fiind subţire.
Dezavantajele coroanei din două bucăţi:
- Inelul la nivelul convexităţilor este subţire, ceea ce îi micşorează rezistenţa la rupere
când este element de agregare.
- Adaptarea transversală cervicală, în special la bonturile cu contur gingival foarte sinuos,
este inexactă prin deformabilitatea inelului răscroit.
3
borax = borat de sodiu
4
lipitură (tehn.) = îmbinare prin lipire a două piese metalice cu ajutorul unui aliaj străin în
stare de fuziune
48
COROANA STANŢATĂ este o proteză unidentară de acoperire obţinută prin ambutisare
din tablă de 0,20-0,25 mm. Această coroană a fost foarte mult utilizată în trecut.
Etapele clinice şi tehnice
- Etapele clinice: examinarea şi diagnosticul, preparaţia dintelui, amprentarea, proba
şi cimentarea coroanei.
- Etapele de laborator: confecţionarea modelului, modelarea machetei, confecţionarea
tiparului din ghips, a patricei şi matricei din melot şi ştanţarea propriu-zisă.
Preparaţia dintelui şi amprentarea sunt identice cu cele descrise la coroana turnată de
acoperire (pentru a se evita repetarea), vor fi descrise numai fazele tehnice specifice acestei
coroane. Modelul este turnat cu dinţii antagonişti în poziţie de ocluzie cu intercuspidare
maximă, cu bont fix sau mobil.
Macheta este realizată prin tehnica de
picurare a cerii pe bontul model.
Caracteristici:
- marginea machetei este la 2-3 mm
distanţă de zona coletului;
- forma machetei este asemănătoare cu
forma dintelui respectiv;
- dimensiunea machetei este redusă in
toate sensurile cu 0,20-0,25 mm
comparativ cu dimensiunea viitoarei
coroane. între machetă, dinţii vecini şi
antagonisti, rămâne un spaţiu pentru
grosimea pereţilor coroanei stanţate;
Macheta coroanei ștanțate - macheta este fixată pe model.
Tiparul este confecţionat din pastă de ghips obişnuit, depusă într-un conformator din cauciuc
sau din masă plastică, cu diametrul de 20-30 mm şi înălţimea de 30-40 mm, secţionat vertical.
Macheta şi bontul - model pentru obţinerea tiparului sunt pregătite astfel:
- bontul-model este detaşat de pe modelul de hemiarcadă,
prelungirea radiculară este modelată cilindric pe o lungime de
15-20 mm;
- pe partea radiculară se depune un strat de ceară roz pentru
Bontul-model cu macheta izolare.
pregătită pentru implantare.
49
Patricea din aliaj (Melot) este pozitivul, una din
formele între care se execută presarea prin
ciocănire.
Aliajul este uşor fuzibil, se topeşte la temperaturi
în jur de 100°.
Melotul topit într-o lingură la flacăra becului
Bunsen, se toarnă în cavitatea tiparului, unde se
solidifică în timp foarte scurt → rezultă patricea
metalică.
Schiţa tiparului de ghips pentru
obținerea patricei metalice.
patricea metalică
Matricea din aliaj (melot) este negativul patricei; reprezintă cea de-a doua componentă între
care se execută ambutisarea.
Matricea este confecţionată în chiuveta de stanţat, cu ajutorul patricei.
Patricea, înainte de a fi utilizată în scopul obţinerii matricei, este pregătită la nivelul coroanei:
se izolează cu ulei de vaselină şi se pudrează cu
talc, obţinându-se un strat de grosimea 0,25-0,30
mm. egal cu grosimea tablei care va fi presată în
vederea confecţionării coroanei.
Melotul fluid, este turnat în chiuveta de stanţat.
Patricea este introdusă vertical şi centrată în aliajul
topit până ce partea coronară coboară cu 4-5 mm
sub nivelul melotului topit.
După solidificarea melotului, complexul patrice-
matrice se scoate din chiuvetă.
Matricea şi patricea scoase din Matricea este fracturată în 2 fragmente, aliajul
aparatul de stanţat. fiind casant, cu ajutorul unei dălţi acţionate la
nivelul incizurilor lăsate de chiuvetă.
Operaţia de ştanţare5 propriu-zisă
Tabla de wiplă este comercializată sub formă de discuri sau sub formă de cape
Este aleasă o capă corespunzătoare la dimensiunea părţii coronare a patricei. Capa este
probată, adaptată şi răscroită la colet cu ajutorul foarfecii de tăiat tabla.
Preştanţarea reprezintă o premodelare a capei realizată prin ciocănire directă, din aproape în
aproape, pe toate feţele, cu ajutorul unui ciocan din corn.
Stanţarea.
- Patricea, pe care se află capa, se repune în poziţia iniţială în matrice şi, împreună, sunt
introduse în aparatul chiuvetei de ştanţare. Complexul patrice-matrice îşi poate ocupa locul în
chiuvetă numai prin ciocănire alternativă pe patrice şi matrice.
- Capa ocupă spaţiul obţinut prin pregătirea patricei înainte de formarea matricei (vaselinare şi
pudrare)
- Coroana este îndepărtată de pe matrice prin încălzirea şi topirea acesteia (Melotului).
Controlul coroanei pe model, faţă de dinţii vecini şi dinţii antagonişti, este posibil numai
dacă s-a realizat modelul cu bont mobilizabil. Dacă modelul a fost cu bont fix, această
operaţie nu se mai poate efectua în laborator, ci va fi făcută în cabinet.
5
ștanțare = prelucrare prin deformare plastică și tăiere a pieselor din tablă (foaie sau bandă)
50
Matricea şi patricea în poziţia Secţiune prin matrice, patrice,
de ştanţare. capă în aparatul de stanţat
51