Capitolul 5

5
COMENZI DE AFIŞARE

Comenzile din acest capitol controlează modul cum este afişat desenul pe ecranul grafic.
Cu ajutorul acestor comenzi putem selecta porţiuni din desen pentru a fi afişate, stabili vederi în
3D, specifica măsura în care AutoCAD-ul elaborează entităţi cu consum mare de timp, redesena
ecranul şi realiza multe alte operaţii. De asemenea, putem folosi aceste comenzi pentru a pregăti
diferite vederi ale desenului în vederea imprimării la un plotter.
Înainte de a prezenta aceste comenzi cu care se pot realiza aceste operaţii, vom prezenta
câteva concepte de bază care privesc modul în care AutoCAD-ul operează cu desenele.

5.1. Spaţiul model şi spaţiul hârtie

AutoCAD-ul ne permite să lucrăm pe desenele pe care le realizăm în spaţiul model sau în

spaţiul hârtie. Cele mai multe proiecte şi desene le vom face în spaţiul model (Model Space),
creând modele 2D sau 3D ale obiectului pe care îl reprezentăm.
Spaţiul în care sunt poziţionate vederile desenelor 3D, notele şi alte informaţii (de exemplu
indicatorul pentru desenele tehnice) se numeşte spaţiu hârtie (Paper Space). Fiecare vedere poate
arăta o parte diferită a modelului şi poate să-l afişeze dintr-un punct de vedere diferit. Putem
“îngheţa” sau “dezgheţa” diferite layere în fiecare vedere. Lucrând în spaţiul hârtie putem aranja şi
edita aceste vederi şi apoi le vom plota ca un grup.
Spaţiul hârtie permite operaţii de scalare unde modelul poate fi vizualizat la o anumită
scară folosind opţiunea XP a comenzii ZOOM. În plus, tipul de linie, grosimea şi dimensiunea
textului pot fi scalate automat la mărimea lor corectă în spaţiul hârtie. În spaţiul hârtie fiecare
componentă este creată în două dimensiuni.
Pentru a folosi spaţiul hârtie şi comenzile lui asociate (MVIEW, PSPACE,MSPACE şi
VPLAYER) trebuie mai întâi să dezactivăm “tiled viewport mode” prin setarea variabilei de
sistem TILEMODE pe 0. Când TILEMODE este dezactivat, putem putem considera ferestrele
din desen ca orice entitate a AutoCAD-ului. Ca urmare, după definirea unei ferestre o putem edita
cu comenzile standard ale AutoCAD-ului, de exemplu MOVE, COPY, SCALE şi ERASE.
Când variabila TILEMODE este setată pe 1 (activă), putem lucra numai în spaţiul model,
iar AutoCAD plotează numai conţinutul ferestrei curente.

5.2. Viewport-uri

Un viewport AutoCAD (o fereastră) este o zonă dreptunghiulară a ecranului grafic care

afişează anumite porţiuni ale spaţiului model al desenului. Implicit, AutoCAD începe noul desen
folosind o singură fereastră care umple întreaga arie grafică.
Putem crea şi alte ferestre, fiecare dintre ele cuprizând o parte diferită a desenului (vederi,
detalii), sau poate conţine o vedere 3D. Se pot folosi comenzile ZOOM şi PAN pentru a afişa
diferite porţiuni ale desenului sau diferite nivele de detaliere. Pot fi setate modurile SNAP, GRID
şi UCSICON separat pentru fiecare fereastră.
Dacă variabila TILEMODE este setată pe 0, putem controla vizibilitatea obiectelor
desenate pe layere diferite, pe baza unei ferestre.
Putem crea şi manipula ferestrele în două moduri diferite. Modul ales depinde de tipul de
fereastră pe care dorim să-l utilizăm:
· Ferestre ca suprafeţe ale ecranului

58
 Capitolul 5
· Ferestre ca entităţi în spaţiul hârtie.

Coordonatele, unghiurile, razele etc. care definesc entităţile desenate sunt memorate în
baza de date a AutoCAD-ului (fişierul desen) ca valori cu virgulă mobilă. Acest format asigură o
precizie ridicată şi stă la baza flexibilităţii AutoCAD-ului în intrepretarea unităţilor de desenare.
La generarea unui desen pe ecranul display-ului, AutoCAD-ul trebuie să convertească
valorile cu virgulă mobilă din baza de date în coordonate de ecran (numere întregi), deoarece pe
ecran reprezentarea se face în pixeli. Rezultatul acestei transformări se memorează în aşa-numitul
ecran virtual, care conţine doar datele necesare afişării unei zone de desen.
Ori de câte ori AutoCAD-ul regenerează desenul, el transformă coordonatele cu virgulă
mobilă din baza de date în coordonate numere întregi pentru ecranul grafic. Efectuarea acestei
operaţii poate dura destul de mult, mai ales în cazul unui desen complex.
Atunci când se execută o redesenare a imagini de pe ecran, aceasta implică o translaţie
mult mai rapidă de la coordonatele ecranului virtual la coordonatele, ecranului fizic. Din acest
motiv, ori de câte ori este posibil, în mod preferenţial, se execută redesenări şi nu regenerări, cu
ajutorul comenzilor de afişare.

