Capitolul 8

8
DEFINIREA BLOCURILOR ŞI ATRIBUTELOR

Un bloc este un set de entităţi AutoCAD grupate împreună într-un obiect compus. Acest
ansamblu de entităţi grafice primeşte un nume de bloc prin intermediul căruia acesta este referit şi
utilizat în desene ca o singură entitate. Conţinutul unui bloc poate varia de la un punct până la un
întreg desen care poate să reprezinte, de exemplu, un şurub, o piuliţă sau orice piesă componentă
a unui ansamblu sau subansamblu. Utilizând blocurile se pot crea biblioteci de repere care pot fi
inserate în orice desen.
Utilizarea blocurilor, cu toate posibilităţile de inserare a lor în locurile specificate, cu
orientarea şi scalarea dorite, asigură modularizarea fişierelor desen şi optimizarea activităţii de
proiectare.

8.1. Blocuri
Un bloc poate fi definit prin entităţi situate în diferite straturi, trasate cu diferite tipuri de
linie şi culori; informaţiile privind stratul, culoarea şi tipul de linie se memorează la definirea unui
bloc pentru toate entităţile componente. La inserarea blocului fiecare entitate este desenată cu
tipul de linie şi culoarea memorate, indiferent de setările curente pentru strat de desenare, tip de
linie şi culoare. (Excepţie fac entităţie care au aparţinut stratului “0” şi cele care au avut culoarea
sau tipul de linie BYBLOCK, care moştenesc aceste atribute de la blocul din care fac parte).
Utilizarea blocurilor la realizarea desenelor are o serie de avantaje dintre care menţionăm
pe cele mai importante:
· Asigură construirea desenelor de o manieră compactă şi bine structurată; desenarea
unor detalii şi obiecte grafice care se repetă în cadrul desenului se face o singură
dată.
· Modificarea desenelor se simplifică; prin simpla redefinire a unui bloc se actualizează
automat toate apariţiile acestuia în desen.
· Se reduce considerabil baza de date a desenului (deci se reduce şi dimensiunea
fişierului) prin aceea că entităţile care compun un bloc sunt memorate o singură
dată; la inserarea blocului se memorează numai referinţa acestuia.
· Uşurinţa de extragere a informaţiilor; un bloc conţine informaţii despre el însuşi
(denumite atribute) care pot fi extrase şi utilizate într-un alt program (fişier de tip
bază de date).
Unui bloc i se pot asocia mai multe atribute, fiecare atribut primind o altă etichetă. La
inserarea unui bloc cu mai multe atribute se va cere precizarea valorilor pentru fiecare atribut.

