Capitolul 7

7
AJUTOARE GRAFICE

Pentru a facilita realizarea desenelor, AutoCAD oferă o serie de ajutoare grafice care pot fi
comutate ON/OFF prin setarea aşa-numitelor moduri AutoCAD. De asemenea, pot fi precizate
puncte particulare ale unor entităţi (mijlocul unei linii, centrul unui cerc etc.) prin mecanismul de
“object snap”.
În acest capitol sunt descrise câteva facilităţi şi comenzi care sunt concepute să ne asiste în
desenarea rapidă şi în acelaşi timp să asigure un înalt grad de precizie.
7.1. Moduri AutoCAD
Modurile AutoCAD permit afişarea unei grile de puncte, controlul deplasării cursorului,
specificarea dinamică a punctelor şi a poziţiilor entităţilor etc. Pentru controlul fiecărui mod există
câte o comandă AutoCAD care permite comutarea ON/OFF a modului respectiv. De asemenea
acţiunea poate fi realizată şi prin apăsarea unor combinaţii de taste sau a unor taste functionale.
Prezentăm în continuare principalele moduri AutoCAD.
Comanda SNAP
Această comandă permite deplasarea controlată a cursorului în zona grafică a ecranului.
Localizarea punctelor în zona grafică este facilitată de o reţea rectangulară imaginară de puncte
(care nu este afişată) şi de mecanismul de snap (localizare). La deplasarea cursorului, acesta este
localizat în cel mai apropiat nod al reţelei. Formatul comenzii este:
Command: snap
Snap spacing or ON/OFF/Aspect/Rotate/Style <implicit>: se selectează o opţiune unde:
· Snap spacing - stabileşte pasul de incrementare pentru modul de lucru snap.
· ON/OFF - permite activarea/dezactivarea modului de lucru snap. Această operaţie se
poate realiza şi prin apăsarea tastei F9 sau Ctrl-B. Când modul snap este activ,
cuvântul snap apare în linia de stare.
· Aspect - stabileşte pasul de deplasare a cursorului la o valoare diferită pe direcţiile X şi
Y.
· Rotate - permite rotaţia grilei SNAP cu un unghi dat în jurul unui punct de bază.
· Style - permite alegerea unuia dintre cele două stiluri ale grilei: standard şi izometric
(care ajută la desenarea izometrică).
Setarea modului SNAP se poate face şi cu ajutorul casetei de dialog “Drawing Aids”
(fig.7.1) a comenzii DDRMODES. Această casetă permite setarea tuturor opţiunilor descrise mai
sus. Aşa cum se observă, caseta “Drawing Aids” permite setarea simultană a opţiunilor
comenzilor SNAP, GRID şi ISOMETRIC SNAP/GRID, precum şi a modurilor BLIPS, QUICK
TEXT, SOLID FILL, HIGHLIGHT şi ORTHO.
Comanda SNAP nu are nici un efect asupra vederilor în perspectivă.

80
 Capitolul 7

Fig.7.1. Caseta de dialog “Drawing Aids”.

Comanda GRID
Comanda GRID creează o reţea rectangulară de puncte pe ecran, uniform poziţionate.
Aceste puncte sunt un mijloc de ajutor pentru desenare, pe care îl putem utiliza în acelaşi fel în
care utilizăm liniile de pe o hârtie milimetrică. AutoCAD nu poate afişa grila dacă punctele sunt
prea apropiate unele de altele; va fi afişat mesajul “Grid too dense to display”. Se specifică grila
introducând comanda:
Command: grid
Grid spacing (x) or ON/OFF/Snap/Aspect/ <implicit>: se selectează o opţiune unde:
· Grid spacing (x) - permite specificarea densităţii punctelor, egală pe cele două axe.
· Aspect - permite specificarea densităţii punctelor diferită pe cele două axe.
· ON/OFF - activează/dezactivează un mod grid definit. Această operaţie se poate face
şi prin apăsarea tastei F7 sau Ctrl-G.
· Snap - distanţele punctelor vor fi egale cu pasul de incrementare al modului snap.