Comanda ZOOM

Comanda ZOOM permite modificarea scării de vizualizare a desenului pentru a uşura, în

acest fel, editarea lui. Această comandă cuprinde mai multe opţiuni, fiecare cerând o modalitate
diferită de specificare a amplificării şi porţiunii din desen ce trebuie afişată. Formatul comenzii
este următorul:

Command:zoom
All/Center/Dynamic/Extents/Left/Previous/Vmax/Window/<Scale (X/XP)>: (se
selectează o opţiune)
unde:
· All - reface desenul astfel încât pe ecran să apară toate componentele acestuia. Dacă
desenul depăşeşte limitele date prin LIMITS, atunci ecranul va fi dimensionat după
desen, altfel, după limitele spatiului alocat (cu LIMITS).
· Center- se cere centrul zonei ce va fi mărită/micşorată prin "Center point". Se va
indica un punct printr-una din metodele cunoscute. Se cere apoi:

Modification or Height <9.0000>:

unde se va preciza: fie factorul de mărire/micsorare (urmat de X), ca de exemplu 2X,

care măreşte de două ori desenul, fie câte unităţi să fie prezentate pe înălţimea
(Height) ecranului. După cum se vede, mărimea implicită a ecranului este de 9 unităţi.
· Dynamic - prin această opţiune, pe ecran apare totul: atât spaţiul afişat cât şi întregul
desen. Peste ele este pus un dreptunghi trasat cu linie întreruptă care coincide cu
zona afişată. Prima comandă, dată prin tastele cu săgeţi, duce la deplasarea acestui
dreptunghi. Apăsând tasta ENTER el este fixat în poziţia aleasă. Folosind iar
tastele cu săgeţi, dreptunghiul poate fi mărit/micşorat. Cu ENTER este fixat la
mărimea curentă aleasă. Cu ajutorul tastelor cu săgeţi dreptunghiul poate fi
deplasat din nou. Pentru a încheia comanda se va apăsa de două ori la rând tasta
ENTER. Pe ecran va apărea zona cuprinsă în dreptunghi. Deplasând/mărind
dreptunghiul de încadrare prea mult, în stinga-jos poate să apară un semn care
aduce cu o clepsidră; ea arată că, dacă se alege acea varianta de ZOOM, va fi
necesară regenerarea desenului, deci consum de timp. Dacă nu apare clepsidra,
viteza de execuţie a zooming-ului va fi foarte mare.
· Extents - ecranul va cuprinde desenul întreg, indiferent de zona alocată; deci se va
realiza coincidenţa spaţiului afişat cu cel efectiv.
· Left- se cere colţul stânga-jos al viitorului ecran, după care procedura decurge ca şi la
opţiunea "Center" prezentată mai sus.
59
 Capitolul 5
· Previous- prin această opţiune se va prezenta ecranul anterior stabilit cu ZOOM sau
PAN. Repetarea acestei opţiuni prezintă ecrane anterioare, în ordinea inversă.
· Vmax - afişează desenul la dimensiunea dată de limitele ecranului virtual. Ecranul
virtual este acea suprafaţă din desen în care AutoCAD-ul poate executa operaţii
de “zoom” sau “pan” fără a regenera desenul.
· Window - se cer punctele diagonal opuse (First corner:, Second corner:) ale
dreptunghiului care va mărgini ecranul. Altfel spus, se cere dimensionarea spaţiului
afişat.
· Scale(X/XP) - introducând o valoare numerică urmată de X, aceasta este considerată
scara. De exemplu, prin 5X se va cere mărirea de 5 ori a imaginii (scara 5:1). Opţiunea
XP este utilizată la scanarea desenului în spaţiul hârtie la pregătirea desenului pentru
plotare. Aceasta acţionează asupra unui viewport modificându-l relativ la spaţiul
hârtie. De exemplu, dacă se răspunde cu 0.5xp la prompt-ul comenzii:

Command: zoom
All/..../<Scale (X/XP)>: 0.5xp
vederea din viewport-ul respectiv va fi redesenată în spaţiul hârtie cu un factor de
scalare de 1:2. Când se plotează desenul din spaţiul hârtie în mărime naturală, vederea plană
rezultată va fi plotată la scara 1:2.
Comanda ZOOM poate fi utilizată în mod transparent, în cadrul unei comenzi AutoCAD,
dar nu în cazul în care acţiunea ei ar determina o regenerare a desenului.

Comanda PAN

Această comandă permite deplasarea ferestrei de vizualizare a desenului într-o nouă

poziţie, fără a modifica factorul de mărire. Astfel putem să vedem detalii care erau în afara
ecranului înaintea comenzii PAN. Comanda are următorul format:

Command:pan
Displacement: se specifică un punct sau o deplasare
Second point: se specifică al doilea punct sau ENTER

Dacă la prompt-ul Displacement se introduce o deplasare, la următorul prompt se tastează

ENTER. Dacă se indică un punct, va trebui să introducem un al doilea punct la prompt-ul Second
point:, pentru a indica mărimea şi direcţia deplasării. De exemplu, secvenţele următoare dau
acelaşi efect: deplasarea punctului (7,7) în (2,4).