Comanda BLOCK
Comanda BLOCK creează un bloc din entităţi grafice existente în desen. Formatul
comenzii este următorul:
Command: block
Block name (or ?): se introduce numele blocului
Dacă se indică numele unui bloc definit anterior, AutoCAD va cere confirmarea
de redefinire:
Block <nume> already exists (Blocul <nume> există deja)
Redefine it ? <N>: dacă se răspunde cu “Yes” blocul respectiv se redefineşte şi desenul
se regenerează, actualizându-se toate inserările blocului în cauză.
Dacă se introduce “?” se va lista numele blocurilor create în desenul curent ca
răspuns la prompt-ul:
Block (s) to list <*>: se apasă tasta Enter.
Insertion base point: se indică punctul de inserare
81
 Capitolul 8
Select objects: se selectează obiectele care vor forma blocul
Punctul de inserare (de bază) este punctul de referinţă luat în considerare la inserările
blocului într-un desen.
Obiectele selectate pentru a face parte din bloc sunt şterse din desen (aceasta confirmă
includerea lor în bloc); dacă se doreşte refacerea lor, imediat după comanda BLOCK se va apela
comanda OOPS (operaţie care nu anulează definiţia blocului).
Pentru a redefini un bloc, acesta trebuie redesenat în întregime sau descompus în părţi
elementare componente cu comanda EXPLODE. Blocul este “explodat” pentru a avea
posibilitatea editării diferitelor obiecte din desen, după care blocul este redefinit.
Blocurile create cu comanda BLOCK sunt memorate numai în desenul curent, iar copiile
lor pot fi inserate numai în acest desen; dacă se doreşte inserarea lor în alte desene, blocurile
trebuie salvate pe disc, în fişiere separate, cu ajutorul comenzii WBLOCK.
Comanda WBLOCK
Această comandă permite salvarea unui bloc ca fişier desen pe disc în vederea introducerii
lui în alte desene cu ajutorul comenzii INSERT sau MINSERT. Formatul comenzii este:
Command:wblock
File name:se precizează numele blocului (extensia .DWG este implicită); dacă variabila
de sistem FILEDIA are valoarea 1, pe ecran este afişată caseta de dialog “Create Drawing
File” din care se selectează numele fişierului desen.
Block name:ca răspuns se poate specifica:
· Un nume de bloc, dacă numele blocului diferă de numele fişierului în care se face
salvarea acestuia;
· Caracterul = , dacă blocul are acelaşi nume cu al fişierului;
· Caracterul * , dacă se doreşte salvarea întregului desen ca bloc;
· Enter sau Space, dacă se doreşte definirea blocului, exact ca la comanda BLOCK.
Este util să se folosească pentru fişier numele blocului.
Comanda BASE
Comanda BASE permite stabilirea punctului de inserare pentru un desen pe care îl vom
insera în alt desen ca pe un bloc. Formatul comenzii este:
Command:base
Base point <implicit>: se indică punctul de bază
Dacă nu se utilizează comanda BASE, punctul de bază la inserarea desenului respectiv va
fi implicit originea sistemului de coordonate ataşat desenului (0,0,0).
Comanda BASE poate fi utilizată şi pentru schimbarea punctului de inserare; de asemenea,
variabila de sistem INSBASE care memorează coordonatele acestui punct, poate fi folosită pentru
modificarea coordonatelor lui.
Editarea fişierelor desen inserate ca blocuri în desenul curent nu se reflectă în fişierul care
include blocurile în cauză. Ca urmare, la tastarea semnului “?” la prompt-ul “Block name (or ?)
<implicit>:” nu apare în lista afişată.
Comanda INSERT
Comanda INSERT asigură inserarea unui bloc definit anterior. Se construieşte astfel o
copie a blocului specificat, cu punctul său de bază poziţionat în punctul de inserare precizat de
utilizator. Dialogul începe astfel:
Command: insert
Block name (or ?) <implicit>: se introduce numele blocului de inserat ; se introduce “?”
pentru a afla lista blocurilor definite
Insertion point: se localizează punctul de inserare pentru bloc
X scale factor <1>/Corner /XYZ: se poate răspunde cu un număr care reprezintă
factorul de scară după axa X sau Enter pentru reprezentarea blocului la scara şi orientarea la
82
 Capitolul 8
care a fost desenat. Răspunzând cu C se pot defini simultan factorii de scară pe X şi Y prin
specificarea unui punct care, împreună cu punctul de inserare, determină colţurile unui
dreptunghi ale cărui dimensiuni pe X şi Y reprezintă factorii de scară doriţi. Opţiunea XYZ este
folosită la inserarea blocurilor în 3D; în acest caz se pot specifica factori de scară diferiţi pe
cele trei axe X, Y şi Z.
Y scale factor (default =X):se cere factorul de scară pentru axa Y
Rotation angle <0>:se poate specifica un unghi de rotaţie al blocului în jurul punctului
de inserare.
Dacă se doreşte modificarea blocului după ce a fost inserat, acesta se introduce “explodat”
(având elementele separate). Pentru a desface un bloc în elemente, atunci când îl inserăm, se
introduce un asterisc (*) în faţa numelui de bloc, astfel:
Block name (or ?):*nume_bloc
Descompunerea unui bloc în elemente individuale se poate realiza şi cu ajutorul comenzii
EXPLODE prezentată în capitolul 4.
Dacă blocul inserat are factorii de scară X,Y şi Z diferiţi, acesta nu mai poate fi explodat
mai târziu.
Un bloc “explodat” rămâne descompus pentru următoarele inserării; acesta poate fi
compus într-o singură entitate apelând din nou comanda BLOCK.