Deşi nu este necesar, mulţi utilizatori experimentaţi ai AutoCAD-ului specifică spaţierea

grilei egală cu rezoluţia SNAP sau un multiplu al acesteia.
Pentru activarea sau dezactivarea grilei se poate folosi şi caseta de dialog “Drawing Aids”
(fig.7.1) pe care o putem afişa cu ajutorul comenzii DDRMODES sau selectând-o din meniul pull-
down Settings.
Comanda ORTHO
Comanda ORTHO asigură forţarea deplasării cursorului după direcţii ortogonale, relativ la
reţeaua modului snap. Când este activ, modul ORTHO face posibilă trasarea liniilor
perpendiculare pe direcţiile orizontală şi verticală ale grilei SNAP. Comanda ORTHO are numai
opţiunea de activare sau dezactivare:
Command:ortho
ON/OFF <implicit>: modul ortho se activează (ON), respectiv dezactivează (OFF);
De asemenea, se poate activa/ dezactiva modul ORTHO tastând Ctrl-O sau F8, precum şi
accesând caseta de dialog “Drawing Aids”.
Comanda ISOPLANE
În multe cazuri este necesar să se folosescă desenarea izometrică pentru a prezenta un
obiect grafic. Un desen izometric este un desen 2D care reprezintă obiectele în trei dimensiuni,
fără ca acestea să fie obiecte 3D autentice. Ca urmare, obiectele dintr-un astfel de desen nu pot fi
prezentate în perspectivă, nu li se poate schimba unghiul de vedere şi nu pot fi supuse acţiunii de
ascundere a liniilor.

81
 Capitolul 7
Setarea modului de lucru izometric se face cu ajutorul comenzii SNAP (opţiunea Style),
descrisă mai sus. Comanda ISOPLANE este folosită pentru stabilirea planului izometric curent şi
a orientării colimatorului. Formatul comenzii este:
Command:isoplane
Left/Top/Right/<Toggle>: se specifică o opţiune. Current Isometric plane is: unde:
· Left - este opţiunea cu ajutorul căreia se selectează planul izometric din stânga, definit
de perechea de axe de 90° şi 150° (fig.7.2).
· Top - selectează planul izometric superior, definit de perechea de axe de 30° şi 150°
(fig.7.2).
· Right - selectează planul izometric din dreapta, definit de perechea de axe de 90° şi
30°.
· Toggle - este o opţiune implicită care permite comutarea pe planul izometric următor,
prin introducerea unui răspuns nul; comutarea se face în mod circular în
succesiunea L ® T ® R.
Setarea unuia din cele trei planuri izometrice poate fi făcută şi cu ajutorul casetei de dialog a
comenzii DDOSNAP (fig.7.1).

Fig.7.2. Vedere izometrică a unui cub

7.2. Utilizarea sistemelor de coordonate
În capitolul 1 au fost prezentate sistemele de coordonate folosite în AutoCAD: WCS,
UCS, Sistemul de coordonate icon. În această secţiune vom prezenta comenzile cu ajutorul cărora
putem defini diferitele sisteme de coordonate dintr-un desen şi cum putem trece dintr-un sistem în
altul. Pentru fiecare desen există posibilitatea definirii unui număr nelimitat de sisteme de
coordonate ale utilizatorului (UCS).
Comanda UCS
Comanda UCS este una dintre cele mai importante comenzi AutoCAD care permite
definirea, salvarea, restaurarea şi ştergerea sistemelor de coordonate utilizator (User Coordinate
System). Formatul comenzii este:
Command: ucs
Origin/ZAxis/3point/Entity/View/X/Y/Z/Prev/Restore/Save/Del/?/ <World>: se
specifică o opţiune unde:
· Origin - defineşte un nou UCS, specificând locaţia noii origini a sistemului prin
coordonatele X, Y, Z. ; orientarea axelor nu se schimbă;
· ZAxis - defineşte un nou UCS cu o origine diferită şi o nouă axă Z;
· 3point - defineşte un nou UCS solicitând trei puncte: originea, axa X pozitivă şi axa Y
pozitivă; punctele nu trebuie să fie pe aceeaşi linie.
· Entity - defineşte un nou UCS prin alinierea lui la o entitate existentă pe care o
selectăm; originea noului UCS şi direcţia axei X sunt fixate în funcţie de tipul
entităţii selectate, conform regulilor prezentate în tabelul 7.1.