Command: pan
Displacements: -5,-3
Second point: ENTER (pentru a indica deplasarea relativă)

Command: pan
Diplacements:7,7
Second point: 2,4

Comanda PAN poate fi utilizată şi în mod transparent, în cadrul altei comenzi AutoCAD.

Comanda VIEW

Comanda VIEW permite crearea, salvarea şi restaurarea unor vederi ale desenului. O
vedere este o zonă a desenului căreia i s-a atribuit un nume. Utilizarea comenzii VIEW reduce
numărul de apelări repetate ale comenzilor ZOOM şi PAN şi duce la mărirea vitezei de lucru.
Formatul comenzii este următorul:

60
 Capitolul 5
Command:view
?/Delete/Restore/Save?Window: se selectează o opţiune
View name: se introduce un nume de vedere
unde:
· ?- afişează lista vederilor definite în desenul curent
· Delete - permite ştergerea unei vederi din listă
· Restore - restaurează pe ecran o vedere care a fost salvată anterior
· Save - salvează pe disc vederea curentă cu un nume dat de utilizator
· Window - permite definirea mai multor vederi fără a fi necesară apelarea comenzii
ZOOM. Vederile se definesc în suprafaţa de afişare curentă prin specificarea numelui şi
prin indicarea ferestrei care le delimitează.

Comanda VIEW poate fi utilizată şi în mod transparent, în cadrul altei comenzi AutoCAD.
Când se editează un desen existent conţinând vederi denumite, putem specifica numele
uneia şi pe ecranul grafic va fi afişată numai porţiunea din desen corespunzătoare acestei vederi.
Comanda DDVIEW permite realizarea aceleiaşi operaţii ca şi comanda VIEW, dar cu
ajutorul unei casete de dialog.

Comanda REDRAW

Comanda REDRAW redesenează entităţile vizibile din viewport-ul curent. Este apelată de
utilizator ori de câte ori este necesară “curăţarea” ecranului şi reactualizarea imaginii afişate pe
ecran, de exemplu pentru îndepărtarea semnelor de marcaj ale punctelor. În acest scop se tastează
REDRAW la prompt-ul AutoCAD-ului:

Command:redraw

sau este preluată din meniul ecran, precum şi din meniul pull-down.
După executarea unor comenzi AutoCAD, redesenarea imaginii pe ecran se realizează în
mod automat.
Atunci când se doreşte redesenarea entităţilor din toate viewport-urile se va utiliza
comanda REDRAWALL.
Comenzile REDRAW şi REDRAWALL pot fi folosite şi în mod transparent.

Comanda REGEN

Utilizarea comenzii REGEN determină regenerarea imaginii din viewport-ul curent. Fiind
necesară parcurgerea bazei de date a desenului pentru a recalcula poziţiile entităţilor (care nu sunt
“îngheţate”), timpul necesar execuţiei acestei comenzi este mai mare decât cel necesar comenzii
REDRAW şi este în funcţie de complexitatea desenului. Formatul comenzii este:

Command:regen
Regenerating drawing.
Comenzile ZOOM, PAN şi VIEW (opţiunea Restore) regenerează automat desenul la o
schimbare semnificativă a spaţiului afişat.
Pentru regenerarea desenului în toate viewport-urile se va utiliza comanda REGENALL.

Comanada REGENAUTO

Unele comenzi ale AutoCAD-ului modifică proprietăţile fundamentale ale unui desen şi
acest lucru determină executarea unei regenerări automate a întregului desen. Dacă în anumite
situaţii considerăm că regenerarea este inutilă, putem renunţa la această operaţie. Comanda
REGENAUTO ne permite să controlăm executarea regenerărilor automate. Dialogul acestei
comenzi este următorul:
61
 Capitolul 5
Command: regenauto
ON/OFF <implicit>: se alege o opţiune
unde:
· ON - validează regenerarea automată, fără a mai avertiza asupra începerii acestei
operaţii
· OFF - validează afişarea unui mesaj de avertizare înainte de executarea regenerării:
About to regen .. proceed? <Y> (Aprobaţi începerea regenerării?)
Răspunzând cu Y operaţia de regenerare este efectuată, iar dacă se răspunde cu N
regenerarea nu va fi realizată.

Comanda FILL

Toate obiectele cu lăţime ocupă un spaţiu compact de pixeli pe ecran. Pentru a fi

prezentate când se reface desenul, se consumă timp. Pentru a evita acest consum de timp, se
poate opta pentru a lucra cu aceste obiecte "neumplute", urmând a fi umplute în final, când
desenul este terminat. În acest scop se foloseşte comanda FILL care are următorul format:

Command:fill
ON/OFF/ <implcit>: se alege o opţiune
unde:
· On - determină desenarea compactă a solidelor 2D, umbrelor şi poliliniilor cu lăţime
specificată.
· OFF- determină desenarea doar a contururilor solidelor 2D, urmelor şi poliliniilor.