Fig.8.1. Caseta de dialog “Insert”.

Afişarea pe ecran a casetei de dialog “Insert” (fig.8.1) se poate face cu ajutorul comenzii
DDINSERT. Pentru a insera un bloc definit anterior se tastează numele său în caseta de editare
alăturată butonului :Block...”, sau se selectează acest buton pentru a se afişa lista cu blocurile
definite. Pentru a insera un fişier desen se tastează numele fişierului în caseta alăturată butonului
“File...”, sau se selectează butonul “File...” pentru a alege desenul dintr-o listă afişată. Se observă
că această casetă ne permite, de asemenea, specificarea celorlaţi parametri necesari inserării, care
sunt arătaţi mai sus.
Comanda MINSERT
Comanda MINSERT permite inserarea de copii multiple ale unui bloc, dispuse liniar sau
într-o matrice rectangulară. Dialogul comenzii decurge astfel:
Command:minsert
Block name (or ?) <implicit>: se introduce numele blocului de inserat (vezi şi
comanda INSERT)
Insertion point: se localizează punctul de inserare pentru bloc
X scale factor <1>/Corner /XYZ: răspunsurile posibile sunt cele de la comanda
INSERT
Y scale factor (default =X):se cere factorul de scară pentru axa Y
83
 Capitolul 8
Rotation angle <0>:se precizează orientarea blocului
Number of rows (....) <1>: se specifică un număr pozitiv întreg
Number of columns (||||) <1>: se specifică un număr pozitiv întreg
Unit cell or distance between rows:se specifică o valoare sau o celulă de bază (o
celulă-unitate care include blocul şi distanţa dintre linii)
Distance between columns (||||): se specifică o valoare, dacă numărul de
coloane este mai mare decât 1 şi nu s-a specificat o celulă de bază
Blocurile inserate cu ajutorul comenzii MINSERT nu pot fi descompuse, deci nu pot fi
editate separat.
Dacă se precizează un unghi de rotaţie, atunci fiecare copie a blocului va fi rotită faţă de
punctul de inserare.
Exemplu: Se consideră cele trei piese din fig.8.2.a. pe care dorim să le asamblăm cu
şuruburi. Şurubul folosit este cel din fig.8.2.b. care este reprezentat într-un bloc denumit
“Şurub”. Acesta este inserat de două ori în poziţiile în care sunt trasate axele de simetrie. După
completarea desenului cu alte entităţi şi haşură, rezultă ansamblul din fig.8.2.c.
Considerând şurubul deja desenat, vom crea blocul “Şurub” parcurgând următoarea
secvenţă:
Command: block
Block name (or ?): şurub
Insertion base point: se indică punctul P
Select objects: se selectează entităţile care alcătuiesc şurubul
Select objects:enter

Fig.8.2. Exemple de utilizare a comenzilor BLOCK şi INSERT.