82
 Capitolul 7
· View - defineşte un nou UCS a cărui axă Z este paralelă cu direcţia curentă de
vizualizare; originea noului UCS coincide cu originea vechiului UCS; opţiunea este
utilă pentru scrierea textelor după direcţii oblice;
· X/Y/Z - rotesc UCS-ul curent în jurul axelor respective; se cere unghiul de rotaţie;
· Prev - restaurează ultimul UCS;
· Restore - restaurează un UCS salvat anterior; se solicită numele UCS-ului care se
doreşte a fi restaurat;
· Save - salvează UCS-ul curent sub un nume precizat de utilizator;
· Del - şterge unul sau mai multe UCS-uri din lista UCS-urilor salvate;
· ? - listează UCS-urile salvate, specificând pentru fiecare coordonatele originii şi axele
X, Y, Z, relativ la UCS-ul curent;
· World - determină setarea sistemului de coordonate al lumii WCS (World Coordinate
System).
Definirea sistemelor de coordonate utilizator, ca şi toate operaţiile de manevrare a UCS-
urilor, este posibilă şi printr-o fereastră de dialog, cu ajutorul comenzii DDUCS.
Comutarea pe noul UCS se va face după ieşirea din comanda UCS.
Tabelul 7.1
Entitate Metoda de determinare a UCS-ului
ARC Centrul arcului devine originea noului UCS. Axa X
trece prin extremitatea arcului, cea mai apropiată de
punctul de selecţie.
CIRCLE Centrul cercului devine originea UCS-ului, iar axa X
trece prin punctul de selecţie.
DIMENSION Originea UCS-ului va fi la mijlocul textului cotei, iar
axa X este paralelă cu axa X a UCS-ului cotei.
LINE Punctul terminal cel mai apropiat de punctul de selecţie
devine originea noului UCS, iar axa X trece prin celălalt
capăt al segmentului de linie.
2D Punctul de start al poliliniei este noua origine a UCS-
POLYLINE ului, axa X fiind determinată de acest punct şi de primul
vertex al poliliniei.
SOLID Primul punct al solidului este originea noului UCS.
Direcţia axei X este determinată de direcţia dreptei care
uneşte primele două puncte ale solidului.
TRACE Primul punct determină originea UCS-ului, iar direcţia
axei X este determinată de orientarea primului segment.
3DFACE Originea UCS-ului este determinată de primul punct;
axa X se află pe direcţia care uneşte primul punct cu cel
de-al doilea punct; sensul pozitiv al axei Y este în
direcţia care uneşte primul punct cu cel de-al patrulea
punct. Direcţia axei Z rezultă conform regulii mâinii
drepte.
SHAPE, Punctul de inserare determină originea noului UCS, iar
TEXT, direcţia axei X este determinată de unghiul de rotaţie al
BLOCK, entităţii în jurul direcţiei de extrudare.
ATTRIBUTE
Exemplul 1. Se consideră pana din fig.7.3. Plecând de la WCS (al cărui icon este
reprezentat alăturat), vom defini un UCS cu ajutorul opţiunii ZAxis care să aibă originea în
punctul A, iar direcţia axei Z să fie dată de muchia AB (fig.7.3).

83
 Capitolul 7

Fig.7.3. Definirea unui nou UCS cu ajutorul opţiunii ZAxis.

Dialogul este următorul:
Command:ucs
Origin/ZAxis/3point/Entity/View/X/Y/Z/Prev/Restore/Save/Del/?/ <World>:ZA
Origin point <implicit>: se indică punctul A
Point on positive portion of the Z axis <implicit>: se selectează punctul B prin care trece
axa Z
Exemplul 2. Considerând paralelipipedul din fig.7.4.a cu UCS-ul curent definit ca în
această figură, ne propunem să definim un nou UCS utilizând opţiunea 3point. Cele trei puncte
P1, P2 şi P3 sunt marcate pe desen. Dialogul decurge astfel:
Command:ucs
Origin/ZAxis/3point/Entity/View/X/Y/Z/Prev/Restore/Save/Del/?/ <World>:3
Origin point <implicit>: se indică punctul P1 utilizând modul OSNAP endpoint
Point on positive portion of the X axis <implicit>: se selectează punctul P2 prin
care trece axa X
Point on positive-Y portion of the UCS XY plane <implicit>: se selectează
punctul P3, punct care face parte din planul X0Y
Dacă comanda UCSICON este setată pe ORigin, la încheierea comenzii UCS se va
observa că iconul va ocupa poziţia definită de cele trei puncte (fig.7.4.b).

Fig.7.4. Definirea unui nou UCS cu ajutorul opţiunii 3point.

Odată stabilit noul UCS, se pot folosi comenzile VPOINT, DVIEW, PLAN sau VIEW
pentru a modifica direcţia de vizualizare a desenului în fereastra curentă.
Dacă variabila de sistem UCSFOLLOW este OFF, comutarea de la un UCS la altul nu
modifică punctul de vedere al desenului;
Comanda UCSICON
Această comandă permite controlul afişării simbolului pentru marcarea sistemului de
coordonate. Acesta vizualizează sensurile pozitive ale axelor X şi Y, originea UCS-ului curent şi
direcţia de vedere, relativ la UCS-ul curent (v. fig.1.6). Un astfel de simbol grafic poartă
denumirea de icon şi pentru că informează utilizatorul despre starea UCS-ului curent se numeşte
UCSicon.
84
 Capitolul 7

Fig.7.5. Icon-uri în spaţiul hârtie şi în spaţiul model.