Variabilă de sistem asociată acestei comenzi este FILLMODE.

Comanda BLIPMODE

Această comandă permite comutarea ON/OFF a modului BLIP care afişează un marcator
(semnul +) în fiecare punct selectat sau indicat. Formatul comenzii este:
Command:blipmode
ON/OFF <implicit>: se specifică ON sau OFF (starea curentă a modului BLIP este ON
- marcatorul fiind afişat)

Comanda DRAGMODE

Această comandă asigură comutarea modului DRAG care permite construcţia şi

specificarea dinamică a entităţilor. Formatul comenzii este:

Command: dragmode
ON/OFF/Auto <implicit>: se aleage o opţiune
unde:
· ON - permite specificarea dinamică la comenzile care suportă acest lucru prin cererea
DRAG.
· OFF - nu permite specificarea dinamică.
· Auto - permite specificarea dinamică în toate cazurile în care aceasta este posibilă, fără
a fi necesară o cerere DRAG.

Un exemplu de specificare dinamică îl reprezintă trasarea cercurilor prin centru şi rază.

După indicarea centrului cercului se cere specificarea razei care poate fi realizată prin precizarea
unui punct de pe cerc. La deplasarea cursorului în zona de desenare, pentru fiecare poziţie a
acestuia se afişează (cu linie întreruptă) cercul care trece prin acel punct.

62
 Capitolul 5
Un alt exemplu de specificare dinamică este copierea (sau mutarea) unei entităţi sau grup
de entităţi. În procesul de stabilire a poziţiei copiilor este afişat permanent un set de copii virtuale
ataşate cursorului.

Comanda QTEXT

Comanda QTEXT este similară comenzii FILL descrisă mai sus, dar ea controlează
afişajul entităţilor de tip text şi atribut. Formatul comenzii este:

Command:qtext
ON/OFF <implicit>: se alege o opţiune

Alegând opţiunea ON modul “Quik TEXT” este pus în funcţiune, ceea ce duce la
reprezentarea textelor din desen sub forma unor casete dreptunghiulare. Aceasta determină
mărirea vitezei de afişare, cu deosebire în cazul desenelor care conţin o mare cantitate de text.
Modul “Quik TEXT” devine activ la următoarea regenerare a desenului şi afectează toate
entităţile de tip text şi atribut existente în momentul respectiv. Chiar dacă acţionează modul “Quik
TEXT”, entităţile text şi atribut nou introduse sunt desenate complet pentru a se confirma
conţinutul şi amplasarea lor. Însă la următoarea regenerare a desenului acestea vor apărea în
format “Quik TEXT”.
Opţiunea OFF determină dezactivarea modului “Quik TEXT şi afişarea textelor în mod
normal.
Setarea iniţială a modului “Quik TEXT” este determinată de desenul prototip.
Cea mai recentă setare a modului “Quik TEXT” devine setare implicită la apelarea
ulterioară a comenzii QTEXT din fişierul desen curent.

Comanda VIEWRES

Această comandă controlează regenerarea rapidă în AutoCAD şi rezoluţia atât a cercurilor

cât şi a arcelor. Formatul comenzii este:

Command:viewres
Do you want fast zoom? <Y> (Doriţi operaţii de zoom rapide ?)
Enter circle zoom percent (1 - 20000) <implicit>: se precizează o valoare

Dacă se răspunde cu Y la primul prompt, AutoCAD validează regenerarea rapidă a

imaginilor afişate pe ecran.
“Circle zoom percent” ne oferă controlul asupra preciziei cu care sunt desenate cercurile şi
arcele pe ecranul grafic. Cercurile şi arcele sunt desenate folosind mai mulţi vectori de lungime
mică. Cu cât se specifică mai mulţi vectori, cu atât cercurile şi arcele se obţin cu mai multă
acurateţe. Reversul constă în creşterea timpului necesar pentru regenerare. Valoarea implicită este
100 şi determină programul să-şi utilizeze algoritmul intern pentru calculul numărului optim de
vectori pentru fiecare cerc sau arc, astfel încât acesta să fie desenat cu acurateţe, în funcţie de
factorul de scară stabilit pentru operaţia de zoom. Pentru regenerări mai rapide se poate stabili
acest parametru la o valoare mai mică de 100, iar pentru reprezentări ale curbelor care conţin arce
cu acurateţe mai bună se poate preciza un parametru mai mare de 100.

5.3. Controlul vizualizării desenelor 3D

Comanda VPOINT

Comanda VPOINT setează punctul de vedere pentru fereastra de afişare curentă,

permiţând vizualizarea unui desen în trei dimensiuni. AutoCAD regenerează desenul, proiectând
entităţile pe ecran de aşa manieră ca şi cum ar fi privite de observator din punctul de vedere
specificat în spaţiul model. De asemenea, desenul este scalat astfel încât să ocupe tot ecranul.
Punctul de vedere implicit este punctul de coordonate (0,0,1), ceea ce înseamnă că desenul este
privit de pe axa Z, cu o unitate deasupra originii XY a desenului, perpendicular pe planul XY.