Inserarea şurubului în poziţiile arătate se face parcurgând următoarea secvenţă de
comenzi:
Command:insert
Block name (or ?) <implicit>:şurub
Insertion point:se indică punctul P1
X scale factor <1>/Corner /XYZ: enter
Y scale factor (default =X): enter
Rotation angle <0>: enter
Command:insert
Block name (or ?) <implicit>:şurub
Insertion point:se indică punctul P2
X scale factor <1>/Corner /XYZ: enter
Y scale factor (default =X): enter
Rotation angle <0>: -90
84
 Capitolul 8
8.2. Definirea atributelor
Atributele sunt entităţi de tip text, constante sau variabile, care se ataşează blocurilor.
Atributele permit extragerea informaţiilor despre blocuri în fişiere pe disc şi utilizarea acestora
într-o bază de date sau alte aplicaţii; se poate crea, de exemplu, o listă de materiale ale reperelor
dintr-un desen de ansamblu.
Pentru a putea fi ataşate blocurilor, atributele trebuie să fie definite cu comanda ATTDEF.
După definire, un atribut poate fi selectat, ca orice entitate AutoCAD, pentru a fi inclus într-un
bloc.
Informaţiile cu privire la atribute pot fi extrase cu ajutorul comenzii ATTEXT, care
determină scrierea acestor informaţii într-un fişier pe disc.
Comanda ATTDEF
Comanda ATTDEF creează o definiţie de atribut ce controlează aspectul informaţiilor de
tip text atribuite unui bloc. Comanda DDATTDEF (Dynamic Dialog ATTribute DEFinition)
uşurează accesul la informaţiile privind atributele blocului, reunind toate componentele comenzii
ATTDEF într-o casetă de dialog (vezi fig.8.3).
Atributele dispun de patru caracteristici (moduri atribut), care pot fi setate pentru fiecare
atribut , cu următoarea semnificaţie:
Invisibile controlează vizibilitatea atributelor; valoarea atributului invizibil nu se afişează
la inserarea blocului;
Constant - valoarea atributului definit este fixă şi va fi luată în considerare la toate
inserările blocului;
Verify - la inserarea blocului utilizatorul are posibilitatea să verifice dacă valoarea
atributelor este corectă;
Preset - atributul se consideră predefinit , în sensul că, la inserarea blocului, nu este
solicitată valoarea lui, ci se consideră automat valoarea implicită; cu toate acestea, atributul
este variabil.

Fig.8.3. Caseta de dialog “Attribute Definition”.

Modificarea stării implicite a acestor moduri se face prin introducerea iniţialelor, pe rând.
Dialogul comenzii ATTDEF este următorul:
Command:attdef
Attribute modes -- Invisible:N Constant:N Verify:N Preset:N
Enter (ICVP) to change, RETURN when done:
Attribute tag:eticheta atributului poate conţine orice caractere, mai puţin spaţiu; ea are
rolul de a identifica atributul în desen; nu se acceptă răspunsul nul
Attribute prompt:se răspunde cu un şir de caractere; la un răspuns nul se va utiliza ca
prompt eticheta specificată anterior; atributul constant nu are nevoie de prompt

