Mergând, învătați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului

Duh, învätându-le să påzească toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu sunt în toate zilele, până
la sfärşitul veacului. Amin" (Matei 28,19-20).Aceasta este porunca pe care a lăsat-o Mântuitorul
ucenicilor Săi, şi pe care ei auîmplinit-o întocmai. Astfel că din prima zi de existență a Bisericii
din punct de vedere

teritorial, în urma predicii Sfäntului Apostol Petru s-au botezat primii 3000 de credincioşi.'

După acest moment, toți ceilalți Apostoli au mers în diferite regiuni pentru a propovădui

cuvântul dumnezeiesc şi pentru a întemeia noi biserici locale.Activitatea Sfinților Apostoli ne

este cunoscută mai ales din Tradiția Bisericii. Toma apropovăduit în Persia și India, loan în Asia,
Petru în Galatia, Capadocia, Pont; lacob în

lerusalim, Ş.a.Documentele istorice atestă că şi pe teritoriul patriei noastre a fost

propovăduităEvanghelia tot de un Apostol, şi anume de Sfäntul Apostol Andrei: ,Andrei,
primind muncile

apostolilor și suferință multă îindurând pentru răspândirea Evangheliei lui Hristos, a trecut prin

Pont, pe tărmul Mării Negre, prin Sciția şi Chersones".Astfel, că cea dintâi filieră prin care a
pătruns creştinismul pe teritoriul patriei noastrea fost de origine apostolică.Mai trebuie menționat
că ultimele descoperiri arată că pe teritoriul tării noastre a maipáşit un Apostol al lui Hristos şi
anume Sfäntul Apostol Filip. Acest lucru il afläm din

Calendarul Gotic şi din alte izvoare cum ar fi Martirologiul lui Usuard, care indică pentru data
Pr. Nicolae Chifăr, Istoria creştinismului, vol.I, Ed.Trinitas, Ilaşi, 2001, p.16Ibidem, pag.18

Vieile Sfinților Apostoli, Ed. Sophia, Bucureşti, 2002, p.6119

Pr. Dumitru Ailincăi, Pr. Ciprian-Adrian Timofte, Prof. Mihail Apăvăloaede I mai următoarele:
"De asemenea se face cinstirea fericiților Apostoli Filip şi lacob, dintre

care Filip, după ce a convertit la credință aproape intreaga Sciție, a avut un frumos sfârsit in

cetatea lerapole din Asia."Se pare că Apostol Filip 1-a ajutat în propovăduirea Evangheliei pe
Sfäntul Andreidupă care s-a întors în Frigia, care, se pare, i-a fost repartizată spre misiune.
Colaborarea la

misiune a doi sau mai mulți apostoli a fost un procedeu la care au recurs şi alti apostoli şi în
aceastà privință ne referim la Sfinții Petru şi Andrei în Bytinia, Pont , Galatia, Capadocia
șiAsia.Există in prezent aşadar, numeroase dovezi, pe care ne este imposibil sã le prezentămin
această lucrare, care arată clar că evanghelizarea unei părți din teritoriul României a fost

făcută de Sfântul Apostol Andrei şi alături de el Sfântul Filip. Cei doi au fåcut misiune prin

cuvant şi prin faptă, înfiintând comunități cărora le-au numit şi conducători.Pe lângă predica
Sfântului Andrei şi a Sf. Filip, cuvântul lui Dumnezeu a mai pătrunsși prin alte căi: prin colonişti
( după cucerirea Daciei de către romani, în urma războiului din

105-106 şi transformarea acesteia în provincie romană, a avut loc colonizarea ei, prin

aducerea aici a elementelor romanizate, şi fără îndoială, între aceşti colonişti au fost şi creştini

): prin ostaşi (în Dacia au fost aduse numeroase trupe militare pentru apărarea noii provinci,

printre care se numărau și ostaşi creştini ); prin sclavi ( o dată cu venirea coloniştilor au venit

si multi sclavi, din rândul cărora o parte, eu certitudine erau creştini ): prin negustori ( mai ales

în cetățile Tomis, Histria, Callatia, Durostorum, Axiopolis și Dionysopolis) și prin captivi.Nu

după mult timp, creştinismul de pe teritoriul patriei noastre a inceput så sedezvolte, și totodată,
ca şi în celelalte părți ale lumii creştine, au apărut şi numeroşi martiri

care au intărit și mai mult temelia Bisericii de pe meleagurile noastre. Amintim doar de cei

patru mucenici de la Niculițel: Zotic, Atal, Canasis și Filip ucişi în secolele III-IV, a căror sfinte

moaşte s-au gāsit în anul 1971.Datele istorice arată că în acea perioadă existau numeroşi creştini
exilați ai ImperiuluiRoman, care nu voiau să se jertfească idolilor."Despre viața duhovniceascã a
românilor din secolele I1-X, trebuie menționate maimulte lucruri de o importanță generală, dar
care privesc și ținuturile noastre nemțene. Astfel,

cercetările arheologice au scos la iveală obiecte de proveniență creştină din zone cum ar fi

Neamt, Vaslui, Bacău, Botoşani, Suceava. Toate obiectele descoperite, aparțineau unor familii

creştine, care au dorit, în felul acesta, să-și ateste apartenența la noua religie.Secolele IV și V
reprezintă generalizarea răspândirii creştinismului pe întreg teritoriulromân, și acest lucru este
dovedit prin numeroasele obiecte religioase descoperite, ce apartin

acestei perioade. Poate multi, totuşi, se întreabă, de ce nu s-au descoperit basilici, sfinte

moaşte sau alte lucruri sfinte mai importante, prin care să ateste prezența creştinismului pe

acest teritoriu moldovean. Räspundem, că într-un mediu ostil creştinismului, bântuit de

populațiile migratoare, pågâne și prădalnice, nu se puteau construi biserici de tipul celor din

Dobrogea sau din alte spații geografice, apărate de armata şi administrația romană sau

bizantină.Din secolele VI-VII se înmulțese descoperirile de cruciulițe, din bronz, os, plumb, intot
spațiul est-carpatic, ceea ce demonstrează încă o dată, că şi pe aceste teritorii nemtene,Prof. Dr
Emilian Popescu, Crestinismul timpuriu pe teritoriul României, in Vol. Priveghind şi
lucrândpentru mântuire, Edit. Trinitas, laşi, 2000, pag. 179 – 180 Pr. lon Vicovan , Istoria
Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Ed. Trinitas, laşi, 2002, p.30-32

Vietile Sfinților pe luna iunie, Ed. M-rea Sihăstria, 2000, p.73Vasile Chirica, Creştinismul la Est
de Carpați în Secolele II - X, în vol. Priveghind şi lucrând pentru mântuire,

Ed. Trinitas, laşi, 2005, pag. 190-196

creştinismul a prins rådăcini puternice. Descoperirile din județul Neamt au avut loc la Rădeni