63
 Capitolul 5
Comanda VPOINT permite specificarea direcţiei de vedere, rezultată prin unirea punctului
de vedere cu punctul ţintă de coordonate (0,0,0), dar nu şi specificarea distanţei de vedere.
Formatul comenzii este:
Command: vpoint
Rotate/<View point> <implicit>: se foloseşte o opţiune
unde:
· <View point> - permite specificarea noului punct de vedere prin coordonate
· Rotate - permite precizarea unui nou punct de vedere prin specificarea a două axe
Enter angle in XY plane from X axis <implicit>: unghiul din planul
XY
Enter angle from XY plane <implicit>: unghiul faţă de planul XY

Punctele şi unghiurile specificate ca răspuns la prompt-urile comenzii VPOINT sunt date

relativ la UCS-ul curent.
Dacă la primul prompt al comenzii VPOINT se răspunde cu Enter, pe ecran se afişează un
compas, sub forma a două cercuri concentrice, şi un sistem de axe rectangulare denumit tripod
(fig.5.1). Cu aceste simboluri grafice putem seta interactiv direcţia de vedere a desenului. Când
cursorul rămâne în cercul interior, punctul de vedere este deasupra planului XY (Z pozitiv), iar
când acesta este între cele două cercuri, punctul de vedere este sub planul XY (Z negativ).

Fig.5.1. Axele VPOINT. Fig.5.2. Meniul VPOINT.

Se poate obţine orientarea mai precisă a vederii folosind meniul icon VPOINT prezentat în
fig.5.2. Pentru a-l afişa se foloseşte comanda DDVPOINT. Specificarea unghiului faţă de axa X şi
a unghiului faţă de planul XY se face folosind icon-urile sau introducând valori de la tastatură în
casetele de editare. Icon-ul din stânga permite setarea unghiului faţă de axa X făcând “click” pe
reprezentarea unghiului dorit. Asemănător poate fi setat unghiul faţă de planul XY la una dintre
valorile afişate în icon-ul din dreapta.

Comanda DVIEW

Această comandă permite prezentarea paralelă sau în perspectivă a desenelor 3D. Direcţia
de vedere este determinată de dreapta imaginară care uneşte camera cu ţinta (fig.5.3.a). Comanda
DVIEW modifică dinamic modul de vizualizare a obiectelor unui desen. Pentru vizualizarea
obiectelor din diferite direcţii se defineşte o ţintă (adică obiectele pe care le privim) şi o cameră de
luat vederi .
În plus, utilizatorul are posibilitatea de a crea secţiuni prin desen cu ajutorul a două plane
de tăiere denumite “back clip” şi “front clip”. Acestea sunt situate perpendicular pe direcţia de
vedere şi controlează vizibilitatea obiectelor din desen pe baza distanţei faţă de cameră. Dialogul
începe astfel:

64
 Capitolul 5
Command: dview
Select object: se selectează o submulţime a entităţilor din desen
CAmera/TArget/Distance/POints/PAn/Zoom/TWist/CLip/Hide/Off/Undo/
<eXit>:
unde:
· CAmera - permite alegerea dinamică a poziţiei camerei din care este privită mulţimea
selectată;
· TArget - permite alegerea dinamică a poziţiei punctului de ţintă care se priveşte;
· Distance - permite stabilirea distanţei de la cameră la ţintă şi creează prezentarea în
perspectivă, semnalată prin afişarea simbolului corespunzător;
· POint - permite alegerea punctuală a poziţiei camerei şi ţintei;
· PAn - “pan” de perspectivă;
· Zoom - “zoom” de perspectivă;
· TWist - permite rotirea dinamică a desenului în jurul unei axe perpendiculare pe ecran;
· CLip - elimină obiectele din prim plan (Front) sau din fundal (Back);
· Hide - şterge liniile ascunse ale elementelor selectate în sesiunea DVIEW curentă;
· Off - elimină prezentarea în perspectivă;
· Undo - anulează ultima operaţie DVIEW;
· eXit - ieşire din DVIEW.

Selectând opţiunea Camera, AutoCAD solicită două unghiuri prin care se specifică poziţia
camerei: un unghi măsurat faţă de planul XY şi altul în planul XY al UCS-ului curent. Aceste
unghiuri sunt măsurate referitor la obiectivul ţintă (fig.5.3.a). În această figură sunt reprezentate,
în vedere plană, un paralelipiped, o piramidă şi un con aşezate pe o suprafaţă.
Pentru a reprezenta aceste obiecte în 3D (fig.5.3.b), utilizând opţiunea Camera, se
parcurge următoarea secvenţă:
Command: dview
Select objects: cu o fereastră se selectează toate elementele din fig.5.3.a
CAmera/TArget/Distance/POints/PAn/Zoom/TWist/CLip/Hide/Off/Undo/ <eXit>: ca
Toggle angle in/Enter angle from XY plane <implicit>: 20
Toggle angle from/Enter angle in XY plane from X axis <implicit>: -135
CAmera/TArget/Distance/POints/PAn/Zoom/TWist/CLip/Hide/Off/Undo/ <eXit>: Enter

Fig.5.3. Exemplu de utilizare a comenzii DVIEW.