85
 Capitolul 8
Default attribute value:se poate introduce un şir de caractere care va reprezenta
valoarea implicită la inserarea blocului sau Enter, caz în care nu va fi afişată nici o valoare
implicită; dacă se lucrează cu atribute constante acest prompt este înlocuit cu prompt-ul
“Attribute value:” şi se indică valoarea acestui atribut care va fi scrisă la fiecare inserare
a blocului
Justify/Style/<Start point>:au semnificaţie identică cu a comenzii TEXT
Height < implicit>:se precizează înălţimea textului (v. comanda TEXT)
Rotation angle <0>:se indică unghiul de rotaţie al textului (v.comanda TEXT)
Inserarea blocurilor cu atribute se realizează cu ajutorul comenzii INSERT. În cazul
atributelor constante operaţia decurge în mod obişnuit, AutoCAD inserează blocul cu atributele
aferente. Dacă blocul conţine atribute variabile, AutoCAD va cere valoarea acestora înainte de a
începe inserarea, afişându-se mesajul “Enter Attribute values” , urmat de prompt-urile specificate
pentru fiecare atribut în parte.
Comanda ATTDISP
În mod normal atributele sunt vizibile, exceptând cazul în care ele sunt definite cu modul
invizibil activ (pe ON). Comanda ATTDISP permite controlul global al vizibilităţii atributelor,
ulterior definirii acestora, indiferent de setările de afişare caracteristice fiecărui atribut. Prompt-ul
comenzii este:
Command:attdisp
Normal/ON/OFF <implicit>:se specifică o opţiune unde:
· Normal - respectă setările de afişare stabilite la crearea atributelor
· ON - ignoră setările de afişare şi trece toate atributele în starea ON, făcându-le vizibile
· OFF - ignoră setările de afişare şi trece toate atributele în starea OFF, făcându-le
invizibile
· <implicit> - este setarea curentă a atributelor pentru ATTDISP
Comanda ATTEDIT
Comanda ATTEDIT permite editarea atributelor indepedent de blocurile cărora le aparţin.
Editarea se poate face individual (după o etichetă a atributului) sau global (eticheta este comună
atributelor din mai multe blocuri). La apelarea comenzii se va cere specificarea metodei de
editare. Editarea se poate face şi cu ajutorul casetei de dialog “Edit Attributes” afişată cu ajutorul
comenzii DDATTE. Formatul comenzii este:
Command:attedit
Edit attributes one at a time ? <Y>: Y (dacă se doreşte o editare individuală a
atributelor)
Block name specification <*>:se specifică numele blocului care conţine atributul
Attribute tag specification <*>: se specifică eticheta atributului
Attribute value specification <*>: se specifică valoarea atributului
Select Attributes:se selectează atributele pentru editare
sau pentru editare globală a atributelor:
Command:attedit
Edit attributes one at a time ? <Y>: N (dacă se doreşte o editare globală a
atributelor)
Edit only attributes visible on screen ? <Y>:Y (pentru editarea atributelor care apar pe
ecran; dacă se răspunde cu N, AutoCAD comută ecranul în mod text şi ne informează că
desenul va fi regenerat după terminarea editării)
Block name specification <*>: se specifică numele blocului
Attribute tag specification <*>: se specifică eticheta atributului
Attribute value specification <*>: se specifică valoarea atributului
Select Attributes: se selectează atributele pentru editare
86
 Capitolul 8
După ce au fost selectate atributele pe care dorim să le edităm, începe procesul de editare.
Editarea se face în ordine inversă; ultimul atribut selectat este primul editat. Acest atribut este
marcat cu un X şi apare următorul prompt:
Value/Position/Height/Angle/Style/Layer/Color/Next <implicit>:se alege o opţiune unde:
· Value - permite schimbarea valorii atributului, cu condiţia ca valoarea să nu fie o
constantă.
· Position - specifică o nouă poziţie pentru atribut.
· Height - schimbă înălţimea textului atributului.
· Angle - modifică unghiul liniei de bază a textului.
· Style - modifică fontul sau stilul folosit pentru text.
· Layer - schimbă layer-ul pe care se află atributul.
· Color - schimbă culoarea atributului.
· Next - permite parcurgerea mulţimii de atribute selectate pentru modificare până la
epuizarea acestora.
Observaţii:
· Editarea individuală este permisă numai atributelor vizibile.
· Editarea globală se aplică la toate atributele, vizibile sau invizibile, dar numai valoarea
atributului se poate schimba.
Comanda ATTEXT
Comanda ATTEXT permite extragerea informaţiilor privind atributele care se află la un
moment dat într-un desen şi scrierea acestora într-un fişier pe disc, pentru a le folosi în afara
desenului. Pentru a uşura folosirea comenzii ATTEXT se poate utiliza caseta de dialog “Attribute
Extraction” (afişată cu ajutorul comenzii DDATTEXT) care reuneşte toate opţiunile comenzii.
Comanda are formatul:
Command:attext
CDF, SDF or DXF Attribute extract (or Entities) ? <C>: se alege o opţiune
(opţiunea Entities va cere indicarea entităţilor pentru care se doreşte extragerea
informaţiilor, după care se va afişa din nou prompt-ul comenzii ATTEXT)
Template file: se specifică numele fişierului model (cu extensia .TXT), folosit drept
şablon pentru structurarea atributelor extrase
Extract file name <implicit>: se introduce numele fişierului care va conţine informaţiile
extrase (implicit cu extensia .TXT); dacă se apasă ENTER se va lua numele desenului la care
lucrăm
La apelarea comenzii ATTEXT se solicită precizarea formatului pentru fişierul de ieşire
sau selectarea entităţilor pentru care se extrag informaţiile. Cele trei formate posibile sunt:
· CDF (Comma Delimited Format) - câmpurile ce formează înregistrările sunt separate
prin virgule; aceste fişiere pot fi prelucrate cu uşurinţă în Basic.
· SDF ( Space Delimited Format) - câmpurile sunt de lungime fixă separate de blanc-uri;
aceste fişiere pot fi prelucrate cu uşurinţă în FORTRAN, PASCAL şi dBASE
· DXF (Drawing Exchange Format) - este un format specific AutoCAD folosit pentru
schimbarea fişierelor desen între mai multe programe.
Aplicaţie
În această aplicaţie se prezintă modul de utilizare a blocurilor cu atribute şi de extragere a
atributelor. Considerăm că pentru realizarea unui desen de ansamblu, printre alte componente,
sunt utilizate şurubul, piuliţa şi şaiba din fig.8.4. Pentru aceste organe de maşini standardizate s-au
definit patru atribute: dimensiune, STAS şi masa, cu ajutorul comenzii ATTDEF.
Command:attdef
Attribute modes -- Invisible:N Constant:N Verify:N Preset:N
87
 Capitolul 8
Enter (ICVP) to change, RETURN when done:
Attribute tag: DIMENSIUNE
Attribute prompt:DIM
Default attribute value:enter
Justify/Style/<Start point>:se indică un punct de unde începe scrierea
atributului
Height < implicit>:5
Rotation angle <0>:enter
Command:attdef
Attribute modes -- Invisible:N Constant:N Verify:N Preset:N
Enter (ICVP) to change, RETURN when done:
Attribute tag:STAS
Attribute prompt:S
Default attribute value:enter
Justify/Style/<Start point>:se indică un punct de unde începe scrierea
atributului
Height < implicit>:5
Rotation angle <0>:enter
Command:attdef
Attribute modes -- Invisible:N Constant:N Verify:N Preset:N
Enter (ICVP) to change, RETURN when done:
Attribute tag:MASA
Attribute prompt:M
Default attribute value:enter
Justify/Style/<Start point>:se indică un punct de unde începe scrierea
atributului
Height < implicit>:5
Rotation angle <0>:enter
Asemănător sunt definite atributele pentru piuliţă şi şaibă. După aceasta sunt create trei
blocuri care au fost numite: “Şurub”, “Piuliţă” şi respectiv “Şaibă”, care includ şi atributele
definite mai sus.