şi Davideni.In ultimele două secole ale mileniului întâi, apar tot mai multe obiecte creştine
defactură bizantină, find neîndoielnic şi faptul că unele obiecte sfinte descoperite, erau purtate

de slujitori ai bisericii, iar de aici putem avea certitudinea existenței lăcaşelor de cult și chiar a

unei ierarhii bisericeşti.Viata bisericească a românilor începe să se contureze mai bine prin mai
multe

evenimente majore ce au avut loc până la întemeierea mitropoliilor române:

intemeiereaepiscopiei Tomisului spre sfärşitul secolului IV, creştinarea ungurilor, iar din secolul
IV şi

pană în secolul IX, pe teritoriul tärii noastre au activat aşa numiții horepiscopi, trimişi aici fie

de patriarhi de Constantinopol, fie de arhiepiscopii de Justiniana Prima, fie de episcopii sud-

dunăreni, precum și de cei din Dobrogea de azi. *Secolele XIV-XV constituie aşa-numitul ,ev
mediu romånesc" în care se pun bazelecelor trei țări româneşti.Tot acum în Tara Românească şi
Moldova s-a desăvârşit organizarea canonică aBisericii Ortodoxe Române, dezvoltându-se cultul
bisericesc (prin manuscrise, tipärituri,

lucrări originale), arta bisericească şi monahismul. In acest context s-au făcut primele

incercări de a obține recunoaşterea mitropolitului din partea Patriarhiei Ecumenice din

inițiativa lui Petru Muşat. Patriarhul a refuzat recunoaşterea mitropoliei și a numit ca

mitropolit pe grecul Teodosie în anul 1391, iar apoi în 1392 1-a numit pe leremia, tot grec de
origine. Acest lucru a adus nemultumire în rândul moldovenilor. S-au făcut noi încercări de

recunoaştere intre ani 1394-1399, dar toate neînțelegerile au luat sfãrşit de abia în vremea

patriarhului Matei de Constantinopol şi a domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432).

Acesta din urmă, a trimis în iulie 1401 o solie la Patriarhia Ecumenică cu rugămintea de a

recunoaşte pe losif ca mitropolit, cerere ce a fost primitã cu toată bunăvoința. Astfel că

reşedinta primului Mitropolit al Moldovei a fost stabilită la Mänästirea Mirăuti din Suceava,

ctitoria lui Petru Muşat. Pentru creşterea prestigiului atât a scaunului domnese cât și a

reşedinței mitropolitane, Alexandru cel Bun a adus moaştele Sfäntului loan Cel Nou de la

Cetatea Albā, la data de 2 iunie 1402." Din această perioadă, viața bisericeascã s-a dezvoltat

continuu pe întregul pământ moldovenesc.După ce am văzut pe scurt cum a evoluat creştinismul

în general, şi cum a fostrecunoscută Mitropolia Moldovei, vom vorbi în continuare despre
prezența şi dezvoltarea

creştinismului de pe teritoriul Județului Neamt.Tinutul Neamtului a fost atestat documentar

pentru prima dată în timpul luiAlexandru cel Bun , într-un hrisov din 1 septembrie 1429, prin
care domnitorul dăruieşte

Mănăstirii Neamțului un ajutor anual de 12 ,,poloboace de vin din desetina Neamțului". Acest

tinut a fost numit aşa după cetatea Neamțului. Numele e de origine slavă şi înseamnă ,,mut"

(linişte). Aşa numeau slavii pe locuitorii ținutului, a căror limbă n-o înțelegeau, după cum

grecii le spuneau barbari celor , ce bolborosesc" în altă limbă, necunoscută.De la slavi, cuvântul
a fost luat de noi. De aceea, când coloniştii germani au trecutpeste munți şi au întemeiato aşezare
sau un târg în aceste părți, poate şi cetatea, noi le-am

numit Târgul şi Cetatea Neamțului.Ca şi în celelalte părți ale teritoriul românesc, câteva
învăjături elementare desprecreştinism au pătruns prin ostaşi, negustori, colonişti, sclavi și alții.
Dar cea mai importantă

filieră prin care s-a generalizat creştinismul în acest teritoriu a fost monahismul. Sfinții şi

pustnicii au căutat liniştea prin aceste meleaguri aducând cu ei şi cuvântul lui Dumnezeu, pe
Pr. lon Vicovan, op .cit., p.66-108

Ibidem, p.119-126
Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, Ed. Fundația regală pentru literatură şi artă,
București,1943, p.410-41121

care 1-au împărtăşit şi oamenilor simpli. Tot ei, aceşti monahi, au intemeiat mănăstiri, schituri

şi biserici, care au contribuit la dezvoltarea credinței creştine.in Moldova monahismul s-a

răspândit prin secolele X- XI, atât din Dobrogea şiMuntii Buzăului cât şi direct din Bizant cu
care existau strânse legături duhovniceşti prin

călugärin Și episcopiu misionari care ajungeau pånă la centrul Europei. Cálugåri au fost trimişi

si de Patriarhia de Constantinopol pe aceste meleaguri moldovene, pentru a combate

prozelitismul crescând al Bisericii Romano-Catolice. Apoi, pe la sfârşitul secolului al XIII-

lea apar și primele sihăstrii de monahi, iar din a doua jumătate a secolului XV apar si

mănāstirile cu viață de obşte.1. Viata spirituală monahală a județului Neamt în sec. XIV-Xv

Cuviosul Gherman leroschimonahul, rămâne primul egumen al Mänăstirii Neamt(1320-1362).

Acest sihastru S-a nevoit în tinerete la Muntele Athos, iar mai apoi s-a întors în

pämântul pärinților săi cu câțiva ucenici și aflând loc retras în Munții Neamțului, a fost

cäläuzit de Duhul Sfänt să sihāstrească aici. El a intemeiat la inceputul secolului XIV o

vestită sihāstrie pe locul actualei Mänăstiri Neamt.Cuviosul Ciprian leroschimonahul este cel de-
al doilea egumen al Mănăstirii Neamț.Acesta a fost ucenicul Cuviosului Gherman, și în timpul
egumenici sale numărul monahilor

din Mänăstirea Neamt ajunsese la peste 80, deprinzându-i pe toți cu smerenia, rugăciunea și

desăvârşita dragoste în lisus Hristos. Tot în această perioadă pe lângă obştea Neamțului s-a

dezvoltat mult şi viața isihastă. Sihaştrii nemțeni se nevoiau singuri sau câte doi-trei, în mici

bordeie și chilii de pământ și lemn.Sfintenia vieții călugārilor nemțeni din secolul XIV o
dovedeşte cu prisosință recentadescoperire prin minune dumnezeiască a moaştelor unui sihastru
sfänt din această epocă,

aflate chiar sub pavajul central ce duce la biserică. Această descoperire s-a petrecut în mai

1986, și osemintele, galbene şi binemirositoare, erau încă legate între ele şi prezentau toate

conditiile cerute sfintelor moaşte de către canoanele Bisericii Ortodoxe. Numele acestui sfânt
din secolul XIV a rămas necunoscut până astăzi.Cuviosul Silvestru Sihastrul de la Schitul
Silvestru de pe Ceahlău. Despre acesta secunoaşte că s-a nevoit în tinerețe tot la Mänăstirea
Neamț, dar auzind de cuvioşii şi sihaştrii

din Muntele Ceahlău s-a retras şi el aici, sihăstrind mulți ani neştiut de nimeni. Mai tàrziu,

adunandu-se și alți sihaştri împrejurul lui, a întemeiat un mic schit şi o biserică de lemn. Acest

cuvios a povāțuit schitul peste 20 de ani, adunând în jurul său multi sihaştri şi a rânduit o

aleasă viată de obşte.Cuviosul losif de la Bisericani, s-a nevoit mai întâi în pustiullordanului,
adunând în jurul său 17 sihaştri. Dar, năvälind arabii în