Putem aşeza camera în poziţia dorită şi cu ajutorul mouse-ului, modificând ambele

unghiuri simultan. Făcând “click” sau apăsând Enter, vederea dinamică este redesenată aşa cum
este văzută din noua poziţie a camerei.
În mod asemănător decurge dialogul şi la opţiunea TArget, cu diferenţa că aici se specifică
unghiurile de rotaţie ale ţintei relative la planul XY şi la axa X.

Comanda PLAN

65
 Capitolul 5
Această comandă reprezintă un mijloc de stabilire a vederilor plane (caracterizate de
punctul de vedere (0,0,1) , fie în UCS-ul curent, fie într-un UCS salvat anterior, fie în WCS.
Comanda PLAN afectează numai fereastra de afişare curentă şi este validă numai în spaţiul model.
Formatul comenzii este:

Command: plan
<Current UCS>/Ucs/World: se alege o opţiune
unde:
· Dacă se răspunde cu ENTER se aliniază punctul de vizualizare astfel încât se va
observa vederea plană a UCS-ului curent;
· Ucs - aliniază viewport-ul cu vederea plană a oricărui UCS salvat anterior, afişând
prompt-ul:
?/Name of UCS: se răspunde cu un nume de UCS
· World - reface vederea plană din WCS.

Variabila de sistem UCSFOLLOW setată pe ON (1) determină generarea unei vederi

plane ori de câte ori utilizatorul trece de la un UCS la altul; valoarea “0” inhibă această operaţie.

Comanda HIDE

Comanda HIDE elimină toate liniile ascunse de alte obiecte, fiind capabilă să decidă ce
porţiuni sunt vizibile în vederea aleasă şi ce porţiuni sunt ascunse şi deci trebuie omise din desen.
Îndepărtarea liniilor ascunse se face numai din imaginea de pe ecran şi nu acţionează asupra bazei
de date a desenului. Ca urmare, după apelarea comenzii HIDE liniile rămân invizibile până la
prima regenerare a desenului. Formatul comenzii este:
Command: hide
Regenerating drawing.
Removing hidden lines: se raportează numărul de linii ascunse de comandă

Pentru a imprima pe hârtie un fişier desen, cu toate liniile ascunse, trebuie avute în vedere
opţiunile comenzii PLOT şi ale comenzii MVIEW.
Comanda HIDE nu afectează straturile îngheţate.

Comanda SHADE

Comanda SHADE permite crearea unor imagini umbrite în fereastra de afişare curentă.
Prin umbrire se înţelege în acest caz umplerea suprafeţelor 3D cu culoarea cu care au fost
desenate.
Comanda SHADE este utilă în timpul proiectării unui model 3D, imaginea obţinută fiind
mult mai apropiată de cea reală.
Desenul poate fi umbrit în patru moduri în funcţie de valoarea variabilei de sistem
SHADEDGE şi de posibilităţile plăcii grafice:
· 0 - Feţe umbrite, fără muchii vizualizate intens (pe diplay cu 256 de culori, folosind
paleta standard)
· 1 - Feţe umbrite, cu muchii vizualizate intens în culoarea fondului (pe diplay cu 256 de
culori)
· 2 -Feţele sunt desenate în culoarea de fond, rezultatul fiind similar cu îndepărtarea
liniilor ascunse; se poate utiliza orice tip de display
· 3 - Feţe sunt desenate în culoarea lor, iar muchiile sunt evidenţiate în culoarea de fond.
Această valoare este implicită şi funcţionează pe orice tip de display

Formatul comenzii este:

Command:shade
Regenerating drawing.
100% done.
66
 Capitolul 5
Shading complete.

După lansarea comenzii desenul va fi şters din fereastra curentă, timp în care este
regenerat într-o formă umbrită, apoi este reafişat pe ecran. În timpul umbririi se afişează procentul
de construire al noii imagini în incremente de 10%.
Nu se poate edita sau plota o entitate supusă procedurii de umbrire cu comanda SHADE,
dar pot fi obţinute diapozitive cu ajutorul comenzii MSLIDE.
Pentru a reveni la vederea normală, avută înainte de apelarea comenzii SHADE, se
foloseşte comanda REGEN. Comanda UNDO nu anulează efectul comenzii SHADE.

Comanda TILEMODE

Pentru stabilirea spaţiului hârtie ca spaţiu afişat, variabila de sistem TILEMODE trebuie să
aibă valoarea 0. Pentru setarea ei se poate folosi comanda SETVAR sau chiar comanda
TILEMODE, astfel:
Command:tilemode
New value for TILEMODE <1>:0
Enter Paper space. Use Mview to insert Model Space viewports. (aţi intrat în
spaţiul hârtie. Folosiţi MVIEW pentru a insera viewport-urile din spaţiul model)

Trecerea în spaţiul hârtie determină ştergerea ecranului, afişarea unui P în linia de stare, iar
iconul UCS-ului este înlocuit de un icon specific reprezentând un echer.