Fig.8.4. Exemple de utilizare a comenzilor ATTDEF şi ATTEXT.

La realizarea desenului de ansamblu putem insera aceste blocuri ori de câte ori apar aceste
elemente în desen. În acest exemplu, fiecare bloc a fost inserat o singură dată, astfel:
Command: insert
Block name (or ?) <implicit>:surub
Insertion point: se localizează punctul de inserare pentru bloc
X scale factor <1>/Corner /XYZ:enter
Y scale factor (default =X):enter
Rotation angle <0>:enter
Enter attribute values
DIM:M10x50
88
 Capitolul 8
STAS: 4272-89
MASA: 0.041
Command: insert
Block name (or ?) <implicit>:piulita
Insertion point: se localizează punctul de inserare pentru bloc
X scale factor <1>/Corner /XYZ:enter
Y scale factor (default =X):enter
Rotation angle <0>:enter
Enter attribute values
DIM:M10
STAS: 4271-89
MASA: 0.010
Command: insert
Block name (or ?) <implicit>şaibă
Insertion point: se localizează punctul de inserare pentru bloc
X scale factor <1>/Corner /XYZ:enter
Y scale factor (default =X):enter
Rotation angle <0>:enter
Enter attribute values
DIM:10
STAS:5200/4-91
MASA: 0.004

Utilizând comanda ATTEXT se extrag atributele din desen în vederea întocmirii unei liste
de componente ale unui desen de ansamblu.
Command:attext
CDF, SDF or DXF Attribute extract (or Entities) ? <C>:SDF
Template file:FISMODEL
Extract file name <implicit>: FISATRIB