Tara Sfântă, cuviosul a venit în Moldova împreună cu ucenicii săi, la

Mănăstirea Bistrița. N-a stat mult aici, căci, iubind liniştea, S-a retras

într-un munte din apropiere, numit de atunci ,,Muntele lui losif", sau

"Muntele Bisericanilor". Văzând că se înmulțesc ucenicii lui pe muntee

,a înālțat o mică biserică de lemn cu hramul Buna-Vestire, a făcut

chilii şi a adunat aici o parte din călugări. El a împărțit pe monahii

vietuitori aici în trei cete, şi fiecare ceată slăvea pe Dumnezeu în

biserică câte opt ore. Această rânduială se numea ,,achimită", după modelul Mănăstirii

Studion din Constantinopol. Acest schit al lui losif ce se afla pe teritoriul județului Neamț de

astăzi, era singura aşezare mănăstirească cu rânduială achimită din tara noastră. Mai târziu

schitul s-a numit de către credincioşi, ,,Schitul Bisericani", adică al ,evlavioşilor", pentru ca

monahii se rugau neincetat cu post şi cu lacrimi şi mulți se vindecau de boli cu ajutorul

leromonah loanichie Bälan, Vetre de sihăstrie românească, Ed. I.B.M.B.0.R., Bucureşti, 1982, p.
15-21

leromonah loanichie Bälan, Patericul românesc, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1980, p.83-10822

cuviosului. El a ajuns la māsura părinților de demult şi şi-a dat sufletul cu pace în måinile

Domnului, fiind numărat în ceata sfinților. Va fi canonizat de Biserica Ortodoxă Română pe5
iunie 2008 și va figura în calendarul creştin ortodox pe I octombrie.
 2. Viata spirituală in județul Neamt în sec. NV-XVI7Viata spirituală a județului nostru a
început să se dezvolte și mai mult începând cu

secolul XV. După ce primii monahi care au ajuns pe aceste meleaguri au întemeiat sihástrii şi

mănăstirI au venit apoi alti oameni sfinți care au avut grijă de prosperitatea lor duhovnicească$i
care au continuat procesul de intensificare a creştinismului pe teritoriul nemțean.Cea mai mare
contribuție la propăvăduirea, dezvoltarea și1.hapărarea creştinismului în județul Neamt, în
această perioadă a avut-oVoievodul Ştefan cel Mare și Sfânt.Vom trece în revistămănăstirile şi
bisericilenu numaiconstruite de el pe teritoriul nemtean în timpul celor 47 de ani dedomnie ci și
alte monumente importante:-Biserica "Sfântul Mihail" din Războieni - inålțată in 1496 pelocul
unde s-a dat bătälia dintre oştirea Moldovei și oastea otomanăcondusă de Mahomed al I-lea,
cuceritorul Constantinopolului;

anul 1424;

mai importantă ca dimensiuni dintre bisericile construite de el;-BisericaNaşterea Maicii

Domnului" din Tazläu datează din-Biserica ,,Inältarea Domnului" de la Mănăstirea Neamt -
construită în 1497, fiind cea-Biserica ,Sfântul loan Botezătorul"din Piatra Neam, ridicată în anii
1497-1498; cu

turnul clopotniță ridicat la 1499, precum şi alte construcții de la Curtea Domnească dinPiatra
Neamț,-turnul clopotniță cu paraclisul ,Sfântul loan cel Nou" de la Mänăstirea Bistrița- ridicateîn
anul 1498;-Cetatea Neamtului și Cetatea Nouă de la Roman.In dezvoltarea credinței ortodoxe pe
pământul nemtean, un rol important 1-a avut

mănăstirea Neamt. In această perioadă ea a fosto ,fereastră" prin care ,lumina cunoaşterii a

pätruns întărind poporul în credința şi cunoaşterea despre Dumnezeu, om şi lume". "

Amintim în această perioadă pe Cuviosul Chiriac Sihastrul, unul dintre cei mai vestiți sihaştri

nemteni. Acest smerit nevoitor a trăit mai întâi în obştea Mănāstirii Neamt, ca duhovnic şi

dascăl al rugăciunii lui lisus, fiind iubit şi căutat de mulți. Apoi, retrăgându-se la linişte, şi-a

făcut acolo o colibă de lemn şi pământ, nevoindu-se singur în post și rugăciune, în frig şi

osteneală, suferind multe ispite de la diavoli. Mai târziu, adunând câjiva ucenici în jurul lui, a

construit o mică biserică de lemn şi acolo slujeau, se împărtăşeau și slăveau împreună pe

Hristos. Această aşezare pustnicească s-a numit ,Sihăstria lui Chiriac". La începutulsecolului
XVI, Cuviosul şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost îngropat pe munte.3Stefan
Scortanu, Monumentele lui Ștefan cel Mare din Judetul Neamt, în revista de literatură și arte
Protos. Emilian Nica, Locul Sfintei Mänástiri Neamt în spiritualitatea románească a secolelor XI
V-XV, in

leromonah loanichie Bälan, Patericul românesc,... op. cit.,p.141, Antiteze", nr. 19-20, 2004, p.23
revista. Teologie și Viața" , anul 12 (78), nr.5-8, laşi, 2002, p. 131

Alti monahi din secolul XV-XVI care au contribuit la răspåndirea Și dezvoltarea

vietiiduhovniceşti în județul Neamt au fost:Cuviosul Simeon Sihastrul, intemeietorul Mănăstirii
Pângărați.Acest renumit sihastru s-a nevoit mai întâi în obştea Mänăstirii Bistrița.

Apoi, auzind despre Cuviosul losif de la Bisericani cu cei 17 ucenici ai

sãi, dorind să le urmeze viața, s-a retras cu doi ucenici pe valea pårâului

Pângărati, intr-o mică poiană. Acolo și-a fäcut chilie de lemn și pământ

şi a sihăstrit în aspră nevoință şi iubire de Dumnezeu timp de 29 de ani.