AutoCAD afişează icon-uri diferite pentru spaţiul model şi pentru spaţiul hârtie. Când
spaţiul hârtie este curent, AutoCAD afişează icon-ul din fig.7.5.a, iar când spaţiul model este
curent, este afişat icon-ul din fig.7.5.b. Alte detalii privind modul de afişare al icon-ului sunt
prezentate în paragraful 1.5.
Când se introduce comanda UCSICON, AutoCAD afişează prompt-ul:
Command: ucsicon
ON/OFF/All/Noorigin/ORigin <starea curentă: ON sau OFF>: se alege o opţiune
unde:
· ON - determină afişarea simbolului UCS;
· OFF - inhibă afişarea simbolului UCS;
· All - asigură activarea/inhibarea afişării simbolului UCS în toate ferestrele active de
lucru definite cu comanda VPORTS;
· Noorigin - determină afişarea simbolului (în cazul în care acesta este activ) în colţul
din stânga jos al ferestrei de lucru curente, indiferent de poziţia originii UCS-ului
curent;
· ORigin - forţează afişarea simbolului chiar în originea sistemului de coordonate; dacă
originea UCS-ului curent este în afara ecranului simbolul va fi plasat în colţul din
stânga-jos al ecranului sau al ferestrei de afişare curente.
Dacă direcţia de privire este paralelă cu planul XY, simbolul este
înlocuit de un marcator simbolizând un creion rupt (fig.7.6). Acesta
avertizează utilizatorul că operaţiile de desenare sau editare din acest
punct de vizualizare pot avea rezultate nesatisfăcătoare.

Fig.7.6. Icon sub forma unui creion rupt.

7.3. Modul object snap

Sistemul AutoCAD dispune de un mecanism extrem de util pentru indicarea punctelor
reprezentative ale diferitelor entităţi grafice, mecanism denumit object snap. Acesta vine în
completarea facilităţilor implementate de comanda SNAP.
Comanda OSNAP
Folosind comanda OSNAP putem alege una sau mai multe setări pentru object snap,
înainte de utilizarea unei comeni de desenare sau de editare. Modurile object permit poziţionarea
cursorului într-o anumită parte a unei entităţi sau într-un punct care este într-o relaţie spaţială
specifică cu entitatea. Dialogul decurge astfel:
Command: osnap
Object snap modes: se indică unul sau mai multe moduri object snap separate prin
virgulă

85
 Capitolul 7
Răspunsurile posibile cu semnificaţiile lor sunt:
· NEArest - selectează cel mai apropiat punct faţă de colimatorul suprapus peste
entitate.
· ENDpoint - selectează cel mai apropiat punct terminal al unui cerc sau al unei linii.
· MIDpoint - selectează un punct situat la jumătatea unui arc sau al unei linii.
· CENter -selectează centrul unui arc sau cerc.
· NODe - selectează o entitate de tip Point.
· QUAdrant - selectează capetele fiecărui cvadrant al unui arc sau cerc (puncte pe un
cerc sau arc situate la 0, 90, 180 sau 270 de grade).
· INTersection - selectează punctul de intersecţie a două entităţi grafice de tipul Line,
Arc sau Cerc.
· INSert - selectează punctul de inserare al unei entităţi de tip Text, Attribute, Block sau
Shape (formă)
· PERpendicular - selectează un punct aparţinând unui arc, cerc sau linie aflat pe
perpendiculara coborâtă din punctul curent la entitatea respectivă.
· TANgent - selectează punctul aparţinând unui arc sau cerc care determină împreună cu
punctul curent tangenta la entitatea respectivă.
· QUIck - selectează, în cazul activării simultane a mai multor moduri OSNAP, primul
punct care îndeplineşte condiţiile cerute (nu cel mai apropiat).
· NONe - dezactivează modurile object snap.

Pentru a stabili unul din modurile de lucru object snap se poate utiliza, de asemenea,
caseta de dialog a comenzii DDOSNAP.
Modurile PER şi TAN por fi utilizate la specificarea punctului de start al unei entităţi de
tip LINE, situaţie în care nu se ia în considerare punctul curent.
Exemplu: Considerând ca fiind desenate un cerc şi segmentul de dreaptă AB, ne propunem
să unim cu un segment de dreaptă centrul cercului şi mijlocul segmentului AB (fig.7.7). Dialogul
este următorul:
Command:line
From point: cen
of se selectează cercul
To point : mid
of se selectează linia alăturată
To point: enter

Fig.7.7. Exemplu de utilizare a comenzii OSNAP.