S-a utilizat fişierul şablon creat de noi căruia i-am dat numele “FISMODEL “ şi s-a optat
pentru fişierul de ieşire de tip SDF. Conţinutul fişierului FISMODEL este următorul:

BL:NAME C015000
DIMENSIUNE C015000
STAS C010000
MASA N008003

În acest fişier fiecare linie defineşte un câmp şi formatul în care informaţia este scrisă în
fişierul de ieşire de pe disc. Câmpurile referitoare la caracteristicile blocurilor sunt definite prin
“BL”, urmat de numele caracteristicii (aici chiar numele blocului). DIMENSIUNE, STAS şi
MASA sunt etichetele atributelor definite. Formatul de scriere a câmpului este prezentat în
coloana a doua. Câmpurile de forma “Cxxx000” descriu un şir de caractere: litera “C” arată
acest lucru, iar “xxx” semnifică lungimea câmpului. Câmpurile numerice sunt de forma
“Nxxxzzz” (litera “N” determină acest câmp) unde “xxx” reprezintă lungimea câmpului, iar
“zzz” numărul de zecimale. Deci N008003 descrie un număr format din 8 caractere din care 3
reprezintă partea zecimală.
După apelarea comenzii ATTEXT pe disc se crează fişierul FISATRIB care are următorul
conţinut:
Surub M10x50 4272-89 0.041
Piulita M10 4071-89 0.010
Saiba 200/4-91 0.004

Se observă în coloana a 2-a numărul STAS-ului şi în coloana a 3-a masa pieselor

respective.
89
 Capitolul 8

8.3. Referinţe externe

Când se lucrează la un desen, apare uneori necesitatea de referire la unele informaţii
păstrate într-un alt desen. Până la apariţia versiunii 12 a AutoCAD-ului, era posibilă suprapunerea
a două desene prin inserarea ca bloc a desenului suprapus. Dar acest procedeu duce la mărirea
desenului original şi la ocuparea unui spaţiu mai mare pe disc.
O caracteristică a AutoCAD-ului 12, este posibilitatea utilizării referinţelor externe care ne
permit să lucrăm cu alte desene AutoCAD, fără a le adăuga permanent desenului curent şi fără a le
altera conţinutul. Când se încarcă sau se plotează un desen, AutoCAD reîncarcă automat fiecare
referinţă externă; astfel, fiecare referinţă reflectă ultima stare a fişierului desen. Acesta este şi
principalul avantaj al referinţelor externe şi anume că orice modificare făcută în ele apare şi în
desenul din care acestea sunt referite. Referinţele externe sunt folositoare atunci când dorim să
realizăm un desen de ansamblu dintr-un set de componente desenate separat.
Nu există limite în ceea ce priveşte numărul referinţelor externe pe care le putem adăuga
desenului. De asemenea, desenele de referinţă pot face trimitere la alte desene, obţinându-se
desene de referinţă înlănţuite. Pentru a face trimitere la un alt desen se foloseşte comanda XREF.