Numele lui a fost cunoscut de toti, chiar Voievodul Ştefan cel Mare aauzit de el, astfel că, îin
anul 1461, venind la Mănăstirea Bistrița şi auzind că Fericitul Simeon

nu are biserică să se roage, a trimis meşteri cu bani și a înălțat în Poiana lui Simeon o bisericăde
lemn cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.Multă vreme, acest schit s-a numit ,,Schitul lui
Simeon", iar mai

târziu Mänăstirea Pângărați. Va fi canonizat de Biserica Ortodoxă

Română pe 5 iunie 2008 fiind i trecut în calendarul ortodox cu zi deDE LORApomenire pe 7

septembrie, aläturi de Cuviosul Amfilohie.leromonahul Amfilohie, a venit egumen la Mänăstirea

Pângărați în anul 1508, pe care a păstorit-o 52 de ani. Pe la anul 1560,

Domnitorul Alexandru Lāpuşneanu, s-a hotărât să zidească o biserică

din piatră la Shitul lui Simeon, sub egumenia lui Amfilohie, ocrotitorfiind,Sf. Dimitrie". Aici, el
a întemeiat și o şcoală de caligrafi.Cuviosul Eufrosin Sihastrul de la Agapia Veche.In timpul
acestuiabiserica ceadintâi şi chiliile Mănăstirii Agapia Veche ruinându-se în urma unei alunecări
de teren,

pustnicul Eufrosin cu ucenicii săi au construit o altă biserică din lemn cu hramul ,,Sfântul

Mihail", astfel încât viața duhovnicească a acestei mănăstiri nemțene şi-

a reluat cursul ei firesc.Tot din această perioadă trebuie amintit şi Cuviosul loansihastrul, de la
mănāstirea Râşca şi Secu, care a fost propus spre
canonizare

Sinodul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. A fost trecut în calendarul

ortodox cu zi de pomenire în 30 august, prin Tomosul Sinodal al

Bisericii Ortodoxe Române din 5 iunie 2008, de la Mănăstirea Neamt.Bisericii Ortodoxe

Română în 7 martie 2008, de către3. Viata spirituală în sec. XVII - XVIII

In această perioadă întâlnim foarte mulți iubitori de Hristos care au propovăduitcuvântul

Evangheliei, au înființat sihăstrii şi au ridicat biserici, încât ne este greu să-1

amintim pe toți. Ii vom prezenta doar pe cei mai importanți şi mai cunoscuți:Sfantul lerarh
Varlaam, (Vasile Moțoc), născut în anul 1580 (1585), în cătunulBorceşti-Neamț rămâne un
vrednic slujitor al lui Hristos, înțelept apărător al dreptei credințe

şi credincios luminător al neamului românesc, până la trecerea în veşnicie în anul 1657.

Monah al mănăstirii Secu - Neamt, unde devine arhimandrit, va fi ales în anul 1632

mitropolit al Moldovei, demnitate în care va sluji mai bine de 20 de ani, până în anul 1653.Pentru
toată neobosința (străduința) sa din timpul vieții, Biserica Ortodoxă Română, l-a canonizat în
februarie 2007, cu ziua de pråznuire, 30 august, devenind şi ocrotitor al noii

Mănăstirii ,Vasile cel Mare" din Bodeştii Neamțului, sfințită la 30 august 2007, de I. P. S.

Daniel, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la propunerea căruia s-a făcut şi această

canonizare.o Ibidem, p. 131-17724

Inscrierea numelui său în Calendarul Bisericii OrtodoxeRomane este şi o recunoştință

Scolasticul ,,Leastvița" (Scara), pentru neobosita sa trudă în scaunul

de mitropolit al Moldovei (1632-1653), ca drept întâistătător al

Bisericii Moldovei. Dar lucrarea care îl impune cel mai mult

conştiinței Bisericii rămâne,,Cazania" (1643), ca un mijloc de

îndreptare, apårare şi întărire a dreptei credințe, împotriva presiunilor

prozelitiste a Catolicismului şi Calvinismului. Răspândită mai ales în

Ardeal, Banat, Bihor şi Maramures, lucrarea sa a rămas vreme

îndelungată un exceptional mijloc de cultivare a unității naționale, a

limbii române, şi a credinței româneşti.pentru traducerea cărții lui

loanMIFVTYLINNRJFILASfäntul cuv. Rafail de la Agapia Veche a fost unul dintre cei

mai mari cuvioşi români, care au strălucit pe pământul Neamtului

spre sfärşitul secolului XVI. Fiind născut în tinutul Neamțului şi

auzind de marele sihastru Eufrosin, a părăsit cele pământeşti și,

urcându-se în munte, i s-a făcut ucenic. Datorită vieții lui sfinte

Dumnezeu i-a dat darul profeției şi al facerii de minuni, căci izgonea

duhurile necurate, cunoştea gândurile oamenilor şi vedea dinainte

cele viitoare. Deci, săvârşind îngereşte călätoria acestei vieți şi lăsánd

in urmå mulți ucenici, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Nu dupā

mult timp i-au scos trupul din sicriu întreg şi plin de bună mireasmă,spre închinarea tuturor. 17A
fost propus spre canonizare Bisericii Ortodoxe Română în7 martie 2008, de ctre Sinodul
Mitropoliei Moldovei şi Bucovineiva fi canonizat de Biserica Ortodoxă Română prin Tomosulşi

Sinodal de pe 5 iunie 2008 de Sfänta Mänăstire Neam, figurând în

calendarul creştin ortodox ca zi de pomenire pe 21 iulie, aläturi de

cuv. Partenie.A fost cälugăr în mănăstirea Agapia Veche la începutulsecolului al XVI-lea, iar
mai apoi egumen al sihaştrilor din obştea

acestei mănăstiri, trecând la Domnul în anul 1660.sfüntul Chiriac de la Bisericani (t 1660) a träit
intr-o peşteră în jurul mănästirii

Bisericani timp de 60 de ani, find unul dintre cei mai mari asceți din trecutul Bisericii

Româneşti şi care poate fi pus aläturi de marii sihaştri din pustiurile

Egiptului sau ale lordanului. Sfäntul Chiriac a fost umbrit de darul

Duhului Sfänt, încât nici frigul, nici foamea, nici diavolii nu-l

vătămau. A trăit în desăvârşită lepădare de sine, în golătate şi în

neincetată rugäciune. Ajungând la măsura desävârşirii, Cuviosul

Chiriac Sihastrul şi-a dat sufletul său în brațele lui Hristos și a fostnumărat în ceata sfinților
români.Moaştele lui au fost aşezate în peştera în care a trăit ce se

păstrează până astăzi şi în care s-a făcut mai târziu un mic paraclis

pictat în cinstea lui. Apoi, din cauza deselor tulburări din tară,

credincioşii au împărțit moaştele între ei." Va fi canonizat de Biserica Ortodoxă Română

pe5iunie 2008 şi va figura în calendarul creştin ortodox pe I octombrie.17 leromonah loanichie
Balan, Patericul românese,op. cit.p.213-214

Pr.Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Ed. Trinitas, laşi, 2006,
p. 191

Arhim. loanichie Bälan, Sfintele moaşte din România, Ed. Episcopiei Romanului, 1999, p. 129

Sfantul Chiriac de la Tazläu (t 1660) trebuie considerat celmai mare pustnic care s-a nevoit în
jurul Mănăstirii Tazlău. Sihastrul,

mai intâi, a făcut parte din obştea Mänăstirii Tazlău, dar dorind să

ajungă la măsura desăvârşirii, s-a retras în linişte în Muntele Măgura

Tazläului, și acolo, împreună cu alti sihaştri, s-a nevoit zeci de ani in

iubire de Dumnezeu si petrecere îngerească. Patericul Sfintilor

Moldoveni din 1888 scrie astfel despre acest cuvios: ,Asemenea, tot

întru această vreme, în anii 1660 s-a nevoit sihăstreşte și alt preacuvios

parinte Chiriac, de la Schitul Tazlăului, şi tare mult s-a luptat

impotriva vrājmaşilor celor nevăzuți şi desăvârşit i-a biruit". Va fi

canonizat de Biserica Ortodoxă Română pe 5 iunie 2008 şi va figura în

calendarul creştin ortodox pe 9 septembrie.Mitropolitul Dosoftei (1624- 1693)

După studii în tară (laşi) şi străinătate (Lwow), se câlugăreşte laMänăstirea Probota (Probrata),
de unde devine mai întâi episcop de

Huşi (1658-1660). și apoi de Roman (1661-1671), iar în curând, pentru

scurt timp, (iulie 1671 - februarie/martie 1674, mitropolit al Moldovei.