Comanda MVIEW

Comanda MVIEW permite crearea de viewport-uri (ferestre) în spaţiul hârtie., oferind

nouă opţiuni. Prompt-ul de comandă este următorul:

Command:mview
ON/OFF/Hideplot/Fit/2/3//4/Restore/<First Point>: se setează o opţiune
Switching to paper space.
unde:
· First point - este opţiune implicită şi solicită primul colţ al unei noi ferestre de afişare,
după care se solicită colţul opus al ferestrei.
· ON/OFF - determină activarea/dezactivarea entităţilor de tip fereastră de afişare;
dezactivarea unei ferestre are ca efect ştergerea conţinutului acesteia.
· Hideplot - impune sistemului AutoCAD să declanşeze o procedură de ascundere a
liniilor la tipărirea unei ferestre din spaţiul hârtie. Efectul acţiunii de ascundere a
liniilor este vizibil numai la tipărirea desenului la imprimantă sau plotter cu ajutorul
comenzii PLOT.
· Fit - asigură crearea unei entităţi de tip ferestră de afişare, dimensionată astfel încât să
ocupe toată zona grafică.
· 2/3/4/ - au acelaşi rol cu opţiunile similare ale comenzii VPORTS.
· Restore - transformă o configuraţie de ferestre de afişare salvată în spaţiul model cu
comanda VPORTS (inclusiv cea curentă), în ferestre de sine stătătoare în spaţiul
hârtie.

Deplasând cursorul pe ecran, se va observa că forma sa de colimator nu se va modifica,

indiferent de viewport-ul în care se află. Aceasta este o altă dovadă pentru faptul că ne aflăm în
spaţiul hârtie şi întreg ecranul este privit ca un singur desen. În spaţiul hârtie nu se poate opera
asupra nici unei entităţi create în spaţiul model, în schimb viewport-urile sunt tratate ca entităţi.

67
 Capitolul 5
Apelarea comenzii MVIEW în spaţiul model, AutoCAD va realiza comutarea editorului
de desenare în spaţiul hârtie pe parcursul desfăşurării comenzii (în condiţia TILEMODE=0),
afişând mesajul:
Switching to Paper space.
La încheierea comenzii se restabileşte spaţiul model, AutoCAD afişând mesajul:
Switching to Model space.

Comanda MAXACTVP

În spaţiul hârtie, AutoCAD poate afişa până la 15 viewport-uri simultan. Dacă sunt
definite mai mult de 15 astfel de entităţi se afişează doar limitele lor, nu şi conţinutul.
Variabila de sistem MAXACTVP determină numărul maxim de viewport-uri active în
spaţiul hârtie. Unui viewport activ i se afişează conţinutul, în timp ce pentru un viewport inactiv
se reprezintă doar limitele. În spaţiul hârtie se pot defini pînă la 32676 entităţi de tip viewport, dar
cel mult 15 pot fi afişate simultan.
Variabila de sistem MAXACTVP nu are efect asupra plotării. Atâta timp cât un viewport
este activ, conţinutul său va fi plotat, chiar dacă nu este vizibil.
Comenzile necesare pentru modificarea variabilei de sistem MAXACTVP sunt:
Command:maxactvp
New value for MAXACTVP <16>: 2
Command:regenall (regenerează toate viewport-urile)

Efectul comenzii de mai sus este afişarea conţinutului unui singur viewport din spaţiul
hârtie, cel de-al doilea fiind reprezentat chiar de spaţiul hârtie.
AutoCAD limitează numărul de viewport-uri afişate pentru a reduce timpii de regenerare
şi redesenare, cerinţele de memorare şi supraîncărcarea ecranului.

Comanda VIEWPORTS

Comanda VIEWPORTS (sau VPORTS) poate împărţi ecranul grafic în mai multe ferestre
(viewport-uri) individuale, fiecare conţinând o vedere separată a aceluiaşi desen. Se poate lucra în
oricare fereastră, iar schimbările făcute sunt reflectate în toate celelalte. Comanda VPORTS
controlează afişarea de ferestre alăturate şi este activă în spaţiul model numai atunci când variabila
TILEMODE este setată pe 1. Formatul comenzii este:
Command:vports
Save/Restore/Delete/Join/SIngle/?/2/<3>/4: se specifică o opţiune
unde:
· Save - permite salvarea configuraţiei curente de ferestre, sub un nume dat de
utilizator, pentru a putea fi încărcată ulterior în orice moment
· Restore - restaurează o configuraţie de ferestre care a fost salvată anterior; dacă se
răspunde cu “?” se afişează numele tuturor ferestrelor salvate
· Delete - şterge de pe disc o configuraţie salvată cu opţiunea Save
· Join - uneşte două ferestre alăturate în una singură mai mare; fereastra rezultată are
caracteristicile ferestrei indicată ca dominantă; la selectarea acestei opţiuni sunt
afişate prompt-urile:
Select dominant viewport <current>: se selectează fereastra dominantă
Select viewport to join: se selectează a doua fereastră
· Single - configurează întregul ecran într-o singură fereastră, preluând imaginea din
fereastra curentă