Comanda XREF
Comanda XREF permite să ataşăm un alt desen desenului curent, fără să-l inserăm
permanent şi fără să-i modificăm conţinutul. Formatul comenzii este:
Command:xref
?/Bind/Detach/Path/Reload/<Attach>:se specifică o opţiune unde:
· ? - afişează lista referinţelor externe şi a fişierelor desen (.dwg) referite în desenul
curent; va apărea prompt-ul:
Xref(s) to list <*>:
AutoCAD listează numele fiecărui desen de referinţă şi subdirectorul în care se află
desenul
· Bind - referinţele externe specificate de utilizator sunt incluse în desenul curent,
reunite şi ataşate definitv acestuia. Un desen care a fost ataşat folosind opţiunea
Bind devine un bloc în desenul respectiv. Când este selectat Bind apare următorul
prompt:
Xref(s) to bind: se specifică un nume de fişier de referinţă
Scanning...
· Detach - înlătură o referinţă externă din desenul curent. Selectând această opţiune
apare prompt-ul:
Xref(s) to bind: se specifică un nume de fişier de referinţă
Scanning...
· Path - modifică calea dată anterior pentru una sau mai multe referinţe externe; se
utilizează această opţiune atunci când desenul a fost mutat în alt subdirector sau
când i s-a schimbat numele. Prompt-ul care apare la selectarea acestei opţiuni cere
să se indice atât calea veche cât şi calea nouă, apoi încarcă desenul de referinţă
respectiv.
· Reload - reîncarcă o referinţă externă. Reîncărcarea este necesară atunci când în
desenul de referinţă au fost efectuate modificări ulterioare momentului ataşării
acestuia. Prompt-ul opţiunii este:
Xref(s) to reload: se specifică un nume de fişier de referinţă
Scanning...
Dacă se răspunde cu asterisc (*) la acest prompt, vor fi actualizate toate desenele
de referinţă.
· Attach - asigură adăugarea unui desen de referinţă la desenul curent; această operaţie
este similară operaţiei de inserare a unui bloc şi dialogul este asemănător. Primul
prompt care apare este:
Xref to attach: se specifică numele fişierului de referinţă (şi calea dacă
acest fişier nu se află în acelaşi director cu fişierul desen curent)
Comanada XBIND
Această comandă permite preluarea permanentă numai a anumitor părţi ale desenelor de
referinţă, cum ar fi blocuri, stiluri de text, straturi, tipuri de linie sau stiluri de cotare. Indicarea

90
 Capitolul 8
acestor elemente se face prin numele lor şi devin părţi integrante ale desenului curent, intrând în
baza de date a acestuia. Comanda XBIND are următorul format:

Command:xbind
Block/Dimstyle/LAyer/LType/Style:se specifică o opţiune unde:
· Block - include permanent un bloc în desenul curent
· Dimstyle - include permanent un stil de cotare în desenul curent
· Layer - include permanent un strat în desenul curent
· Ltype - include permanent un tip de linie în desenul curent
· Style - include permanent un stil de text în desenul curent

Observaţie: Comanda XBIND nu poate fi folosită decât după ce a fost utilizată comanda
XREF Attach pentru a ataşa ca referinţă desenul din care dorim să inserăm permanent una din
entităţile de mai sus.

Exemplu: Presupunem că desenul de referinţă “subans1.dwg” aflat în directorul

“PROIECT” conţine mai multe blocuri printre care şi un bloc denumit “Piuliţă-M10” (care
reprezintă un anumit tip de piuliţă). Lucrând la un desen de ansamblu denumit “ansamb.dwg”
(care se află în directorul rădăcină), ne propunem să inserăm definitiv în acest desen blocul
“Piuliţă-M10”. Succesiunea comenzilor este următoarea:

Se ataşează fişierul “subans1.dwg” fişierului curent “ansamb.dwg”;

Command:xref
?/Bind/Detach/Path/Reload/<Attach>:enter
Xref to attach:proiect\subans1
SUBANS1 loaded.
Insertion point:se indică un punct de inserare
X scale factor <1>/Corner /XYZ: enter
Y scale factor (default =X):enter
Rotation angle <0>:enter

După ataşare obiectele denumite sunt redenumite automat; numele blocului din fişierul de
referinţă va fi “subans1|piuliţă-M10”. Acum lansăm comanda XBIND Block astfel:
Command:xbind
Block/Dimstyle/LAyer/LType/Style:block
Depedent Block name(s): subans1|piuliţă-M10
Scanning...
1 Block bound.

Blocul “subans1|piuliţă-M10” este ataşat permanenet în fişierul curent şi este găsit sub
numele “subans1$0$piuliţă-M10”. Acesta nu apare efectiv pe ecran; pentru a fi inclus în locul
dorit, în desenul de ansamblu, trebuie folosită comanda INSERT.
La realizarea desenelor de ansamblu acest procedeu este mult mai convenabil decât
inserarea desenelor de tip bloc realizate cu comanda WBLOCK.

91