Este reaşezat în acelaşi scaun de mitropolit al Moldovei în primăvara

anului 1675 pe care şi-l va păstra până în anul 1685, când este nevoit să

se retragă în exil în Polonia, unde se va stinge din viață la 13 decembrie

1693.Pentru poporul român, de importanță primordială sunt lucrările:Psaltirea în versuri (1673),

Psaltirea slavo-romnână (laşi, 1680) şi Viata şi petrecerea

sfinților (4 volume, laşi, 1682-1686), lucrări în care a pledat pentru continuitatea și unitatea

poporului român. Toate aceste lucrări au patronat plenar introducerea limbii române în

Biserica românilor. In toate S-a cultivat eficient această limbă, s-a ridicat gradul de cultură

românească a maselor, contribuind incontestabil la unitatea limbii române, limbă rămasă fära

dialecte până azi, la nordul Dunării.Despre acest mare cărturar al sec. al XVII-lea s-a apreciat că:
este Eminescusecolului al XVII-lea" (Eug. Barbu); , este părintele poeziei române" (Dan
Zamfirescu); 1ar

despre lucrarea sa monumentală, ,, Psaltirea în versuri, este în cultură şi în literatură, ceia ce

este Voronețul în pictură" (Zoe Dumitrescu-Buşulenga).Sfânta Teodora de la Sihla. Această

floare duhovnicească și aemare pret, mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pămantu

binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe teritoriul Judetului Neamt, în satu

Vănători. După moartea surorii sale, Teodora a fost căsătorită, împotriva

vointei ei, cu un tânăr din Ismail. Dar, neavând copii, s-au dus amândol

mănăstire. Fericita Teodora a îmbrăcat haina călugărească la Schitu

Vărzăreşti- Râmnicu Sărat, iar soțul ei s-a călugărit la schitul or 1ana

Mărului.Distrugându-se schitul de către turci, Teodora s-a făcut pustnicaMuntii Buzāului, apoi S-
a retras în Munții Neamtului, unde a sihăstrit singurå pana la

ani într-o peşteră din Munții Sihlei, asemenea Cuvioasei Maria Egipteanca.20 Tbidem, Patericul
românescuu Qn cit n

Dupå moarte, stintele ei moaşte au stat în peştera ei de la Sihla vreo sută de ani, 1arapoi în
primele decenii ale secolului al XIX-lea au fost luate de familia boierilor Sturza. In
anul 1856 au fost date Mănăstirii Pecersca din Kiev, unde se află şi astăzi.22SfäntulPaisie de la
Neamt a fost unul dintre cei mai mari stareți pe care 1-a avutmonahismul românesc.El s-a născut
în Poltava, iar de la 16 ani pånă la 23 de ani, umblăprin mai multe schituri şi mănăstiri ucrainene.
Negăsind linişte

duhovnicească la aceste lăcaşuri de închinăciune, el a trecut în Moldova

in anul 1745. Timp de 34 de ani el a vietuit prin mai multe mănastiri

româneşti, ajungând în cele din urmă la Mănăstirea Neamt. Aici face

numeroase traduceri din operele Sfinților Părinți, organizează obştea

după rânduiala Sfäntului Munte, formează un sobor numeros de aproape

700 de călugări, deprinde pe mulți ucenici să practice rugăciunea lui

lisus și întreține relații duhovniceşti cu multe mănăstiri, stareți,

duhovnici, pustnici, episcopi și dregători. El a trecut la cele veşnice la 15

noiembrie 1794, și este îngropat în gropnița bisericii voievodale, cum se vede şi astăzi.

Trebuie menționat că din timpul lui Paisie ne-au rămas aproape 300 de manuscrise şi foarte

multe scrieri despre rugāciunea inimi, foarte importante pentru monahism în general.4.Viata
spirituală din județul Neamt în secolul XIX

O dată cu trecerea timpului se observă o continuă inflorire a creştinismului peteritoriile nemțene.

Aici ortodoxia a început prin câțiva monahi cu viață curată şi se continuă

Cu unii dintre cei mai mari sfinți români, aşa cum am văzut în rândurile de mai sus. Secolul

XIX, dã naștere în judetul nostru a noi oameni sfinți, care au adus o contribuția majoră la

dezvoltarea vieții spirituale de aici.Cuviosul losif Pustnicul, de la Mänăstirea Văratic

Acest mare duhovnic era din tinutul Neamt. lubind pe Hristos, aîmbräțişat din tinerețe viața
cālugărească. Mai întâi s-a nevoit în obştea

Manastirii Neamt, 1ar apoi s-a retras in singurătate in apropiere de Schitul

Sihla. Acolo s-a nevoit mulți ani în post şi rugăciune, împreună cu doi

ucenici ai săi. In 1785 se retrage în pădurile de la Văratic, unde ajută la

intemeierea mănăstirii cu acelaşi nume. Apoi formează o obşte de 200 de

călugărițe, pe care le păstoreşte timp de 30 de ani.

Pustnicul se mută în odihna lui Hristos, în anul 1828 şi este înmormântat în biserica mare

ctitorită de el." A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 7 martie 2008, fiind trecut

in calendarul ortodox in 16 august.Cuviosul losifSchimonahia Olimpiada, fondatoarea Mănăstirii

Văratic, această râvnitoarecălugăriță era fiică de preot din oraşul laşi. După moartea soțului ei, s-
a fãcut măicuță la o

månástire din finutul Neam, primind numele de limpiada. Neimpãcându-se cu rânduiala

mänästirii, a venit la starețul Paisie, care i-a poruncit, în urma unei descoperiri avute, să caute

un loc de mănăstire, unde să se nevoiască în tăcere, în rugăciune și în tăierea voii. De aceea,

luand binecuvântare, a plecat să caute un loc potrivit și retras de lume. Și aflând loc de linişste

in pădurile Văratecului, cu sfatul Cuviosului losif Pustnicul, a început construcția uneiVietile

Sfinților pe august. Ed. Episcopiei Romanului, 2003, p.95-98

24antul Paisie de la Neamt- Viata, minunile și acatistul, Ed. M-rea Sihàstria, 2004, p.7-8; 10-12;
38-39:76-80