Comanda APERTURE
86
 Capitolul 7
Comanda APERTURE permite schimbarea mărimii casetei de selecţie folosită de modurile
OSNAP la selectarea entităţilor. Dialogul decurge astfel:
Command: aperture
Object snap target height (1-50 pixels) <implicit>: se specifică un număr între 1 şi 50
Având în vedere că forma casetei este un pătrat, numărul specificat va reprezenta
dimensiunea laturii acestuia în pixeli. O casetă mare uşurează selectarea entităţilor, dar este mai
lentă şi mai puţin precisă decât una mică.
Caseta de dialog a comenzii DDOSNAP permite schimbarea dinamică a mărimii casetei de
selectare a entităţilor.
7.4. Utilizarea filtrelor de coordonate
După cum s-a constatat deja, AutoCAD-ul permite utilizarea de puncte particulare ale
entităţilor existente, prin intermediul comenzii OSNAP. O altă posibilitate o constituie indicarea
coordonatelor unui punct 2D sau 3D prin preluarea lor de la câteva puncte intermediare din
spaţiul alocat desenului. Această operaţie se numeşte filtrare.
Filtrele de coordonate sunt asemănătoare modurilor object snap şi pot lucra împreună sau
separat de comenzile object snap, având posibilitatea de a acţiona transparent. Filtrele de
coordonate sunt utile atunci când dorim să specificăm anumite puncte care sunt în relaţie cu altele,
mai uşor de localizat.
AutoCAD oferă şapte filtre de coordonate (câte unul pentru fiecare combinaţie de
coordonate), prezentate în tabelul de mai jos:
Tabelul 7.2
Filtru Semnificaţie
.X Este preluată valoarea coordonatei X şi se solicită valorile
pentru Y şi Z
.Y Este preluată valoarea coordonatei Y şi se solicită valorile pentru
X şi Z
.Z Este preluată valoarea coordonatei Z şi se solicită valorile pentru
X şi Y
. XY Sunt preluate valorile coordonatelor X şi Y şi se solicită valoarea
pentru Z
. XZ Sunt preluate valorile coordonatelor X şi Z şi se solicită valoarea
pentru Y
. YZ Sunt preluate valorile coordonatelor Y şi Z şi se solicită valoarea
pentru X
. XYZ Sunt preluate valorile coordonatelor X , Y şi Z (ca şi cum nu am
folosi deloc filtrul de coordonate)

Ori de câte ori AutoCAD cere un punct se poate răspunde cu un filtru de forma celor
prezentate în tabelul 7.2. Când se specifică un asemenea filtru, AutoCAD afişează prompt-ul of şi
apoi se indică numai acele coordonate specificate de filtru printr-un mesaj de forma need XZ; în
acest caz, de exemplu, suntem avertizaţi că trebuie să mai introducem coordonatele X şi Z ale
punctului.
Utilizarea filtrelor de coordonate împreună cu modurile object snap se face ca în exemplul
următor: fiind desenată latura AB, ne propunem să construim celelalte laturi ale unui trapez
dreptunghic (fig.7.8), fără să cunoaştem coordonatele punctelor din vârfuri; se ştie numai că baza
mică are lungimea de 65 unităţi de desenare; dialogul este următorul:
Command: line
From point: end
of (se indică un punct pe segmentul AB, mai aproapiat de B)
87
 Capitolul 7
To point: .Y
of @ (este preluată coordonata Y a ultimului punct selectat)
(need XZ): @-65,0 (este reprezentat punctul C)
To point: .YZ
of end
of (se indică un punct pe segmentul AB, mai aproapiat de A)
of (need X): end
of (se indică un punct pe segmentul BC, mai aproape de C; este reprezentat punctul
D)
To point: end
of (se indică un punct pe segmentul AB, mai aproapiat de A)
To point: enter

Fig. 7.8. Construirea unui trapez utilizând filtrele.

În procesul de trasare a segmentelor BC, CD şi DA am specificat punctele A şi B cu
ajutorul modului “object snap” opţiunea end, ca fiind extremităţile segmentului AB, iar pentru
specificarea punctelor C şi D am folosit filtrele: punctul C a preluat coordonata Y de la punctul B,
iar punctul D a preluat coordonata Y de la A şi coordonata X de la C ; coordonata Z este egală cu
0 pentru ambele puncte.

88