Universitatea de Medicină şi Farmacie “Nicolae

Testemiţanu”
Catedra Medicină de Familie

A efectuat: Coşcodan Diana

Gr. 203

Referat la tema:
Pacientul cu tuse, hemoptizie şi hemoragie
pulmonară. Diagnostic pozitiv şi diferenţial.

Tusea
Reprezintă un act reflex, controlat de voinţă. Constă în expiraţie forţată şi
accelerată după un inspir adînc în vederea eliberării căilor respiratorii de mucus şi
particule străine.
 Tusea neproductivă : apare prin acţionarea receptorilor tusigeni de factori
chimici, mecanici, inflamatori. Se observă în laringite, faringite, bronşita
acută,neoplasm bronşic, tuberculoză, pleurezii, adenopatie, astm bronşic,
terapia cu IECA.
 Tusea acută (durată sub 3 săptămîni) caracteristică pentru infecţiile cailor
respiratorii superioare şi pentru expunerile la noxe chimice. Se observp în
pneumonii şi astm bronşic. La fel se poate semnala în afecţiuni ale urechii
sau pleurei, TEAP, insuficienţă cardiacă, pneumonie, pneumotorace, corpi
străini.
 Tusea cronică matinală, care nu încetează pînă la eliminarea sputei este
tipică pentru BPOC sau bronşiectazii, astm bronşic, carcinom bronhogenic.
 Tusea nocturnă poate semnala insuficienţă cardiacă cu stază pulmonară.
 Tusea care apare la schimbarea poziţiei impune suspiciunea de abces
pulmonar cronic, tuberculoza cavernoasă, bronşiectazii sau tumoare
pediculată.
 Tusea în timpul mesei tulburări de deglutiţie, hernie hiatală, diverticul
esofagian, fistulă esofagotraheală.
Timbrul tusei:
 Tuse lătrătoare: procesele cu implicarea epiglotei
 Tuse sonoră cu nuanţă metalică: în afecţiunile traheii şi a bronhiilor mari, în
compresiuni traheobronşice.
 Tuse însoţită de raluri sibilante audibile la distanţă reprezintă o asociere a
spamului bronşiolar.
 Tusea de tonalitate joasă caracteristică pentru paralizia nervului recurent.
 Tusea chintoasă se observă în tusea convulsivă, dar şi în obstrucţia bronşică
din cancer şi în diskinezia traheobronşică hipotonă.

Hemoptizia
Se defineşte ca eliminarea prin tuse din căile aeriene inferioare, subglotice a
sîngelui.
Sursă a hemoptiziei pot fi ramificaţiile arterei pulmonare, artera bronşică, sau
vasele din ţesutul de granulaţie.
 Hemoptizia din sistemul arterei bronşice este de regulă mai masivă, conţine
sînge proaspăt sau mai vechi, amestecat sau neamestecat cu spută. Ca
exemple pot servi: bronşiectazie, stenoza mitrală, malformaţii arteriovenoase
bronhiale.
 Hemoptizia din trombembolismul pulmonar şi pneumonie este exemplu de
hemoragie din sitemul arterei pulmonare.
 O cauza importantă a hemoptiziei este tuberuloza. Cel mai frecvent
mecanism este prin ruperea anevrismelor formate între circulaţia bronşică şi
cea pulmonară.
 Din pneumoniile virale cea gripala cel mai des se însoţeşte de hemoptizie.
 La pacienţi cu abces pulmonar se poate atesta hemoptizie.
 Des apare în afecţiuni micotice, micetom prin expansiunea micelei sau prin
eliberearea substanţelor cu acţiune proteolitică.
 În carcinomul bronhogen se atestă hemoptizie, din cauza proliferării vaselor
noi în bronhii
 Urme de sînge se pot determina dup bronhoscopie, aspiraţie
bronhopulmonară, tratament cu anticoagulante.
 În anevrism aortic cu ruptură în caile aeriene hemoptizia este marcată.
 Poate apărea în sdr Goodpasture, granulomatoza Wegener, lupus eritematos
diseminat.
 Hemoragia la nivelul cavităţii bucale şi nazale de regulă nu este însoţită de
tuse, deşi la unii bolnavi sîngele poate fi aspirat şi apoi eliminat prin tuse,
 pseudohemoptizie. Uneori se poate confunda cu hematemeza. La
diferenţiere ar putea contribui faptul ca sîngele din trahee este aerat, spumat
şi de un roşu aprins pe cînd sîngele din duoden este roşu întunecat sau brun,
eventual amestecat cu resturi alimentare. Bandeletele indicatoare
demonstrează reacţia acidă în hemoragia gastrointestinală superioară şi
reacţie alcalină în hemoragia pulmonară.

În funcţie de cantitate se clasifică în :

 Mica (pînă la 100 ml)
 Mijlocie (100 200 ml)
 Mare (200 500 ml)
 Foarte mare (mai mult de 500 ml)