25Prlon Vicovan, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol.ll, Ed. Trinitas, laşi, 2002, p.111-112

leromonah loanichie Bälan, Patericul românesc, op. cit., p. 340-341

biserici din lemn, în anul 1 785." Aşa a luat naştere Schitul de Maici Văratic, în Dreze

mănăstire cu un număr de 450 de maici şi surori.fiind27Mitropolitul Veniamin Costachi (1768

1846)A fost unul dintre cei mai venerabili ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române astorindRămâne
pentru Moldova, unul dintre cei mai mari cărturarı, ierarh plin de cura:

neobosit traducător de cărti, ctitor de şcoli şi biserici, ales slujitor al Bisericii lui Hristoeparhiile
din Moldova cu o rară dăruire de sine, timp de o jumåtate de secol (1 792-1842dascăl, sfetnic şi
călugăr devotat".S-a născut la 20 decembrie 1768 in satul Roşieşti - Fälciu, intr.o

familie de buni credincioşi. Din cei cinci frați, patru au îmbrătişat viata

călugărească: Cel dintâi, Matei a fost mare postelnic; al doilea

Constantin s-a făcut călugăr sub numele de Chesarie; al treilea, Vasile.

a ajuns mitropolit al Moldovei; al patrulea, schimonahie Elisabeta, a

fost staretă 32 de ani la Mănăstirea Agapia , 1ar ultimul frate, Şerban afost consilier mitropolitan,
călugărindu-se sub numele de Sofronie.Veniamin, cel de-al treilea, rămâne coborâtor dintr-o
familie de

patrioți şi ctitori de lăcaşuri de închinare, pe ambele linii ale părinților,

Primeşte din familie o educațtie aleasă, iar şcoalao începe la M-rea,,Sf.

Trei lerarhi", de unde, nemultumit, fuge la Neamt, atras de faima lui Paisie, care il vacălugări,
schimbându-i numele din Vasile în Veniamin.Precocitatea şi durabila sa vocație, i-au fost
descoperite de episcopul de Huşi, lacob

Stamati, care îl hirotoniseşte ierodiacon, în 1783, la vârsta de numai cincisprezece ani. La

doar 23 de ani, este ales episcop de Huşi (1792-1796), în locul pärintelui său
duhovnicesc,episcopul lacov Stamati.Datorită însuşirilor, strădaniilor şi realizărilor sale, devine
în 1796 şi până în 1803,

episcop de Roman, iar la 18 martie 1803 mitropolit al Moldovei ( martie 1803-februarie

1807; oct.1812-1821:ian/febr. 1823-ian 1842) tot în locul părintelui său duhovnicesc, la vârsta

de numai 34 de ani. Arhipãstorirea sa în eparhia Moldovei, deşi cu două întreruperi,

cuprinde deosebite realizäri: ctitor de şcoli naționale (Seminarul de la Socola 1803; Scoala

de Cântäreti Bisericeşti de la lași -1805; Scoala pentru maici de la Agapia 1805; ŞcoalaNormală
de la Mănăstirea Trei lerarhi din laşi -1828; Şcoala Publică pentru Fete de la laI1834; Academia
Mihăileană din laşi 1834; Şcoli de Arte şi Meserii şi Şcoli Publice in

multe din oraşele Moldovei, 1834-1841), ctitoreşte şi sfințeşte biserici mănăstireşti șparohiale (
biserici ale mănăstirilor Văratic, Sihăstria, Vorona, Horaița, Durău, ş.a.). Dar cea

mai mare ctitorie a sa, a fost catedrala mitropolitană din laşi, fondată în 1833, dar
råmasaneterminată.Activitatea sa cultural-tipografică este ilustrată prin grija sa pentru tipograria

Mitropoliei Moldovei şi a celei de la Neamt unde au fost publicate zeci de cărți ( de

slujoereligioase, traduceri, cărțí laice).Se retrage (datorită neințelegerilor cu Domnitorul Mihail
Sturza), din scaunul de

mitropolit al Moldovei în 1842, la Mănăstirea Slatina, osemintele sale fiind aduse şi depusin
Catedrala Mitropolitană din laşi, în decembrie 1886.26 ]bidem, p.361-262

2 A se vedea pliantul Mánăstirea Văratic, 2006, p. l1

28 leromonah loanichie Bālan, Patericul românesc, . op. cit., p. 337-361

29 Pr. Prof. Dr. Al. I. Ciurea, - Şirul mitropoliților Bisericii Ortodoxe din Moldova, op. cit.,p.
383-580.28

Episcopul Melchisedec Ștefänescu

Fără a exagera cu nimic scara valorilor şi a fi acuzați de prea(1823 1892)mult patriotism local,
afirmăm totuşi că episcopul Melchisedec rămâne

unul dintre cei mai luminați ierarhi ai Bisercii Ortodoxe Române din a

doua jumătate a secolului al XIX-lea.Originar din comuna Gärcina, vecină a oraşului

PiatraNeamt, Mihail Ștefänescu, este primul dintre cei 11 copii ai familiei

Petrache şi Anastasia Ştefănescu, preot ce a păstorit această parohie

timp de S0 de aniIntre anii 1834 1838 urmează Seminarul de la Socola din lașıi.,după care timp
de 4 ani de zile este învățător în satul natal. In 1843

este numit profesor de retorică, pastorală,istorie şi geografiela

seminarul pe care îl absolvise. Intre anii 1848 1851, ierodiaconul Melchisedec işi continua

studiile la Academia teologică de la Kiev (înfintată de mitropolitul Petru Movilā). Hirotonit

ieromonah, revine la Seminarul Socola,, ca profesor de patristică, drept canonic, litugica și

teologie comparată. Prin personalitate şi cultura sa. Arhimandritul Melchisedec, ridică

Seminarul de la Socola (înființat în 1803),, la nivelul unei adevărate academii teologice

româneşti.alIn 1856 il găsim rector al Seminarului de la Huşi, fiind considerat fondatoracestuia,

iar în 1862 este numit locotenent de episcop de Huşi, pentru ca în 1856 så fie

numit episcop al Dunării de jos, pe care o păstoreşte 15 ani.. Bun orator, le cerea preoților

. viată morală exemplară, slujbă religioasă după rânduială și predicarea neobosită a

cuvântului lui Dumnezeu".incepând din 1879 păstoreşte timp de peste 13 ani eparhia Romanului,
pe care oconduce cu demnitate şi înțelepciune duhovnicească, dând o mare amploare
Seminarului din

această localitate, dorindu-și ..preoți luminați la minte și cu viață aleasă, pentru a fi

credinciosilor atât apostoli și părinți duhovnicești, cât și învătători de carte."Fiind unul din cei
mai învățați ierarhi ai timpului său, a avut un rol duhovnicesc înviata Bisericii româneşti.,
contribuind la unirea celor două biserici din Moldova şi Tara

Românească, sinod general care se va întruni pentru prima dată în 1865, fiind promotorul legii

organice din 1872, prin care se va constitui Sfântul Sinod al Bisericii autocefale,. Tot prin

contribuția sa,

recunoscută autocefalia Bisericii noastre. Nenumărate sunt scrierile sale, cărți cu caracter

pastoral, apologetic și istoric. Amintim doar: Cronica Romanului şi a Episcopiei (1874-1875)