68
 Capitolul 5
· ? - determină afişarea numerelor de indentificare şi poziţia pe ecran a fiecărei ferestre,
localizată prin coordonatele colţurilor stânga-jos şi dreapta-sus ale spaţiului
rectangular de afişare. Dialogul începe astfel:
Viewport configuration(s) to list (*): pentru afişarea listei se apasă Enter
· 2,3,4 - determină divizarea ferestrei curente în 2, 3 sau 4 ferestre; acestea moştenesc
caracteristicile ferestrei originale (direcţia de vedere, setările modurilor grid şi
snap); pe timpul acestei opţiuni fereastra curentă rămâne blocată;
· 2 - divizarea se face în două ferestre de dimensiuni egale, orizontale sau
verticale (implicit sunt verticale).
· 3 - divizarea se face în trei ferestre şi se afişează prompt-ul:
Horizontal/Vertical/Above/Below/Left/<Right>:
Opţiunile din acest prompt ne permit să împărţim fereastra curentă în trei
ferestre egale ca dimensiuni, orizontale sau verticale, sau în două ferestre mici şi
una mai mare poziţionată jos, la stânga sau la drepta celor două.

* 4 - fereastra curentă este divizată în patru ferestre egale

În cadrul fiecărei ferestre se pot defini indepedent următoarele elemente:

· Modurile grid şi snap
· Modul zoom rapid, controlat cu variabila de sistem VIEWRES
· Icon-ul sistemului de coordonate
· Vederi 3D definite cu comenzile VPOINT sau DVIEW
· Modul de vizualizare în perspectivă, activat cu ajutorul comenzii DVIEW
· Îndepărtarea liniilor ascunse (comanda HIDE) sau umplerea feţelor (comanda
SHADE)

Este imposibil ca utilizatorul să imprime conţinutul unui grup de ferestre la o imprimantă

sau un plotter folosind comanda PLOT sau PRPLOT, însă poate fi imprimat, pe rând, conţinutul
fiecărei ferestre.
În orice moment este activă o singură fereastră, cea în care se lucrează. Aceasta are
marginile marcate cu linie mai groasă. Cursorul grafic apare numai în fereastra activă, deci
comenzile lansate sunt aplicate numai aici. Dacă deplasăm cursorul cu ajutorul mouse-ului în altă
fereastră acesta se transformă într-un cursor săgeată, indicând faptul că fereastra respectivă nu
este activă . Pentru a activa o altă fereastră facem “click” în interiorul ei. (Se poate comuta
circular între ferestre apăsând Ctrl-V).

Comanda MSPACE

Cu ajutorul comenzii MSPACE se poate reveni în spaţiul model, în condiţiile în care în

zona grafică rămâne afişat spaţiul hârtie (TILEMODE=0). Icon-ul specific spaţiului hârtie va
dispărea din colţul stânga-jos al ecranului, iar icon-ul UCS-ului va reapărea în viewport-uri.
Prompt-ul comenzii este simplu:
Command: mspace

Ferestrele de afişare sunt tratate ca vederi ale spaţiului model, fiind permise modificările
asupra entităţilor din acest spaţiu, modificări care se vor reflecta în toate ferestrele.
Trebuie să existe cel puţin o fereastră activă (operaţie ce se realizează cu opţiunea ON a
comenzii MVIEW) pentru a fi permisă comutarea din spaţiul hârtie în spaţiul model. În caz
contrar se afişează mesajul de avertisment “There are no active Model space viewports” şi se
abandonează comanda.
69
 Capitolul 5
În spaţiul model pot fi folosite comenzile VPOINT sau DVIEW pentru a modifica
vederea, însă nu se poate folosi comanda VPORTS cât timp variabila TILEMODE este setată pe
0.

Comanda PSPACE

Comand PSPACE realizează trecerea editorului de desenare din spaţiul model în spaţiul
hârtie. Poate fi apelată numai dacă variabila de sistem TILEMODE=0. Aceasta înseamnă că în
zona grafică este afişat spaţiul hârtie, lucru ce se observă prin afişarea icon-ului specific şi a literei
P în linia de stare. Toate entităţile desenate ulterior vor aparţine spaţiului hârtie. În acest context
ferestrele de afişare sunt tratate ca entităţi şi pot fi deplasate, scalate, şterse.
Pentru selectarea unei ferestre în vederea editării trebuie indicat dreptunghiul care o
încadrează.
Dacă se doreşte eliminarea dreptunghiului de încadrare al ferestrei atunci se va muta
fereastra pe un strat separat (cu comanda CHPROP) după care se îngheaţă stratul respectiv (ceea
ce are ca efect ascunderea limitelor ferestrei, nu şi a conţinutului). Prompt-ul comenzii este:
Command: pspace

Următoarele comenzi nu funcţionează în spaţiul hârtie: DVIEW, PLAN, ‘ZOOM, ‘PAN,

‘VIEW, VPOINT şi altele. Comanda MOVE poate fi folosită pentru a deplasa viewport-uri
conţinând vederi plane.

70