:Cronica Huşilor și a Episcopiei (1869). Teologia pastorală; Biserica Ortodoxă în luptă cu

Protestantismul (1890); Viata și scrierile lui Grigore Tamblac (1883) şi a Mitropolitului

Antim Ivireanu (1886). Din donațile läsate de el s-a construit o Scoală de Cântăreți în oraşul

Roman, unde functionează astăzi Seminarul Teologic.în 1872S-a sfințit pentru prima dată Marele
Mir, iar în 1885 a fostIn această perioadă a secolului al XIX-lea, cei ce s-au remarcat în aceste
teritoriinemtene, au fost mai ales arhimandriții de la mănāstirile nemțene: Arhimandritul Varnava
de

la Mănăstirea Pângărați; Arhimandriții de la Mănăstirea Neamț: Neonil Buzilă şi Timoteilonescu,

precum și Arhimandritul Gherman lonescu de la Mänăstirea Tazläu.Toti aceştia prin viața lor şi
prin felul cum au condus obştile mănăstireşti pe drumulmantuirii, au adus, indirect, putem spune,
o notă pozitivă creştinismului de pe teritoriul

Judetului nostru în secolele XIX-XX."lerom. loanichie Bälan, Patericul românesc, .., op. cit.,
p.477-481.31Tbidem,...p.389-465

Pr. Dumitru Ailincăi, Pr. Ciprian-Adrian Timofte, Prof. Mihail ApavāloaeArhimandrit Neonil
Buzilă ( 1789- 1853)Născut pe meleaguri sucevene, devine preot slujitor şi

duhovnie la catedrala mitroplitană din capitala Moldovei. Intre

anii 1832- 1834 este staret a Mänăstirii Barboi din laşi, iar între

1834 1835 şi 1838 - 1839, staret al Mänăstirii Neamt, iar în

1843 este ales pentru a treia oară stareț al mănăstirilor Neamt şiS

C
1nSecu, pe care le păstoreşte timp de încă 10 ani.Caracter devotat și statornic, staret şi duhovnic
ales,

călugăr învățat şi scriitor iscusit, iată pe scurt marile virtuți ale

staretului Neonil. Cele mai importante reguli de sporire

duhovnicească erau: mărturisirea zilnică a soborului; servirea

mesei numai la trapeză; săvârşirea ascultării în mănăstire cu

dragoste și fără cârtire; interzicerea cu desăvârşire a oricărui fel

de adunäri în chilii; participare zilnică obligatorie la utrenie șiVCSfänta Liturghie și multe

altele.5. Viata spirituală din județul Neamț în secolul XXNe-ar trebui sute de pagini pentru a
vorbi de toți monahii, pustnicii şi sfinții care au

contribuit în secolul trecut la formarea duhovnicească a credincioşilor nemțeni. Ne vom opri

doar la cei mai importanți. pentru a vedea cât de rodnic a fost acest pământ nemtean în ale

credintei. li vom mentiona doar pe: moşul Gheorghe Lazăr, Sfântul loan lacob Hozevitul de

la Neamt, Protosinghelul Nicodim Mändiqă şi Pärintele Cleopa. Toti aceştia au avut o foartemare
contribuție la dezvoltarea creştinismului în general, nu numai pe teritoriul nemtean.Moşul
Gheorghe Lazăr, de la Mānăstirea Vāratic (1846-1916),

despre care, Părintele Cleopa spune următoarele: ,Mare Apostol al

Moldovei şi al Ardealului...A umblat zeci de ani descult, cu capul gol,

cu cojoc rupt. ...Moşul Gheorghea fost un om de legătură între Ardeal

şi Moldova". El când vedea o fată cu evlavie şi credincioasă sau un

bäiat credincios, îl lua să-l ducă la mănăstire:"Drăguță , hai la

Moldova, acolo-s mănästiri multe, e lerusalimul tării, vă duc eu

acolo". $i a adus zeci şi zeci de călugări şi călugārite din Ardeal lamănăstirile acestea".Tot
Părintele Cleopa ne spune că el trecea des prin Piatra

Neamt, şi de fiecare dată cumpăra un sac de pâine de la brutărie şi

dădea la săracii de pe stradă. Pe lângă toate acestea, el era și un mare

practicant al rugăciunii lui lisus. Mărturisesc bătrânii şi călugării cei

mai iscusiți care l-au cunoscut, că el întrecea în nevoință şi rugăciune

pe toții călugării din vremea sa. Mintea lui era permanent în inimă. lar

inima îi era rănită de dragostea lui Hristos." El a trăit mulți ani într-o

cameră din clopotnița Bisericii ,,Sfäntul loan Botezătorul" din Piatra

Neamt (în Turnul lui Ştefan cel Mare, cum este cunoscut de popor). A murit în 1916,
1arosemintele sale se află la Mănăstirea Văratic.35S2 Ne vorbeşte Pärintele Cleopa, vol. XV,
Editura Mănăstirii Sihăstria, 2006, p. 82-8533 Jbidem, p.89

34 Arhim. loanichie Bälan, Moşul Gheorghe Lazär- un sfänt al zilelor noastre, Ed. M-rea
Sihăstria, 2004, p.4l

35 Ne vorbeşte Pärintele Cleopa,., op. cit., p.8830

sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la NVeamt, (1913-1960)

Cuviosul loan lacob, cu metania din Mănăstirea Neamt, a fost unsihastru sfänt al zılelor noastre,
care s-a nevoit 24 de ani în Tara Sfäntă,

cât şi în pustiul Hozeva. El s-a născut în Botoşani, dar a intrat la tinerețe

in obştea Mänăstirii Neamt. Nu după mult timp a plecat să se inchine la

Mormântul Domnului, unde a rămas definitiv.Acest stänt, care a trăit şi pe meleagurile nemtene
a trecut la celeveşnice la 5 august 1960, iar după 20 de ani, când i-au scos trupul din

mormant, I-au atlat întreg şi binemirositor.0Protosinghel Nicodim Măndiță (1889- 1975)Am ales
să vorbim şi de Părintele Nicodim Măndiță, pentru că,

pe parcursul vietii, a seris numeroase cărți duhovniceşti, foarte

folositoare și pe înțelesul oamenilor simpli. El s-a născut in judetul

Argeș, dar foarte mulți ani a fost duhovnic la mănăstirile nemtene: laMänăstirea Văratic 10 ani,
iar la Mănăstirea Agapia 13 ani.Menționăm și câteva din operele sale, pentru că au ajuns prin

toată fara, și au plecat tocmai de pe pământul nostru nemțean, ceea ce

demonstrează că viața spirituală de aici a fost şi este la un inalt nivel.

Aşadar, menționăm: Minunile Maicii Domnului, Vämile Väzduhului, Despre

pacatul fumatului. Capcanele iadului, Caii Apocaliptici, îndreptar de spovedanie, Explicarea
SfinteiLiturghii, etcCine nu a auzit de Părintele Cleopa? Cine nu a citit vreocarte de-a Părintelui
Cleopa? Toți credincioşii din tară, dar și de rätwree

peste hotare, a auzit de acest mare părinte, și spre bucuria noastră, a

nemtenilor, a viețuit la Mänāstirea Sihăstria din Județul Neam.

Pärintele Cleopa s-a născut la 10 aprilie 1912 în satul Sulita, judetul

Botoşani, într-o familie de tärani drept - credincioşi.cu zece copii.

Impreună cu doi frați ai săi, a intrat în schitul Sihăstria-Neamt. După

ce a terminat serviciul militar, în 1937, este tuns în monahism, şi

timp de 10 ani a păstorit oile schitului Sihăstria.oraCu adevărat smerit, iată ce spune Părintele
Cleopa despreaceşti ani: "Eu n-am fost boier la viața mea, eu am fost cioban, am

träit la oi atâția ani. Şi eu, dacă nu sunt om cărturar, am spus cât mi-a ajutat Dumnezeu şi am

citit mergând cu oile pe munte, că eu am fost cioban aici la oile mănăstirii, până ce m-au pus

staret. Să nu aşteptați lucruri mari de la mine... 39In anul 1947 Părintele Cleopa este ales
arhimandrit al Mănăstirii Sihăstria. In anii1959-1964 s-a retras în Munții Neamtului în timpul
prigoanei comuniste, după care a fost

duhovnicul principal al mănăstirii până la sfärşitul vietții sale. A trecut la cele veşnice la 2

decembrie 1998. Multi credincioşi 1-au cunoscut, dar şi mai mulți nemțeni l-au întâlnit,

fiind nemtean de-al nostru. El a înzestrat literatura religioasă cu multe cărți foarte folositoare

de suflet, încât şi pe Părintele Dumitru Stăniloae, îl determină să spună următoarele despre o

carte de predici de-a Părintelui Cleopa:Sfäntul loan lacob Hozevitul- Hrană duhovnicească, Ed.
Lumină din Lumină, Bucureşti, 2006, p.5-6lerom. loanichie Bälan, Patericul românesc, .. op. cit.,
p.651

Mânca-y-ur,aiul- vol.I,- În memoria Pärintelui Cleopa-, Ed. M-rea Sihāstria, 2004, p.7-
20Tbidem, op. cit., p.202.

"Arhim. loanichie Balan, Viața Părintelui Cleopa, Ed. Trinitas, 1999, p.53 - 16.31

1Sericii
că, în

ărți aleași atât de impresionant prin îndemnurile ce le da pentru o Viala cu adevärat crestinea

duhul Sfinților Părinți şi al ortodoxiei noastre". In încheiere amintim câteva

părintelui Cleopa: Predici la duminicile de peste an, Predici la Praznice

Sfintii de peste an, Călàuză în credința ortodoxă, Ne vorbește Pärintele Cleopa

volume, etc."Rar am citit vreun volum de prediCi atat dee pline de invațatura de
credIk{aImpărăteşti și156. Viata spirituală în județul Neamt la începutul secolului XX7

Din secolul XXI, au trecut doar câțiva ani. A cest secol gaseşte Viața spiritualaa

ştri.

aveajudețului Neamt bogată în schiturile, mănăstirile și operele pe care le-au lăsat înaintasii Doc.

Nouă, celor de azi ne revine sarcina de a păstra aceste comori ale creştinismului şi de a a

grijă de ele. La început de mileniu III, creştinii din acest Județ au 2/9 de parohii, 59 de

mănăstiri şi schituri şi 58 de biserici în construcție.2Vă dați seama ce judecată vom avea noi,
creştinii, de pe aceste meleaguri? Nu onputea spune: "Doamne, nu am avut unde să mă duc să má
rog ie... Nu am gåsit un

duhovnic bun... ", căci pământul nemfean este plin de lăcaşuri ale lui Dumnezeu si do

oameni sfinți.lată câteva cuvinte despre prezența creştinismului pe teritoriul Județului Neamt de
la***începuturi şi până azi. Dumnezeu a avut grijă de locuitorii de aici, încat ne-a trimis oameni

sfinți şi ştiutori ai drumului ce duce la mântuire. Dumnezeu a lucrat prin aceşti oameni, si

astfel, a îmbogățit pământul nemțean cu numeroase biserici și mănăstiri care s-au înmultit de

la un secol la altul. Aici, pe aceste meleaguri, avem mari bogații duhovniceşti care sunt mai

strălucitoare decât aurul și pietrele prețioase. Acestea sunt mănăstirile, schiturile , sfintii,

sihaştri, cuvioşii, duhovnicii, care au contribuit în egală măsură, la dezvoltarea vietii

spirituale, făcând din ținutul Neamt un adevărat ,,Athos al Moldovei".La redactarea acestui
capitol a colaborat și

Preotul Paul Sorin Vieru

de la Parohia ,Sf. Voievozi", Māşcăteşti-Căsäria, com. Dobreni.4l Pårintele Cleopa, Predici la
duminicile de peste an, Ed. Scara, Bucureşti, 2000, p.5.

" Cu timp sifārā timp - Arhiepiscopia laşilor in date și imagini 1990-2005, Ed. Trinitas, laşi,
2005, p68-69; 115-117.

Activitatea administrativă şi pastoral -misionară a ProtopopiatuluiII.PIATRA NEAMTII.1. Scurt

istoric al Protopopiatului din jurul PetrodaveiNe punem adesea întrebarea care ar fi data
localizării în timp a protoieriei din ținutulNeamțului. O recentă lucrare din anul 2005 (,.Cu timp
şi färă timp", fixează ca an al inființärii

acestei instituții pastoral-misionare, a Protoieriei Piatra, anul 1857.Această dată o considerăm

însă mult prea târzie, comparativ cu destăşurarea uneiVieți bisericeşti, care în timp poate fí
urmărită documentar încă din secolul al XIV-lea.Cele menționate sunt întărite de afirmatia
Arhim. Dr. Varlaam Merticaru, ceaminteşte de ,cele şaptesprezece secole de creştinism între
Carpați şi Prut și a celor şase

veacuri de existență roditoare şi neîntreruptă a Mitropoliei MoldoveiInsāşi "Eforia", ca veche

instituție administrativă de utilitate publică sau culturală dintrecut, ar putea echivala cu cea a
unei epitropii, în sens mai restrâns, de administrator al unui

bun, al averii unor lăcaşuri de cult, singurele care existau în acele timpuri.Plecând de la însuşi
termenul mai vechi de protoiereu", echivalent cu cel de-protopop" ce ar însemna ,,inspector al
bisericilor şi al preoților dintr-un teritoriu

determinat", aceste îndatoriri au fost consemnate în multe documente ale cancelariilor

Domneşti sau mănăstireşti, sau chiar eparhiale de mai târziu.x.x.X. - CU TIMP ȘI FĀRĀ TIMP
Arhiepiscopia uşilor în date și imagini 1990-2005, Editura Trinitas,laşi, 2005, pag. 38.2 x.X.Xx.,
Dicționarul explicativ al limbii române, (DEX), Edit. Acad. R.S. România, Buc., 1984, p.292;
303; 755.33VAANN